Omul-pasăre s-a vindecat

[dcp100168]

Incredibil, dar adevărat!

Picioarele omului-pasăre sunt ca noi!

După ce, timp de 24 de ani, a avut o viaţă marcată de o boală cruntă, pentru care nimeni nu găsise vreun remediu, gălăţeanul Ion Toader trăieşte acum minunea de a avea picioare la fel ca orice om normal. Intervenţiile chirurgicale prin care doctorul Ioan Lascăr i-a înlăturat solzii şi ghearele de la mâini au fost urmate de un veritabil miracol: negii uriaşi de pe picioare precum şi ghearele i-au dispărut în doar câteva luni, astfel încât, acum, după 20 de ani, Ion poate încălţa mândru o pereche de adidaşi pe care şi-a făcut-o cadou pentru a-şi sărbători noile picioare

În urmă cu un an şi trei luni, l-am găsit pe Ion Toader, din localitatea gălăţeană Negrea, ca un om fără prea mari speranţe de la viaţă. Atunci, în vârstă de 38 de ani, bărbatul era o ciudăţenie pentru semenii săi, dar şi pentru lumea medicală. Lovit de sindromul Lewandowski încă din adolescenţă, Ion a văzut, neputincios, cum mâinile şi picioarele i se acopereau, de la an la an, de negi uriaşi care în timp au format o crustă groasă şi gheare. Extremităţile desfigurate îl lăsaseră fără loc de muncă şi era ajutat de mama lui în mai toate treburile simple, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul sau mâncatul. Întâlnirea cu doctorul Lascăr, la spitalul Floreasca, avea însă să-i schimbe viaţa. În primăvara lui 2007, şansele de recuperare ale lui Ion Toader au început să prindă contur, odată cu prima intervenţie chirurgicală de înlăturare a negilor de pe mâini.

După un an, putea să taie lemne

După mai multe intervenţii chirurgicale, în care a suferit şi transplant de piele pentru a da o faţă normală membrelor superioare, Ion Toader a sărbătorit intrarea în 2008 cu o pereche de mâini adevărate. Putea să se încheie singur la cămaşă, putea mânca, putea răsfoi o carte sau să taie lemne. În plus, avea un chip nou, după ce îi fuseseră înlăturaţi negii de pe faţă. ”Mai trebuie să fac recuperare pentru mâna stângă, o mişc cam greu. A spus domnul doctor că după ce termină cu mâinile îmi va opera şi picioarele. Acolo va fi mai greu” spunea în ianuarie, plin de speranţă, Ion Toader. În aceeaşi lună, bărbatul a mers la control, la Bucureşti. Mulţumiţi de evoluţia stării sale de sănătate, medicii au început pregătirea pentru intervenţia la picioare.

Negii au dispărut ca prin minune

În ultimele trei luni, starea picioarelor lui Ion Toader a luat însă o turnură neaşteptată. Excrescenţele care îi acopereau tălpile şi îi uneau degetele au dispărut. ”Nu ştiu cum s-a întâmplat. Probabil pentru că m-au dat cu o soluţie la spital ca să se strângă şi să îi poată opera, sau, aşa cum zicea domnul profesor, ar putea fi efectul operaţiei de la mâini. Acum mă pot încălţa normal, pot purta şi pantofi, şi merg mult mai uşor. S-ar putea să lucrez din nou pe un tractor, aşa cum munceam înainte ca boala mea să se agraveze” ne-a spus zâmbind, acum câteva zile, Ion Toader, care se pregătea de o nouă întâlnire cu doctorul Lascăr, care urmează să evalueze cauzele miraculoasei vindecări.

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... articol=11

[dcp100168]

A învins boala, acum munceşte pământul!

În urmă cu doi ani, nu putea munci, nu putea ajuta la treburile gospodăriei şi nici măcar nu era în stare să aibă grijă de el. Suferea de o boală care îl transformase, la propriu, într-un monstru. Nu spera să mai ajungă să fie vreodată OM, dar priceperea unor medici i-au redat viaţa. Acum resimte în plin efectele unei înfăţişări normale. Ară chiar şi 10 hectare pe zi, revenind la ocupaţia de bază, cea de tractorist. Timpul a căpătat o altă dimensiune şi viaţa un rost, pentru cel care odată era poreclit ”omul pasăre”.

