Ţiglina II şi problemele ei

[dcp100168]

"Viaţa liberă", în Ţiglina II

"Teme de casă" pentru autorităţi

Reporterii ziarului s‑au aflat recent în cartierul Ţiglina II. Locul de întâlnire stabilit şi anunţat a fost ca de obicei un chioşc al "Vieţii libere", de astă dată, cel de pe strada Constructorilor. Ziua aleasă părea însă a fi cu ghinion. Soarele primăvăratic fugise din calea unei ploi mărunte şi a rafalelor de vânt rece ca de sfârşit de iarnă. La plecarea din redacţie, nu credeam că vom găsi pe cineva la locul de întâlnire, dar am rămas uimiţi de numărul mare al cititorilor din Ţiglina II, care au înfruntat vremea neprietenoasă pentru a vorbi cu "Viaţa liberă". Le‑am consemnat spusele şi nădăjduim că nu vom oferi doar "inspiraţie" pentru autorităţi ci veritabile "teme de casă".

Un autobuz numit dorinţă

Dl George Mârzac: "Strada Constructorilor este una importantă şi totuşi niciun mijloc de transport în comun nu o are inclusă în traseu. De exemplu, linia autobuzului 20 ar putea să treacă pe aici şi să facă o staţie în drumul ei spre gară. În zonă locuiesc mulţi oameni vârstnici pentru care cei aproape doi kilometri, de la blocurile situate în vecinătatea Liceului 7 şi până la cele două staţii de autobuz din strada Brăilei, reprezintă o distanţă apreciabilă pe care o parcurg cu un efort considerabil. Chiar şi pentru tineri este o pierdere de timp atunci când se grăbesc. Am fost la primărie şi am propus devierea traseului liniei 20, unei doamne funcţionare care mai că nu m‑a dat afară. Altă problemă ar fi aceea a spaţiilor verzi. Noi, vechii locuitori ai cartierului, ne mândrim cu faptul că acesta arată ca o grădină, însă din păcate, mai ales în ultimii ani, garajele, şi maşinile rămase fără locuri de parcare tind să acapareze zonele verzi pe care mai ales noi, vârstnicii, le îngrijim şi pe cât posibil încercăm să le apărăm. De exemplu, între blocurile G2, G 3 şi H3, am solicitat primăriei montarea unor jardiniere din beton pentru blocarea accesului maşinilor care strivesc sub roţi colţul ierbii abia răsărit. Degeaba însă! În schimb, a adus primăria o bancă pe care stau cu picioarele, aşezaţi pe spătar, elevi din clasele mici care, fără nicio jenă, fumează şi aruncă chiştoacele în jur. Nu ştiu, parcă e un făcut, dar nimic din ce am solicitat nu s‑a rezovat�"

Să fie ajutaţi oamenii străzii

Dna Hilda Leahu: "Să fie clar, mie mi‑e milă de oamenii străzii. Nu putem şti ce au pe suflet, cum au rămas fără acoperişuri deasupra capului şi cât de greu le este tremurând flămânzi în nopţile friguroase. Totuşi, sunt incomozi pentru noi ceilalţi. Eu locuiesc la blocul B1, care are în faţă o ghenă de gunoi pe care aceşti boschetari au distrus‑o. Degeaba a văruit‑o Ecosalul, că ei au făcut foc toată iarna, în şi lângă containere. N‑am putut aerisi nici ziua şi nici noaptea. Au ars continuu tâmplărie veche de lemn dezafectată şi cartoane. Acum gardurile care împrejmuiesc ghena sunt afumate, containerele au fost şi ele degradate, iar gunoiul este permanent împrăştiat pe jos după ce răscolesc căutând resturi de mâncare. Când suflă vântul, în drum spre intrarea în bloc, trebuie să calc pe pamperşi folosiţi şi tot felul de resturi. Unii dintre boschetari s‑au aciuat în spatele ghenei şi dorm pe nişte zdrenţe după ce beau cine ştie ce otrăvuri spirtoase. Au nişte feţe de te sperii şi uneori se adună la ghenă mulţi, câte cinci, şase. Ar trebui ca secţia de poliţie din zonă (NR. Secţia 2) să ia măsuri. Nu ca să le facă rău, dar poate îi duce undeva pentru a fi găzduiţi decent, într‑o instituţie de asistenţă publică. Şi, de asemenea, nu înţeleg de ce primăria i‑a plătit pe cei de la "Vier Photen" dacă la aceeaşi ghenă te întâmpină zeci de câini cu pui. Eu am luat trei în îngrijire, iubesc animalele, dar ce fac fundaţiile care sunt susţinute material în acest scop?"

