dcp100168 Posted September 2, 2011 Posted September 2, 2011 Victor Truţă - ultimul păpuşar din GalaţiVictor Truţă a lucrat timp de 21 de ani la Teatrul de Păpuşi „Gulliver”. Multe dintre păpuşile care au încântat mii de copii au fost făcute de mâna lui. Ştia să le facă să rotească ochii, să mişte degetele, să-şi ridice căciuliţele, să facă reverenţe şi câte şi mai câte.Nu a avut copii, însă a lăsat câte o părticică din sufletul său în fiecare păpuşă care i-a trecut prin mână: şi i-au trecut sute. Cu câtă dragoste le numeşte copiii lui! Şi câtă durere a strâns când a văzut cum, la desfiinţarea teatrului, păpuşile sale au fost puse pe foc! A plâns atunci ca un copil.Gălăţean de 56 de aniE ardelean, născut lângă Reghin. A venit la Galaţi în 1955 şi nu a mai plecat de aici nici măcar când a primit o ofertă tentantă, la Alba Iulia, pentru că nu a vrut să-şi trădeze dragostea pentru păpuşi. Păstrează şi acum, la cei 80 de ani pe care îi va împlini mâine, accentul zonei de unde vine.Povesteşte cu drag despre regizorii şi artiştii cu care a lucrat. Despre anii în care a lucrat la teatru spune că au fost cei mai frumoşi din viaţa lui: „Eu nu am lucrat numai la Păpuşi. Am făcut şi tinichigerie, am fost şi electrician, am cârpit şi oale, numai sudură nu am făcut. Am o vorbă: numai moaşă comunală n-am fost!Cele mai mari satisfacţii le aveam când ieşea o premieră. Pe când era director domnul Ciurea îmi spunea: domnul Truţă, nu mă interesează când vii la serviciu. Treaba să fie treabă. Şi aşa era”.Păpuşi care nu au primit aplauzeAu fost şi păpuşi care nu au avut parte să fie aplaudate de copii: „Erau, chiar dacă acum pare greu de crezut, şi piese politice. Unele dintre ele nu treceau la vizionare, spectacolul respectiv era respins de cei de la Partid. Şi atunci păpuşile erau date la casare, nu se refoloseau niciodată şi nu se făceau dubluri”.A colaborat foarte bine cu doi regizori: Mircea Nicolau şi Cristian Pepino. Păpuşile lui au ajuns în ţări pe care Victor Truţă nu le-a văzut niciodată: în Cehoslovacia, în Polonia sau Ungaria.„Câţi copii s-au bucurat de ele! Pe mine mă luau în deplasările prin ţară şi mă trimiteau să văd păpuşile din alte teatre. La Bucureşti am fost de multe ori, am adus modele de marionete. În general mi-a plăcut să-mi bag nasul peste tot.A doua zi făceam şi eu ce văzusem la alţii şi nu vorbesc numai despre păpuşi: tâmplărie, tapiţerie, lăcătuşărie, orice. Am lucrat la tâmplăria de la blocurile P, care duc spre Elice, înainte să fiu la teatru, am lucrat şi la IGLAC, la reparaţii, la Cooperativa de pe Dumitru Chicuş. Mi-a plăcut munca, niciodată, nimic nu mi s-a părut greu”.Munca de echipăA ieşit la pensie în 1991. De atunci nu a mai făcut păpuşi: „Ştiţi câtă muncă e, câte scule îţi trebuie? Păpuşa e rezultatul unei munci de echipă, nu poţi să o faci de unul singur.Pe Pinocchio, de exemplu, l-am făcut eu, dar l-a vopsit altcineva, sau Moşul - pe care l-am furat, pur şi simplu, de la casare când m-am pensionat - e făcut de mine, dar îmbrăcat de cei de la Croitorie.La 80 de ani, Victor Truţă îşi doreşte sănătate şi să i-o mai ţină Dumnezeu pe Tudoriţa, soţia şi singurul său sprijin. „Rudele toate sunt în Ardeal. Am o nepoată jurnalistă şi abia aştept să-i arăt „Viaţa liberă”, să vadă că aici, la Galaţi, am fost dat la ziar”, se mândreşte, pe bună dreptate, Victor Truţă.Nimeni din familie nu i-a dus mai departe meseria. „Teiul se lucrează cel mai bine, iar fagul, carpenul şi frasinul cel mai greu. Din brad, de exemplu, nu se poate lucra la strung nimic. Cel mai scump lemn e cel de nuc”, ne dezvăluie ultimul Gepetto.Când i se face dor de teatru, priveşte la Pinocchio, la Moşul şi la dirijorii săi pe care îi păstrează cu sfinţenie pe masa din sufragerie.viata-libera.ro
