Jump to content

Canada - între mit şi realitate


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Canada - între mit şi realitate

Am să încep prin a mă prezenta: mă numesc Sandu Sindile, gălăţean prin naştere şi canadian prin liberă consimţită emigrare. Am plecat din România în 2004, satul de datul-luatul înapoi ale salariilor, sporurilor, tichetelor de masă, promisiunilor de viaţă mai bună, autostrăzilor şi reformelor.

La interviul de emigrare, întrebat de ce vreau să plec din România, am răspuns sincer că vreau să apuc să trăiesc şi eu mai bine, nu peste un iluzoriu veac, deceniu, cincinal, ci cât mai repede, că vremea trece... Am ajuns în Canada la 36 de ani, cu două valize, din care una plină cu cărţi şi 3.000 de dolari în buzunar.

Acomodarea

Am ajuns pe aeroportul Lester Pearson din Toronto pe 31 martie şi acolo un prieten extraordinar şi fost coleg de facultate m-a întâmpinat şi m-a dus la el acasă, unde am stat următoarele cinci luni. Nu a fost deloc uşor la început, aviz amatorilor, iar secretul succesului este atitudinea fiecăruia faţă de, în ordine: ceilalţi, muncă, bani.

Nu am avut nici un fel de iluzii că îmi voi găsi un post de muzeograf într-un muzeu din Ontario, dar am trimis CV-uri la toate. Nu mi-am făcut iluzii că mă va angaja cineva ca restaurator, dar am întrebat în stânga şi-n dreapta şi am ajuns să dau un interviu cu un proprietar de magazin de antichităţi.

După două luni de adaptare, timp în care am cunoscut lume, am mers cam zece kilometri pe jos zilnic, am luat permisul de conducere, cardul de bibliotecă şi mi-am luat la revedere de la o carieră în muzee, am acceptat un job în construcţii - gresie-faianţă-parchet.

Nu aveam nici un fel de experienţă anterioară, orele de lucru erau infernale, spatele mă durea constant, dar am reuşit să învăţ meserie şi să fac suficienţi bani ca să-mi permit să închiriez un apartament, să-l mobilez, să-mi iau primul computer din viaţa mea şi să pun şi câte ceva deoparte.

Atitudine

Canada nu-i iartă pe cei care cred că ştiu totul (şi se comportă în mod corespunzător), pe cei care cred că singuri pot rezolva totul, pe cei care încearcă să creadă că lumea se va schimba doar pentru ei şi pentru a îndeplini dorinţele lor. Când vii aici, trebuie să uiţi ce ai fost, cine ai fost, unde ai locuit şi să o iei de la capăt, fără regrete şi fără suspinări de aducere aminte.

Dacă trăieşti în două lumi, una pe care deja începi să o idealizezi după ce ai părăsit-o şi cealaltă reală, dar un pic prea dură la început, nu ai nici o şansă, uită de emigrare şi stai în România.

Nu judeca lumea după cum se îmbracă, după cum arată, după ce mănâncă... canadienii sunt mult mai relaxaţi în ceea ce priveşte vestimentaţia, confortul primează, nu firma. Am cunoscut oameni care aveau afaceri de milioane de dolari şi care se îmbrăcau de la acelaşi magazin din care mi-am cumpărat şi eu primele haine canadiene, abia venit din România.

Uită că ai venit dintr-o ţară cu istorie îndelungată, cu cultură, cu oameni celebri, pentru că aici toţi au venit din ţări cu istorie îndelungată, cultură şi oameni celebri, iar tu nu eşti mai bun ca ei, doar egal, şi tratează-i ca pe egalii tăi. Uită de politica românească, de România în general şi vei vedea lumea altfel, vei vedea oamenii altfel şi îţi va fi bine...

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Canada - între mit şi realitate (2)

Adaptarea la sistemul de valori canadian este o opţiune personală, iar Canada încurajează, prin Constituţie, multiculturalismul, ceea ce înseamnă că statul nu te obligă să adopţi anumite valori occidentale dacă nu eşti dispus să o faci. Poţi trăi aici vorbind doar limba română, există biserici româneşti, cluburi româneşti, festivaluri româneşti, spectacole, emisiuni de radio şi de televiziune în limba română. Puteţi multiplica această imagine de 174 de ori (numărul limbilor vorbite în Toronto) şi aveţi imaginea unei Canade foarte diverse şi cosmopolite.

Sunt anumite lucruri care ţin totuşi de bunul simţ şi de o minimă educaţie, iar acestea nu sunt negociabile sau opţionale. Există respect pentru lege, pentru proprietatea privată, pentru spaţiul personal, există mult respect între oameni şi un zâmbet este întotdeauna parte a procesului, oricare ar fi acesta.

Stop, trec gâşte!