Acum, porecla nu i se mai potriveşte. Chipul marcat de boală şi întunecat de lipsa perspectivei unei vieţi normale, aşa simplă şi fără prea multe complicaţii cum o întrezărise când era copil, a suferit, în ultimii ani, transformări imposibil de trecut cu vederea. Semenii lui, oamenii pricepuţi şi mai ales cu ambiţia de a răspunde unei provocări ce părea imposibil de biruit - o formă gravă a sindromului Lewandowsky manifestată prin acoperirea mâinilor şi picioarelor cu negi şi cruste - au făcut pentru Ion Toader, din comuna gălăţeană Schela, un veritabil miracol. I-au dat mâinile înapoi şi ca efect al tratamentelor ori, de ce nu, a voinţei Divine, şi picioarele care semănau mai degrabă cu labele unui animal, i s-au vindecat iar viaţa a căpătat, dintr-o dată, o altă culoare.

Ară cu ”Motanul” cât e ziua de lungă

Până la vârsta de 24 de ani, când boala l-a împiedicat să-şi facă meseria de tractorist, Ion Toader muncea la o firmă din satul natal, Negrea. Nu a mai putut face acest lucru datorită evoluţiei maladiei cumplite, care îl transforma pe zi ce trece. Posibilitatea de a se urca din nou la volanul unui utilaj şi de a înfinge plugul în brazdă s-a conturat însă din nou, după ce a fost martorul propriei vindecări. În vară, a început din nou să aibă, în adevăratul sens al cuvântului, un rost în viaţă. ”Lucrez la un văr de-al meu, la Cişmele. La început, eram pe tractor mai vechi, dar din august l-a cumpărat pe asta nou. De dimineaţa de la cinci până când se întunecă sunt numai pe câmp. Ar şi 9 -10 hectare pe zi. Numai eu lucrez pe el, mai e un om mai în vârstă, dar care a zis că nu se încumetă să are cu el. L-am botezat ”Motanul”” ne-a spus, mândru, Ion Toader. Bărbatul, acum în vârstă de 39 de ani, îşi aminteşte cum l-a început i-a uimit pe toţi cu energia şi cheful lui de muncă, mai ales când a făcut, singur, peste o mie de baloţi de paie. Şi sporul nu i-a pierit. Munca pământului nu e uşoară şi îl solicită şase zile pe săptămână. Ce-i drept, câştigă şi ceva bani în plus ca zilier, pe lângă pensia de boală, un ”drept” care îi aminteşte de anii trişti în care nu-şi putea câştiga existenţa. Ion Toader învaţa acum, din nou să trăiască, şi va reuşi să recupereze anii în care a fost o ciudăţenie pentru societate, aşa cum şi-a amintit să conducă tractorul sau să-l repare la nevoie. Încă nu şi-a găsit o parteneră, dar, spune el, are acum lucruri mai bune de făcut: ”N-am timp! Când? Toată ziua sunt pe câmp!” ne mărturiseşte înainte de a se îndepărta la volanul ”Motanului”, înapoi pe ogor, unde îl aşteptau brazdele.

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... &articol=7

[dcp100168]

Povestea omului care a revenit dintre monştri, după 24 de ani de suferinţă

Ion Toader - „Omul-uliu" - nu mai are astăzi decât ambiţia păsării de al cărei nume l-a legat o boală cruntă Pe 7 ianuarie 2007, era o ciudăţenie pentru familie, săteni şi lumea medicală. Acum, după operaţii chinuitoare, Ion Toader din satul Negrea, comuna Schela, este sănătos tun şi vrea să vadă lumea

Ion Toader are acum 40 de ani. Aproape întreaga sa existenţă a fost marcată de o boală cruntă - sindromul Lewandowsky - o maladie în faţa căreia medicii au ridicat ani la rând, neputincioşi, din umeri. Timp de 24 de ani, bărbatul şi-a văzut mâinile şi picioarele încătuşate într-o crustă hidoasă, care l-a împiedicat să fie om.

„Nu puteam purta haine normale, cu mâneci, nu puteam să mă spăl, să mă închei la nasturi şi mă încălţam doar cu nişte papuci mari, făcuţi din anvelope", rememorează Ion acele vremuri.

Era dependent de mama sa, Angela, care îl îngrijea ca pe un copil mic şi de fraţii săi, care îi mai tăiau din când în când fioroasele „gheare" cu un foarfec de vie.

Fiecare zi se scurgea la fel, între cei patru pereţi ai bucătăriei de chirpici şi arareori în faţa porţii, unde mai saluta câte un consătean. Doar unii se încumetau să îi strângă braţul, mulţi speriindu-se de ciudaţii negi care îi îmbrăcau palmele şi degetele lui Ion.

