Jump to content

Gălăţeni care au împlinit 100 de ani


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Gălăţeni care au împlinit 100 de ani

Ciureştii Noi. Tort aniversar pentru „copila din 1909”

* Astăzi, la 100 de ani şi o zi, primarul comunei, Marian Toniţă, îi va înmâna Nastasiei Ginghină flori, un cadou şi o diplomă de excelenţă * I se va cânta „Mulţi ani trăiască!” şi va fi invitată să sufle în cifra 100, făcută din lumânări festive *

Ieri, 12 iunie, Nastasia Ginghină, din Ciureştii Noi, a împlinit 100 de ani. Pentru comuna Bălăşeşti, eveniment rarisim. Are o centenară!

Să transcriem din documentul ce anunţa venirea Nastasiei pe lume: „Act de naştere a copilei Nastasia Lungu, de religie ortodoxă, născută la 12 iunie 1909, pe la orele şapte de dimineaţă, în casa părinţilor săi din comuna Ciureşti. Fiică legitimă a lui Ion Ene Lungu, în etate de treizeci de ani, şi a Ioanei Lungu, în etate de douăzeci şi nouă de ani. Ambii, de profesie agricultori, după declaraţia făcută de tatăl care ne-a făţoşat copila”. Suntem siguri că Nastasia Ginghină n-a citit actul acesta niciodată. A muncit „pe lanurile boiereşti” şi la CAP. Opt copii crescuţi de mâinile sale. La 100 de ani, bagă aţa în ac şi citeşte ziarul fără să aibă nevoie de ochelari. Din mâncarea de carne de găină, la masă, ca regulă, scurmacele îi reveneau ei. Copiilor - pieptul, pulpele, aripile. În anii războiului, când soţul ei era pe front: „Mă trezeam în puterea nopţii şi mă rugam să scape teafăr”. Pensia sa, o „miniatură” – 370 de lei (o combinaţie de pensii - de CAP, de pe urma soţului şi de urmaşă de veteran de război). Strănepoţi, peste 20. Mai are, în Vizureni-Tutova, o soră de 98 de ani. Nu se simte singură în casă – „Am, ne-a spus, o icoană, şi pe Hristos aproape”. O mărturisire: „Mă rog la Dumnezeu să mă adoarmă definitiv, cum ştie El, să nu mă doară nimic atunci când îmi va ieşi sufletul”. Picioarele, ca şi cum nu i-ar mai aparţine. Reumatismul e pe cale să i le anuleze. O dor rău de tot. Deşi cei apropiaţi îi aduc de toate, se miră totuşi că niciunul dintre ei nu s-a gândit să-i cumpere o cârjă. Se legitimează cu un buletin de identitate ros de şoareci („Când m-am întors de la Galaţi, nu de mult, un colţ din copertă era mâncat de ei”). În ladă, la îndemână, „articolele” pentru înmormântare. Rochie nouă, 40 de prosoape (după aprecierea fiului ei Ion Ginghină, fost şofer în Galaţi, „sunt cam demodate, va trebui să cumpărăm altele”), un stoc de ţolice pentru „poduri”, pantofi retro, batice, pânză de pus pe ochi…

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

O fostă învăţătoare din Piscu a împlinit 100 de ani

O pensionară care în data de 18 decembrie 2010 a împlinit 100 de ani este una dintre cele mai fidele vizitatoare a expoziţiilor importante care se organizează în municipiul Suceava. Cititoare de ziare şi ascultătoare de radio, Ana Lazăr este la curent cu tot ceea ce înseamnă viaţa culturală a oraşului şi, în ciuda vârstei înaintate, vine de la Căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor ori de câte ori consideră că un eveniment cultural merită ca ea să fie prezentă. Învăţătoarea Ana Lazăr este originară din Basarabia, în 1966 a ieşit la pensie de la şcoala din Piscu, judeţul Galaţi, iar din 1968 a venit la Suceava pentru a fi mai aproape de fiul ei, inginer la fabrica de pâine. O bună bucată de vreme şi-a dus viaţa într-un apartament de pe strada Mitropoliei, apoi l-a vândut pentru a-şi ajuta fiul să-şi construiască o casă în centrul oraşului. „Am locuit în această casă împreună cu fiul şi nora mea. El a murit în 1994 şi în 15 iulie 1996 am fost nevoită să mă mut la cămin”, povesteşte femeia.

