Jump to content

Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false


 Share

Recommended Posts

Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false

Printr-o jonglerie care s-a concretizat în cabinetul unui executor judecătoresc, Parohia „Vovidenia” (una dintre cele mai vechi din Galaţi; biserica a fost sfinţită la 1790, iar casa parohială ridicată tot atunci) s-a trezit că trebuie să renunţe la câteva sute de metri pătraţi (637 mp), suprafaţă care a fost vândută de unul dintre vecinii parohiei.

E vorba de proprietarul fostului Club CFR, pe nume Gr. B., care a revendicat şi terenul aferent de 550 mp, suprafaţă revendicată şi obţinută în instanţă. După ce a intrat în posesia Clubului CFR şi a terenului, Gr. B. a încercat să-şi extindă posesia şi asupra terenului pe care a fost ridicat (în anul sau după 1986) imobilul în care acum este găzduită Garda de Mediu, imobil aflat în continuarea fostului Club CFR. E vorba de clădirea din spatele Primăriei Galaţi, o clădire care are o arhitectură diferită de cea a fostului Club CFR.

Situaţia pare încurcată, iar încurcătura s-a declanşat în urma sistematizării din 1986, când fostul regim şi autorităţile executante ale vremii au luat Parohiei „Vovidenia” - după moda abuzivă arhicunoscută - 637 de metri pătraţi.

Pe acel teren al istoricei Biserici „Vovidenia” a fost ridicată o clădire, cea din prelungirea fostului Club CFR - actuala Gardă de Mediu. Se observă astăzi, fără efort, că actuala clădire a Gărzii de Mediu are în spate - chiar acoperă pe aceeaşi direcţie - casa parohială a Bisericii „Vovidenia”, ridicată pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea, odată cu biserica, după moda timpului.

Nu la fel a gândit şi Gr.B., care după ce şi-a revendicat fostul Club CFR (pe care spune că este proprietar din 1944) cu suprafaţa de teren de 550 metri pătraţi - a cerut în instanţă şi diferenţa de teren de până la 1.187 metri pătraţi. Diferenţa de la 550 mp şi până la 1.187 mp include terenul cu imobilul Gărzii de Mediu, dat comunităţii în 1986 de parohie, plus o parte din grădina istoricei Parohii Vovidenia! Menţionăm că nu oferim numele complet al proprietarului pentru că nu am reuşit să avem şi poziţia sa.

Potrivit hotărârilor pe care noi le-am văzut, reiese că cererea lui Gr. B. a fost respinsă de Judecătoria Galaţi şi de Tribunalul Galaţi. Totuşi, surpriză! Cum, necum, la începutul anului 2010, Gr. B. - deşi a pierdut în instanţă revendicarea diferenţei de teren - a vândut toţi cei 1.187 mp de teren, plus imobilele aferente, unui alt gălăţean.

În Postul Paştelui şi ieri, ultimul cumpărător (G.O) a făcut presiuni asupra preoţilor ca istorica Biserică să îşi schimbe vecinătăţile! Susţine că el este proprietar... Ieri, nişte tineri de la o societate de topometrie doreau să facă măsurători, deşi nu aveau niciun act legal asupra lor...

La rândul nostru am sunat la domnul G.O. şi nu ne-a răspuns; am sunat-o pe soţie, doamna O., care deîndată ce a aflat scopul apelului nostru, ne-a închis scurt telefonul.

Tot ieri, Secţia 1 a Poliţiei Galaţi a fost sesizată despre abuzurile care se fac asupra Parohiei „Vovidenia”.

Pentru noi, un lucru e cert. Există din partea comunităţii gălăţene un interes legitim, acela de a afla cum s-a ajuns la o astfel de situaţie? Cine şi-a imaginat că terenul unei biserici istorice poate fi motiv de tranzacţie imobiliară? Cine sunt cei care şi-au dat concursul în această situaţie în care vecinul Bisericii Vovidenia a vândut ilegal proprietatea Bisericii! Cine a înscris la cadastru actele false, cum s-a făcut actul de vânzare-cumpărare din moment ce instanţele au respins cererea formulată de Gr. B. pentru revendicarea celor 637 mp de teren? Pentru că decizia Tribunalului este irevocabilă.

Cert este că vechea şi istorica Parohie gălăţeană „Vovidenia” nu poate rămâne la mâna unor „specialişti” în tranzacţii imobiliare. Şi că autorităţile au datoria să nu mai tragă de timp! Galaţiul nu e chiar tărâmul tuturor posibilităţilor...

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Retrocedare cu plus

* Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false (II)

Marţi, 10 mai, „Viaţa liberă” relata cum s-a ajuns la înstrăinarea unei suprafeţe de teren, de 637 metri pătraţi, ce a aparţinut Parohiei „Vovidenia” din Galaţi.

Autorul înstrăinării este fostul proprietar al (fostului) Cinematograf CFR, Nicuşor Grigorescu Bănică din Galaţi, moştenitorul lui Constantin şi al Varvarei Bănică. Vreme de mai mulţi ani, moştenitorul s-a judecat în contradictoriu cu Regionala CFR Galaţi, proprietara imobilului (Clubul CFR). Şi, după ani de termene în instanţă, după expertize şi multe sentinţe, Grigorescu Bănică a ajuns să recapete nu numai ce a aparţinut familiei sale, cinematograful şi 550 mp, ci şi suprafaţa de 637 mp, aparţinătoare Parohiei „Vovidenia”, teren care în 1986 fusese atribuit Regionalei CFR Galaţi. În total 1.187 mp, deşi toate instanţele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au stabilit că gălăţeanul Grigorescu Bănică este moştenitorul fostului Cinematograf „Aro-Bănică”, cu terenul aferent de 575,7 mp.