dcp100168 Posted December 27, 2011 Author Posted December 27, 2011 Povestea meşterului păpuşar care i-a făcut ladă de zestre Elenei CeauşescuÎn cei 21 de ani petrecuţi în atelierele Teatrului Gulliver din Galaţi, Victor Truţă a făcut sute de păpuşi, multe dintre ele fiind aruncate după doar o reprezentaţieAjuns la venerabila vârstă de 81 de ani, făuritorul de păpuşi Victor Truţă nu poate să uite cea mai frumoasă parte a vieţii lui petrecută alături de actorii Teatrului Gulliver din Galaţi. Mai ales că acum, la aproape 20 de ani de când s-a pensionat, s-a ales şi cu un premiu de excelenţă din partea Teatrului Ţăndărică.Şi cum ar putea să uite cum le-a meşterit pe Turandot sau pe Albă-ca-Zăpada, două dintre cele mai scumpe păpuşi confecţionate de octogenarul nostru. „Am muncit la ele mai bine de patru luni, pentru că trebuia să arate foarte bine. Pe lângă partea de lemn pe care am făcut-o, a fost nevoie şi de îmbrăcăminte adecvată, coroniţe şi alte bijuterii, de asta spun că au fost cele mai scumpe păpuşi", îşi aminteşte Victor Truţă.Pe lângă acestea, Victor Truţă a făcut zeci de alte păpuşi. A folosit sute de kilograme de lemn, metri întregi de sârmă pentru arcuri şi multe alte materiale. „Primeam schiţele de la regizori şi trebuia să le fac. Munceam zile întregi la aceste păpuşi, iar uneori trebuia să le modific pentru că şi piesa suporta modificări. Spre exemplu, iniţial, croitoraşul cel viteaz venea cu trăsura, apoi a venit cu o maşină", îşi aminteşte emoţionat Victor Truţă.Dintre toate, nu poate să uite piesele de teatru făcute de comunişti pentru „cadrele de partid". Cu texte forţate şi păpuşi reprezentând numai oameni, comuniştii au făcut multe piese, dar care s-au jucat doar o singură dată, pentru că nu mai venea nimeni la reprezentaţiile ulterioare. După o lună de la premieră, păpuşile erau adunate şi aruncate. „Erau texte cu tentă politică. Tot comitetul de partid venea să-şi dea aprobarea, dacă poate sau nu să se joace. Multe dintre ele au fost interzise din start, dar nici cele aprobate nu se mai jucau deloc", povesteşte meşterul de păpuşi.Victor Truţă simţea o plăcere nespusă să meargă la sediul Teatrului Gulliver să-şi vadă „copiii". Privea păpuşile cu mândrie ori de câte ori ajungea la teatru. Acum, de când Teatrul Gulliver şi-a pierdut identitatea şi a fost alipit Teatrului Dramatic, nici vechile păpuşi nu şi-au mai găsit locul în vitrina cu amintiri. Victor Truţă a fost martor fără să vrea la un „masacru" al păpuşilor. „Le-au scos pe toate în curte şi le-au dat foc, pentru că nu mai aveau unde să le pună. Oricum, nu se mai jucau piese cu aceste păpuşi, dar făceau parte din istoria teatrului", spune făuritorul de păpuşi cu lacrimi în ochi.Calităţile de care a dat dovadă ca meşter păpuşar i-au îndemnat pe comunişti să-i ceară la un moment dat să facă şi o ladă de zestre pentru Elena Ceauşescu. „Era specială, după o schiţă făcută de comunişti. Am confecţionat-o din lemn de tei, special ales, fără noduri", a adăugat meşterul.La 81 de ani, Victor Truţă nu-şi doreşte decât sănătate şi se roagă Domnului să i-o mai ţină în viaţă pe Tudoriţa, soţia şi singurul său sprijin, deoarece toate rudele lui sunt departe, în Ardeal.adevarul.ro
Mikka Posted December 28, 2011 Posted December 28, 2011 ultimul păpuşar din Galaţi Din pacate mai sunt o gramada de "papusari" si "sforari" ....
dcp100168 Posted September 30, 2012 Author Posted September 30, 2012 A plecat ultimul Geppetto. Rămas bun, Victor Truţă!Victor Truţă a lucrat timp de 21 de ani la Teatrul de Păpuşi „Gulliver”, până în 1991, când s-a pensionat. Multe dintre păpuşile care au încântat mii de mici spectatori au fost făcute de mâna lui. Nu a avut copii, dar a lăsat câte o părticică din sufletul său în fiecare păpuşă care i-a trecut prin mână. Şi i-au trecut sute. Cu câtă dragoste le numea copiii lui!Era ardelean, născut lângă Reghin. A venit la Galaţi în 1955 şi nu a mai plecat de aici. A păstrat, până la sfârşit, accentul zonei de unde venea. Povestea cu drag despre regizorii şi artiştii cu care a lucrat. Iar despre anii petrecuţi în teatru spunea că au fost cei mai frumoşi din viaţa lui. Se ruga la Dumnezeu să i-o ţină pe Tudoriţa, soţia şi singurul său sprijin. „Rudele toate sunt în Ardeal. Am o nepoată jurnalistă şi abia aştept să-i arăt "Viaţa liberă", să vadă că aici, la Galaţi, am fost dat la ziar”, se mândrea, anul trecut, când a împlinit 80 de ani, Victor Truţă. Nimeni din familie nu i-a dus mai departe meseria. Când i se făcea dor de teatru, privea la Pinocchio, la Moşul şi la dirijorii săi, pe care îi păstra cu sfinţenie pe masa din sufragerie. În numele tuturor copiilor care s-au bucurat, de-a lungul anilor, de spectacolele cu păpuşi realizate de el, spunem astăzi: aplauze şi recunoştinţă pentru Victor Truţă.Dumnezeu să-l odihnească şi să-i ocrotească sufletul generos!viata-libera.ro
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now