Pentru a-şi umple timpul, primăvara şi vara se ocupă de trandafirii din curtea căminului, iar iarna citeşte şi ascultă la radio ştirile şi muzică veche. La televizor a renunţat de mult să se mai uite. Ne spune că ultimele cărţi citite sunt Crimele Revoluţiei Române şi Moartea lui Ceauşescu. Se plimbă şi vine în oraş ori de câte ori poate. „Înainte veneam mult mai des, acum ies mai mult însoţită. Vin cu câte o maşină de la cămin, îmi fac treburile şi mă întorc cu taxiul. Mă bucur că pot să umblu”, spune femeia.

Este un bun cetăţean, a votat la toate alegerile. Afirmă că din 1990 încoace a votat numai cu liberalii, dar în 2012 nu crede că o va mai face, din cauza alianţei cu PSD. „E jale în ţară, niciodată nu au fost aşa, neînţelegeri între partide şi aşa sărăcie. Chiar şi pe timpul comuniştilor, sănătatea şi învăţământul erau cum trebuie. Acum mă uit la elevi şi mă întreb ce vor ajunge, care va fi viitorul lor”, spune fosta învăţătoare. De preşedintele Traian Băsescu îi place când vorbeşte despre interesul naţional, dar e supărată pe el pentru că „şi-a aranjat fetele, mai ales pe cea mică”. „Trebuia să facă facultate, dar să lucreze pentru ce sunt pregătite, nu să le aranjeze tata viitorul. Nu-i frumos”, crede Ana Lazăr. Despre Crin Antonescu afirmă că „este mai liniştit şi judecă mai bine ca Ponta”, dar Victor Ponta „nu-i bărbat de stat” şi nu-i vrea să guverneze împreună România.

Este relativ mulţumită de viaţa ei la cămin, dar nu şi-a făcut prieteni. Îi lipsesc „persoanele cu educaţie, cu care să poţi comenta o carte, o expoziţie, un tablou” şi îi este dor de nepoţi. Cel de la fiu, Bogdan, este în Canada, iar Ana Lazar nu vrea să moară fără să-l mai vadă o dată, iar cel de la soră este la Viena. Îi trimit pachete cu cafea decofeinizată, îi telefonează des, sunt „foarte atenţi” cu ea, dar sunt departe.

Din pensia de 1.240 de lei, jumătate dă la cămin, iar cu cealaltă jumătate îşi cumpără medicamente şi îşi face mici bucurii. „Când mă întâlnesc cu pensionari şi spun că nu le ajunge pensia pentru cheltuieli, mă îngrozesc. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că eu mă descurc. E bine la cămin”, a fost concluzia Anei Lazăr, Cetăţean de onoare al municipiului Suceava, de anul trecut.

monitorulsv.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

11 gălăţeni au peste 100 de ani

Ieri, gălăţeanca Teodora Cristat a împlinit 100 de ani! Se consideră o doamnă împlinită, chiar bogată, fiindcă, pe lângă luciditatea de invidiat, doamna Teodora are doi copii, patru nepoţi şi trei strănepoţi. Viorica şi Mircea sunt cei doi copii ai săi care, la rându-le, au atins vârste frumoase, 78 de ani, respectiv, 79 de ani. Fiica este inginer chimist, iar fiul este economist, astăzi, ambii pensionari. „Şi tata a trăit până la 97 de ani!”, ne spune domnul Mircea. În familia Cristat nu e doar doamna Teodora longevivă; ea nu face altceva decât să o urmeze pe străbunica dânsei care a trăit 102 ani...

Ieri, doamna Teodora Cristat a primit şi urările de „La mulţi ani” din partea primarul Dumitru Nicolae, iar „mâna întinsă în comunitate a primarului” a fost de această dată doamna Daniela Iftimie, de la Agenţia „Alternativa” din cadrul Primăriei municipiului Galaţi. Flori, un tort şi un mic dar au însoţit semnul de respect pentru veterana noastră care a împlinit 100 de ani, vârstă pe care au depăşit-o şi alţi 10 locuitori ai Galaţiului.

La 100 de ani, doamna Teodora încă ne învaţă arta de a trăi frumos, cu lucrul, cu rugăciunea şi cu respectul faţă de cei din jur. La mulţi ani, doamnă Teodora Cristat!

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Teodora Cristat: „Dragostea celor din jur m-a ţinut în viaţă 100 de ani”

Teodora Cristat, o bătrână din Galaţi care a împlinit recent un secol de viaţă, spune că nu există prea multe secrete ale longevităţii. „N-am făcut excese”, mărturiseşte ea. Bătrâna de 100 de ani afirmă că n-a mâncat niciodată salamuri, n-a băut alcool şi n-a fumat. În schimb, a făcut mult “sport” la culesul viei.

Teodora Cristat s-a născut la Huşi, acolo unde de altfel şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă. A respirat însă 65 de ani aerul curat de prin zona dealurilor Huşilor. S-a mutat apoi la Galaţi, unde a locuit tot la casă. Undeva pe lângă Biblioteca judeţeană.