Cum a ajuns ca Grigorescu Bănică să le vândă gălăţenilor Gelu şi Maria Olaru suprafaţa de 1.187 mp - în locul celor peste de 500 mp, cât măsura terenul pe care era aşezat fostul Cinematograf „Aro-Bănică” la data naţionalizării, veţi afla. Imobilul în cauză este situat pe strada Universităţii nr. 4, fostă 23 August nr. 4, fostă Justiţiei nr. 4, imobil aflat în vecinătatea Parohiei „Vovidenia”.

Să nu vă aşteptaţi să vă derulăm scenariul vreunui film! Vom reţine însă, pe scurt, că fostul Cinematograf „Aro-Bănică” (devenit, după 1986, Clubul CFR) a ajuns în posesia comerciantului gălăţean Constantin Bănică în anul 1942. În acel an, Constantin Bănică şi soţia sa, Varvara, au cumpărat Cinematograful „Aro-Bănică” printr-un „act confirmativ”. Potrivit înscrisurilor şi expertizei existente la dosarul cauzei, la data cumpărării imobilul avea un teren aferent de 550 metri pătraţi. Astăzi are 575,7 mp. Veţi afla de ce.

La vremea bombardamentelor din 23 august 1944, clădirea Cinematografului „Aro-Bănică” aproape că a fost spulberată; ştim cu toţii că Galaţiul vechi - în acel moment de răscruce - în mare parte a fost doborât la pământ.

Fostul regim instaurat după 1944 a naţionalizat imobilul prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948, cu privire la industria cinematografică. Şi fila amintitului decret (unde sunt naţionalizate cinematografele din Galaţi, între care şi "Aro-Bănică") este, în instanţă, una dintre „piesele” dosarului de retrocedare a imobilului către moştenitorul Grigorescu Bănică.

Clădirea iniţială are şi ea o istorie încărcată: a fost garnizoană rusească în Al Doilea Război Mondial, apoi cinematograf şi cu doar câţiva ani înainte de revoluţia din 1989 a intrat în posesia Regionalei CFR. Aceasta l-a restaurat deoarece, potrivit fişelor tehnice, „era într-o stare avansată de degradare: cutremurele şi intemperiile au lăsat crăpături pe verticală şi orizontală; tencuielile erau parţial desprinse, plafonul era spart şi apa se infiltra în el, iar o parte din acoperiş chiar nu mai exista...”. După 1986, când Regionala CFR a refăcut imobilul, fostul amplasament de 550 mp a ajuns la 575,7 mp. Diferenţa de 25,7 mp a fost luată tot din terenul Parohiei „Vovidenia”, pentru reîntregirea scenei fostului Club CFR. Potrivit modei fostului regim, nu s-a făcut nici un act pentru această suprafaţă (de 25,7 mp), dar hărţile cadastrale de restaurare şi cartea tehnică a imobilului indică acest fapt.

În instanţă, după procese şi multe termene, gălăţeanul Grigorescu Bănică a folosit în avantajul său faptul că în hotărârile judecătoreşti de la instanţele de fond, apel şi recurs nu era precizată suprafaţa de 550 mp, aferentă fostului Cinematograf „Aro-Bănică”, în momentul naţionalizării. Aceste precizări sunt totuşi corect trecute în raportul de expertiză cerut de instanţa de apel, dar şi în Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2008.

În 2008, juriştii Regionalei CFR au constatat şi apoi au contestat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intenţia lui Grigorescu Bănică de a vinde nu numai terenul şi fostul Cinematograf „Aro-Bănică”, ci şi terenul pe care se află noul imobil construit (după 1986) în continuarea fostului Club CFR (actuala Gardă de Mediu). În total 1.187 mp, care cuprinde şi suprafaţa de 637 mp care aparţinea Regionalei CFR, luat tot de la Parohia „Vovidenia”.

Cine a încurcat măsurătorile, cine a făcut o altă expertiză pe placul fostului moştenitor, cum s-a făcut un act de vânzare-cumpărare între Grigorescu Bănică şi Olaru Gelu, pe baza unei documentaţii neconforme cu hotărârile irevocabile ale instanţelor statului de drept, veţi afla în curând...

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Între instanţă şi executor, suprafaţa s-a dublat!

* Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false (III)

Ieri am făcut un scurt istoric al fostului Cinematograf „Aro-Bănică”, proprietatea lui Constantin Bănică, imobil care a fost revendicat (de la Regionala CFR Galaţi) de fiul acestuia, Grigorescu N. Bănică, în baza Legii 10/2001. În contradictoriu cu Regionala CFR Galaţi, în anul 2002, Grigorescu Bănică a cerut Tribunalului Galaţi retrocedarea fostului Cinematograf „Aro-Bănică”. Din actele lui Bănică nu reiese care este suprafaţa aferentă fostului cinematograf, deşi, după ani buni de judecată, în 2010, Grigorescu Bănică reuşeşte să-i vândă lui Olaru Gelu un teren de 1.187 de metri pătraţi, dublu faţă de terenul pe care este construit imobilul. Desfăşuraţi, cei 1.187 mp includ 575,7 mp aferenţi fostului cinematograf, plus 637 mp de sub clădirea Gărzii de Mediu, imobil ridicat, în 1986, pe terenul luat Parohiei „Vovidenia” şi dat Regionalei CFR. Extinderea lucrărilor s-a făcut în 1986, cu ocazia reparaţiilor fostului cinematograf şi a transformării lui în Club CFR.

Interesant este că moştenitorul a revendicat fostul Cinematograf „Aro-Bănică”, dar nu face în cererea sa vorbire despre vreo suprafaţă de teren. Suprafaţa aferentă clădirii revendicate nu reiese din niciun act, iar obiectul cererii este imobilul din strada Universităţii nr. 4. Aşa se face că instanţa de fond, respectiv, Tribunalul Galaţi, în anul 2003, respinge cererea lui Grigorescu Bănică. Urmează apelul la Curtea de Apel Galaţi, dar şi această instanţă a menţinut sentinţa Tribunalului Galaţi, adică a respins retrocedarea imobilului în natură către moştenitorul Bănică. În schimb, la această instanţă intervine ca noutate expertiza topometrică, prin care s-a stabilit că fostul Cinematograf „Aro-Bănică” este construit pe o suprafaţă de 575,7 metri pătraţi.