Minunea s-a numit Lascăr. Profesorul Lascăr

S-a întâmplat exact acum doi ani, când Ion Toader a avut şansa ca povestea sa să ajungă la cunoştinţa doctorului Ioan Lascăr de la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Provocarea de a încerca să îi redea gălăţeanului o viaţă nouă, la 38 de ani, a fost prea mare pentru ca reputatul chirurg să-i poată rezista, astfel că, pe 4 iunie 2007, Ion Toader ajungea pentru prima dată pe masa de operaţie de la Floreasca, în urma unor investigaţii şi analize complexe. Mâinile sale au început să prindă, din nou, contur, şi după ce-a de-a doua intervenţie, suferită în acelaşi an, pe 9 septembrie, a putut spune că are mâini omeneşti.

„Mi-a îndepărtat şi negii de pe faţă. Mă simt alt om, şi oamenii mă văd altfel, vorbesc altfel cu mine. Aşa mi-am găsit şi de lucru, acum sunt din nou tractorist, aşa cum eram înainte să mi se agraveze boala", ne-a spus fericit Ion Toader anul trecut, când l-am găsit pe un câmp de la marginea comunei Schela, arând cu tractorul său nou-nouţ.

„Vreau să mă plimb, să ajung în Ardeal!"

La exact doi ani de când viaţa bărbatului a luat o nouă turnură, spre vindecare, l-am regăsit pe Ion Toader debordând de energie. Era ziua lui, Sfântul Ion, şi tare mult ar fi vrut să se urce pe scuterul pe care şi l-a cumpărat nu de mult şi să plece la drum. „A rămas înnămolit, la sora mea, la Independenţa", ne spune amuzat Ion.

„Aş vrea să ies, să muncesc. Acum nu mai lucrez pe tractor, că după opt luni, nu m-au plătit şi am plecat. Acum stau mai mult pe lângă casă, am făcut un gard, am 100 de păsări şi cinci porci. Unul l-am tăiat la Crăciun. Acum aş vrea să mai văd muntele. Am fost în nordul Moldovei, dar anul ăsta vreau să ajung neapărat în Ardeal" continuă Ion Toader, în timp ce ne arată cu mândrie cele două clopuri oşeneşti pe care le ţine pe televizorul din camera „din faţă".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/GA ... 81335.html

[dcp100168]

Vindecat miraculos, "Omul-pasăre" şi-a găsit jumătatea!

După ce timp de 24 de ani a fost rupt de lume din cauza unei boli îngrozitoare, Ion Toder (43 ani) s-a vindecat complet. Bărbatul munceşte acum cât e ziua de lungă şi este o mică vedetă în Suhurlui, comuna unde s-a stabilit cu noua lui familie.

Existenţa lui Ion Toader, originar din satul Negrea, comuna Schela, a cunoscut două turnuri importante: din om a devenit monstru, pentru ca după aproape un sfert de secol să revină în rândul lumii. La propriu, pentru că Ion a avut ghinionul ca la 14 ani să se îmbolnăvească de o maladie foarte rară, sindromul Lewandowsky, care i-a acoperit picioarele şi mâinile cu o crustă groasă, asemănătoare scoarţei copacului, şi i-a transfărmat unghiile în gheare de pasăre răpitoare.

2007, anul renaşterii

În urmă cu patru ani, povestea lui Ion Toader a ajuns la urechile reputatului chirurg bucureştean Ioan Lascăr, care s-a încumetat să îl opereze. Crustele care acopereau membrele bărbatului au fost îndepărtare, iar mâinile şi picioarele i-au fost reconstruite.

„Imediat după operaţii m-am simţit alt om. Şi oamenii mă vedeau altfel, vorbeau altfel cu mine. Aşa mi-am găsit şi de lucru, ca tractorist, aşa cum eram înainte să mi se agraveze boala", îşi aminteşte Ion Toader.

Cu un tonus ridicat şi o poftă nebună de viaţă, bărbatul nu a risipit nicio secundă din noua lui viaţă. Vroia inclusiv o familie a lui şi o viaţă separată de cei care îl văzuseră atâţia ani ca pe un om bolnav, neputincios.

