Un român în Luxemburg

[dcp100168]

Români peste graniţă

Carte de vizită gălăţeană în Luxemburg

O revistă luxemburgheză de tip magazin, "Rendez-Vous", care include portrete, interviuri, poveşti de viaţă, se opreşte, într-unul dintre numerele sale recente, asupra poveştii unui gălăţean care trăieşte în capitala Luxemburgului. Câteva pagini sunt consacrate, de altfel, realizării unei cărţi de vizită a României, unul dintre cei mai noi membri ai Uniunii Europene. Gălăţeanul Robert Rusu este unul dintre cei aproximativ 800 de români care şi-au făcut un rost în această ţară.

După ce a terminat un doctorat în psihologie la Universitatea Metz din Franţa, Robert Rusu s-a specializat, la Universitatea din Luxemburg, în tabacologie, denumirea ştiinţifică pentru tratamentul dependenţei de nicotină. În acest domeniu activează acum ca medic generalist. "Ajung la mine cazurile dificile, recomandate de alţi medici generalişti. Pentru fiecare în parte realizez un program individual de intervenţie. Motivaţia este factorul-cheie. Se poate recurge la terapia comportamentală sau la plasturi de nicotină, ori la ambele metode. Fiecare caz este însă unic. Pacientul trebuie tratat în globalitatea sa", a declarat gălăţeanul pentru publicaţia "Rendez-Vous". Doctorul Rusu este fiul profesorului gălăţean Ioan Rusu, prezent în repetate rânduri în paginile ziarului nostru.

În revistă, povestea doctorului stabilit în vestul Europei se alătură celei a preşedintelui asociaţiei România-Luxemburg Business Forum şi a redactorului-şef al publicaţiei "Nine O Clock" România. Să mai precizăm că directorul fondator al publicaţiei "Nine O Clock" este cunoscutul publicist Radu Bogdan, originar din Galaţi. Medalioanele celor trei români ne construiesc, practic, o imagine de ţară pe care am dori să o vedem mai des promovată în străinătate, pentru că, de ce să ascundem, ne reprezintă mult mai bine decât, de exemplu, recentele incidente din Italia.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23498

[dcp100168]

Materiale didactice pentru Facultatea de Medicină

Donaţie din Luxemburg

Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" a primit zilele trecute o consistentă donaţie din Luxemburg, la iniţiativa unui medic român stabilit în această ţară. Este vorba despre Lafcadio Robert Rusu, medic generalist, care a adus sute de materiale didactice (cărţi, reviste, DVD‑uri, casete) pe care studenţii gălăţeni de la Medicină să le poată folosi în procesul educaţional. Materialele didactice sunt în limbile franceză, engleză şi germană, unele sunt noi, iar altele sunt puţin folosite, însă într‑o stare excepţională. "Cea mai mare parte a acestei donaţii provine de la un foarte bun prieten al meu, Robert Kraus, recent decedat, cel care este considerat părintele spiritual al Universităţii de Medicină din Luxembrug. Alte materiale au fost donate de mine, dar şi de alţi medici luxemburghezi", a spus Lafcadio Robert Rusu. Acesta speră să se întoarcă în scurt timp la Galaţi şi cu alte donaţii. "În facultate ţin minte că am suferit din cauză că nu aveam de pe ce să învăţăm, aşa că m‑am gândit să îi ajutăm pe actualii studenţi să nu păţească la fel", explică medicul luxemburghez cu rădăcini gălăţene.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25809

[dcp100168]

Un gălăţean, medic fără frontiere, a ajutat peste 300 de oameni să se lase de fumat

* A tratat cu succes peste 300 de pacienţi cu sevraj tabagic printr-o metodă originală - temă cu care a obţinut recent titlul de doctor în cercetare * Pe baza procedurilor sale s-a creat o adevărată şcoală în Occident, în prezent cercetătorii încercând să extindă principiile şi în tratarea altor dependenţe