Moştenitorul Grigorescu Bănică are câştig de cauză la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în anul 2007, care, firesc, hotărăşte ca el să intre în posesia fostului cinematograf. Nu se specifică nicio altă construcţie, dar nici vreo suprafaţă de teren. Însă, lipsa acestor precizări a născut confuzia, pe care moştenitorul, cu ajutorul unui executor judecătoresc, a transformat-o într-o afacere grasă...

Adică, la punerea în posesie, Regionala CFR s-a trezit cu executorul judecătoresc şi cu un proces verbal din care reieşea că trebuie să retrocedeze nu numai imobilul din strada Universităţii nr. 4 (fostul cinematograf), ci şi imobilul din strada Logofăt Tăutu, clădire construită în 1986, pe terenul cedat de Parohia „Vovidenia” (pentru care există acte) Regionalei CFR, potrivit planului de sistematizare al vremii! Imobil care nici nu exista la naţionalizare (în 1948), când familia Bănică a rămas fără cinematograf. Astfel, de la un imobil s-a ajuns la imobile!...

Pusă în faţa acestei executări silite cu... suprize, Regionala CFR a atacat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la instanţele locale, în trei rânduri, acţiunile de executare silită! A eliminat din textul sentinţei judecătoreşti termenul de „construcţii” şi, în privinţa terenului, a cerut ca punerea în posesie a lui Bănică să aibă în vedere expertiza de la Curtea de Apel Galaţi, care precizează că Cinematograful „Aro-Bănică” a fost refăcut pe 575,7 mp şi nu pe 1.187 mp!...

Şi în vreme ce în hotărârea irevocabilă se vorbea doar de retrocedarea fostului Cinematograf „Aro-Bănică” şi a terenului aferent de 575,7 mp, la Oficiul de Cadastru Galaţi se făceau acte pentru punerea în posesie a moştenitorului fostului cinematograf, respectiv a lui Grigorescu Bănică, cu cei 575,7 mp şi, în plus, şi cei 637 mp aferenţi construcţiei Gărzii de Mediu...

Am luat legătura zilele trecute cu reprezentantul Oficiului de Cadastru şi ni s-a promis că ne va pune la dispoziţie „actele” care au vitregit Parohia „Vovidenia”, respectiv, Regionala CFR de 637 mp teren. Noi le avem, dar ne facem datoria să nu-i ocolim şi să-i ascultăm...

Cum Regionala CFR a tot fost în litigiu privind acest teren cu moştenitorul amintitului cinematograf din vecinătatea Bisericii „Vovidenia”, Parohia nu a reuşit să-şi revendice terenul şi să prevină aceste încurcături.

Şi, în timp ce Grigorescu Bănică obţine intabularea unui teren pe care nu l-a deţinut niciodată, în timp record, teren pe care l-a şi vândut lui Olaru Gelu, Parohia „Vovidenia” aşteaptă de ceva timp să-şi clarifice aspectele cadastrale. Oare de ce? Vom reveni.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Jongleriile moştenitorului, susţinute de executor

* Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false (IV)

Revenim asupra modului în care moştenitorul fostului cinematograf „Aro-Bănică”, domnul Grigorescu Bănică, a înstrăinat cu acte intabulate la Oficiul Judeţean de Cadastru Imobiliar Galaţi nu numai imobilul şi suprafaţa de 575,7 mp (din strada Universităţii nr. 4) care au aparţinut familiei sale până la naţionalizare, dar şi suprafaţa de 637 mp care este a Parohiei „Vovidenia”. Suprafaţa a fost cedată cu acte Regionalei CFR în 1986, cu ocazia unor extinderi, la insistenţele reprezentanţilor fostului regim.

În episoadele de săptămâna trecută, am făcut un scurt istoric al fostului Cinematograf „Aro-Bănică” şi am reţinut pe scurt conţinutul hotărârilor judecătoreşti de retrocedare a imobilului. Sentinţa Civilă de restituire (nr. 5498 din iunie 2006 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie) vorbea de retrocedarea imobilului fostului cinema şi a suprafeţei 575,7 mp. Atât, nimic în plus.

Ce se întâmplă însă în această etapă la executorul judecătoresc, locul în care - dintr-un condei - suprafaţa de 575,7 metri pătraţi devine de 1.187 metri pătraţi?!... Potrivit dosarului de executare silită, Grigorescu Bănică invocă, în mod corect, Decizia Civilă nr. 5498 din iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Însă modifică datele problemei!

Înalta Curte obliga Regionala CFR Galaţi „să restituie în natură reclamantului Grigorescu Bănică imobilul (Cinematograful „Aro-Bănică”) situat în strada Universităţii nr. 4, fostă Justiţiei nr. 4, imobil compus din 575,7 mp teren şi construcţia edificată pe acesta”.

Nicăieri, pe nicio sentinţă nu se face vreo referire la suprafaţa de 1.187 metri pătraţi sau de „imobilele” din strada Universităţii nr. 4 şi cel din strada Logofăt Tăutu. Dar, moştenitorul dorea (şi a şi obţinut) şi imobilul în care este Garda de Mediu şi terenul aferent de 637 mp, care nu existau în posesia familiei Bănică la naţionalizarea din 1948...

Jongleriile încep cu actele care însoţesc dosarul de executare civilă, întocmit de moştenitorul Grigorescu Nicuşor Bănică; acesta cere restituirea (prin dosar de executare silită) fostului Cinematograf „Aro-Bănică” şi a terenul de 1187 mp. Aflând, juristul şef al Regionalei CFR Galaţi atacă actul de executare silită...