Marina, suflet pereche

Marina Petraru, o femeie din vecini, măritată şi mamă a doi copii destul de mari, i-a apărut lui Ion ca fiinţa alături de care să-şi trăiască viaţa. „Auzise primarul de la Schela că umblam după ea şi m-a chemat la el. M-a întrebat: „Ioane, ce ai de gând, o iei sau nu o iei?" Şi eu i-am zis atunci: „O iau, domnu primar!" Şi am luat-o", ne povesteşte Ion Toader despre începutul relaţiei „oficiale" cu Marina, în urmă cu doi ani.

Pentru că familia lui Ion nu a fost de acord cu relaţia cu Marina, cei doi s-au decis să plece din sat. Nu singuri, ci împreună cu cei doi fii ai femeii din prima căsătorie, Ionuţ, de 17 ani, şi Emil, de 12 ani, pentru care Ion a învăţat să fie tată.

„Îl ştiam pe Ion de mulţi ani, că numai noi îl primeam în casă. Îl mai ajutam să se spele pe cap, dar după ce s-a operat l-am văzut ca pe un alt om. Eu, care aveam un bărbat beţiv şi violent, am văzut în Ion omul cu care puteam să vorbesc, care muncea şi chiar dacă bea un pahar, mă pot înţelege cu el", ne-a mărturist Marina (37 ani).

Tractoristul-vedetă de la Suhurlui

Cei doi, împreună cu băieţii Marinei, s-au stabilit la Suhurlui, la circa 40 de kilometri de satul lor de origine. Primarul i-a găsit o casă şi l-a ajutat să intre la o asociaţie agricolă din comună, unde Ion munceşte ca tractorist cât e ziua de lungă. „E un om bun, foarte muncitor. L-am ajutat să îşi găsească o casă în care să stea, fără să plătească chirie. Pot să vă spun că munceşte mai mult decât alţii, care n-au avut astfel de probleme. Am vrut să facem mai mult pentru el, dar deocamdată astea sunt posibilităţile", ne-a declarat Gigi Ţuţu, primarul comunei Suhurlui.

„În gospodărie am făcut curăţenie într-o săptămână, era plin de bălării, de s-au mirat toţi. Eu am tras şi curent electric. Pe câmp, lucrez cu un tractor făcut de mine, dintr-unul vechi. Eu lucram aici si îi spuneam patronului prin telefon ce piese să cumpere. Stau pe câmp toată ziua, ar câte cinci hectare pe zi", completeaza Ion Toader a cărui mare grijă în prezent este ca cel care i-a închiriat casa să nu vândă, într-o zi, gospodăria.

Boala l-a ţinut prizonier în casa părintească

Ion Toader şi-a petrecut întreaga tinereţe în prizonieratul impus de boala cumplită denumită sindromul Lewandowsky. Primele semne ale maladiei au apărut pe când Ion era doar un adolescent de 14 ani. Pe chip şi pe mâini i-au apărut câţiva negi, despre care medicii şi-au dat cu părerera în fel şi chip, fără să găsească o explicaţie şi un tratament eficient. "O tot întrebau pe mama ce mi-a făcut de ceilalţi fraţi ai mei nu aveau aşa ceva şi eu da. Realitatea a fost că eu am luat un virus, şi fiind mai sensibil am făcut boala asta", ne-a explicat Ion Toader.

Cu timpul, negii s-au extins, unindu-se într-o crustă pe mâini şi picioare. Neavând bani să meargă la spitale renumite, Ion nu a rămas decât cu diagnosticul şi cu resemnarea că boala care i se agrava la de lună la lună şi de la un la altul avea să îl însoţească până în mormânt.

La 20 de ani a rămas fără loc de muncă, patronul pentru care muncea ca tractorist nemaidorind să îl ţină din cauza bolii şi a ajuns să trăiască dintr-o pensie de handicap. Dependent de ajutorul celorlalţi mai ceva ca un copil, Ion Toader ieşea foarte rar din casă, şi atunci doar pentru a sta în faţa porţii. „Nu pot purta haine normale, cu mâneci, nu pot să mă spăl, să mă închei la nasturi şi mă încălţ doar cu nişte papuci mari, făcuţi din anvelope", ne declara Ion la începutul anului 2007.

În acelaşi an, viaţa avea să i se schimbe. Chirurgul plastician Ioan Lascăr, impresioant de drama gălăţeanului, a acceptat provocarea de a-l opera. În urma a două intervenţi chirurgicale chinuitoare, Ion Toader s-a născut din nou, la vârsta de 40 de ani.

adevarul.ro