In Italia

[xdutto]

Am rasfoit cu placere, sectiunile acestui forum, unde am descoperit foarte multe subiecte interesante. Tinind cont de faptul ca sint plecat din Galati in gloriosul an 1991, ca apoi sa ma reintorc pentru ultima oara in anul 1994 ptr. o perioda de circa 60 de zile, ma puteti intelege de ce m-am simtit intr-adevar emotionat citind rinduri care comenteaza realitatea cotidiana despre orasul meu natal. Ma simt "orgolios" de faptul ca provin din orasul care este dominat de haos; care detine recorduri in materie di aspecte negative pe plan national; care nu stie (la nivel politico- administrativ), sau nu vrea sa stie, cum se administraza un oras de talia Galatiului. Repet, sint plecat de aproape 20 de ani, ceea ce nu-mi permite sa caut eu solutii, si nu-mi da dreptul de a da sfaturi. Ceea ce am citit este pur si simplu un fapt concret, care m-a obligat sa conclud in acest mod.

Perioada temporala din care provin, este aceea care vine imediat dupa Revolutie, cind nimeni nu stia ce are de facut, cind singura forma de libertate si capitalism pe care eram in stare sa o aplicam, era aceea de a fugi repede la turci, ptr. a cumpara o duzina de Jeans , necesari ptr. deschiderea unui “Boutique”, intrind in acest fel in rindul oamenilor de afaceri (sau mai bine zis, deveneai SMECHER). Recunosc deci, nivelul meu scazut de informatie reala (pe teren), si necunostinta de fapte. Realizez ca lipsa mea fizica a produs o ruptura profunda in mentalitate si capacitatea de a intelege lucrurile asa cum sint. Dar… imi aduc perfect aminte cine am fost si de unde vin.

De unde vin ? Cred ca acest aspect la-ti inteles.

Cine am fost ? In paranteza fie spus, cine am fost, sint si voi ramine. Ma-am considerat intotdeauna o persoana simpla, normala, cu nici-un aspect particular sau divers de altii ca mine. Adica o pregatire medie, o educatie normala si multa pofta de libertate.

Cind am luat hotarirea de a parasi Galatiul si implicit Romania, prima mea problema si intrebare a fast daca aceste atribute imi erau de ajuns ptr. a incepe o noua aventura. Parea ca nu. A trebuit insa sa ajung o alta particularitate la bagajul cu care trebuia sa plec, care nu-mi apartinea personal, in sensul adevarat al cuvintului. Faptul ca eram (si sint inca) Roman. Nu in sensul patriotic. Ma refer la calitatile noastre ca rasa si popor. Una dintre cele mai importante calitati pe care o avea (ptr. ca astazi vad ca nu o mai are) romanul, era puterea si capacitatea de adaptabilitate.

Aici am vrut sa ajung. Sectiunea “Italia”, din acet forum contine articole care m-au pus pe ginduri. Romani-Galateni care parasesc Italia din motive basate pe ura rasiala, conflicte personale cu italieni, etc… Fara a continua sa vorbesc prea mult despre persoana mea, specific (din nou), ca impreuna cu familia, traiesc in Italia de cca. 20 de ani. Deci lasind deoparte integrarea mea completa in sistemul socio- cultural Italian, pot scrie sau discuta mult mai in cunostinta de cauza despre locurile si oameni de unde traiesc, decit despre unde am trait. Nu vreau sa o fac.

Vreau insa sa vorbesc despre romani in Italia, despre modul in care sintem vazuti si clasificati, despre faimaoasa noastra capacitate de adaptare.

Ceea ce urmeaza, sint rinduri scrise cu umilitate, fara nici un gind ascuns spre o filozofie partinitoare, conduse de o obiectivate care s-ar putea sa doara, fructul unei observatii involuntare a realitatii, cu speranta ca cititorul le va pune in balanta adevarului. Adica inainte de a spune ca cineva o are cu noi, poate ar fi mai bine inainte, sa ne uitam in oglinda.

Pentru inceput asi vrea sa spun ceva despre TRADITII.