Urmează iarăşi un lung şir de înfăţişări la toate cele trei instanţe, actul de executare silită fiind respins ca „neconform” cu sentinţele Instanţei Supreme. Deci, rămâne valabilă decizia Instanţei supreme prin care moştenitorului Grigorescu Bănică îi revin fostul Cinematograf „Aro-Bănică” şi suprafaţa aferentă de 575,7 metri pătraţi.

Dar, moştenitorul vrea dublu. Nu cunoaştem pe ce s-a bazat Grigorescu Bănică, însă în declaraţia sa adresată executorului judecătoresc pretinde că „suprafaţa iniţială” a imobilului este de 1.187 mp.

Iniţial, Grigorescu Bănică s-a adresat domnului Constantin Micu, executor judecătoresc, care în mod legal, l-a pus în posesie pe imobilul Cinema „Aro-Bănică” şi pe cei 575,7 mp aferenţi clădirii. Aici, executorul judecătoresc Constantin Micu îi recomandă fostului moştenitor Gr. B. ca în privinţa diferenţei de 637 mp (de până la 1187 mp) „să se adreseze organelor abilitate ca să-i lămurească situaţia”.

Însă, Grigorescu Bănică insistă. Şi ce a făcut? A restituit titlul executoriu în original la cabinetul domnului Constantin Micu!... Şi a pornit o nouă acţiune de executare silită, adresându-se altui executor judecătoresc, respectiv, domnului Dumitru Viţelaru, prin dosar nr. 502 din 2007.

Acesta, pe baza unei alte expertize „neconforme cu realitatea” şi a cererii adresată de Grigorescu Bănică a trecut în procesul verbal de executare silită că i se cuvine suprafaţa de 1.187 mp. În mai multe rânduri a fost anunţată Regionala CFR că trebuie făcută (refăcută) executarea silită, dar aceasta nu s-a conformat... ilegalităţii.

Astfel, în 9 octombrie 2009, Grigorescu Bănică a încheiat o convenţie cu Ciobanu Cătălin, persoană autorizată, pentru intabularea la OCPI Galaţi a imobilului din strada Universităţii nr. 4 (fostul Cinema „Aro-Bănică”) şi a suprafeţei de 1187 mp, suprafaţă precizată în cerere de către moştenitor, dar şi de executorul judecătoresc Dumitru Viţelaru.

Pusă iarăşi în faţa faptului împlinit, Regionala CFR acţionează; notifică fărădelegea semnalând-o la Cadastru. Cine pe cine a blocat în favoarea lui Grigorescu Bănică, veţi afla în numărul viitor...

În ceea ce ne priveşte, revenim cu rugămintea către reprezentantul OJCI Galaţi să ne sprijine în această documentare. Noi avem toate copiile după diligenţele în această speţă, dar dorim să nu-i vitregim pe cei de la OJCI Galaţi de plăcerea de a ne răspunde în legătură cu această intabulare. Vom reveni.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Una este în scripte, alta pe teren

* Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false (VI)

Pentru astăzi, în cazul retrocedării fostului cinematograf „Aro-Bănică” – un gălăţean care a intrat în posesia unei suprafeţe mai mari decât deţinea fostul cinema şi pe care a înstrăinat-o, în detrimentul Parohiei Vovidenia - vom reţine două aspecte ce vizează conţinutul unor adeverinţe ale vremii, care fac parte din dosarul de retrocedare la Legea 10/2011, acte depuse la instanţă de Regionala CFR Galaţi.

În anul 1985, Regionala CFR Galaţi - în baza legii sistematizării şi a unei decizii a fostului Consiliul Popular - a preluat fostul Cinema „Aro-Bănică” pentru a-l repara, reconstrui şi reda comunităţii drept „Club CFR”. Fapt care s-a şi întâmplat.

Una dintre aceste adeverinţe se referă la Decizia nr. 294 din 5 decembrie 1985, prin care era preluat imobilul, eliberată de fostul Consiliu Popular al Judeţului Galaţi. Prin amintita decizie, clădirea fostului cinema - în momentul preluării de către Regionala CFR era depozit de mobilă - era încredinţată pentru a fi reparată. Imobilul consta „dintr-o construcţie în suprafaţă de 281 m.p. şi teren aferent în suprafaţă de 281 m.p.”

Potrivit raportelor tehnice ale vremii, dar şi al expertizei cerute de instanţă, fostul cinema a fost refăcut pe o suprafaţă de 575,7 m.p. Dar, cei 575,7 m.p. nu l-au mulţumit pe moştenitorul Grigorescu Bănică, din moment ce a inclus pe actul de intabulare, contrar deciziei Instanţei supreme de judecată, şi suprafaţa de 637 m.p, preluată de Regionala CFR în 1986 de la Parohia „Vovidenia” Galaţi, pentru extinderea fostului cinematograf.

Revenind la cei 281 m.p., am pune cel puţin o întrebare: să fi fost fostul Cinematograf „Aro-Bănică” doar o sală care deţinea aparatura specifică difuzării filmelor construită pe un teren aferent de numai 281 m.p.?

Lingvistic vorbind, termenul „aferent” înseamnă „ceva în legătură cu ceva”, care depinde de ceva sau decurge din ceva”. Termenul juridic ne lămureşte mai bine şi înseamnă „ceva care se cuvine sau revine cuiva”. Adică cei 281 m.p. coincideau cu cei 281 m.p. de construcţie? Socoteala ar putea fi şi cu plus, fapt luat în calcul de instanţă.

Dincolo de întrebările noastre, menţionăm că această adeverinţă nu a fost luată în calcul de instanţă şi în lipsa altor probe (fostul moştenitor nu a avut niciun act din care să reiasă suprafaţa terenului de sub cinematograf) a rămas de bază expertiza cerută de instanţa de apel, despre care am scris şi care vorbeşte despre 575,7 m.p., aferenţi fostului Cinematograf „Aro-Bănică”.

