Gălăţeanul Tiberiu Pintilie, în Pamir şi Himalaya

[dcp100168]

„Pamir 2010 - oameni, locuri şi munţi”

Gălăţeanul Tiberiu Pintilie are 27 de ani şi este un împătimit al muntelui. Astăzi, începând cu ora 12,10, el va susţine în amfiteatrul Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, sub genericul „Pamir 2010 – oameni, locuri şi munţi”, o prezentare a expediţiei montane la care a participat anul trecut, alături de alţi doi tineri alpinişti români, Iulian Roşu (Iaşi) şi Adrian Fako (Bucureşti). Cu acelaşi prilej se va deschide şi o expoziţie de fotografie, cu imagini din expediţie. „Vreau să le transmit elevilor gălăţeni că, dacă îţi doreşti ceva şi dacă munceşti mult, orice vis, oricât de măreţ, se poate împlini. Eu sunt demonstraţia vie a faptului că se poate”, declară Tiberiu. Până acum, gălăţeanul a mai urcat în Alpi, Caucaz şi Pamir, până la 7105 de metri altitudine.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cea mai tânără echipă de alpinişti atacă un vârf de 8.000 de metri

În luna septembrie, patru alpinişti cu vârste cuprinse între 22 şi 30 de ani vor urca pe vârful Cho Oyo, situat la 8. 201 metri. Printre cei care se vor încumeta să atace unul dintre cei mai înalţi munţi din Tibet se numără şi gălăţeanul Tiberiu Pintilie.

Anul trecut, alpinistul în vârstă de 25 de ani a făcut parte şi din expediţia care a cucerit vârful Korjenevskaya, din Pamir, înalt de 7105 metri, fiind singurul gălăţean care a atins această altitudine. Anul acesta Tiberiu şi-a propus să-şi depăşească recordul urcând pe primul său „opt miar”. Demn de remarcat este faptul că expediţia din care va face parte alpinistul gălăţean va încerca această escaladă fără oxigen suplimentar. “Suntem o echipă de patru alpinisti români, trei dintre noi având sub 30 de ani şi anul acesta vrem să escaladăm un vârf de peste 8.000m din Himalaya”, ne-a spus Tiberiu.

La vârsta la care alţi tineri se laudă cu fetele cucerite prin cluburi sau cu numărul sticlelor de vin băute pe la colţul blocului, Tiberiu cucereşte munţi. Şi el şi prietenii săi motaniarzi îşi datorează superbele reuşite, nu numai ambiţiei şi forţelor prorii, ci şi ajutorului primit de la sponsorii fără de care costisitoarele expediţii n-ar putea fi posibile. “Până acum am urcat în Alpi, Caucaz şi Pamir, până la 7.105 metri, de fiecare dată organizându-ne singuri expediţiile până în cele mai mici detalii. Pentru expediţia anterioară am lucrat cu sponsori, pentru promovare de brand. Expediţia a fost urmată de expoziţii foto în diverse locaţii cum ar fi Universitatea Româno-Americană, universităţi din Iaşi, Cluj şi Galaţi”, a mai spus acesta.

Pentru expediţia din Himalaya, tinerii au făcut deja demersuri pe lângă ambasada Chinei pentru aprobarea accesului în această ţară. Probabil că solicitarea lor va fi aprobată având în vedere că şi-au propus să înfigă pe al şaselea vârf ca înălţime din lume, nu numai steagul României, ci şi pe cel şi Chinei. “Facem demersuri pentru acest lucru şi se conturează astfel prima expediţie româno-chineză pe acest vârf. Ca şi anul trecut, vom updata site-ul pentru Himalaya www.himalaya2011.com direct din taberele de pe munte", afirmă alpinistul gălăţean.

Pe lângă cele două drapele, Tiberiu vrea ca pe vârful Cho Oyo să fluture, la 8.201 de metri şi steagul echipei Oţelului, ca recunoaştere a performanţei fotbaliştilor gălăţeni din acest an. "Mai avem nevoie de aproximativ 20.000 de euro, banii constituind o parte din contravaloarea taxelor de varf si transportul catre si dinspre Tibet pentru patru persoane", a mai adăugat Tiberiu.

Expediţia din Pamir

Pasiunea comună pentru munte şi călătorii i-a determinat pe cei patru tineri români să pună la cale expediţia în Munţii Pamir la care mulţi ar fi visat. S-au pregătit timp de nouă luni înainte de plecare pe vârfurile din ţară şi au vrut să încerce o metodă nouă de ascensiune, „progresia continuă”. Astfel, echipa trebuie să urce împreună şi în acelaşi ritm. După câteva luni de pregătire fizică şi psihică, dar şi încrezători în sloganul care îi reprezintă, „nu contează altitudinea, ci contează atitudinea”, cei patru tineri au pornit la drum. S-au echipat şi la 14 iulie au pornit în expediţia ce avea drept scop atingerea vârfului Korzhenevskaya, din Munţii Pamir, care are o înălţime de 7.105 de metri. „Am vrut să mergem într-un loc unde nu mulţi români au ajuns. Pentru noi era ceva nou, un mister, asta ne-a atras”, spune Radu.

Timp de 30 de zile au stat numai pe munte şi au înaintat chiar dacă obstacolele nu i-au ocolit. „Au fost porţiuni dificile şi porţiuni periculoase. Au căzut pietre, au fost avalanşe, vânt, furtuni şi -20 de grade Celsius, dar când am ajuns am avut noroc de o zi foarte frumoasă”, povestesc cei trei tineri. „Toţi ne-am dorit să facem această expediţie. Urcând în Mont Blanc şi Caucaz, de data asta vroiam mai departe”, adaugă Adrian.

Aveau tot ce şi-au putut dori chiar şi pentru un varf mai înalt decât Korjenevskaya, echipamentul fiind ca pentru şase oameni, nu patru câţi erau de fapt. După ce au ajuns la aproximativ 5.000 de metri, după ce au văzut locuri noi, au cunoscut culturi şi au întâlnit alţi oameni, Radu a fost nevoit să se despartă de echipa cu care plecase din cauza unui edem cerebral. „Am urcat mai repede decât ar fi trebuit şi am suferitun edem pulmonar şi cerebral. Atunci am fost nevoit să cobor. Ajunsesem la 5.200 de metri”, povesteşte Radu.

Timp de două zile, cei trei colegi rămaşi în expediţie nu ştiau ce decizie să ia, însă când au aflat că Radu a ajuns jos şi e bine, au continuat cu aceeaşi încredere cu care au pornit. Traseul a fost abordat cu cinci tabere, la 5.300, 5.600, 5.800, 6.100 şi 6.400 m, alese în funcţie de starea zăpezii, gradul de ocupare şi prognoza meteo.

Pentru a afla mai multe informaţii despre expediţia celor trei intraţi pe www.pamir2010.com.

adevarul.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Tiberiu Pintilie duce steagul Oţelului pe Himalaya!

O echipă de alpinişti români, din care face parte şi gălăţeanul Tiberiu Pintilie, se pregăteşte pentru o provocare inaccesibilă oamenilor de rând, cu toate că protagoniştii acestei poveşti nu se consideră deloc ieşiţi din comun. Tiberiu (27 de ani), Adrian Faku (23 de ani) şi Bogdan Pintilie (43 de ani) – nu există niciun grad de rudenie între ei – vor pleca pe 4 sau 5 septembrie spre China pentru a atinge vârful Cho Oyu (Zeiţa turcoaz) din Himalaya, care măsoară 8.201 metri, al şaselea pisc de pe planetă! „Între 1 şi 3 octombrie plănuim să ajungem sus, mai ales că aceste date sunt foarte importante. Pe 1 este Ziua Chinei, iar pe 3 se aniversează altceva. Exact în acea zi a anului 1949, România a recunoscut China ca republică populară, fiind al treilea stat din lume care făcea acest lucru”, spune gălăţeanul, pasionat, iată, şi de istorie.

Clubul le oferă 3.000 de euro

Cei trei, care deja explică pe portalul www.himalaya2011.com detaliile expediţiei, nu fac numai alpinism, ci şi „diplomaţie prin aventură”, ei urmând să ducă aproape de cer şi steagul României. „Vreau să duc pe munte şi însemnele Dunării de Jos şi ale Galaţiului, dar mi-a venit ideea să urc la mare altitudine şi steagul echipei de fotbal Oţelul, care a câştigat campionatul. Este o chestiune de mare mândrie şi mă bucur să pot duce acolo un steag, o stemă sau un fular cu echipa din oraşul meu”, adaugă Tiberiu Pintilie care astfel va fi susţinut de clubul roş-alb-albastru. „Domnii de la Oţelul mi-au promis 3.000 de euro, suplimente nutritive şi susţinătoare de efort, chestiuni care ne ajută enorm de mult. Cel puţin aceşti bani ne vor scoate serios din criză!”

„Vom trece linia dintre viaţă şi moarte”

Tiberiu locuieşte în Bucureşti şi practică alpinismul din 2006, prima ieşire fiind pe Mont Blanc. Anul trecut, alături de alţi colegi, a ajuns pe vârful Korzhenevskaya (7.105 metri) din Munţii Pamir, cea mai bună performanţă de până în prezent. „Acum ţintim mai sus şi consider că suntem pregătiţi pentru a ajunge în paradisul alpiniştilor, acolo unde vom trece linia dintre viaţă şi moarte, unde vom călca în «The Death Zone»: la peste 8.000 de metri, fără oxigen, fără şerpaşi, fără ajutoare din afară”, explică Pintilie încercarea de excepţie de la graniţa Chinei cu Nepalul.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alpinistul Tiberiu Pintilie va înfinge steagul Oţelului la 8.201 metri

Tânărul (25 ani) vrea ca echipa campioană să devină prima echipă de fotbal din România ale cărei însemne vor fi pe cel de-al şaselea vârf al planetei. El este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni alpinişti din lume.

Pe 4 septembrie 2011, trei alpinişti români cu vârste cuprinse între 22 şi 30 de ani vor urca pe vârful Cho Oyo, situat la 8.201 metri, în regiunea Khumbu din estul Nepalului. Însă dincolo de ţelurile alpinistice ale expediţiei mai există un scop. Poate la fel de important. Tinerii vor să ducă pe vârf steagul Oţelului Galaţi, campioana României!

Iubeşte muntele şi Oţelul

Printre cei care se vor încumeta să atace al şaselea munte ca înălţime din lume se numără şi gălăţeanul Tiberiu Pintilie. După ce a fost şef de promoţie, s-a lăsat de teorie pentru a explora adâncurile din munţii Apuseni.

Apoi şi-a îndreptat paşii către Crucea Roşie, unde a fost şef de detaşament pe dezastre în România, a ajutat la reintegrarea romilor de pretutindeni, a participat împreună cu corpul militar al Crucii Roşii la ajutorarea negrilor refugiaţi din jurul Romei.

La 20 de ani a intrat într-o şcoală de munte, pentru ca în doi ani să ajungă vicepreşedintele clubului montan Pathos, unde a coordonat ecologizări în Iezer şi Bucegi, reîmpăduriri în Piatra Craiului şi a împărtăşit noilor generaţii magia crestelor.

Pe „acoperişul” Europei la 21 de ani

După antrenamente intense, a călcat pe acoperişul Europei la 21 de ani, pentru ca în alţi patru ani să ajungă la altitudinea de 7105 de metri, unde a reprezentat cu mândrie pe cei de acasă în inima Pamirului – acoperişul lumii. Aici a dus cu el steagul Crucii Roşii semnat de voluntari din toata lumea, alături de drapelul românesc. Crede în frumuseţea oamenilor şi împărtăşeşte valorile sale tuturor celor din jur.

