Jump to content

Cornel Gingăraşu - veterinar şi fotograf


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Cornel Gingăraşu - veterinar şi fotograf

Cornel Gingăraşu are două mari pasiuni: medicina veterinară şi fotografia. Nu ştim cu certitudine care a fost prima, dar oricum nu mai contează. Cert este că timpul medicului gălăţean se împarte acum între aceste două activităţi, una mai sensibilă decât alta. Se spune că fotografie nu poate face oricine, nu poţi apăsa la întâmplare pe un buton şi gata, ai fotografia. Prezent la foarte multe evenimente culturale din oraş, nu ai cum să nu remarci dedicaţia de care dă dovadă Cornel Gingăraşu. Expoziţiile locale şi internaţionale "vorbesc" prin fotografie mai mult decât o face autorul acestora.

Reporter: Cum au fost primele dumneavoastră experienţe ca fotograf?

Cornel Gingăraşu: O nebuloasă… Primii paşi au fost marcaţi de misterul camerei obscure şi de acele minunate maşinuţe de metal şi sticlă care furau fărâme din realitate, cu care se putea construi o poveste, un basm, o lume bună sau rea, dar o lume, acele aparate de fotografiat, maşini uimitoare, îmblânzitoare de lumină… Bineînţeles că băieţelul din mine a început să viseze şi mai ales să-şi dorească o cameră foto, dorinţă ce s-a împlinit numai după ce mama m-a trimis o vară la săpat pe şantierul arheologic şi mi-am cumpărat un Zenit, aparat rusesc foarte bun. Lecţiile de pictură au continuat, activitatea în fotografie aşişderea… un mare câştig, pentru că pictura şi istoria artei au deschis o viziune asupra compoziţiei, culorii, construcţiei grafice etc., utile şi foarte utile pentru un tânăr fotograf. De aceea şi acum mă consider un pictor care face fotografie mai mult decât un fotograf pur sânge. Ceea ce uneşte cele două căi, este starea de spirit, pasiunea şi neîngrădirea drumurilor de urmat pentru a ajunge la un rezultat.

R: Aţi avut un mentor fotograf?

CG: Primul mentor a fost pictorul şi profesorul Tiberiu Cercel, de la Târgovişte, care a predat scurt timp şi la Galaţi. El a pus penelul dar şi camera foto în mâinile uimite ale unui timid elev de liceu, care apoi a devenit nu numai ucenic dar şi prietenul maestrului. Tot el m-a iniţiat în marea literatură, o altă pasiune devenită comună. În acelaşi timp eu, tânăr începător, devoram cărţile de istoria artei, vizitam muzee, începeam interogatoriul maeştrilor mondiali ai artelor vizuale. Mai târziu, în Bucureşti, student fiind, călcam timid pe (credeam eu atunci) somptuosul roşu covor de la Biblioteca Americană, unde era un regal de cărţi şi reviste. Acolo era libertatea intelectuală, libertatea interioară, printre artişti, pictori, scriitori, sculptori. Acolo eram îndrăgostit de Caponigro, fotograf minimalist şi cu tentinţe abstracţioniste.

R: Ce marcă era primul aparat foto?

CG: Primul aparat era cel găsit în casă şi pe care îl "chinuiam" destul, un Lubitel rusesc, şi apoi am cumpărat un Zenit "E" pe care îl mai am şi acum, martor al vieţii şi al trecerii prin istoria ultimilor 40 de ani.

R: Revine în forţă fotografia alb-negru. Ce preferaţi: alb-negru sau color?

CG: Fotografia alb-negru nu a fost niciodată desuetă, şarmul ei va rămâne veşnic şi a devenit o regină a fotografiei artistice acum, când imaginea color este extrem de uzuală. Pe vremuri era o formă de expresie obişnuită în fotografie, eu personal n-am preferinţe puternice, fiecare imagine capătă tonuri, valenţe şi expresii diferite când e tratată monocrom sau policrom. Fotografia alb-negru este considerată o formă de imagine esenţializată, subtilă, intelectuală, faţă de cea color, mai descriptivă, bucolică şi epică şi mai uşor de "digerat" de către privitor. Mulţi dintre maeştrii fotografiei contemporane lucrează numai alb-negru dar nu cred că există exclusivitate, paleta exprimă sentimentul şi filosofia personală a artistului… Eu abordez fără complexe orice formă de fotografie.