Ajutor financiar pentru izolaţia termică

Dna Istrate Artemiza: "Eu sunt abonată la �Viaţa liberă" dintotdeauna şi nu mă pot lipsi de acest ziar, dar am o sugestie şi rugăminte totodată. În acea listă a deceselor, să se precizeze şi vârsta defuncţilor, că am păţit o chestie penibilă când din cauza coincidenţei de nume, am transmis condoleanţe pentru o prietenă care nu murise. Şi aş mai vrea să scrieţi despre necesitatea unui program unic de izolare termică a apartamentelor. Fiecare îşi face cum crede, apoi văruieşte cu ce culoare preferă, iar aspectul blocurilor este aşa cum este� În plus, pentru persoanele cu venituri modeste ar trebui să se acorde un ajutor financiar pentru aceste izolaţii. Ca să se poată conforma toţi locatarii."

Risipă de... iluminat stradal

Dl Adrian Stavilă: "În ceea ce priveşte iluminatul stradal, am constatat că se aprinde prea devreme şi că se stinge prea târziu aşa că, după părerea mea, decât să se organizeze acţiuni de genul becurilor stinse o oră, în mod ostentativ, mai bine s‑ar instala nişte senzori care să comande în mod adecvat iluminatul străzilor şi aleilor. Economia ar fi mult mai mare. Şi apropo, în faţa blocului G1, stâlpul de iluminat din dreptul primei scări este nefuncţional de aproape un an, iar pe partea cealaltă, un alt bec, care pâlpâie ca o orgă de lumini deranjând odihna locatarilor de la parter şi etajul I, se încăpăţânează să reziste. Poate cu ajutorul dumneavoastră vor veni cei de la Luxten ca să rezolve problema".

"Sunteţi singurul ziar..."

Râmboi Teodora: "Sunteţi singurul ziar care vine în cartiere să discute cu noi. Vi s‑au relatat deja multe probleme. Eu am venit doar să vă felicit pentru ziar. Am avut ocazia să locuiesc temporar în mai multe judeţe, am citit ziarele lor locale şi vă pot spune că "Viaţa liberă" este singurul care nu se diferenţiază de ziarele centrale. Are de toate, e bine scris, este echilibrat." În final, am adăuga că ne‑a făcut plăcere să dialogăm cu cititorii noştri din Ţiglina II şi că, încurajaţi de aprecierile lor, dar mai cu seamă de efortul de a ne onora invitaţia în ciuda vremii neprielnice, promitem că vom reveni.

"Pieţişoara" de cartier

Stingheră, aşa poate fi caracterizată într‑un cuvânt aşa‑zisa piaţă agroalimentară, cu câteva tarabe, botezată "Turist" după denumirea de odinioară a hotelului din vecinătate. Două precupeţe aşteaptă zgribulite de frigul pătrunzător vreun muşteriu din zonă care preferă legume la preţ de monopol decât să îndure vântul rece până la îndepărtatele pieţe din centrul oraşului sau din Ţiglina I. Au locuitorii de la M‑uri piaţa lor? Au! Ce, nu‑i aşa?

Relicve urbanistice. A ruginit "ora exactă"

Avea dreptate o locuitoare a cartierului, ceasurile oraşului nostru nu funcţionează... în timp real. În Ţiglina II însă, lângă blocul M1, mai există încă resturile ruginite ale unui ceas de la care, cândva, trecătorii aflau ora exactă, iar tinerii, diferiţi de cei din zilele noastre, îşi dădeau întâlniri emoţionante.

În mod firesc, ar fi trebuit să ne întrebăm dacă nu se încumetă vreun viitor edil să‑l readucă la viaţă, dar, judecând însă după ce se întâmplă cu toate ceasurile publice din Galaţi, ce rost ar avea? Poate în alte vremuri, mai bune, resturile ceasului de pe bulevardul George Coşbuc vor redeveni parte a unui întreg de utilitate publică...

O grădină, mai multe grădini. Iubind copacii şi florile din faţa blocului

Unul dintre locuitorii Ţiglinei II cu care am discutat asemuia cartierul cu o grădină. Pe bună dreptate, căci prin anii �60, când a fost construit, arhitecţii aveau încă în vedere rostul spaţiului verde în peisajul urbanistic. De aceea, dacă e să aibă şi o parte bună, instabilitatea terenului de pe dealul Ţiglinei i‑a ţinut la distanţă pe "investitorii" din zilele noastre care n‑au putut "plomba" spaţiile largi şi verzi dintre blocuri.