Pe de altă parte, nici adeverinţa eliberată de fosta Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, de cedare a unui teren în anul 1986, nu concordă cu realitatea.

Această adeverinţă se referă la cedarea către Regionala CFR a „suprafeţei de 300 m.p. din curtea casei parohiale (a Bisericii Vovidenia), pentru realizarea unor lucrări (de extindere) la fostul cinematograf”.

Din suprafaţa aceasta, „150 m.p. sunt pentru construcţia actualului imobil”, adică, în scopul extinderii fostului cinematograf, actuala Gardă de Mediu; ceilalţi 150 m.p. erau daţi pe o perioadă determinată, pentru organizarea de şantier”.

Şi tot potrivit măsurătorilor topometrice, cei 300 m.p. preluaţi cu forţa, după moda timpului, de la Parohia „Vovidenia”, în realitate sunt cei 637 m.p. şi coincid cu terenul pe care s-a construit actuala Gardă de Mediu. Adică, una e în scriptele vremii, alta e în teren... Teren acum înstrăinat de Grigorescu Bănică unui alt gălăţean...

De ce un bun al comunităţii, ne referim la cei 637 m.p., se află acum în posesia unui particular? De ce sunt vitregite comunitatea şi Biserica - fiindcă Biserica înseamnă întâi de toate oamenii ei - de acest bun, vom afla...

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

bun al comunităţii, ne referim la cei 637 m.p., se află acum în posesia unui particular

Bun al comunitatii?? Pai e (daca e...) fix al Bisericii, nu "al comunitatii".

De ce sunt vitregite comunitatea şi Biserica - fiindcă Biserica înseamnă întâi de toate oamenii ei - de acest bun, vom afla

Aceeasi magarie - terenul e practic al unui privat, iar in rest, sa folosim tot o expresie din domeniul aia cu "Gura pacatosului...": DA, din pacate pentru noi, "Biserica înseamnă întâi de toate oamenii EI".

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Să şi continuăm, dacă tot am început cu acest serial, deşi s-a diluat serios...

Cinematograful Aro-Bănică s-a numit şi „Vernescu”

* Teren din curtea bisericii „Vovidenia”, vândut cu acte false (VII)

În episoadele trecute, am explicat cum a ajuns fostul moştenitor al fostului Cinematograf „Aro-Bănică” să revendice şi să vândă de la 281 metri pătraţi - cât măsura terenul de sub fostul cinematograf în anul 1985 - la 1.187 metri pătraţi, cât a intabulat moştenitorul Nicuşor Grigorescu Bănică în 2010. Moştenitorul fostului cinematograf a revendicat imobilul de la Regionala CFR, care-l preluase de la Primăria Galaţi în 1985. Şi după ani de judecată, Grigorescu Bănică a intabulat la OJCI Galaţi - în contradictoriu cu toate hotărârile judecătoreşti - suprafaţa de 1.187 metri pătraţi. Acest fapt s-a făcut chiar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, pe baza expertizei, i-a atribuit moştenitorului Grigorescu Bănică actuala construcţie a fostului cinematograf şi suprafaţa de 575,7 metri pătraţi.

Înscrisuri din anul 1935 ale Parohiei „Vovidenia” ne îndeamnă să revenim la Decizia nr. 294 din 5 octombrie 1985, prin care Biroul permanent al Consiliului Popular al judeţului Galaţi accepta - la cererea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor - transmiterea spre administrare a fostului Cinematograf „Aro Bănică”; o clădire cu un teren aferent de 281 metri pătraţi (potrivit copiei pe care o publicăm şi care există şi la dosarul de retrocedare).

Respectăm hotărârea instanţei, însă datele pe care le avem în sprijinul acestei documentări ne duc tot mai mult la ideea că fostul cinematograf - cumpărat de familia Bănică în 1942 de la familia P. Vernescu - era pe o suprafaţă foarte mică, în comparaţie cu cea de 575,7 metri pătraţi, cât i-a atribuit fostului moştenitor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Că Grigorescu Bănică a reuşit să intabuleze o suprafaţă mult mai mare faţă de ceea ce este sub imobiulul fostului cinematograf, respectiv, 1187 metri pătraţi, pe care a şi vândut-o în detrimentul comunităţii şi al Parohiei „Vovidenia”, e o realitate.

Până ce Oficiul Judeţean de Cadastru Imobiliar ne va explica cum a fost posibilă intabularea aceasta, să intrăm puţin în atmosfera comunităţii gălăţene din perioada interbelică, în momentul înfiinţării fostului cinematograf.

Atmosfera de la 1935, vara

Ca să înţelegem mai bine, vom pătrunde în viaţa şi problematica Parohiei „Vovidenia”, la o întâlnire a membrilor Comitetului parohial. Şi reţinem că, înainte de a fi vândut familiei Bănică, fostul cinematograf a aparţinut familiei P. Vernescu şi se numea Cinematograful „Vernescu”. În istoricul cinematografului nu am inclus această denumire - cum corect au notat pe pagina on-line şi cititorii noştri - pentru că am fi încărcat foarte mult istoria şi relatarea noastră.

Se impune acum menţiunea, pentru a înţelege mai bine ce a cumpărat familia Bănică de la familia Vernescu, în 1942; apoi, ce a naţionalizat statul român în 1948 în privinţa fostului cinema şi, după revendicare, ce a obţinut şi ce a vândut moştenitorul Grigorescu Bănică.

Astfel, dintr-un proces verbal al Parohiei „Vovidenia” (din 19 august 1935) reţinem că Comitetul parohial şi Epitropia istoricei biserici au luat în discuţie o cerere a domnului P. Vernescu. Ce dorea Vernescu? Să închirieze un spaţiu din terenul Bisericii Vovidenia pentru a putea face posibilă evacuarea din viitorul cinematograf în caz de incendiu sau de alte calamităţi.