R: Ce nu vă place să fotografiaţi?

CG: Torturile de la mesele festive şi alte feluri de mâncare, floricele şi alte chestii "drăguţe".

R: Care au fost pentru dumneavoastră cele mai mari provocări legate de fotografie?

CG: Fotografia de jurnalism. Portretul spontan şi relaţia cu subiectul uman, cu viaţa adevărată. Cred că marii fotografi, pe lângă aspectele tehnice, care sunt relativ uşor de stăpânit, au un mare talent de a empatiza, de a convinge, de a stabili relaţii cu oameni şi comunităţi. Cel puţin jumătate din omenire nu se vrea fotografiată. Ce ne facem? Dăm înapoi? Nu! Încercăm să obţinem breşa spre subiect, ca în cântecul cu calea spre inima ta. În fotografie, ca şi în înţelepciune, calea este cea mai importantă, s-o găseşti şi s-o urmezi, să formezi conceptul, căci imaginea fără trăirea din spatele ei, sentimentele, greutatea creaţiei, obsesia şi pasiunea, este goală, este un schelet al nimicului.

R: Nu v-aţi gândit să expuneţi fotografiile? Ce proiecte aveţi legate de această pasiune?

CG: Am expus la Galaţi, cu grupul fotografilor gălăţeni, unde în fiecare iarnă este un salon foto, graţie maestrului Nicolaie Sburlan, şi la diferite expoziţii din străinătate. Ultima participare notabilă este la o galerie de artă din New York, unde am fost selecţionat cu încă 10 diverşi pictori, fotografi şi graficieni pentru o expoziţie de artă suprarealistă.

R: Cum e viaţa de fotograf?

CG: Agitată… Nu vrei să pierzi nimic, de la peisaj la evenimentul cultural, totul este subiect şi totul trebuie fotografiat. Cred că unul dintre cele mai grele momente din viaţa fotografului este că trebuie să se trezească devreme, să prindă lumina de dimineaţă. Glumind, am zis că, dacă tot lumina cea mai bună e dimineaţa şi seara, ar trebui să le unim… seara, că-i mai uşor decât cu noaptea în cap.

R: Ce vă scoate din sărite?

CG: Nu aş putea să spun că mă scoate din sărite dar mai strivesc între dinţi o înjurătură când mi se bagă cineva în faţă sau subiectul mult aşteptat pleacă sau se întoarce cu spatele… sau momentele pe care nu reuşesc să le prind din motive de "viaţă" prea periculoase, agresive.

R: Ce subiecte vă obsedează?

CG: Norii, miresele, feţele oamenilor, baletul, fanfarele, eşarfele lungi, simetriile, ruinele, maşinile de epocă şi alte obiecte vechi, femeile frumoase, mâinile şi ochii, singurătatea, tristeţea…

monitoruldegalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Cornel Gingăraşu, la Bienala de la Veneţia

După ce artistul Paul Buţa a uimit cu măştile lui populare Carnavalul de la Veneţia, a venit rândul unui alt gălăţean să fie prezent, prin lucrările sale, în Republica Leului. Cornel Gingăraşu este singurul artist fotograf român selectat la Bienala de Artă de la Veneţia.

Iniţiată în anul 1895, Bienala, care are loc în Giardini di Castello, este un veritabil festin artistic grandios, un cumul complex de expoziţii internaţionale de artă şi evenimente dedicate filmului, arhitecturii, muzicii, teatrului şi dansului. Prestigioasă la nivel mondial, Bienala de la Veneţia dă tonul noilor tendinţelor artistice.

În acest context, performanţa dr. Cornel Gingăraşu - cunoscut iubitorilor şi stăpânilor de animale şi păsări de companie, în calitate de medic veterinar foarte bun - de a-i fi fost selectate toate cele trei lucrări trimise la Veneţia este cu atât mai mare. “Time Master”, “Patetica” şi “Enciclopedia of The Future Past” nu surprind doar instantaneul pur şi simplu, ci au suportat intervenţii din partea artistului, fapt ce le scoate din zona fotografiei simple şi le introduce pe drept în zona artei. Se spune că o fotografie bună spune mai mult decât o mie de cuvinte. La fel de mult transmit fotografiile realizate de dr. Cornel Gingăraşu.
Lucrările lui pot fi vizualizate pe http://the-biennial-project.com/VB2013ContestWinners.aspx dar şi pe site-ul ziarului „Viaţa liberă”.