Lafcadio Robert Rusu este gălăţeanul care a obţinut prima diplomă de tabacolog din Luxemburg şi a primit recent titlul de doctor, după cinci ani de cercetare şi de muncă efectivă cu pacienţii, timp în care a ajutat peste 300 de persoane să se lase de fumat după o metodă unică, care a făcut mai mulţi prozeliţi printre cercetători. În prezent, tratează ocazional dependenţa de tutun, pentru că îşi doreşte foarte mult să practice meseria pentru care s-a pregătit în România, cea de medic de urgenţă. Pasiunea l-a determinat să alerge săptămânal între două spitale din două ţări diferite, Belgia şi Franţa, deşi locuieşte în Luxemburg, fiind din 2006 cetăţean cu drepturi depline al acestui stat. În timpul săptămânii lucrează în Belgia, iar în weekend ia cu asalt autostrada, pentru a parcurge 200 de kilometri până la Metz, unde lucrează pentru al doilea spital.
„Cum în Luxemburg medicina de urgenţă este exersată doar de reanimatori, am optat pentru a lucra în Franţa şi în Belgia la câţiva kilometri de frontieră”, motivează gălăţeanul alegerea sa.

„Din salariul de rezident nu puteam să-mi iau un plin de benzină”

Mărturiseşte că singurul său regret este că nu a putut practica meseria sa în România. „Am absolvit Liceul Racoviţă la Galaţi şi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, în 1996. Am ajuns în Luxemburg după un an de rezidenţiat la Spitalul de Urgenţe din Brăila, la Salvare. Cât am fost student am lucrat pentru o firmă din această ţară la Bucureşti şi am continuat şi pe timpul rezidenţiatului, deoarece din salariul meu nu puteam să-mi iau nici măcar un plin de benzină, în 1997. Firma şi-a încetat activitatea în România în 1998 şi mi-a propus un loc de muncă la Luxembourg, dar nu ca medic”, povesteşte doctorul Robert Rusu.
A urmat o perioadă destul de grea, timp în care a lucrat la o companie farmaceutică, care l-a numit director medical după patru ani, motiv pentru care a urmat un MBA la Facultatea Nancy 2. Abia după opt ani de întrerupere, după ce a învăţat cele trei limbi oficiale ale statului, după ce a devenit cetăţean luxemburghez şi după ce a intrat România în UE a reuşit să se reîntoarcă la medicina de urgenţă care l-a atras dintotdeauna.

Specializări peste specializări

În cei opt ani cât nu a putut profesa ca medic, nu l-a putut nimeni opri să studieze în acest domeniu, dobândind o mulţime de competenţe, prin studii făcute în Franţa şi Belgia: tabacolog, psiholog, sophrolog (o combinaţie de yoga, zen şi training autogen cu aplicaţie medicală, care vizează atingerea unei stări de conştiinţă situată între conştiinţa normală şi cea patologică), brevet în medicină acută, specialist în medicină subacvatică şi hiperbară. În scurt timp după ce a reînceput să profeseze medicina, a devenit un specialist din ce în ce mai apreciat. „În 2010, am reprezentat Luxemburgul ca lider de opinie la reuniunea de experţi de la Castres în Franţa care a avut ca rezultat elaborarea primului "guideline" european în materie de sevraj tabagic. Sunt membru al Societăţii Franceze de Medicină de Urgenţă, medic federal al Federaţiei Franceze de Studii şi Sporturi Submarine, membru al SAMU din Franţa (SMURD-ul lor) şi membru al Consiliului European de Reanimare, fiind singurul român care a căpătat deocamdată această calitate.