Reţinem că mai mulţi membri ai Comitetului parohial al Bisericii „Vovidenia” au stabilit să închirieze „locul de lângă imobilul său (cel care urma să adăpostească Cinematograful Vernescu n.n.), partea de la sud a imobilului, pentru ieşirea în caz de incendiu la teatrul sau cinematograful ce ar urma să se instaleze în numitul imobil”.

Înţelegem că, în august 1935, cinematograful urma să fie înfiinţat. În urma dezbaterilor membrilor din Comitetul parohial, reiese că „închirierea locului pentru ieşire a fost aprobată pe timp de trei ani, cu 6.000 lei anual”. Ne mai atrage atenţia în acest proces verbal că „plata chiriei urma să se facă anticipat”.

Tot atunci s-a stabilit şi conţinutul viitorului contract ce urma să fie încheiat între Parohia Vovidenia şi familia P. Vernescu; între altele, obligaţia lui P. Vernescu de a zidi uşa din spatele cinematografului şi deîndată ce o face să întocmească actele cu Parohia. Tot membrii comitetului parohial au votat la unison că „gardul, poarta şi toate îmbunătăţirile”, ce urmau să fie făcute de familia Vernescu pe terenul parohiei „îl privesc pe chiriaş, fără nicio despăgubire din partea bisericii”.

Reiese de aici foarte clar că terenul fostei Parohii Vovidenia era până în peretele fostului cinematograf. Credem că inclusiv casa lui P. Vernescu a aparţinut parohiei, fiindcă istoricul Paul Păltănea, în volumul I al Istoriei Galaţilor, vorbeşte de patru, chiar cinci case care existau în jurul Bisericii „Vovidenia” la un moment dat.

Aceasta este o altă poveste, asupra căreia ne vom opri într-un număr viitor. Cert este că procesul verbal al Parohiei „Vovidenia” din 1935 confirmă ceea ce spune adeverinţa dată în 1985 (de fostul Consiliu Popular al judeţului Galaţi) că fostul cinematograf era de fapt o sală şi că spaţiul, cel puţin în 1985, nu depăşea 281 de metri pătraţi, restul fiind al istoricei Biserici „Vovidenia”.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Tun imobiliar în curtea bisericii domnitorului Cuza

Terenul bisericii unde se ruga pârcălabul Galaţiului, Alexandru Ioan Cuza, împreună cu familia, a ajuns în vizorul rechinilor imobiliari.

Printr-o simplă declaraţie pe propria răspundere că e proprietarul unei suprafeţe de 600 mp din curtea Bisericii Vovidenia, şi cu complicitatea unei experte şi a unui executor, gălăţeanul Bănică Grigorescu a reuşit să intabuleze un teren din curtea bisericii şi să îl şi vândă cu 316.700 lei soţilor Maria şi Gicu Olaru, care voiau să îşi facă o vilă în curtea bisericii. Preotul Octavian Pelin, parohul Bisericii Vovidenia, cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", ne-a relatat cum a aflat că terenul bisericii a ajuns pe piaţa afacerilor imobiliare.

„Am fost chemat de urgenţă, pentru că veniseră nişte persoane care au cerut să intre în grădina bisericii, unde aveau de lămurit nişte probleme. Când am ajuns, apropiindu-mă, am auzit pe cineva spunând: «Cam aici aş vrea să fie sufrageria». Apoi, acele persoane mi-au spus că ar fi cumpărat terenul de la cineva care îl revendicase", spune preotul.

Aici e înmormântată mama domnitorului

Terenul nu putea face însă obiectul unei revendicări, fiindcă de sute de ani este în proprietatea Bisericii Vovidenia, ctitorită la 1790. La o sută de metri se află Casa Cuza, reşedinţa familiei domnitorului în perioada în care Cuza era pârcălab de Galaţi.

Vovidenia e biserica la care veneau să se roage Alexandru Ioan Cuza şi familia sa şi în curtea căreia a fost înmormântată, în 1865, Sultana Cuza, mama domnitorului. Cuza a mai venit la Biserica Vovidenia şi în 1863, când a asistat la Slujba Învierii. Preotul Octavian Pelin a aflat că familia Olaru cumpărase terenul de la Nicuşor Bănică Grigorescu, moştenitorul unui fost cinematograf din zonă. În perioada interbelică, pe str. Universităţii nr. 4 funcţiona Cinema "Vernescu", cumpărat în 1942 de Grigore Bănică, care l-a transformat în Cinema "Aro Bănică".

A fost naţionalizat prin Decretul nr. 303/03.11.1948, iar prin Decizia nr. 294/05.10.1985 a trecut în proprietatea Regionalei CFR Galaţi, devenind sala de spectacole a noului Club CFR. Atunci, a mai fost construită în zonă, pe str. Tăutu, o clădire care să găzduiască birourile clubului, clădirea fiind ridicată pe o por­ţiune de teren din curtea Bisericii Vovidenia.

Dacă în 1942 Cinema "Aro Bănică" avea 281 mp, în 1986 Clubul CFR ajunsese la 575 mp. Nicuşor Bănică Grigorescu, moştenitorul proprietarilor fostului cinematograf, a revendicat imobilul, acţionând în instanţă Regionala CFR. Dosarul a ajuns pe rolul ICCJ, care i-a acordat lui Bănică dreptul de proprietate numai asupra clădirii fostului cinematograf şi terenului aferent, de 575 mp.

Tupeu de revendicator

După ce a obţinut retrocedarea, lui Bănică i-au crescut pretenţiile, dorind să devină şi proprietar al clădirii birourilor Clubului CFR şi altor câteva sute de metri pătraţi din curtea Bisericii Vovidenia. În total, voia 1187 mp, deşi instanţa îi aprobase numai 575 mp. S-a adresat executorului judecătoresc Constantin Micu, care l-a pus în posesie numai cu cinematograful şi cei 575 mp, spunându-i că pentru restul, până la 1187 mp, îi trebuie o sentinţă judecătorească.