 

Link to comment
Share on other sites

  • 11 months later...

Cornel Gingăraşu, medicul-artist

Dr. Cornel Gingăraşu este medicul veterinar gălăţean care a făcut, pentru prima oară în România, acupunctură la câini. De asemenea, a realizat studii clinice şi terapeutice legate de administrarea celulelor stem şi a terapiei nespecifice la câini. De numele lui se leagă şi cercetări legate de tratamente naturiste, holistice, homeopatice şi stimulare nespecifică la animale de companie.
Pe lângă cariera de 28 de ani de medic veterinar, Cornel Gingăraşu este un artist fotograf talentat şi pasionat.

Primele acţiuni de salvare

Grija lui Cornel Gingăraşu faţă de animale s-a manifestat din copilărie. În timpul zilei, le umplea casa părinţilor cu pui de câine, bine ascunşi. Peste noapte, puii începeau să schelălăie, aşa că erau repede puşi în libertate. Prima operaţiune majoră de salvare a vizat o căţeluşă maidaneză, pentru care puştiul Cornel Gingăraşu a plâns, rugând să fie luată în casă. Spre binele tuturor, s-a luat decizia de a fi dusă la ţară.
Cele mai speciale amintiri ale medicului datează din vremea studenţiei la Facultatea de Medicină Veterinară. A făcut practică în zona rurală a Sibiului şi, la final, ciobanii i-au dăruit un pui de ciobănesc mioritic. Gestul a fost unul extraordinar, pentru că puii de ciobănesc mioritic erau foarte preţioşi şi nu se dădeau decât la schimb cu două oi. Transportat într-o cizmă, căţelul a ajuns la bunica lui, la Galaţi, unde a trăit fericit până la adânci bătrâneţi.
Şi tot la bunica medicului veterinar a ajuns şi un purcel mic, primit tot cadou. „Din cauză că mânca urât şi răsturna mâncarea din farfurie l-am botezat Ceauşescu”, îşi aminteşte medicul. Ultimul dar a fost o cutiuţă cu cinci bobocei de raţă.

De la „găinar” la istoria bolilor

Dr. Gingăraşu practică medicina veterinară din 1986, când, tânăr absolvent plin de entuziasm, a ajuns la Avicola Galaţi. „Am fost găinar”, glumeşte medicul. De fapt, avea post de cadru didactic asistent la facultatea din Bucureşti, dar regula vremii era ca timp de doi ani să stea "în producţie". „A fost interesant pentru că, dincolo de tratarea găinilor, am realizat studii legate de bolile lor. Odată cu artificializarea mediului au apărut boli noi, de creştere industrială. Un asemenea studiu am făcut, mai târziu, şi pentru bolile pisicilor. În cazul acestora, au apărut boli care nu existau înainte de 1990, cum ar fi cancerul”, ne-a declarat dr. Gingăraşu.
După doi ani la Avicola, s-ar fi putut întoarce la catedră, dar între timp s-a împrietenit cu preşedintele Asociaţiei Chinologice şi a început să se ocupe de câini. Devenise medicul veterinar al asociaţiei şi n-a mai plecat la Bucureşti. După ’90, s-a mutat la Laboratorul Sanitar Veterinar Galaţi, unde a pus la punct Secţia toxicologie şi profil metabolic. „În paralel, m-am ocupat de câinii Asociaţiei Chinologice, unde am fost şi vicepreşedinte, şi am descoperit Occidentul. Am vrut să aduc la nivel de artă medicală activitatea veterinară locală şi m-am dus în străinătate să studiez. M-am întors şi am rămas aici”, spune medicul. În 1994 şi-a deschis propriul cabinet medical veterinar, pentru că avea prea mulţi pacienţi.