„Sunt adeptul ideii ca nu trebuie să uiţi niciodată de unde ai plecat pentru a promova în ceea ce faci. M-am născut în oraşul Galaţi, am copilarit în cartierele lui, am învăţat să fiu om cu cei din jurul meu, toate acestea în mijlocul gălăţenilor, cu domniile lor. Doresc ca prin aceasta expediţie să le aduc un omagiu gălăţenilor, să le dau un motiv să zâmbească şi să se mândrească că sunt locuitori ai Dunării de Jos. Merităm din când în când să uităm măcar pentru câteva clipe de grijile cotidiene şi să visăm măreţ, să urcam pe munţii sufletului nostru”, ne declară Tiberiu Pintilie.

adevarul.ro

[dcp100168]

Steagul echipei Oţelul Galaţi în Himalaya

Alpinistul gălăţean Tiberiu Pintilie a primit, joi, un steag al echipei Oţelul Galaţi, pe care să îl înfigă pe vârful Cho Oyo (8201 metri) din masivul Himalaya.

Marius Stan, directorul general al clubului gălăţean, împreună cu Sergiu Costin, căpitanul echipei, i-au urat succes lui Pintilie şi i-au mai oferit un fular, un fanion cu însemnele clubului, o minge şi o pereche de ghete de fotbal. "E impresionant ce realizează acest băiat, sunt mândru că steagul Oţelului va flutura pe unul dintre cei mai înalţi munţi din lume", a spus Stan, care a recunoscut că nu ar face alpinism pentru nimic în lume. "Am frisoane şi când urc până la etajul II, am rău de înălţime. Într-un fel, ceea ce încearcă să realizeze Tiberiu seamănă cu performanţa noastră. El este un om normal care realizează ceva foarte important. Aşa şi noi, o echipă normală, am reuşit să câştigăm campionatul", a adăugat el.

Tiberiu Pintilie a primit din partea celor de la Oţelul suma de 3.000 de euro, ca sponsorizare. "Sunt exact banii de care mai aveam nevoie pentru a putea începe această expediţie. Ducând steagul Oţelului pe acel vârf este ca şi cum aş face din Oţelul o campioană a înălţimilor. Iar jucătorilor de la Oţelul le spun că dacă sunt uniţi, aşa cum suntem noi, cei care urcăm pe munte, pot face lucruri excepţionale, o pot învinge chiar şi pe Manchester United", a spus Pintilie.

Expediţia lui Tiberiu Pintilie în Himalaya va începe la 4 septembrie, iar finalul ei este aşteptat la sfârşitul lunii octombrie.

mediafax.ro

[dcp100168]

Tiberiu Pintilie a trecut de 6.000 de metri

Expediţia din Himalaya continuă, nestingherită, în ciuda peripeţiilor pe care ni le deapănă Tiberiu Pintilie, gălăţeanul care alături de camaradul său, Adrian Faku, se află la 2 kilometri de cel mai tare obiectiv al vieţii sale: piscul care măsoară 8.201 metri! „După o noapte memorabilă petrecută (nu dormită) în compania clopoţeilor iacilor, a urmat o dimineaţă senină în care am văzut Cho Oyu în toată măreţia lui. Buimaci, am dat o raită prin tabără şi am rămas sideraţi de peisaj.

Nişte tibetani, beţi ca lumea după noaptea petrecută păzind iacii, încercau să dea jos roata unui camion, trei copii târau lăzi goale de bere, iar nişte femei trăgeau cu poftă dintr-o ţigară chinezească”, spune omul care duce în rucsac însemnele echipei de fotbal Oţelul şi ale cotidianului „Viaţa liberă”. Frumos tablou, nu-i aşa?

„Ce a făcut Oţelul în ultimul meci?”, mai întreabă Tibi, de la peste 6.000 de metri altitudine, acolo unde un individ cu rău de înălţime nu poate ajunge nici cu gândul. „Suntem printre gheţari şi ne mai gândim la ce se întâmplă prin ţară. Mai ales că am avut parte de un cutremur care a pornit câteva avalanşe şi căderi masive de piatră. Noi suntem însă bine, nu trebuie să se îngrijoreze nimeni”, adaugă simpaticul alpinist care ne-a creionat repede, prin telefonul cu semnal prin satelit, cu care a fost dotat de ziarul Galaţiului, o zi din punct de vedere meteorologic pe Himalaya: dimineaţa, până la ora 10.00, este soare şi se poate umbla mai sumar îmbrăcat, apoi pe la prânz începe să plouă tare, pentru ca spre seară să se pornească ninsoarea: „A doua zi se topeşte totul şi o ia de la capăt. E fascinant!”

Tiberiu şi Adrian au avut emoţii acum două zile când au nimerit, din greşeală, la o unitate militară situată la 5.700 de metri. Gărzile i-au somat şi au fost nevoiţi să se supună controlului. „Am stat câteva ore bune acolo şi ne-am înţeles doar prin Google Translate. Aveau Internet acolo, în unitate, iar engleza o bâjbâiau doar doi dintre ei. Bun şi Google la ceva, că până la urmă ne-au invitat să luăm masa la ei şi ne-au urat mult succes în tentativa noastră de a ajunge pe Cho Oyu”, povesteşte Pintilie, care se mândreşte că se află deja la o altitudine inexistentă în Europa: cel mai înalt pisc de pe continentul nostru este Elbrus din Munţii Caucaz (Rusia), cu o înălţime de 5.642 de metri.

viata-libera.ro

[dcp100168]

„Acolo, sus, nu te mai poţi aclimatiza, rezişti doar dacă aşa te-a construit Dumnezeu. Supravieţuirea este loterie!”

- Aţi ţinut vreun jurnal în această expediţie?

- Da, am ţinut, dar nu până la capăt. Jurnalul se termină până aproape de Tabăra Avansată 3, deci cu două zile înainte de vârf. De atunci n-am mai reuşit să ţinem jurnalul, de epuizare şi poate şi din cauza delăsării.

- Poţi vorbi despre delăsare la 8.000 de metri?

- Sincer? (râde) Oricând se poate vorbi de delăsare, chiar dacă acolo, la peste 7.000 de metri e o luptă pentru a supravieţui. Chiar am remarcat că lucrurile se schimbă după 7.000 de metri altitudine. Practic, modul în care percepi realitatea, până şi modul în care dormi, se schimbă. De exemplu, somnul era ceva între două lumi. Pe de o parte simţeam ce se întâmplă în jurul meu, pe de altă parte aveam şi vise. Acolo, mă întreb dacă tot timpul am fost lucid. Nu-ţi mai e foame, sete, nici frigul nu-l mai simţi la fel.

„Pericolele sunt la tot pasul”

- Cum adică? Să nu-mi spui că nu simţi gerul…

- Tăria frigului nu mai e percepută la fel ca aici. Din cauza hipoxiei (n.r. – stare patologică manifestată prin scăderea cantităţii de oxigen în ţesuturi), creierul funcţionează diferit, pur şi simplu te trezeşti că ai mâna îngheţată, că ai degerat. Brusc percepi că aerul nu mai ajunge în nări, iar asta din cauza diferenţelor de temperatură. Când am ajuns la minus 30 şi ceva de grade, a respira era o provocare!

- Şi cum v-aţi descurcat, tu şi colegul tău, Adrian Faku?

- Am încercat cagula. Au fost printre primele ocazii când am pus-o. Am pus şi un material pentru a filtra aerul ca să-l încălzesc înainte de a intra în nări. Bine, pe lângă asta, trebuia să fii atent şi la alte aspecte, la coarda pe care mergeai, la cei din spatele tău, la pisc, se desfăşura totul ca într-un film. Şi trebuie tot timpul să te uiţi, altfel te uitai pentru ultima oară. Zona aia era destul de expusă, pericolele sunt la tot pasul. La acea altitudine, din cauza hipoxiei, poţi suferi edeme, orice.

„E important să ştii când să te opreşti”

- Cum a fost la un pas de vârf, acolo unde aţi înfipt steagul?

- A fost special, am simţit febra vârfului, dacă-i pot spune aşa. Colegul meu, poate din cauza tinereţii şi a dorinţei de a termina odată, s-a grăbit şi era s-o păţească, să rămână acolo! Şi marea noastră problemă a fost presiunea psihologică exercitată de ceilalţi care ne spuneau că trebuie să urcăm cât mai repede pentru că se strică vremea. Am învăţat, astfel, o lecţie importantă, să nu mai punem accent într-o aşa mare măsură pe sfaturile celorlalţi, ci să credem mai mult în noi. Dacă mai stăteam o zi, maxim două în Tabăra 2, vârful ar fi fost atins.

- Până unde aţi ajuns, de fapt?

- Colegul Adi a ajuns până la 8.050 de metri, iar eu sub el cu aproximativ 30 de metri. Cho Oyu era la o sută de metri şi ceva în faţa noastră, bătea vântul îngrozitor. Mi-am zis atunci că e de ajuns, că este foarte important să ştii când trebuie să te opreşti.

„Nu-ţi dai seama când te duci”

- Descrie-ne „Zona Morţii” (n.r. – după 7.500 de metri), te rog!

- Este foarte tăcută, nu ştiu cum să-i zic, este calmă, e plină de linişte, acolo pluteşte mereu o tensiune. Oricând poţi muri deoarece mulţi nu se adaptează. De la o anumită altitudine nu te mai poţi aclimatiza şi totul depinde de organismul tău, de cum ai fost construit. E loterie „Zona Morţii”. Foarte mulţi au avut probleme acolo, chiar şi din echipa noastră, e vorba de câţiva cehi. Şi nu neapărat la urcare, ci la coborâre, deoarece mulţi ajung pe vârf şi nu se mai mobilizează, se relaxează, uită că mai au şi de coborât şi de multe ori accidentele se produc la coborâre. Nici nu-ţi dai seama când mori!

- Dacă eu aş ateriza direct pe Himalaya şi aerul rarefiat ar fi singura problemă, cât timp aş rezista?

- Probabil că maxim două minute. Ameţeşti şi intri într-o stare care te duce până la comă. Senzaţia de lipsă de aer nu se produce tot timpul, senzaţia aceea vine doar din când în când. Mă bucur că în „Zona Morţii” n-am avut nicio problemă, dureri de cap sau ceva. Am fost singurul care a mai putut să care bagaje. Colegul meu, de la 7.000 de metri în sus, n-a mai putut şi am cărat eu şi rucsacul lui.

Duşuri” la lighean în cort

- Ai întâlnit şi morţi pe traseu, că d-aia e denumită aşa acea zonă…

- Nu, acolo am văzut oameni vii îngheţaţi. Am văzut morţi la 6.800 de metri, unde e o formaţiune de gheaţă de mărimea unui bloc. Acolo am avut neplăcerea să găsesc primul mort din viaţa mea. Am asistat neputincios la operaţiunea de acordare a primului ajutor, nişte englezi, dar fără succes. Respectiva persoană a tras mai mult decât putea, i-a dat sângele pe nas, stop cardiac sau atac cerebral şi s-a dus. Experienţa a fost constructivă, m-a întărit spiritual. Una e când vezi la TV ce se întâmplă, alta când treci pe lângă el. Te trec fiori pe şira spinării. Pe de o parte îl plângi, pe de altă parte ai vrea să scapi cât mai repede, ştii că acolo domneşte moartea. A doua zi a fost avalanşa care a îngropat nişte corturi şi a mai murit o persoană. Se asfixiase.

- Cum aţi negociat cu igiena pe acoperişul planetei?