Cinci ani de certitudini pentru doctorat

Recent, medicul gălăţean a obţinut un doctorat ştiinţific în cercetare, de nivel european. Titlul tezei este „Autocontrolul în renunţarea la fumat”. „E vorba de cinci ani de cercetare în care am reuşit să determin peste 300 de pacienţi să se lase de fumat, după un an de tratament, doar că metoda propusă de mine e un pic mai diferită de tot ceea ce exista înainte. Eu pornesc de la premiza că un anumit tip de fumător fumează deoarece prezintă o perturbare a unor parametri psihologici pe care îi măsor înainte, în timpul şi la sfârşitul sevrajului. Metoda mea a dat rezultate atât de bune în practică încât am primit propunerea de-a realiza o cercetare ştiinţifică pe această temă, la Laboratorul de Cercetare în Psihologie al Universităţii din Metz asociat cu Universitatea „Descartes” din Paris. După cinci ani de cercetare, rezultatele au fost considerate ca fiind uimitoare. În momentul de faţă, continuăm prin extinderea ei la alte dependenţe (alcool, droguri). Eu am cerut un juriu internaţional având în vedere specificul lucrării mele şi am avut şi un membru român - profesorul T. Constantin de la Iaşi, pentru că obţinerea nivelului european la un doctorat nu e posibilă, dacă juriul nu are membri de trei naţionalităţi diferite”, explică doctorul Rusu.

„Nu obţii titlul de doctor pentru a te împăuna cu el”

În Occident, doctoratul e o chestiune foarte serioasă. Oamenii se înscriu să obţină un asemenea titlu doar atunci când ştiu că pot aduce o contribuţie valoroasă în cercetare, de aceea nimănui nici măcar nu-i trece prin cap să plagieze. „Nu obţii titlul de doctor pentru a te împăuna cu el. Nimeni nu se uită la aşa ceva; lumea la acest nivel este foarte bine structurată, iar oamenii au lucrurile bine aşezate în cap: n-au nevoie de titluri doar ca să le aibă. Nici în România nu prea s-ar putea plagia, dacă s-ar vrea, dacă ar fi serioasă comisia. Lucrarea este trimisă fiecărui membru al comisiei cu trei luni înainte de susţinerea publică, iar comisia e obligată să o treacă printr-un program (extensia universitară profesionala a lui Zotero) care identifică automat fragmentele asemănătoare celor existente în baza de date, care este alimentată de toate universităţile din lume, cu toate publicaţiile scoase. Nici măcar citate nu poţi da mai mult de 10 la sută din conţinutul lucrării; e o normă internaţională ce trebuie respectată, altfel lucrarea nu poate fi considerată ca fiind valabilă. Apoi, mai e şi juriul, constituit în general din experţi care cunosc foarte bine problema care le e supusă atenţiei, iar "cadouri" între oamenii de ştiinţă nu se prea fac. Nu ştiu care e pedeapsa pentru plagiat, pentru că nu s-a pomenit niciodată aşa ceva pe-aici. Am întrebat un prieten avocat, care mi-a spus că prin lege ar fi o pedeapsă echivalentă celei de furt, însă persoana respectiva ar fi exclusă din lumea ştiinţifică şi totul ar fi sfârşit pentru ea, dacă s-ar încumeta să facă aşa ceva. Însa aşa cum v-am explicat, e practic imposibil”, ne lămureşte doctorul gălăţean cum stă treaba cu plagiatul prin alte părţi ale lumii.

"Secretul e că-mi fac munca mereu cu aceeaşi plăcere”

Deşi are 46 de ani, îşi practică meseria cu pasiune, aceasta fiind singura explicaţie pentru faptul că-şi găseşte timp să le facă pe toate. Pe lângă faptul că munceşte şapte din şapte zile, programul de lucru este de 10 sau 12 ore, iar câteodată chiar şi 24 de ore. „Un medic din spital care lucrează şi acasă, începe la ora 8,00 la spital, până la 18,00, iar odată ajuns acasă mai consultă chiar şi până la ora 22,00. Secretul e că-mi fac munca mereu cu aceeaşi plăcere. Nu cred că cineva care nu-şi practică meseria cu pasiune ar putea să facă la fel. Reuşesc să le fac pe toate pentru că doresc să le fac şi am mereu timp pentru ceea ce mă interesează şi am avantajul să pot lucra în sisteme care funcţionează aproape perfect şi care nu mă uzează cu detalii inutile, lăsându-mi timpul necesar practicii strict medicale de bună calitate”, mai povesteşte gălăţeanul.

viata-libera.ro