Bănică i-a cerut lui Micu restituirea titlului executoriu şi a apelat la executorul Dumitru Viţelaru. Între timp şi-a procurat o expertiză topografică realizată de Cornelia Radu, care şi-a pus semnătura pe un raport convenabil lui Bănică, cu 1.187 mp. La concurenţă cu Bănică, Curtea de Apel Galaţi o delegase pentru identificarea imobilului şi terenului ce făceau obiectul revendicării pe exp. Valentina Dumitriu, care a identificat doar fostul cinematograf şi cei 575 mp. Judecătoria Galaţi a emis sentinţa 5474/03.07.2008, hotărând că Bănică poate fi împroprietărit cu 575 mp, nu cu 1.187 mp.

La a treia tentativă de a pune mâna pe încă o clădire a statului şi terenul Bisericii Vovidenia, Bănică Grigorescu a speculat „portiţele" oferite de lege. A mers la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Galaţi şi a semnat cu expertul Cătălin Ciobanu o convenţie de întocmire a documentaţiei cadastrale. Bănică a dat o declaraţie pe propria răs-pundere că e proprietarul a 1.187 mp, nu doar 575 mp, cum hotărâseră instanţele, şi a cerut intabularea acestei suprafeţe.

În aceeaşi zi, expertul a mers la faţa locului, a făcut măsurătorile după indicaţiile lui Bănică şi a întocmit şi documentaţia care a stat la baza intabulării. Expertul Cătălin Ciobanu are un alibi, pentru că Bănică i-a băgat sub nas expertiză mincinoasă a Corneliei Radu. Astfel, Nicuşor Bănică Grigorescu a intabulat cei 1.187 mp. Bucata de teren din curtea Bisericii Vovidenia a vândut-o familiei Olaru.

Parchetul General trebuie să „paseze" dosarul la Galaţi

Nicuşor Bănică Grigorescu e cercetat penal de procurorii de la Parchetul General, în dosarul 3324/P/2010, fiind acuzat de înşelăciune şi fals în declaraţii, conf. art. 215 şi 292 CP. În acelaşi dosar mai sunt cercetaţi exp. Cornelia Radu şi executorul Dumitru Viţelaru. Procurorii susţin că infracţiunile comise de Bănică au fost posibile datorită complicităţii celor doi.

Potrivit referatului Parchetului General, „BEJ Dumitru Viţelaru a consemnat, cu in-tenţie, în fals, suprafaţa de 1200 mp în procesul-verbal de punere în posesie, urmărind împroprietărirea acestuia cu o suprafaţă mult mai mare decât cea stabilită definitiv de instanţele de judecată, proces-verbal pe care executorul judecătoresc l-a încredinţat lui Grigorescu Bănică Nicuşor, pentru a-l folosi la OCPI pentru întocmirea do-cumentaţiei cadastrale".

romanialibera.ro

Link to comment
Share on other sites

Deci, din toata circoteca trebuie sa intelegem ca biserica - saraca de ea - nu are bani si sprijin si a apelat la spiritul civic al galatenilor, la iubirea lor fata de traditie si biserica stramoseasca bla-bla-bla.

Altfel, e doar una din sutele de mii de cauze privind retrocedarile, terenurile, casele etc., in care, profitandu-se de lacune (fie in legislatie, fie in documente) fiecare incearca sa traga pe sfoara pe celalalt...

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Mafia imobiliară dă buzna în curţile bisericilor

Prin extinderea ilegală a suprafeţei retrocedate de instanţă, Bănică Grigorescu şi-a intabulat 400 metri pătraţi din curtea Bisericii Vovidenia, ctitorită la 1790, lăcaş unde se închina familia lui Alexandru Ioan Cuza pe vremea când viitorul domnitor era pârcălab de Galaţi. Bănică a şi vândut terenul unei familii, care vrea să îşi construiască o vilă chiar în grădina bisericii.

Biserica familiei domnitorului Cuza

Biserica Vovidenia, cu Hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost ctitorită la 1790, de banul Ion Cârja. A fost refăcută după ce în 1821 turcii au ars toate bisericile din oraş. La o sută de metri de biserică se află casa în care a locuit familia Cuza pe vremea când domnitorul era pârcălab de Galaţi. La Vovidenia, veneau să asiste la slujbe şi să se roage, pârcălabul şi familia sa. După ce a devenit primul domnitor al României moderne, Cuza a mai venit de două ori la Biserica Vovidenia, în 1863, când a asistat la Slujba Învierii şi în mai 1865, la înmormântarea mamei sale, Sultana Cuza, înhumată în curtea bisericii. În 1873, la înmormântarea domnitorului, osemintele Sultanei Cuza au fost duse la Ruginoasa şi aşezate în cavoul familiei.

Sufrageria din grădina bisericii

Retrocedarea fostului cinematograf "Aro Banica" a devenit dosar penalAnul trecut, parohul Bisericii Vovidenia, preotul Octavian Pelin a avut surpriza să descopere în grădina bisericii câteva persoane care discutau aprins. Când s-a apropiat a auzit un bărbat spunând “Cam pe aici aş vrea să fie sufrageria”! Apoi, preotul a aflat că o familia Olaru cumpărase o bucată de teren de la Bănică Grigorescu, căruia îi plătiseră peste 75.000 euro, iar acum îşi făceau planuri în legătură cu vila pe care voiau să o construiască. E un sacrilegiu, pentru că acolo sunt mormintele preoţilor care au slujit la această biserică de-a lungul celor două sute de ani. După bombardamente ce au distrus de două ori centrul oraşului, crucile vechilor morminte au dispărut. În curtea bisericii a mai rămas doar piatra funerară a mormântului Sultanei Cuza, dar preotul ştie că peste tot sunt oseminte: “De aceea am şi pus livadă şi nu am construit nimic”.