- Aşa şi-aşa. În primul rând, din cauza mâncării au fost probleme. Bucătarul gătea foarte piperat şi am avut şi hemoroizi din cauza asta. Duşul, spălatul? Am menţinut o constanţă. Pe gheţar, în Tabăra Avansată aveam un cort în care ne spălam, aveam apă fiartă şi ne spălam în lighean. Eram bucuroşi şi pentru atât, dar am stat câte 7-8 zile cu aceleaşi haine. Încercai să le speli, dar nu se uscau! De aceea n-am folosit bumbac, doar plastic, de aceea ne-am şi iritat.

Tibi, în şoc anafilactic

- Nevoile fiziologice?

- La fel, era un cort special amenajat, iar sus, la peste 7.000 de metri, în sticlă şi, bineînţeles, afară. Dar am încercat să respectăm natura, să nu ne batem joc de munte. Din păcate, la plecarea tuturor, rămăseserăm doar noi pe gheţar şi am observat că se lasă gunoaie şi aici. Mârlănia a ajuns şi aici, şi aici se vede când n-ai cei şapte ani de acasă.

- Spuneai ceva de mâncare? Că era piperată, greu de suportat…

- Mâncarea din Tibet nu-i ca aia chinezească cu care suntem obişnuiţi. Sunt fierturi la greu, iar carne foarte rar găseşti şi e doar sub formă de şuviţe. Fierturile au gust bun la început, dar când o mănânci mai multe zile la rând i se diminuează gustul şi simţi că nu te mai saturi. Cât priveşte hidratarea, beam ceaiuri, compot, zăpadă topită şi încălzită. Am luat o dată un energizant şi, deoarece eram rupţi de oboseală, am intrat în şoc anafilactic. Povestea acestei expediţii poate continua la nesfârşit, nu-mi vine să cred că până la urmă am ajuns acasă.

- Anul viitor urmează un nou pisc, după Cho Oyu?

- Nu ştiu. Acum vreau să petrec cât mai multă vreme cu cei dragi şi apoi vom mai vedea. Am înţeles din această aventură că nu trebuie să mă mai panichez mereu, că trebuie să fiu mult mai calm.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul care a cucerit „Zeiţa de Turcoaz” din Himalaya

Tiberiu Pintilie şi-a îmbogăţit palmaresul de alpinist cu primul vârf de peste 8.000 de metri, Cho Oyu, escaladat anul trecut. Acum tânărul alpinist visează să urce pe Everest şi ştie că va veni şi ziua în care va încerca să ajungă în cel mai înalt loc de pe Pământ.

Printre gălăţenii care au dus faima oraşului lor de obârşie în lumea largă se numără şi un tânăr în vârstă de 27 de ani, Tiberiu Pintilie. El însă a reuşit să o ducă acolo unde oamenii obişnuiţi pot ajunge doar cu gândul: pe unul dintre vârfurile munţilor Himalaya.

Anul trecut, în luna octombrie, el şi prietenul său Adrian Fako, au escaladat Cho Oyu, unul dintre cele 14 vârfuri cu înălţimi de peste 8.000 de metri ale munţilor Himalaya.

Este cea mai importantă performanţă a tânărului gălăţean, care are la activ şi alte escalade: în anul 2006 pe vârful Mont Blanc (4807metri) din munţii Alpi; în 2007 pe vârful Etna, cel mai înalt vulcan activ din Europa (3330 metri); în 2008, din nou pe Mont Blanc şi Glossglockner (3798); în 2009 pe vârful Elbrus (5642 metri) din Caucaz şi în acelaşi an, pe muntele Ararat (5137 metri) din Podişul Anatoliei; în 2010 pe vârfurile Vorobiova (5712 metri), Cetyreh (6299 metri) şi Korjenevskaya (7105 metri) din munţii Pamir.

L-a învăţat carte şi dragostea pentru munte

Tiberiu Pintilie s-a născut La Galaţi, a absolvit Liceul Vasile Alecsandri şi apoi secţia Informatică managerială a Universităţii Româno-Americane. Are un master în Informatică şi în prezent lucrează ca tehnician telecomunicaţii NXDATA.

„Meritul de a-mi fi stârnit atracţia pentru munte îi aparţine celui care m-a învăţat să scriu şi să citesc, domnul învăţător Ionel Boza. Organiza nişte excursii şi tabere extraordinare din care păstrez amintiri de neuitat. De aceea, atunci când, în timpul facultăţii, am dat peste reclama unei şcoli de munte, n-am ezitat să mă înscriu, iar restul a venit de la sine", mărturiseşte Tiberiu Pintilie.

Tânărul alpinist ne-a povestit că la prima sa ascensiune „serioasă", pe unul din munţii de peste 4400 de metri din Alpi, a căzut în zăpadă epuizat înainte a junge pe vârf.

„Am adormit instantaneu cu ochii la vârf şi asta m-a îndârjit. După cinci ani, aveam să ajung pe Korjeneskaya şi normal că apoi mi-am dorit un optimiar. Aşa s-a născut proiectul Himalaya 2011. Ne-am propus să urcăm fără oxigen de rezervă pe Cho Oyu (Zeiţa din Turcoaz, în limba nepaleză) şi fără şerpaşi. Am ales acest munte pentru că din vârful lui se vede marele Everest", spune Tiberiu.

Iniţial, echipa expediţiei a fost alcătuită din patru alpinişti: Bogdan Pintilie, Mihai Andronie, Adrian Fako şi Tiberiu Pintilie însă cum generozitatea sponsorilor n-a fost pe măsura cheltuielilor, pentru pregătirea expediţiei, primii doi au fost nevoiţi să renunţe.

„Un ajutor preţios am primit de la cosmonautul Dumitru Prunariu, care ne-a facilitat accesul la antrenamente în camera hiperbarică de la Institutul de Medicină Aerospaţială, de asemenea de la Clubul Oţelul Galaţi al cărui steag l-am dus pe Cho Oyu, de la Casa Regală a României şi Ambasada Chinei. Despre refuzuri, mai ales cele de la Galaţi, prefer să nu vorbesc ", spune Tiberiu

Lecţia limitelor depăşite

Gălăţeanul nostru a reuşit să demonstreze că pot fi depăşite, nu numai propriile limite fizice şi psihice, ci şi indiferenţa.

După cele trei reuşite în serie din munţii Pamir („Acoperişul lumii"), mesajul trimis celor de acasă de către Tiberiu, Adrian Fako şi Lucian Roşu, cu ajutorul telefonului prin satelit, a fost: "Nu încetaţi niciodată să visaţi, să credeţi în visele voastre, să vreţi mai mult decât oricine, să le îndepliniţi. Imposibilul există doar în gândul vostru. Noi am visat, am vrut şi am luptat pentru visul nostru până la capăt. Pentru că nu contează altitudinea, ci atitudinea!"

Apropo de atitudine, Tiberiu a mai povestit că în Himalaya, sub ochii săi, şi-au pierdut viaţa doi alpinişti dintr-o altă expediţie dar că, oricât de impresionat a fost, nu s-a întors din drum. Şi asta cu toate că ştia că dincolo de altitudinea de 7300 de metri, de unde începe ceea ce alpiniştii numesc „zona morţii", fără butelie de oxigen, la o temperatură de -30 de grade Celsius, ar fi putut avea aceeaşi soartă.

„Presiunea atmosferică pe vârful Cho Oyu este aproximativ o treime din cea de la nivelul mării, ceea ce înseamnă că în există doar o treime din oxigenul necesar organismului uman. Utilizarea oxigenului suplimentar îţi permite să treci peste limitele corpului tău, dar alpinistul nu îşi va mai testa limitele sale, ci pe cele ale echipamentului. Noi am dorit să depăşim limitele noastre", afirmă Tiberiu Pintilie.

Marea provocare

Deloc surprinzător, alpinistul plănuieşte să escaladeze un nou optmiar.

„Sigur că urmează un nou vârf, visez la Everest, dar mai am nevoie de o perioadă de recuperare. A trecut prea puţin timp din octombrie şi încă mă mai resimt din cauza lipsei oxigenului pe Cho Oyu. De exemplu, încă am uşoare pierderi de memorie", ne-a mai spus Tiberiu.

Alpinistul ne-a vorbit cu însufleţire şi despre "managementul riscului" care în opinia sa este esenţial.

„Este foarte important să te întorci sănătos din expediţii şi asta nu doar pentru tine sau pentru familie, ci şi pentru ceilalţi, ca să le arăţi că se poate, că limitele umane sunt relative şi pot fi depăşite. Că se poate trece peste încercările grele, că psihicul poate ajuta enorm fizicul. Mintea omului poate face lucruri absolut excepţionale şi, ajuns acolo sus, la mii de metri, asta devine o certitudine", afirmă tânărul

Din 2006, tânărul alpinist activează ca voluntar în Crucea Roşie.

Tiberiu este de asemenea membru al Clubului Alpin Român şi vicepreşedintele Şcolii de munte „Ampathos" unde le împărtăşeşte discipolilor săi montaniarzi un exemplu de siprit civic sau ceea ce el numeşte „echilibrul dintre drepturi şi obligaţii".

adevarul.ro

[dcp100168]

Tibi Pintilie porneşte din nou spre vârfuri

* Alpinistul gălăţean care în urmă cu jumătate de an flutura steagul cotidianului nostru la peste 8.000 de metri altitudine, în Himalaya, va porni luni în expediţia „Pamir 2012” * Echipat de Viaţa Liberă cu aparatură de comunicaţii prin satelit, Tibi va povesti săptămânal gălăţenilor cum decurge drumul spre Vârfurile Lenin (7.134m) şi Ismail Somoni (7.495m) *

Tiberiu Pintilie, gălăţeanul de 27 de ani care toamna trecută cucerea piscurile Himalayei, porneşte într-o nouă aventură spre locuri unde mai ai doar o plamă până la cer, într-o impresionantă şi deopotrivă periculoasă expediţie spre vârfurile masivului Pamir, supranumit „acoperişul lumii”, în Asia Centrală.

Luni, pleacă din Bucureşti spre Franţa, pentru prima etapă a expediţiei, programată a dura o săptămână. Este vorba de ascensiune în Mont Blanc pe ruta normala din Franta, parte a expediţie necesară pentru acomodarea cu altitudinea. Greul va începe pe 3 iulie, când se va începe asaltul spre înălţimile Pamirului, prin Kârghistan şi Tadjikistan, destinaţia dorindu-se a fi atingerea a două din cele cinci vârfuri de peste 7.000 m din spaţiul fostului URSS: Vârful Lenin (7.134 m) şi Vârful Ismoil Somoni (7.495 m) ,cunoscut şi ca “vârful lui Stalin”, cel mai înalt vârf din fosta Uniune Sovietică.

Trupa acestei expediţii este formaţă din cinci alpinişti: George Porancia (56 ani, Făgăraş), Lucian Roşu (24 ani, Iaşi), Andrei Cumpănăşoiu (22 ani, Vălenii de Munte), Gabriel Iliaş (25 ani, Bucuresti) şi gălăţeanul nostru.

Tibi Pintilie era ieri încântat că a intrat în posesie telefonului oferit de Viata Libera, unul capabil de comunicare prin satelit, cu încărcător solar dotat şi cu GPS, graţie căruia va putea să arate şi altora frumuseţile munţilor de dincolo de nori.

„Ne dorim să respirăm aerul rarefiat de la 7.000 de metri, să putem privi lumea de acolo de sus. Poate mulți se întreabă de ce facem asta. Pentru că ne place, pentru că vrem să arătăm și altora frumusețile munților de dincolo de nori şi sunt bucuros că putem să o facem graţie aparatului de la Viaţa Liberă. Pentru că vrem să venim acasă cu povești extrordinare din care atât noi, cât și generațiile noastre vor avea de învățat. Pentru că o asemenea expediție este un test de viață, de voință, persuasiune, încredere, motivație, succes, aventură, risc, dar mai ales dorința de a reuși. Prin atitudine învingem altitudinea”, a declarat alpinistul gălăţean, înaintea plecării.