Familia, mereu aproape

În toţi aceşti ani Teodora Cristat s-a bucurat de prezenţa unui număr mare de oameni dragi în jurul ei. Doamna care a împlinit secolul la mijlocul acestui an are doi copii, patru nepoţi şi trei strănepoţi. Fiica şi ginerele i-au fost în permanenţă alături, iar de curând li s-a alăturat şi cel mai mic membru al familiei, un puşti de doar trei ani.

„Mă simt împlinită. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este să mai ajung o dată la Huşi, să-mi văd casa. Mai vreau linişte şi îmi doresc ca nimeni să nu mă supere”, spune bătrâna.

Unul dintre misterele longevităţii ar putea fi şi bunica Teodorei Cristat, care a trăit 102 ani, ceea ce ne face să credem că povestea cu “ereditarul” este, în acest caz, autentică.

S-a căsătorit pe la 16 ani şi a dat peste un soţ fără pereche. „Probabil că am trăit atât de mult şi datorită soţului meu, care m-a protejat cum a putut. Asta nu înseamnă că nu am muncit! Am lucrat în agricultură, mi-am ajutat soţul”, mai spune Teodora Cristat, care beneficiază acum de o pensie de urmaş.

Teodora Cristat trăieşte de câteva decenii alături de fiica şi ginerele ei, care au depăşit şi ei binişor 70 de ani.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 years later...

Învăţătoarea Ana Lazăr s-a stins la vârsta de 106 ani

Ana Lazăr, decana de vârstă a judeţului Suceava, s-a stins din viaţă, la finele săptămânii trecute, la vârsta de 106 ani. Ar fi împlinit 107 în luna decembrie, dacă inima sa slăbită nu ar fi cedat. Înmormântarea a avut loc luni, 24 iulie, la Cimitirul Pacea, fiindu-i alături pe ultimul drum cunoştinţe, colegi din cadrul Căminului de bătrâni al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, precum şi o parte dintre angajaţii unităţii, care o cunosc de mai bine de 20 de ani.

Maria Flora, de la Căminul de bătrâni, acolo unde Ana Lazăr locuia încă din anul 1996, povesteşte despre aceasta că „a umblat pe picioare până seara, a fost activă şi cu o minte lucidă. Nu a suferit, nu ne-a dat semne că ne va părăsi până dimineaţă. Probabil inima i-a mai slăbit, asta e când e să se termine aţa din ghem. Avea 106 ani şi 7 luni”.

Născută în 1910

Născută în Bălţi, Basarabia, în anul 1910, prof. Ana Lazăr şi-a început cariera didactică în anul 1932, la Piscu, Galaţi. A fost martoră la evenimentele care au marcat istoria României, a fost contemporană cu cele două războaie mondiale, ba chiar şi cu Marea Unire de la 1918. În anul 1966 a ieşit la pensie, însă a continuat să activeze la catedră. În 1969 s-a mutat la Suceava, unde a predat la Şcoala Gimnazială Nr. 1 până în 1980.

„La început mi s-a propus să predau în oraş, dar eu nu am vrut. Mie mi-a plăcut la ţară, cu elevii de la ţară”, povestea învăţătoarea în urmă cu câţiva ani. Despre începuturile sale în învăţământ, aceasta spunea: „Prin anii '30 era lipsă mare de cadre didactice, nu erau profesori să predea corect, mai ales limba română. La clasă, era cu totul altfel - elevii aveau uniformă, erau liniştiţi, cuminţi, mergeau duminică de duminică la biserică, iar la începutul lecţiei spuneau o rugăciune. Era ordine pentru că şcolarii erau motivaţi pentru a intra în Strejărie. Eu dimineaţa mergeam la lecţii, iar seara făceam cursuri de alfabetizare. Trebuia să mergem noi după ei unde stăteau. Au fost vremuri grele”. Pe profesorii din ziua de azi, învăţătoarea îi sfătuia să susţină elevii care au o anumită înclinaţie, „mai ales pe cei din mediul rural, de acolo am ridicat mulţi oameni mari”.

Înainte de a se muta la cămin, o bună bucată de vreme şi-a dus viaţa într-un apartament de pe strada Mitropoliei, apoi l-a vândut pentru a-şi ajuta fiul să-şi construiască o casă în centrul oraşului. Pe perioada şederii la cămin, s-a îngrijit permanent de grădina de trandafiri din curtea azilului, iar timpul liber l-a valorificat citind, ascultând radio şi răsfoind ziarele.

monitorulsv.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.