Este frumos conceptul. Nordul Moldovei, fetele frumoase, sarmalele, vinul bun, calusari, Ciprian PorumbESCU, nuntile romanesti (acelea ca in povesti), Dunarea la Galati, ospitalitatea proverbiala, etc… sint citeva elemente care sint sau contin principalele traditii romanesti. Doar ca ptr. mine termenul de “traditie” reprezinta mentinerea sau pastrarea, mesajelor fizice sau morale pe care istoria ni le-a lasat ca marturie, de cum si cine am fost, fara sa intervina in procesul evolutiv. Mai simplu: viata merge inainte, eu trebuie sa ma adaptez timpurilor, sa caut si sa gasesc ceea ce este mai bun si mai pozitiv, fara a uita ca exista Nordul Moldovei, ca poate cindva voi fi invitat la o nunta romaneasca unde voi minca sarmale.

Draga cititorule. Daca vreodata o sa ai ocazia de a vizita Roma, duminica, dute la “Porta Portese”. Este unul dintre cele mai mari Tirguri (talcioc) din Europa. Face parte di itinerariul turistic al Romei. Se gaseste orice doresti in acest post. La oricare pret. Risti sa intilnesti persoane de toate rasele si natiile existente: americani, napolitani, japonezi, englezi, etiopieni, indieni si …bineinteles romani. Napolitani (persoane venite din orasul Napoli) urla ptr. asi vinde marfa, americanul cumpara, etiopianul sau nigerianul vinde ochelari. Si romanii ?

In primul rind, le vei simti prezenta in aer. In sunet, in vacarmul sonor, vei auzi faimoasele injuraturi in limba romana. Pare ca se participa la un concurs de injuraturi in dialect. Bineinteles clasificare facuta dupa nivelul de obscenitate si forta urlatului. Daca nu injura, romanul, fara a te cunoaste, ori da pur si simplu peste tine, ori se uita urit. Toata aceasta atmosfera are ca subfond clasica si traditionala nostra muzica, chiamata “MALELE”. Am scris bine ?

Roma este un oras multi- etnic. Fiecare a dat in cadou acestui oras ceva din patrimoniul sau cultural. Noi am dus al Roma “Romanismul”. Ce inseamna ? Inseamna afisarea vulgara a stagnarii noastre evolutive, de care vorbeam mai sus. Ne place sa fim bagati in seama si daca nu o face nimeni, gasim noi modul de a atrage atentia. Am uitat sa mergem pe strada, sa spunem “Buna ziua” sau pur si simplu ce este respectul. Deajuns ca am un tricou firmat “Nike”, ptr. a ma numi realizat.

Recitind ceea ce am scris, devin preocupat. Mie teama ca voi fi inteles gresit. Bineinteles ca nu sintem toti la fel. Sint convins de existenza romanilor in lume si in Italia, care ne fac onoare. Insa italianul nu are timp si motiv sa faca distinctiune. El (italianul) care a ridicat perversitatea, minciuna si falsitatea la rangul de stiinta, nu vrea sa- si creeze timp si motiv pentru a te intelege. Efort pe care-l va face insa, cind va fi necesara acceptarea unui aspect pozitiv. Ceea ce stie sa faca (credeti-ma) la fel de bine.

Deocamdata, in ceea ce priveste romanul, oricare actiune sau comportament al acestuia din urma, va fi doar in detrimentul sau, deci cu cit te lasa mai mult in pace, cu atit mai mult iti faci rau singur. Si lor (italienilor) le face comod acest fapt. Se numeste si “instinct de consrvare”.

Cred ca am vorbit deajuns despre romanul (rau) in Italia, dar cred ca acesta nu ar trebui sa uite ca se gaseste in casa altuia. Fara asi calca in piciore sau sa-si vinda demnitatea umana, si fara sa uite acest principiu de baza, cred ca romanul – Galatean nu ar avea multe probabilitati de a intra in conflict cu societatea italiana.

Si cum am multe de scris, privind cealalta fata a monedei (adica Italia), conclud aici acest capitol. Si cum vreau sa fiu fidel argumentelor initiale, voi incerca sa ma mentin in sfera “Traditiilor” si “Adaptabilitatii”.

Edited June 22, 2011 by xdutto

[toto]

...

Recitind ceea ce am scris, devin preocupat. Mie teama ca voi fi inteles gresit.

...

Eu am inteles perfect.

PS

Ii stim si noi. Asteptam cu groaza luna august migratia inversa a cocalarilor din Italia (si Spania) cand nu mai ai loc pe strazi de masinile (harburi) si impresiile lor.