Vreme bună, Tibi!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alpiniştii români au ajuns pe Vârful Lenin

* Patru dintre cei şase alpinişti români porniţi în expediţia „Pamir 2012”, printre care şi gălăţeanul Tiberiu Pintilie, au reuşit să ajungă pe Vârful Lenin, la 7.124 de metri altitudine

Primul obiectiv al expediţiei româneşti din Pamir a fost atins, Tiberiu-Nicolae Pintilie, George Porancia, Lucian Roşu şi Adrian Fako reuşind să urce până pe Vârful Lenin, la 7.124 de metri. Duminică, la ora 11.20, au transmis marea veste direct de pe vârf. „Euforici şi obosiţi deopotrivă, au vrut ca aceasta veste să ajungă cât mai repede la voi, susţinătorii lor de pretutindeni, în semn de mulţumire şi apreciere. Simt energia pe care le-o trimitem, aşa că vă invit să-i felicităm pentru aceasta reuşită şi să le rămânem în continuare alături. Încă o dată Atitudinea a invins Altitudinea”, a comunicat pe blogul expediţiei Oana Harabagiu, prietena lui Tibi Pintilie.

Vârful Lenin este cel mai înalt din lanţul montan Trans-Alay din Asia Centrală şi al treilea ca înălţime din fosta Uniune Sovietică, fiind depăşit ca altitudine de cei doi coloşi: Ismoil Somoni Peak (7.495 m, denumire populară Kommunismus) şi Pobeda (7.435 m).

Ascensiunea Vârfului Lenin este prima etapă a expediţiei româneşti din Pamir, doi dintre cei şase alpinişti, Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu, intenţionând în a doua fază a proiectului să plece şi spre „Kommunismus”. Iniţial şi George Porancia urma să plece cu cei doi, dar din motive obiective a trebuit să renunţe.

„Jucau leapşa cu semnalul”

Printre multe alte dificultăţi, Adrian Fako, Lucian Roşu, George Porancia, Gabriel Iliaş, Andrei Cumpănăşoiu şi Tiberiu Pintilie au avut probleme şi cu semnalul telefonic astfel că au comunicat foarte rar cu cei de acasă. Mai mereu cerul a fost acoperit de nori, astfel că n-au prea putut folosi încărcătorul solar de la Thuraya, aparatul de comunicaţii prin satelit ce le-a fost oferit de „Viaţa liberă”, iar în momentul în care prindeau o liniuţă de semnal GSM erau în culmea fericirii. „Am primit telefon de la Gabi, ne-a spus că sunt bine şi sunt în tabăra 2, la 5.300 m. Erau foarte veseli cu toţii, jucau leapşa cu semnalul ( şi spun asta pentru că se auzea şi Tibi pe fundal strigând din depărtări «Am prins şi eu o liniuţă!»). Nu am apucat să vorbim foarte mult pentru că s-a întrerupt”, povestea Cătălina Tăbăcaru, prietena lui Gabi Iliaş, pe pagina sa de facebook.

Vremea le-a fost extrem de ostilă, a nins continuu, iar din cauza zăpezii foarte mari Gabi şi Andrei Cumpănăşoiu s-au întors înapoi de la 6.000 de metri. De pe la 4.500 de metri temperaturile au fost mereu negative, recordul fiind de minus 19 grade Celsius.

Tibi, George, Adrian şi Lucian au coborât ieri până în tabăra de bază. Felicitări şi cărări însorite spre Kommunismus!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Tibi Pintilie, din nou la peste 7.000 de metri - pe vârful Korjenevskaya

* Alături de Lucian Roşu, alpinistul gălăţean a reuşit o ascensiune care nu era planificată în expediţia din masivul Pamir. * Refuzând să aştepte pasivi permisiunea de a porni spre Kommunismus, cei doi au deschis poteca până pe Korjenevskaia (7105 metri)

După succesul din prima etapă a expediţiei „Pamir 2012”, când au urcat alături de George Porancia şi Adrian Fako pe Vârful Lenin (7124 metri), Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu au trecut graniţa din Kârghistan în Tadjikistan, pentru etapa a doua, ascensiunea spre Komunismus (7495 m.).

Au ajuns cu bine în Tadjikistan, acolo au stat o zi în oraşul Jirgatal şi apoi au zburat cu elicopterul pâna pe gheţarul Moskvina, tabăra de bază aflată la o altitudine de 4200 m. Însă, cum ruta spre Kommunismus nu era încă deschisă şi erau nevoiţi să aştepte, au decis că cea mai bună aşteptare este să mai facă încă o dată ascensiunea pe Korjenevskaya, la fel ca în 2010. Împreună cu doi britanici, au urcat până la 6.400 de metri unde şi-au făcut tabăra dinaintea asaltului final, iar apoi au ajuns cu bine pe vârf. Tibi şi Lucian au fost primii care anul acesta au făcut acest vârf, înaintea altor echipe mult mai pregătite, făcând potecă până sus.

S-au întors teferi în „Base Camp”-ul de pe gheţarul Moskvina şi au transmis că de câteva zile este vreme urâtă, ninge foarte mult şi ei stau la baza pentru refacere. Din ceea ce le-au povestit camarazilor reveniţi în ţară după urcarea pe Lenin, pe Kommunismus s-a urcat deocamdată doar până la 6000 de metri. Cei doi alpinişti români au făcut echipă cu doi ruşi, pe care îi ştiu din timpul ascensiunii pe Lenin, plus cei doi britanici cu care au urcat pe Korjenevskaya, urmând ca în câteva zile toţi şase să înceapă ascensiunea pe Kommunismus.

Încurajări de acasă!

Probabil le va fi mai greu decât până acum, dar gândurile bune cu care îi însoţim noi, cei de acasă, îi ajută şi îi încurajează. Dacă vreţi să le transmiteţi mesajele voastre, o puteţi face gratuit online, de pe site-ul https://sms.thuraya.com. Numărul de telefon al băieţilor este 21370404 (cu prefixul Thuraya deja existent pe site, în faţa numărului).

Odată cu atingerea vârfului Kommunismus, Lucian Roşu şi Tiberiu Pintilie vor mai avea de atins doar două vârfuri dintre cele cinci celebre ale Pamirului - Pobeda şi Khan Tengri - pentru a câştiga distincţia „Leopardul Zăpezii”, pe care nu a primit-o nici un român până acum.

Imagini impresionate din Pamir! Mai jos se poate viziona filmul realizat în timpul ascensiunii pe Korjenevskaya de acum doi ani.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu, ascensiuni de 25 de kilometri!

* Gălăţeanul nostru şi Lucian Roşu au reuşit să ajungă pe al treilea vârf în expediţia Pamir 2012 * Premieră impresionantă, Tibi şi Luci sunt singurii români care reuşesc să urce trei „şapte miari” într-un sezon

În sfârşit, am primit vestea cea mare, aşteptată cu sufletul la gură de apropiaţii celor doi alpinişti români aflaţi în ascensiune pe masivul Pamir, dar şi de toţi gălăţenii care le-au devenit suporteri urmărindu-le pasionanta aventură prin intermediul ziarului nostru. Gălăţeanul Tiberiu Pintilie (28 de ani), alături de Lucian Roşu (24 de ani, Iaşi), au ajuns pe Ismail Somoni, vârful de 7.495 metri cunoscut mai ales sub vechea sa denumire, Kommunismus, cel mai înalt din fosta Uniune Sovietică. Măreţul obiectiv a fost atins miercuri, dar au putut să transmită acasă vestea ultimei lor isprăvi abia ziua următoare pentru că la 7.495 de metri altitudine rămăseseră fără baterie la „Thuraya”, erau nori şi n-au putut folosi încărcătorul solar al telefonul capabil să comunice prin satelit ce le-a fost pus în rucsac de "Viaţa liberă".

“Cinci kilograme pierdute, feţe arse, buze crăpate, trei nopţi nedormite la 7.000 de metri, temperaturi de -15 grade, vânt puternic şi totuşi steagul României a fluturat la 7.495 m pe 15 august, ora 16:30. Suntem în continuare la 7.000, azi vom încerca să coborâm cât mai jos. Ascensiunea a durat 13 ore, am fost în total 13 alpinişti care am ajuns sus. Revenim cu detalii în base camp (n.r. - tabăra de bază)”, acesta a fost mesajul transmis joi după-amiază de cei doi băieţi, adevărate monumente de curaj, răbdare, putere fizică şi voinţă.

Între timp, coborâseră la 6.000 de metri, când s-a putut vorbi ultima dată cu ei.

Sus, chiar şi cu antibiotice

Dincolo de obstacolele naturii, inimaginabil de grele, mai ales pentru acei dintre noi care au rău de înălţime la etajul 10 al unui bloc şi care ezită să urce măcar până-n turnul de televiziune, Tibi şi Lucian au avut de trecut şi peste probleme de sănătate. „Vă mulţumim pentru încurajări şi pentru că sunteţi alături de noi! Astăzi am urcat până în tabăra de la 5.300 m, printre seracuri (n.r. - turn de gheaţă, proeminenţă rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul gheţarilor), ploi de pietre şi pe o zăpadă foarte mare. Luci are probleme cu amigdalele, însă urcă cu antibiotice şi mult optimism”, transmiteau în urmă cu o săptămână. Următorul mesaj a fost de la 6.400 de metri: “Dacă nu ar fi fost frig dimineaţa, probleme cu echipamentul, dureri de cap la Luci, indigestie la Tibi, crevase ascunse şi măgăoaie de 25 kg. în spate, totul ar fi fost super”. La 6.900 de metri, vremea devenise duşmănoasă: „Am urcat pe ninsoare, viscol şi mult frig. Trimiteţi încă o dată prognoza, dar cu mai multe grade!”.

Trei „şapte miari”!

În planul expediţiei Pamir 2012 se afla escaladarea a două vârfuri, Lenin (7134 metri) şi Kommunismus. S-a pornit într-o echipă formată din şase alpinişti români George Porancia (56 ani, Făgăraş), Lucian Roşu (24 ani, Iaşi), Adrian Fako (25 de ani, Bucureşti), Andrei Cumpănăşoiu (22 ani, Vălenii de Munte) şi Gabriel Iliaş (25 ani, Bucuresti). În ascensiunea spre Vf. Lenin, ultimii doi s-au îmbolnăvit şi au trebuit să se întoarcă de la 6.000 de metri, ceilalţi patru ajungând apoi până sus. Apoi, George Porancia şi Adrian Fako s-au întors în ţară, în timp ce Tibi şi Lucian au trecut din Kârghistan în Tadjikistan pentru etapa a doua a expediţiei: Vârful Kommunismus. Ajunşi în tabăra de bază de pe gheţarul Moskvina (4.200 m.), cum ruta spre Kommunismus nu era încă deschisă şi erau nevoiţi să aştepte, au refuzat să stea pasivi şi au decis să încerce o ascensiune ce nu era planificată, spre un alt vârf de peste 7.000 de metri, Korjenevskaya (7.105 metri), un „şapte miar” pe care-l mai făcuseră cu doi ani înainte şi pe care acum l-au atins în ziua de 2 august. Asfel, după ce miercuri au ajuns şi pe Kommunismus, Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu au devenit singurii români care au urcat pe trei vârfuri de peste 7.000 de metri în aceeaşi expediţie, în acelaşi sezon, premieră absolută! Acum le mai rămâne ca în viitor să facă şi celelalte două vârfuri din categoria „şapte miari” din Pamir - Vf . Khan Tengri (7.010m) şi Vf. Pobeda (7.439m) - pentru a fi primii români care primesc distincţia „Leopardul Zăpezii”, râvnită de alpiniştii din întreaga lume.