Pentru a semăna însă cu o grădină, vegetaţia bogată a Ţiglinei II trebuie îngrijită. Şi să nu credeţi că municipalitatea se ocupă de săpat, de semănatul gazonului, de săditul florilor, de tăiatul crengilor uscate... Toate aceste munci sunt făcute de anumiţi locatari, în general pensionari, care trăiesc în blocurile Ţiglinei de când au fost construite. Pentru ei, fiecare copac sau pom din faţa blocului reprezintă o parte din viaţa lor. În fiecare primăvară, aceeaşi oameni de toată isprava, din an în an mai puţini, îşi înving durerile reumatice şi riscând să‑şi agraveze hipertensiunea, pun mâna pe cazma şi pe greblă. Mulţumită eforturilor lor, spaţiul verde din faţa blocurilor arată, de exemplu, precum cel din faţa blocului E 1. Păcat că locatarii gospodari nu au şi posibilitatea să astupe gropile din asfaltul aleilor de acces că municipalitatea are alte priorităţi...

Dar revenind la aspectul de grădină al cartierului, nu putem trece cu vederea şi un exemplu negativ. Cel al unui bloc aflat în spatele bisericii "Înălţarea Domnului" lângă care nişte locatari s‑au autoîmproprietărit cu grădini personale, pe care le‑au îngrădit cu ce‑au găsit printre vechituri, parcelând după bunul plac un teren pentru care şi vecinii lor plătesc impozit. În aceste grădini, nu se sădesc flori, ci se cultivă legume pentru uz personal. Şi uneori "proprietarii" fac grătare în zilele frumoase ale weekendurilor stârnind cu miresmele fripturii pofta locatarilor fără grădini. Şi de parcă n‑ar fi îndeajuns de urât acest colţ al Ţiglinei II, la doi paşi de îngrăditurile improvizate, se prăbuşeşte încet, dar sigur o magherniţă din chirpici.

Aşadar, şi Ţiglina II este un cartier al contrastelor şi nu e de mirare căci nu toţi oamenii sfinţesc locul. Unii doar îl iau în stăpânire!

Incredibil. Natură mutilată cu drujba

Puţini sunt gălăţenii get‑beget care nu‑şi amintesc ce parc minunat avea fostul Spital de Pediatrie care a funcţionat pe vremuri într‑o clădire veche din Ţiglina II şi apoi a cedat locul unui centru de primire minori. Probabil că vechea clădire, acum renovată şi modernizată pentru a deveni sediul Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului, era singurul "palat" din zonă care mai păstra tipica alee străjuită de copaci falnici, alee pe care cândva "trăgeau la peron trăsurile". În fosta grădină devenită parc, de‑a lungul multor ani, s‑au jucat copii bolnavi şi mai apoi copii nefericiţi, abandonaţi de cei care ar fi trebuit să‑i iubească. Tristeţea lor era însă compensată de frumuseţea păduricii în care erau amplasate leagănele, balansoarele şi toboganele. Vara, umbra deasă a castanilor maiestuoşi le ocrotea de arşiţă jocul. Acum despre toate astea vorbim la timpul trecut. În urmă cu câteva săptămâni, nişte fiinţe venite parcă din coşmarurile acelora care au copilărit sau au suferit între frumoşii copaci i‑au pus la pământ. Câteva zile, drujbele au mutilat un crâmpei de natură care supravieţuise miraculos şi au retezat crengile care, dacă ar fi apucat să înfrunzească, ne‑ar fi dat atât de necesarul oxigen la câţiva metri de poluata stradă a Brăilei. S‑a făcut prăpăd pentru ca pe terenul "eliberat" să poată fi parcate câteva automobile în plus. Incredibil, dar adevărat! Prăpăd cu acte în regulă! Celor care le‑au semnat aprobarea le urăm ca în vară, care se anunţă la fel de fierbinte ca şi precedenta, să aibă de îndurat multă căldură în limuzinele parcate în soare şi să reflecteze la tâmpenia pe care au făcut‑o.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23408

[juliag25]

Cei care le-au dat teme de casa celor de la "Viata libera" si-ar dori ca galatiul asta sa fie o mica-mare patrie a pensionarilor,sa nu fie decat autobuze speciale care sa-i care pe ei cat mi-i ziua de lunga sau pana cand lesina vreunul in plina canicula,sa nu fie tineri care fumpeaza pe banci(SO WHAT!!!????),SAU SE PUPA PE STRADA.Intrebarea ar fi cine starneste conflictul asta dintre generatii aflate la mii de ani lumina in ceea ce priveste mentalitatea,cine arata mai multa intoleranta?niste indiviziindivide care in loc sa-si traiasca varsta intelepciunii o iau in brate pe aia a urii(in cazul cel mai fericit)sau pe cea a senilitatii la sensul figurat of course!

Si un refresh pe MAKE LOVE,NOT WAR!(ASTA CINE MAI POATE!)