Secretul de a fi doctor bun

Cât de dificil este să tratezi un pacient care nu-ţi poate spune cum şi ce îl doare? „Cinci la sută din activitatea noastră este dedicată comunicării cu animalul, pentru a reuşi să-l faci să stea cuminte la consultaţie, la tratament. Cu un animal comunici prin cuvinte, mângâieri, prin energie pozitivă. Să empatizezi cu pacientul, fie că e om sau papagal, cred că e la fel de greu”, spune medicul.
Mai nou, pentru că e la modă tratamentul cu medicamente veterinare, îi vin şi pacienţi umani.

Artistul

În 2013, scriam, tot în "Viaţa liberă", despre dr. Cornel Gingăraşu, singurul artist fotograf român selectat la Bienala de Artă de la Veneţia, cu toate cele trei lucrări trimise, „Time Master”, “Patetica” şi “Enciclopedia of The Future Past”, care nu surprindeau doar instantaneul pur şi simplu, ci suportaseră intervenţii din partea artistului, fapt ce le scotea din zona fotografiei simple şi le introducea în zona artei.
Printre cele mai importante participări şi selecţii la saloane şi concursuri foto se numără: Spider Awards (cel mai prestigios concurs de fotografie alb-negru din lume), World press photo, Px3 Paris, Trierenberg Super Circuit Austria şi Expoziţia de artă suprarealistă Portland USA. Singurul regret e că fotografiile la animale sunt extrem de greu de făcut.

Cine este Cornel Gingăraşu

Cornel Gingarasu s-a născut pe 21 martie 1963, la Galaţi. Pe lângă Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, absolvită în 1986, a urmat studii postuniversitare la Facultatea de Medicină Veterinară din Lyon, Franţa, şi în clinici din Roma şi Terni, Italia. În 1996 a fost cadru didactic asociat la Facultatea de Medicină Veterinară. Lucrarea sa de doctorat a vizat „Modelarea matematică în patologia aviară”. A publicat lucrări ştiinţifice legate de patologia aviară, cunicula, intoxicaţii la animale.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Fotograf gălăţean medaliat cu bronz la prestigiosul concurs internaţional Prix de la Photographie Paris

La sfârşitul lunii iunie 2014 s-au anunţat câştigătorii pentru ediţia 2014 a prestigiosului concurs internaţional „Prix de la Photographie Paris”, printre aceştia aflându-se şi un gălăţean. Este vorba de Cornel Gingăraşu, care a obţinut medalia de bronz la categoria „colaj” cu lucrarea „Moonlight sonata”. Nu este prima oară când fotograful gălăţean obţine un premiu internaţional dar, după cum spune el, este cel mai valoros obţinut până acum.

„Mă bucur pentru faptul că juriul de la Paris a considerat că lucrarea mea merită premiată. Am participat cu patru lucrări şi „Moonlight sonata” a ieşit câştigătoare. Mă încearcă şi un sentiment de mândrie, având în vedere faptul că la Paris am concurat cot la cot cu crema fotografilor din toată lumea”, a declarat Cornel Gingăraşu pentru PresaGalatiBraila.com.

Trebuie menţionat faptul că la această ediţie a concursului de la Paris, pe lângă gălăţeanul Cornel Gingăraşu, au mai fost premiaţi încă şapte fotografi romani: Anna Eftemie (stabilită în SUA), Patricia Dinu, Daniel Balteanu (stabilit în Irlanda), Horia Manolache (stabilit în SUA), Alexandru Crişan, Felicia Simion şi Cătălin Sandu (stabilit în Canada).

Concursul internaţional de fotografie “ Prix de la Photographie Paris” a luat fiinţă în 2008 la iniţiativa IPA (International Photography Awards ) şi a devenit una dintre cele mai importante compeţitii europene de fotografie. Concursul a fost gândit pentru a promova fotografia ca limbaj artistic, pentru a identifica noi talente şi pentru a recomanda comunităţii artistice pariziene, în primul rând, fotografi de pe tot mapamondul. Imaginile acceptate trebuie să se înscrie în următoarele categorii: fotografie de reclamă, fotojurnalism, ilustraţie de carte, fotografie artistică, fotografie de natură şi portret.

presagalatibraila.com

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.