25 de kilometri urcaţi în două luni

Vf. Lenin – 7.134 metri, Vf. Korjenvskaya – 7.105 metri şi Vf. Ismail Somoni (Kommunismus) - 7.495 metri. În total 21.734 de metri, acesta este bilanţul incredibil reuşit de Tiberiu şi Lucian Roşu în cadrul expediţiei din Pamir. Pentru alpinistul din Galaţi cifra este şi mai impresionantă, ajungând la 26.544 de metri după ce adăugăm şi Vf. Mont Blanc (4.810) pe care Tiberiu Pintilie l-a urcat cu doar câteva zile înaintea plecării spre Pamir. La un asemenea bilanţ, nici nu putea fi altul mesajul transmis celor doi băieţi de Gheorghe Pintilie, tată lui Tibi: „Felicitări! Vă aşteptăm acasă. Sper că vă ajunge”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Povestea alpinistului gălăţean care, în 2012, a dovedit că nu există imposibil

Tiberiu Pintilie a reuşit să cucerească, într-o singură expediţie, trei vârfuri muntoase de peste 7000 de metri, din Pamir. Unul după celălalt! Acest maraton alpinistic, realizat cu un efort aproape supraomenesc, constituie o premieră în România.

Alpinistul Tiberiu Pintilie încheie acest an privind în urmă cu satisfacţia de a mai fi cucerit încă trei „şaptemiari” şi înainte, cu temeritate, la planificata expeditie din primăvara anului viitor, pe Everest - Mecca alpiniştilor. Tânărul gălăţean, în vârstă de 28 de ani, are ca ţel în viaţă să infigă steagul ţării sale, de cât mai multe ori, sus de tot, la graniţa dintre Pământ şi cer.

„Trei dintr-o lovitură”

Anul acesta, în luna august, Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu, de 24 de ani, din Iaşi, au reuşit împreună să escaladeze trei vârfuri din lanţul muntos Pamir: „Lenin”, de 7.134 metri; „Korjenvskaya” de 7.105 metri şi „Ismail Somoni” (sau „Kommunismus”), de 7.495 metri. Toate trei au fost cucerite în cadrul aceleiaşi expediţii. Cei doi alpinişti sunt singurii români care au reuşit performanţa de a escalada, unul după celălalt, într-o singură expediţie, trei munţi de peste 7.000 de metri, iar efortul lor poate fi catalogat fără exagerare de-a dreptul supraomenesc.

„Am vrut să mergem într-un loc în care foarte puţini români au ajuns. Pentru noi era ceva nou, un mister, asta ne-a atras Am îndurat temperaturi de minus 20 de grade, ninsoare, viscol, ne-am şi îmbolnăvit, dar am continuat. şi am reuşit. Asta este tot ce contează”, spune simplu Tiberiu.

Cei doi alpinişti mai au însă de dus încă două bătălii în Pamir pentru o minunată victorie la care deja visează. „Acum avem în plan să ajungem şi pe celelalate două vârfuri de peste 7.000 de metri din Pamir, Khan Tengri (7010m) şi Pobeda (7439m) - pentru a fi primii români care primesc medalia «Leopardul Zăpezii», râvnită de toţi alpiniştii din lume. Se acordă doar celor care urcă pe toţi cei cinci şaptemiari din Pamir”, ne-a mărturisit Tiberiu.

Anul viitor, şi mai sus

Alpinistul spune că planurile sale pentru anul 2013 au două jaloane principale. „În primăvară, vreau să ajung pe Everest pentru a sărbători, la 8.848 de metri, împlinirea a 10 ani de la prima expediţie românească pe cel mai înalt vârf de munte din lume şi 60 de ani de când acesta a fost cucerit. Apoi, dacă mă voi întoarce cu bine şi voi fi sănătos, în vară, urmează ceilalţi doi şaptemiari din Pamir, care mi-au rămas”, ne-a mai spus alpinistul gălăţean.

Pentru Tiberiu, Everest nu este primul „optmiar”. Anul trecut, în luna octombrie, el şi prietenul său Adrian Fako, au escaladat Cho Oyu, unul dintre cele 14 vârfuri cu înălţimi de peste 8.000 de metri ale munţilor Himalaya.

Alpinistul de la malul Dunării mai are la activ numeroase alte escalade: în anul 2006 pe vârful Mont Blanc (4807metri) din munţii Alpi; în 2007 pe vârful Etna, cel mai înalt vulcan activ din Europa (3330 metri); în 2008, din nou pe Mont Blanc şi Glossglockner (3798); în 2009 pe vârful Elbrus (5642 metri) din Caucaz şi în acelaşi an, pe muntele Ararat (5137 metri) din Podişul Anatoliei; în 2010 pe vârfurile Vorobiova (5712 metri), Cetyreh (6299 metri) şi Korjenevskaya (7105 metri) din munţii Pamir.

Contribuţia domnului învăţător

Tiberiu Pintilie s-a născut La Galaţi, a absolvit Liceul Vasile Alecsandri şi apoi secţia Informatică managerială a Universităţii Româno-Americane. Are un master în Informatică şi lucrează ca tehnician telecomunicaţii NXDATA. „Meritul de a-mi fi stârnit atracţia pentru munte îi aparţine celui care m-a învăţat să scriu şi să citesc, domnul învăţător Ionel Boza. Organiza nişte excursii şi tabere extraordinare din care păstrez amintiri de neuitat. De aceea, atunci când, în timpul facultăţii, am dat peste reclama unei şcoli de munte, n-am ezitat să mă înscriu, iar restul a venit de la sine", mărturiseşte Tiberiu Pintilie.

Tânărul alpinist ne-a povestit că la prima sa ascensiune „serioasă", pe unul din munţii de peste 4400 de metri din Alpi, a căzut în zăpadă epuizat înainte a junge pe vârf. „Am adormit instantaneu cu ochii la vârfşi asta m-a îndârjit. După cinci ani, aveam să ajung prima oară pe Korjeneskaya şi normal că apoi mi-am dorit un optimiar. Aşa s-a născut proiectul Himalaya 2011. Ne-am propus să urcăm fără oxigen de rezervă pe Cho Oyu (Zeiţa din Turcoaz, în limba nepaleză) şi fără şerpaşi. Am ales acest munte pentru că din vârful lui se vede marele Everest", spune Tiberiu.

Dincolo de limite

Gălăţeanul nostru a reuşit să demonstreze că pot fi depăşite propriile limite, fizice şi psihice. „Nimic nu este simplu, cu atât mai mult să ajungi la peste 8.000 de metri, dar ceea ce devenim pentru a ajunge acolo, ceea ce aducem înapoi odată ce ne-am atins obiectivul este o călătorie incredibilă care merită ani de pregătire, trăită cu fiecare secundă care trece şi cel mai important, transmisă mai departe”, afirmă Tiberiu Pintilie.

După cele trei reuşite în serie de anul acesta din munţii Pamir („Acoperişul lumii"), mesajul trimis celor de acasă de către Tiberiu, Adrian Fako şi Lucian Roşu, cu ajutorul telefonului prin satelit, a fost: "Nu încetaţi niciodată să visaţi, să credeţi în visele voastre, să vreţi mai mult decât oricine, să le îndepliniţi. Imposibilul există doar în gândul vostru. Noi am visat, am vrut şi am luptat pentru visul nostru până la capăt. Pentru că nu contează altitudinea, ci atitudinea!"

Apropo de atitudine, Tiberiu a mai povestit că în 2011, în Himalaya, sub ochii săi, şi-au pierdut viaţa doi alpinişti dintr-o altă expediţie dar că, oricât de impresionat a fost, nu s-a întors din drum. Şi asta cu toate că ştia că dincolo de altitudinea de 7.300 de metri, de unde începe ceea ce alpiniştii numesc „zona morţii", fără butelie de oxigen, la o temperatură de -30 de grade Celsius, ar fi putut avea aceeaşi soartă dar a reuşit să treacă şi de bariera limitelor psihice.

„Presiunea atmosferică pe Cho Oyu este aproximativ o treime din cea de la nivelul mării, ceea ce înseamnă că în aer există doar o treime din oxigenul necesar organismului uman. Utilizarea oxigenului suplimentar îţi permite să treci peste limitele corpului tău, dar alpinistul nu îşi va mai testa limitele sale, ci pe cele ale echipamentului. Noi am dorit să depăşim limitele noastre", afirmă Tiberiu Pintilie.

Escaladă în zonă de conflict

Anul acesta, în drum spre cea mai înaltă culme muntoasă din Pamir, Kommunismus, cei doi alpinişti au hotărât să-şi facă aclimatizarea pe vârful Lenin din Kârgâstan aşa că au fost nevoiţi să traverseze Tadjikistanul într-un moment în care această ţară era în conflict armat cu cea vecină, Afganistan. „Ştiam că era zonă de război, aflasem că fuseseră ucise vreo 300 de persoane la graniţa dintre cele două ţări, dar ne-am continuat drumul şi am ajuns acolo unde ne propusesem”, afirmăTiberiu.

Sprijin pentru performanţă

„Pentru expediţia în Himalaya de anul trecut, un ajutor preţios am primit de la cosmonautul Dumitru Prunariu, care ne-a facilitat accesul la antrenamente în camera hiporbarică de la Institutul de Medicină Aerospaţială, de asemenea de la Clubul Oţelul Galaţi, al cărui steag a ajuns pe Cho Oyu, de la Casa Regală a României şi Ambasada Chinei. Anul acesta, pentru Pamir, ne-au ajutat Sony România, Universitatea Româno-Americană şi toţi sponsorii precizaţi pe site-ul nostru. O menţiune specială se cuvine să fac pentru domnul Alexandtru Valah, cel care se ocupă de pregătirea noastră fizică şi cu care am început deja antrenamentele pentru Everest. Tuturor le mulţumesc din suflet”, ne-a mai spus alpinistul gălăţean.

Alpinismul ca filosofie

Tiberiu Pintilie are o filosofie proprie despre înfruntările cu muntele. „Este foarte important să te întorci sănătos din expediţii şi asta, nu doar pentru tine sau pentru familie, ci şi pentru ceilalţi, ca să le arăţi că se poate, că limitele umane sunt relative şi pot fi depăşite. Că se poate trece peste încercările grele, că psihicul poate ajuta enorm fizicul. Mintea omului poate face lucruri absolut excepţionale şi, ajuns acolo sus, la mii de metri, asta devine o certitudine", afirmă Tiberiu Pintilie.

Tibi cum îi spun prietenii este membru al Clubului Alpin Român şi al Şcolii de munte „Pathos" unde le oferă alpiniştilor începători un exemplu de siprit civic sau ceea ce el numeşte „echilibrul dintre drepturi şi obligaţii".

„Adventure Diplomacy”

Tiberiu şi prietenii săi îndrăgostiţi de munte au creat şi un site „Adventure Diplomacy” pe care îşi împărtăşesc gândurile şi trăirile din expediţiile lor extraordinare. Iată doar câteva dintre convingerile acestor tineri, preluate de pe site:

„Suntem o echipă de alpinişti pasionaţi de altitudini mari. Scopul nostru este să atingem cele mai înalte vârfuri, promovând imaginea României în expediţiile pe care le organizăm.”