Cinema “Maxim Gorki” se întoarce la proprietar

Terenul din curtea Bisericii Vovidenia a ajuns pe piaţa afacerilor imobiliare printr-o manevră prilejuită de retrocedarea fostului cinematograf, care se afla lângă biserică. În perioada interbelică, pe str Universităţii (fostă Justiţiei) nr 4, fusese Cinematograful “Vernescu”. În 1942, Elena Vernescu a vândut cinematograful lui Grigore Bănică şi aşa apărut Cinema “Aro Bănică”. A fost naţionalizat prin Decretul nr 303/03.11.1948, comuniştii denumindu-l Cinema “Maxim Gorki”, iar după retragerea armatei sovietice Cinema “Alexandru Vlahuţă”. Prin Decizia nr 294/05.10.1985, sala de cinema a trecut din proprietatea primăriei în aceea a Regionalei CFR Galaţi, noua utilitate fiind Clubul CFR. Atunci, a mai fost construită în zonă, pe str Tăutu, o clădire care să găzduiască administraţia şi diversele activităţi ale Clubului CFR. Noua clădire se învecina şi cu fostul cinematograf, dar fusese ridicată pe o porţiune de teren din curtea Bisericii Vovidenia. Dacă prin anii 40 cinematograful avea 281 mp, după lucrările din 1986, Clubul CFR ajunsese la 575 mp. Nicuşor Bănică Grigorescu, moştenitorul proprietarilor fostului cinematograf a revendicat imobilul, acţionând în instanţă Regionala CFR Galaţi. Dosarul a ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), care i-a dat dreptate lui Bănică, acordându-i dreptul de proprietate asupra sălii fostului cinematograf şi terenului aferent, de 575 mp.

Bănică, revendicatorul cu tupeu

Aceasta zona din gradina Bisericii Vovidenia a fost introdusa de Banica Grigorescu pe piata afacerilr imobiliareDupă ce s-a văzut cu sentinţa în mână, lui Bănică i-a încolţit ideea că prin forţarea procedurilor de punere în posesie ar putea obţine mai mult, adică pe lângă cinematograf să mai ia şi clădirea construită în 1986 dar şi o bucată de teren din curtea Bisericii Vovidenia. Înstanţa îi dăduse 575 mp, dar voia 1187 mp. A apelat la executorului judecătoresc Constantin Micu, dar executorul l-a pus în posesie numai cu cinematograful şi cei 575 mp, fără sediul Clubului CFR şi bucata de teren din curtea bisericii, recomandându-i să obţină o sentinţă prin care să îşi dovedească dreptul de proprietate şi asupra acestora. Nemulţumit, pe 26.11.2007, Bănică i-a cerut lui Micu restituirea originalului titlului executoriu şi a ales alt executor, pe Dumitru Viţelaru. Între timp, ceruse Corpului Experţilor Tehnici efectuarea unei expertize asupra terenului, iar experta Cornelia Radu, a făcut raportul de expertiză în varianta convenabilă lui Bănică, cu 1.187 mp. Un fals! Cam în aceeaşi perioadă, instanţa de la Curtea de Apel Galaţi a delegat-o pentru identificarea imobilului şi terenului ce urmau să fie puse în posesie pe experta Valentina Dumitriu, care a identificat doar fostul cinematograf şi suprafaţa aferentă. Dar Bănică s-a adresat executorului Dumitru Viţelaru, care a menţionat un talmeş balmeş, pentru a-l împropietări pe Bănică pe placul lui: “Cu privire la suprafaţa de 1.200 mp, teren pe care se află imobilul proprietatea creditorului, acesta este stabilit de Raportul de Expertiză întocmit de Dimitriu Valentina şi Raportul de expertiză întocmit de Radu Cornelia”. O confuzie totală, dar profitabilă! Regionala CFR Galaţi a contraatacat la Judecătoria Galaţi şi prin sentinţa 5474/03.07.2008, judecătorii au admis contestaţia CFR-ului, hotărând că Bănică poate fi împropietărit cu 575 mp, nu 1.187.

Parchetul General anchetează “autoîmpropietărirea” lui Bănică

Între timp, Bănică a găsit o modalitate mai directă, dar şi ilegală, de a-şi rezolva obsesia pentru împropietărirea “suplimentară”. Pe 09.10.2009, l-a abordat pe expertul Cătălin Ciobanu de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Galaţi, cu care a încheiat o convenţie de întocmire a documentaţiei cadastrale. Apoi, Bănică a dat o declaraţie pe propria răspundere că e proprietarul a 1.187 mp (nu doar 575) şi a cerut intabularea acestei suprafeţe. Cătălin Ciobanu recunoaşte că în aceeaşi zi a mers la faţa locului şi a făcut măsurătorile după indicaţiile lui Bănică Grigorescu şi a întocmit şi documentaţia care a stat la baza intabulării. O anexă a fost şi exertiza mincinoasă a Corneliei Radu. Astfel, în timp ce dosarele mai erau plimbate prin instanţe, Nicuşor Bănică Grigorescu a intabulat cei 1.187 mp. Bucata de teren din curtea Bisericii Vovidenia a vândut-o soţilor Maria şi Gicu Olaru, contra sumei de 316.700 lei. Familia Olaru şi-a făcut planuri să îşi facă o vilă în curtea bisericii, dar planurile le-au fost date peste cap. Bănică Grigorescu este cercetat penal de către procurorii de la Parchetul General, în dosarul 3324/P/2010, în care este acuzat de înşelăciune şi fals în declaraţii. În acelaşi dosar, mai sunt cercetaţi experta Cornelia Radu, care a refuzat să dea declaraţie scrisă, dar şi executorul Dtru Viţelaru.

ziaruldeinvestigatii.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.