„Suntem ferm convinşi că excelenţa este mai mult o atitudine decât o abilitate, iar misiunea noastră este aceea de a trezi această atitudine în oamenii cărora le împărtăşim experienţele noastre de pe munte”

„Orice vârf poate fi atins şi orice vis poate fi îndeplinit atât timp cât munceşti pentru el, lupţi pentru el şi, cel mai important, crezi în el”

„Credem că adevăratul curaj nu înseamnă să îţi setezi obiective îndrăzneţe, ci să poţi avea încredere că le poţi îndeplini cu succes, încredere în colegii care îţi sunt alături şi în toate relaţiile pe care le construieşti pe acest drum”.

„Cel care îşi iubeşte ţara o poate schimba. Cinstim fiecare victorie ridicând steagul ţării pe vârf şi, indiferent de situaţie, moment sau oamenii pe care îi întâlnim, ne păstrăm şi ne respectăm identitatea: o echipă de alpinişti români”.

adevarul.ro

[dcp100168]

Tibi Pintilie pregăteşte escaladarea Everestului

* Alpinistul gălăţean Tiberiu Pintilie va porni în aprilie spre cel mai înalt loc de pe pământ, la zece ani de la prima şi totodată ultima expediţie 100% românească pe Everest

Un nou proiect extrem de ambiţios iniţiat de temerarul Tiberiu Pintilie a prins contur şi la începutul lunii aprilie va porni la drum a doua expediţie integral românească din istorie  spre cucerirea Everestului, cel mai înalt vârf din lume, aflat la o altidudine de 8848 de metri. Gerilă, numele de alint al lui Tibi Pintilie în lumea alpiniştilor, însoţit de iubita sa Oana-Maria Harabagiu, la fel de pasionată de munte ca el, Stelian Pavalache şi operatorul video de la Antena 3, Robert Chirileanu, vor încerca alături de echipa lor de şerpaşi să ducă din nou drapelul României pe cel mai înalt vârf din lume, la zece ani distanţă de la prima expediţie integral românească şi totodată ultima ascensiune românească pe Everest.
Pentru prima dată drapelul României a fost dus pe „acoperişul lumii” în 1995 de Ticu Lăcătuşu, care a făcut parte dintr-o expediţie internaţională.

"Dorim să sărbătorim 10 ani de la prima expediţie integrală românească şi să mergem pe urmele ei. Prin atitudine vom învinge altitudinea", a spus Tiberiu Pintilie. Printre obiective, ei vor să fie primii din lume care să filmeze 3D pe vârf.

Goana după fonduri
Deocamdată, pe lângă antrenamente foarte dure (imagini pot fi văzute pe www.viata-libera.ro), cei patru duc o muncă asiduă pentru a strânge bugetul necesar de 250.000 de euro, din care au în acest moment 100.000 de euro. Pentru o parte din costuri cei patru alpinişti au primit promisiuni că vor avea sprijin guvernamental, mai ales că vor promova brandul turistic al României

„Este o expediţie foarte costisitoare, numai taxe pentru a ni se permite accesul ajungând la 57.500 de euro. Asta în condiţiile în care, pentru a diminua din cuantumul acestor taxe, cea pentru asaltul final o vom plăti doar pentru mine, ultima parte ascensiunii urmând să o încerc singur, alături de şerpaşi. M-am gândit să încerc chiar fără şerpaşi, dar mi s-a spus că riscurile sunt atât de mari încât ar fi o sinucidere”, a mai spus Tibi Pintilie. Ar fi vrut totodată să încerce o ascensiune mai ieşită din comun, fără tuburi de oxigen, dar a renunţat la insistenţele apropiaţilor. Everestul poate fi escaladat şi fără oxigen suplimentar, dar cu riscuri mult mai mari, aerul fiind rarefiat încă din tabăra de bază (5.200 m.) Oamenii nu mai gândesc clar dacă nu au oxigen suficient, iar combinaţia de condiţii meteo dificile, temperaturi scăzute şi pante abrupte necesită capacitatea de a lua rapid decizii corecte. Întoarcerea în ţară o au programată pe 21 iunie.

Tiberiu Pintilie (33 de ani) a trecut graniţa celor 8.000 de metri în urmă cu doi ani, când a urcat pe Himalaya, spre vârful Cho Oyu. Anul trecut, în masivul Pamir, a ajuns pe vârfurile Lenin ( 7125 m), Korjenevskaya ( 7105 m ) and Kommunismus ( 7495 m) alături de Lucian Roşu, devenind primii alpinişti din lume care au urcat în acelaşi sezon trei vârfuri de peste 7.000 de metri.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alpinistul gălăţean Tiberiu Pintilie pleacă pe Everest

Cunoscutul alpinist gălăţean Tiberiu Pintilie n-a renunţat la proiectul expediţiei „Everest 2013”, deşi a fost nevoit să-l amâne în primăvară, din cauza fondurilor insuficiente, urmând ca această expediţie să fie derulată în două etape, prima la sfârşitul acestei luni, iar ascensiunea propriu-zisă a Everestul în primăvara anului viitor.
Expediţia va fi susţinută de Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS), acolo unde astăzi va avea loc conferinţă de presă de prezentare a evenimentului şi a celor trei alpinişti români implicaţi: Tiberiu Pintilie, Stelian Pavalache, Adrian Fako şi Oana Harabagiu.
În prima etapă, se va pleca în India pentru nouă zile, pentru antrenament si promovare, aceasta constând în escaladarea unor vârfuri de peste 6.000 de metri. A doua etapă se va desfăşura în perioada aprilie-iunie 2014 şi va consta în ascensiunea vârfului Everest - ruta nordica, cu serpaşi şi oxigen. Decalarea perioadei de ascensiune a fost impusă de gradul de periculozitate ridicat al ascensiunii în perioada de toamnă.
În paralel cu pregătirile expediţiei, Tiberiu Pintilie a spus că mare parte din timp va fi dedicată unui alt proiect, "Care este Everestul tău?", ce are drept scop orientarea şi susţinerea tinerilor în demersul de explorare şi identificare a resurselor şi abilităţilor proprii necesare pentru îndeplinirea obiectivului de viaţă propriu. Astfel, echipa expediţiei Everest 2013 intenţionează numeroase întâlniri cu tinerii din licee şi universităţi.
Altfel, Tiberiu Pintilie a mai spus că, fiind o expediţie costisitoare, speră să fie sprijinit şi de acasa, de autorităţile locale şi marile firme din Galaţi. "Încerc să ajut cum pot la creşterea prestigiului Galaţiului şi mulţumesc celor care m-au susţinut până, în special Arhiepiscopiei Dunărea de Jos", a declarat alpinistul gălăţean.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Tiberiu Pintilie porneşte spre Everest

Un nou proiect extrem de ambiţios iniţiat de temerarul Tiberiu Pintilie (30 de ani) a prins contur şi joi, 3 aprilie, cunoscutul alpinist gălăţean va porni la drum în a doua expediţie integral românească din istorie spre cucerirea Everestului, cel mai înalt vârf de pe planetă, aflat la o altitudine de 8.848 de metri. Gerilă, numele de alint al lui Tibi Pintilie în lumea alpiniştilor, însoţit de iubita sa Oana-Maria Harabagiu, la fel de pasionată de munte ca el, şi vechiul său camarad din multe alte ascensiuni, Adrian Fako, vor încerca alături de echipa lor de şerpaşi să ducă din nou drapelul României pe cel mai înalt vârf din lume, la 11 ani distanţă de la prima expediţie integral românească şi totodată ultima ascensiune românească pe Everest.

Pentru prima dată, drapelul României a fost dus pe „acoperişul lumii” în 1995 de Ticu Lăcătuşu, care a făcut parte dintr-o expediţie internaţională.
Din echipă ar fi trebuit să facă parte încă un alpinist experimentat, Stelian Păvălache, care a renunţat în ultimul moment, printre altele din cauza bugetului redus care s-a strâns pentru această expediţie. „S-a sacrificat pentru noi”, a explicat Tibi. În schimb, s-a alăturat băimăreanul Gabriel Motica, care să-i susţină până în tabăra de bază avansată (6.400 m.) sau în următoarea (peste 7.000 m.).
Printre obiective, ei vor să fie primii din lume care să filmeze 3D pe vârf.

„Atitudinea învinge altitudinea”

Iniţial, expediţia ar fi trebuit să se deruleze anul trecut, dar a fost amânată pentru că nu au avut finanţare suficientă, în condiţiile în care costurile totale sunt estimate în jurul sumei de 250.000 de euro. "Am dorit să sărbătorim zece ani de la prima expediţie integral românească şi să mergem pe urmele ei, dar am fost nevoiţi să mai alergăm un an pentru a aduna fonduri suficiente. Gândurile de susţinere de acasă, ale gălăţenilor mei, îmi vor da energia necesară pentru a reuşi. Atitudinea va învinge altitudinea", a spus Tiberiu Pintilie. Prins în Bucureşti cu ultimele pregătiri, alpinistul gălăţean a avut timp doar câteva ore, în noaptea de sâmbătă spre duminică, să dea o fugă acasă pentru a-şi vedea părinţii, primind tot atunci şi binecuvântarea Arhiepiscopiei „Dunărea de Jos”.

L-au convins să reducă din riscuri

Tibi Pintilie ar fi vrut să încerce o ascensiune mai ieşită din comun, fără tuburi de oxigen, dar riscurile sunt uriaşe şi a renunţat, la insistenţele apropiaţilor. Everestul se mai escaladează şi fără oxigen suplimentar, dar cu riscuri mult mai mari, aerul fiind rarefiat încă din tabăra de bază (5.500 m). Oamenii nu mai gândesc clar dacă nu au oxigen suficient, iar combinaţia de condiţii meteo dificile, temperaturi scăzute şi pante abrupte necesită capacitatea de a lua rapid decizii corecte. „M-am gândit şi să încerc ultima parte a ascensiunii fără şerpaşi, dar mi s-a spus că riscurile sunt atât de mari încât ar fi o sinucidere”, a mai spus alpinistul gălăţean.
Tiberiu Pintilie a trecut graniţa celor 8.000 de metri în urmă cu trei ani, când a urcat pe Himalaya, spre vârful Cho Oyu (foto). În 2012, în masivul Pamir, a ajuns alături de Lucian Roşu pe vârfurile Lenin (7.125 m), Korjenevskaya (7.105 m) şi Kommunismus (7.495 m), cei doi devenind primii alpinişti români care au urcat în acelaşi sezon trei vârfuri de peste 7.000 de metri.

Finanţare şi de la municipalitatea gălăţeană

Prin votul consilierilor locali, municipiul Galaţi şi Asociaţia “Adventure Diplomacy” şi-au dat mâna în vederea susţinerii proiectului “Care este Everestul tău?”, din care face parte şi această expediţie, fiind alocaţi 10.000 de euro de la bugetul local pentru acoperirea unei părţi din costurile uriaşe ale unei astfel de acţiuni. Pe lângă expediţie, este vorba şi de un proiect educaţional care are drept scop orientarea şi susţinerea tinerilor în demersul de explorare şi identificare a resurselor şi abilităţilor necesare pentru îndeplinirea obiectivului propriu de viaţă. Membrii echipei lui Tiberiu Pintilie au planificate la întoarcerea din Himalaya întâlniri cu cât mai mulţi tineri gălăţeni, „într-o călătorie spre autocunoaştere şi dezvoltare personală”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Trei alpinişti vor să devină cei mai tineri români care urcă pe Everest

Alpiniştii Tiberiu Pintilie (29 de ani), Adrian Fako (26 de ani) şi Oana-Maria Harabagiu (23 de ani) vor pleca la 3 aprilie pe Everest, unde vor încerca să devină cei mai tineri români care escaladează cel mai înalt vârf din lume.

"E frumos proiectul. E un proiect în care eu, ca şi consilier al ministrului la acel moment Nicolae Bănicioiu, am crezut foarte tare şi chiar am susţinut. Am devenit şi ambasadorul proiectului pentru că mi s-a părut o idee genială de a merge în şcoală şi de a pune întrebarea «Care este visul tău?». Sunt ferm convinsă că toţi avem un obiectiv în viaţă, important este ca cineva să meargă în şcoli şi să-şi promoveze proiectul. În orice proiect în care m-am implicat, eu mi-am urmărit Everestul", a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, ministrul Tineretului şi Sportului, Gabriela Szabo, care a precizat că MTS va susţine expediţia pe Everest cu aproximativ o sută de mii de lei.

Tiberiu Pintilie a afirmat că prin această expediţie, care va dura aproximativ două luni, cei trei români doresc să aniverseze zece ani de la prima ascensiune sută la sută românească a vârfului. "Mi se pare normal să visăm la Everest, pentru că anul trecut s-au împlinit zece ani de la prima expediţie sută la sută românească şi mi se pare normal să mergem acolo şi să sărbătorim", a completat Pintilie.

Adrian Fako a menţionat că alpiniştii vor beneficia şi de şerpaşi, dar şi de butelii de oxigen. "O să fim cea mai tânără echipă din România care va încerca acest lucru. Vom avea şerpaşi şi oxigen pentru un grad mai mare de siguranţă astfel încât să coborâm sănătoşi", a subliniat Fako.

Ascensiunea vârfului Everest face parte din programul social "Care este Everestul tău?" prin care elevii din şcolile generale şi licee sunt încurajaţi să-şi prezinte aspiraţiile în faţa unor persoanalităţi din viaţa sportivă şi socială.

[dcp100168]

Cei trei romani care vor sa urce pe Everest au trecut de 6.000 de metri

Cei trei alpinisti romani care vor sa escaladeze Everestul pe ruta nordica - dinspre Tibet - au ajuns la tabara de baza avansata, la 6.400 de metri, sunt in perioada de aclimatizare si isi continua ascensiunea. Cei trei romani sunt Oana-Maria Harabagiu, Adrian Fako si Tiberiu Pintilie.

Trei romani - Oana-Maria Harabagiu, Adrian Fako si Tiberiu Pintilie - au plecat pe 3 aprilie spre Kathmandu (Nepal). Dupa cateva zile de sedere acolo au trecut granita in China spre Tibet, la Nyalam. Pe 16 aprilie au ajuns la tabara de baza chineza, la 5.200 metri altitudine, iar pe 24 aprilie au urcat la tabara de baza avansata pentru o perioada de doua saptamani de aclimatizare.

hotnews.ro

[dcp100168]

Alpiniştii români au coborât de la 8.650 de metri

Au trecut patru zile de când se primiseră ultimele veşti direct de la cei doi membri ai Expediţiei Everest România care începuseră ascensiunea spre vârf, când erau la 7.900 de metri altitudine. Marţi spre seară, chinutoarea aşteptare pentru susţinătorii lor a luat sfârşit, s-a primit cea mai aşteptată şi mai importantă veste: gălăţeanul Tiberiu Pintilie şi prietenul Adrian Fako, împreuna cu cei doi serpaşi, sunt teferi, în siguranţă, în Tabăra de baza avansată (6.400m). La 8.650 de metri, la doar 200 de metri faţă de vârf, două dintre măştile de oxigen au cedat, iar în condiţii de viscol, cu viteze de peste 100 km/h, şi cantităţi mari de zăpadă, au luat cea mai înţeleaptă decizie, să se întoarcă.

Iarna continuă să fie năprasnică, o avalanşă a măturat corzile de susţinere, iar Tibi, Adi şi cei doi şerpaşi, la fel ca membrii altor echipe, blocaţi chiar mai sus, în Taberele superioare T1 şi T2, aşteaptă un moment prielnic pentu a coborî în Tabăra de bază chineză (5.200 m), unde îi aşteaptă Oana Harabagiu şi Gabriel Motica.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alpiniştii români din Himalaya s-au oprit la 8.650 de metri, la timp pentru a salva viaţa unuia din şerpaşi

Gălăţeanul Tiberiu Pintilie şi prietenul său Adrian Fako şi-au oprit ascensiunea la doar 200 de metri de vârful Everest, la timp pentru a nu-şi risca viaţa şi a o salva pe cea a unuia dintre cei doi şerpaşi care-i însoţeau.
Timp de patru zile, în timpul ascensiunii spre Everest, cel mai înalt loc din lume (8.848 metri), cei doi membri ai expediţiei "Everest România", care începuseră ascensiunea spre vârf, nu au mai putut comunica de când erau la 7.900 metri şi nimeni nu a ştiut dacă au atins vârful şi mai ales dacă sunt sau nu teferi. Marţi spre seară, chinuitoarea aşteptare pentru susţinătorii lor a luat sfârşit, s-a primit cea mai aşteptată şi mai importantă veste: gălăţeanul Tiberiu Pintilie şi prietenul său Adrian Fako, împreuna cu cei doi serpaşi, sunt teferi, în siguranţă, în Tabăra de bază avansată (6.400 m).
La 8.650 de metri, la doar 200 de metri faţă de vârf, două dintre măştile de oxigen au cedat, iar în condiţii de viscol, cu viteze de peste 100 km/h, şi cantităţi mari de zăpadă, au luat cea mai înţeleaptă decizie, să se întoarcă. Iarna continuă să fie năprasnică, o avalanşă a măturat corzile de susţinere, iar Tibi, Adi şi cei doi şerpaşi, la fel ca membrii altor echipe, blocaţi chiar mai sus, în Taberele superioare T1 şi T2, aşteaptă un moment prielnic pentu a coborî în Tabăra de bază chineză (5.200 m), unde îi aşteaptă ceilalţi doi membri ai echipei, Oana Harabagiu şi Gabriel Motica.

Imposibil, fără oxigen suplimentar

În condiţiile în care din aparatura de comunicaţii nu le-a mai rămas funcţional decât telefonul prin satelit oferit de "Viaţa liberă" şi încearcă să-i folosească cât mai judicios bateria, detaliile din ultimele zile ne-au fost transmise printr-un comunicat, pe care îl redăm aproape integral.
“Luni, 26 mai 2014, Adrian Fako şi Tiberiu Pintilie împreună cu cei doi şerpaşi au ajuns în siguranţă în Tabăra de bază avansată (6.400m). Iarnă lungă şi dificilă, vântul puternic cu viteze de peste 100 km/h şi cantităţile mari de zăpadă au făcut că sezonul de ascensiune pe Everest să fie unul foarte scurt anul acesta, cu o fereastră de vârf de numai trei zile.
Alpiniştii care şi-au propus să urce pe vârf fără oxigen suplimentar au fost nevoiţi să abandoneze ascensiunea, astfel că singurii care au reuşit să atingă vârful anul acesta au fost cei care au folosit tuburi de oxigen. Expediţia celor doi tineri români s-a desfăşurat în condiţii normale până la altitudinea de 7.900 m - pregătirea psihică şi fizică i-a ajutat să parcurgă traseul şi vremea dificile. Momentul crucial a fost după depăşirea altitudinii de 7.900m, când folosirea oxigenului suplimentar era indispensabilă pentru viaţă celor patru oameni. Pe 24 mai, Adi, Tibi şi cei doi şerpaşi care îi însoţeau spre vârf au constatat că măştile de oxigen scapă aer şi nu funcţionează cum trebuie, deşi agenţia Sherpa Adventure i-a asigurat în nenumărate rânduri că se pot baza pe echipamentul primit.
În astfel de situaţii, vinovaţii sunt irelevanţi. Important era că băieţii să reuşească să-şi atingă obiectivul şi mai ales să se întoarcă sănătoşi acasă. Prin urmare, au improvizat un burduf care să nu permită oxigenului să se risipească în aer şi au pornit încrezători spre vârf. Masca de oxigen a lui Tiberiu Pintilie a fost prima care a cedat complet. Unul dintre cei doi şerpaşi i-a oferit masca sa de oxigen lui Tiberiu, renunţând la ascensiunea spre vârf în favoarea celorlalţi trei. Viscol, temperaturi de -25/-35 °C, extenuare fizică şi o mare de alb în faţă ochilor. La scurt timp după acest moment, a cedat şi cea de-a doua mască de oxigen. Ajunşi la 8.650 de metri, alegerea a fost cruntă: la doar 200 de metri de vârful Everest, Adrian Fako, Tiberiu Pintilie şi şerpaşul care îi însoţea au decis să coboare. Iar asta le-a salvat viaţă, lor şi şerpaşului rămas în urmă. La câteva sute de metri în jos, cei trei l-au găsit pe şerpaşul care-şi cedase masca de oxigen leşinat în zăpadă şi au reuşit să îl readucă pe picioare.
Astăzi, Adrian Fako şi Tiberiu Pintilie împreună cu cei doi şerpaşi sunt în viaţă. Dintre cei aproximativ 75 oameni care au plecat anul acesta spre vârful Everest, estimăm că doar în jur de 15 au reuşit să-l atingă.
Altitudinea atinsă de echipa Everest România pe 25 mai este de 8.650m, ceea ce înseamnă depăşirea Pasului 2 de pe ruta nordică a muntelui. Această secţiune este cea mai dificilă parte a traseului spre vârf, din cauza înclinaţiei sale, ultimii cinci metri ai Pasului fiind aproape verticali. 8.650 m înseamnă depăşirea celui de-al doilea vârf al planetei, care este situat la 8.611 m altitudine (muntele K2, de la graniţa dintre China şi Pakistan). Acesta e un moment bun în care să ne amintim că a fi în viaţă reprezintă Everestul suprem”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Abia întors de pe Everest, alpinistul Tiberiu Pintilie a pornit spre vârfurile din Pamir

* Gălăţeanul are ca ţintă ultimele două vârfuri de peste 7.000 de metri care îi lipsesc din palmares, din totalul de cinci ale masivului Pamir

Temerarul alpinist gălăţean Tiberiu Pintilie (30 de ani) n-are astâmpăr, pornind într-o nouă expediţie deosebit de dificilă, la numai o lună distanţă de momentul întoarcerii din munţii Himalaya, când a ajuns la doar 200 de metri de vârful Everest.
Noua provocare o reprezintă două din cele cinci vârfuri aflate la o altitudine de peste 7.000 metri din masivul Pamir: Vf. Pobeda (7.439 m) şi Vf. Khan Tengri (7.010 m). Pe celelalte trei le-a urcat în 2012: Ismail Somoni, vârful de 7.495 metri cunoscut mai ales sub vechea sa denumire, Kommunismus, Vf. Lenin (7.134 metri) şi Korjenevskaya (7.105 metri), un „şapte miar” pe care-l mai făcuse cu doi ani înainte.
Dacă va reuşi, Pintilie ar deveni primul roman care primeşte distincţia „Leopardul Zăpezii”, râvnită de alpiniştii din întreaga lume şi acordată celor care urca pe toate cele cinci vârfuri din categoria “şaptemiari” din masivul Pamir.

Cu o expediţie internaţională

Tibi Pintilie s-a hotârât oarecum în ultimul moment să plece în această expediţie, la finalul săptămânii trecute. În weekend, “Viaţa liberă” i-a trimis la Bucureşti aparatura de comunicaţii prin satelit cu care-l sprijină în fiecare ascensiune din 2011 încoace, iar luni era deja în avion. În urmă cu doi ani, plecase spre aceeaşi zonă alături de alţi cinci români, iar de data aceasta va urca în cadrul unei expediţii internaţionale, fără niciun alt compatriot alături, dar împreună cu alpinişti cu care a urcat şi în ascensiunile din „Pamir 2012”. Prima ţintă este Vf. Lenin, pe care a ajuns şi acum doi ani, ca antrenament şi mai ales pentru aclimatizarea organismului la mare altitudine. Apoi, urmează Vf. Pobeda, despre a cărui ascensiune Pintilie ne-a spus că este mult mai dificilă chiar şi decât a Everestului, atât din cauza durităţii traseului cât şi a condiţiilor climaterice mult mai vitrege. "Apoi, dacă va mai fi timp şi vremea ne va permite, vom încerca şi Khan Tengri", ne-a declarat alpinistul gălăţean.
În 2012, dintre cei şase români plecaţi în Pamir, doar Tiberiu Pintilie şi Lucian Roşu au reuşit să ajungă pe trei vârfuri, devenind în acel moment primii români care şi-au trecut în palmares trei „şaptemiari” în cadrul aceluiaşi sezon. Interesant a fost că unul dintre cele trei vârfuri nu era planificat şi a fost urcat din „plictiseală”. Reveniseră de pe Lenin şi în drum spre Kommunismus au ajuns în tabăra de bază de pe gheţarul Moskvina (4.200 m), iar cum ruta spre Kommunismus nu era încă deschisă şi erau nevoiţi să aştepte, au refuzat să stea pasivi şi au decis să facă ascensiunea pe Korjenevskaya (7.105 metri).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alpinistul gălăţean Tibi Pintilie a cucerit încă un vârf de peste 7.000 de metri în Pamir

Înaintea plecării în expediţia din masivul Pamir, gălăţeanul Tiberiu Pintilie estima că îi va fi mult mai dificil decât în cea spre Everest, din care s-a întors în urmă cu două luni, în special din cauza condiţiilor meteorologice cu mult mai vitrege şi nu s-a înşelat deloc.

“Am ajuns în tabăra 2, la 5.200 metri. Am tras ca hamalii prin zăpadă, să găsim ruta printre seracuri (turn de gheață, proeminență rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul ghețarilor) şi crevase (mare despicătură într-un ghețar montan). Au curs şi două avalanşe mari, pe langa noi însă. Este frig şi sălbatic aici", acesta a fost ultimul mesaj transmis de Tibi, în timpul ascensiunii spre vârful Pobeda (7.439 metri altitudine).

Acesta este unul din cele două vârfuri de peste 7.000 metri din Pamir care îi lipsesc din palmares gălăţeanului pentru a primi una dintre cele mai râvnite distincţii de către alpiniştii din întreaga lume, “Leopardul Zăpezii”, care se acordă celor care ating toate cele cinci vârfuri din categoria “şaptemiari” din acest masiv muntos.
Înainte de a porni spre Pobeda, Tiberiu Pintilie a ajuns pe Vârful Lenin (7.134 metri), pe care-l atinsese şi în 2012, această ascensiune fiind planificată ca antrenament şi aclimatizare a organismului în vederea încercărilor spre vârfurile Pobeda şi Khan Tengri (7.010 m).

Singur pe vârf

De la 5.800 de metri a urcat singur, colegul său, polonezul Wojtek fiind nevoit să se întoarcă acasă. “Am ajuns pe Vf. Lenin solo, după un bivuac  forţat  (adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor, mai ales în timpul nopţii) la 6.750 m. După, am stat aproape două zile fără apă din surse proprii şi mancare, am avut probleme cu arzătorul sau buteliile”, ne-a transmis alpinistul. Coborârea a fost foarte dificilă, din cauza unor furtuni puternice. "Furtună violentă atât la baza Razdelnaya, care mi-a rupt un băţ la cort, dar am recuperat totul, cât şi în C2 (n.r. - tabăra avansată 2) la coborare. Trei corturi luate corturi pe sus, un rănit la cap pe care l-am aranjat repede cu un bandaj. Am ajuns seara în C1, unde m-au pus cu un francez. Dimineata, furtună iar, jumătate din corturile din au ajuns prin râu. Al nostru, pentru că am ţinut de el, doar s-a sfâşiat. O zi am muncit cu gaşca la tabără pentru a recupera corturile”, ne-a relatat Tibi coborârea de pe “cel mai uşor" vârf de peste 7.000 m, care anul acesta a făcut patru victime. Una dintre ele recent, un alpinist care a murit de edem pulmonar.
Ultima oră: Tibi coboară
În ultimele zile nu s-a mai putut comunica cu Tiberiu Pintilie, semnalul fiind foarte slab şi la telefonul prin satelit cu care l-a dotat “Viaţa liberă”. Camarazii săi din ţară au luat legătura cu agenţia care s-a ocupat de aspectele organizatorice, aflând că gălăţeanul este în coborâre. “Tibi şi alte persoane sunt în coborâre spre tabăra de bază. Conexiunea nu a fost deloc bună şi nu am auzit dacă au ajuns pe vârf sau nu”, au răspuns aseară reprezentanţii agenţiei.

viata-libera.ro

[Mikka]

ALPINISTUL Tiberiu Pintilie, ÎNVINGĂTOR pe cel mai friguros munte din lume

Trecuseră 13 zile de la ultimul contact cu Tiberiu Pintilie, alpinistul gălăţean aflat în masivul Pamir. Era în ascensiune spre vârful Pobeda. “Am ajuns în tabăra 2, la 5.200 m. Am tras ca hamalii prin zăpadă, să găsim ruta printre seracuri şi crevase. Tot azi au curs şi două avalanşe mari, pe lângă noi însă. E frig şi sălbatic aici, semnalul e şi el foarte prost la telefonul prin satelit”, transmitea Tibi pe 7 august. De atunci, nimic concret despre starea sa, doar un mesaj de la agenţia de acolo, care s-a ocupat de aspectele organizatorice, prin care se spunea că ar fi în coborâre. Cu fiecare zi trecută fără răspuns la telefonul prin satelit pus în rucsac de Viaţa liberă, îngrijorarea noastră, a susţinătorilor săi de acasă, s-a amplificat.

A 13-a zi a fost cu noroc, Adrian Fako, prietenul său alături de care urcase spre Everest acum trei luni, i-a auzit vocea. Tiberiu Pintilie a coborât teafăr de pe cel mai friguros munte al lumii şi este singurul din echipa cu care a fost pe munte capabil să mai facă acum încă o încercare, spre vârful Khan Tengri (7.010 m).

“Tibi ne-a spus că a ajuns la peste 7.300 m. pe Pobeda (n.r. – foarte aproape de vârful aflat la 7.439 metri). Apoi, echipa lor a fost nevoită să coboare cu un rus în stare critică de epuizare. Toţi au ajuns jos în viaţă după 12 zile pe munte, frig, degete aproape degerate (ale celorlalţi din echipă, Tibi e teafăr) şi rapeluri (n.r. - coborâre, în alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dublă) prin avalanşe. Jos a nins timp de trei zile, au regăsit drumul pe gheţar doar cu GPS-ul. Cei trei ruşi din echipa lor pleacă acasă, epuizaţi. Tibi rămâne singur... Mâine începe ascensiunea spre Khan Tengri, cu o altă echipă - nu ştie cu cine, dintre ruşii şi britanicii cu care a plecat în această aventură nici unul nu mai este pe munte. Asta înseamnă performanţă la altitudine, să încerci şi să reîncerci, până ajungi acolo, sus, să devii un alpinist mai bun şi să rămâi OM în orice situaţie ai fi. De pe cel mai friguros munte din lume, Tibi vă transmite salutări”,  ne-a relatat Adi Fako ce a vorbit cu Tiberiu Pintilie.

Alpinistul gălăţean se află pentru a doua oară în masivul Pamir, după ce în 2012 a atins trei dintre cele cinci vârfuri de acolo aflate la peste 7.000 de metri: Ismail Somoni, vârful de 7.495 metri cunoscut mai ales sub vechea sa denumire, Kommunismus, Vf. Lenin (7.134 metri) şi Korjenevskaya (7.105 metri). În actuala expediţie, Tiberiu Pintilie a ajuns din nou pe Vf. Lenin.

http://www.viata-libera.ro/sport/57833-galati-viata-libera-cotidian-alpinistul-tiberiu-pintilie-invingator-pe-cel-mai-friguros-munte-din-lume

[dcp100168]

Tibi Pintilie, spre cel mai înalt vârf din America de Nord

* Gălăţeanul va porni astăzi, alături de alţi doi alpinişti români, spre vârful muntos McKinley (Alaska), o zonă cu condiţii meteo extreme, unde termometrele au coborât iarna până la minus 83 de grade Celsius

Alpinistul gălăţean Tiberiu Pintilie porneşte într-o nouă aventură în condiții extreme pe munte. Este vorba de o expediție românească care pleacă, la inițiativa lui Tibi, spre vârful McKinley, cunoscut și sub denumirea Denali. Echipa care va efectua această ascensiune este formată din Dan Caba, Cristian Niculescu Țâgârlaș și alpinistul gălățean.

McKinley este cel mai înalt vârf muntos din America de Nord, având o înălțime de 6.195 metri. Se află în statul american Alaska și este al patrulea vârf din seria Seven Summits. Altitudinea de 6.195 metri nu pare impresionantă, mai ales pentru Tibi Pintilie, care a urcat de două la peste 8.000 metri, pe vârful Cho Oyu  și apoi ajungând la numai 200 de metri de Everest. Însă, ascensiunea se anunță una foarte dificilă, în special din cauza condiţiilor meteo de acolo, extrem de greu de suportat, cea mai joasă temperatură înregistrată în zonă, pe timp de iarnă, fiind de minus 83 grade Celsius!

Tiberiu Pintilie a subliniat că dorește, prin această expediţie, să marcheze împlinirea a 135 de ani de relații diplomatice între România și SUA. De altfel, conferinţa de presă de prezentare a evenimentului a avut loc la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti, când Tibi a primit steagul SUA pentru a-l duce pe vârf de la reprezentanţii ambasadei americane din România. ''Voi duce pe acest vârf steagurile României și SUA, iar la întoarcere vreau să le duc pe vârful Moldoveanu, din România. Încurajez toți tinerii să-și atingă visele și să-și propună mereu ținte cât mai înalte'', a declarat Pintilie, care a reamintit şi cu această ocazie că e importantă altitudinea, dar mai ales atitudinea pozitivă cu care atacăm proiectele.

Pintilie a primit pentru a duce pe McKinley și stindardul Universității Româno-Americane. Ovidiu Folcuț, rectorul acesteia, a precizat că Tiberiu Pintilie este absolvent al Universității și i-a urat mult succes în tentativa de a-și îndeplini visul.

Jane Thompson, soția însărcinatului cu afaceri ad-interim al SUA, Dean Thompson, a subliniat că România este un prieten şi un aliat al SUA, iar Muntele McKinley este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume şi a invitat cât mai mulți români să-l descopere şi să-l admire.

Camarazii lui Tiberiu Pintilie din această expediţie sunt alpinişti experimentaţi. Pentru Dan Caba va fi a zecea expediţie importantă, după ce a mai escaladat vârfurile: Acongagua, Kilimanjaro, Elbrus, Ararat şi a făcut circuitul Annapurna din Nepal. Cristian Niculescu Ţâgârlaş a urcat pe câteva dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din lume precum Kilimanjaro, Aconcagua, Mont Blanc şi Mount Carstensz Pyramid.

Dacă vor avea parte de vreme bună şi vor fi feriţi de incidente, cei trei români şi-au planificat să încheie expediţia pe 7 iulie.

viata-libera.ro