Străzile sunt curate, iarba este tunsă săptămânal, gunoiul este ridicat întotdeauna la timp, la fel şi materialele reciclabile. Multe animale trăiesc pe lângă oameni şi sunt protejate... Există veveriţe, sconcşi, ratoni, gâşte, căprioare, vulpi, şi asta chiar în oraşele mari şi medii. îmi aduc mereu aminte cât de surprins am fost prima oară când am văzut un cârd de gâşte traversând o stradă din oraş. Maşinile de pe ambele sensuri au oprit, au stat în coloană şi au aşteptat până când ultima gâscă din grup a sărit peste bordură şi a ajuns pe pajiştea de pe partea opusă. Nu au fost claxoane, nici nervi, nu a coborât nimeni din maşină, totul a fost liniştit, ca un lucru care se întâmplă firesc şi cu care eşti deja obişnuit.

Această atitudine de toleranţă se reflectă în multe aspecte ale vieţii, de la acceptarea emigranţilor până la deschiderea unui cont la bancă sau probleme mult mai serioase, precum ajutorul internaţional sau politica.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Canada - între mit şi realitate (3)

La locul de muncă eşti acceptat imediat dacă faci impresia, la început, apoi dovada, mai pe urmă, că vrei să munceşti, că vrei să comunici şi că vrei să ajuţi. Acestea sunt cele trei elemente de bază ale societăţii canadiene şi, aş îndrăzni să spun, ale celei occidentale. Eu am început să lucrez ca voluntar la Homer Watson House & Gallery din Kitchener, oraşul în care trăiesc şi am fost uimit să descopăr că sunt tratat exact ca şi ceilalţi, care erau deja salariaţi ai galeriei. Am primit un birou, telefon cu interior personal, mi s-a explicat cum funcţionează galeria, mi s-au arătat spaţiile publice şi cele pentru cei ce lucrează acolo, mi s-au explicat reguli, mi s-a făcut instructaj de protecţia muncii, am fost învăţat cum să răspund la telefon şi unde să direcţionez apelul dacă nu ştiam răspunsul.

Şase luni de voluntariat

Toate acestea pentru un angajament de opt ore pe săptămână, care nu este mult, dar reflectă seriozitatea, pe de o parte, şi dorinţa de a face acea persoană să se simtă parte a colectivului, pe de alta parte.

După şase luni de voluntariat, în care am demonstrat, cred eu, că împărtăşesc cele trei principii enumerate mai sus şi după câteva sute de ore lucrate pe gratis, am fost întrebat dacă aş dori să preiau poziţia de curator al galeriei, lucru întâmplat după două interviuri cu directorii galeriei. Trebuie să mai spun că voluntariatul a contat decisiv?

O zi de lucru începe exact la ora când trebuie să înceapă, e greu şi foarte jenant să te scuzi mereu că ai întârziat. Timpul este împărţit între calculator, comunicare directă şi lucru efectiv. În ceea ce eu fac aici, planificarea este foarte importantă, pentru că expoziţiile pe care le organizez sunt pentru doi ani în avans, ceea ce înseamnă că acum am deja contracte semnate pentru 2013, cu date, termene şi condiţii.

Ora de plecare este la fel de fixă ca şi cea de sosire la serviciu şi orice segment de timp mai mare de 15 minute peste program este contabilizat şi raportat la sfârşit de lună. Tot atunci, se face adunarea orelor şi se discută când ai vrea sa îţi iei zile libere, în funcţie de programul celorlalţi.

Cel puţin la mine la galerie, acest lucru funcţionează de peste 30 de ani şi nu văd niciun motiv ca să nu funcţioneze în continuare...

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

La colinde cu Ştefan Hruşcă, peste Ocean

„Crăciunul în Canada este, ca şi în alte locuri, o combinaţie între religios, comercial şi afectiv, şi fiecare, în mai mare sau mică măsură, ia câte ceva din fiecare element şi îl transformă în propria sa sărbătoare.

Comercial vorbind, toate marile magazine aveau deja marfă de Crăciun de la jumătatea lui noiembrie şi chiar mai devreme, colinde cântau cam tot de pe atunci, încep reduceri de preţuri şi este o feerie de culori şi de lumini peste tot. Religios vorbind, bisericile organizează concerte de colinde, fac apel la donaţii pentru cei mai puţin norocoşi şi totul culminează cu slujba de Crăciun. Pe plan afectiv, fiecare încearcă să se bucure de sărbători cât mai mult, îşi împodobeşte casa cu lumini, îşi pune brad în casă, face cadouri şi urări.

Personal, în seara de Crăciun am să merg la un concert de colinde cu, ţineţi-vă bine!, Ştefan Hruşcă, la Centrul Cultural Român din oraşul meu, Kitchener, din provincia Ontario. Hruşcă locuieşte la Toronto, la 100 de kilometri de mine şi în fiecare iarnă colindă în comunităţile româneşti. Pentru masa de Crăciun, o să avem toate bunătăţile, ca şi în România, pentru că, credeţi sau nu, acestea fac într-adevăr parte din patrimoniul românesc. Crăciun fericit tuturor şi împlinirea tuturor dorinţelor în Noul An!”, ne transmite Sandu Sindile din Canada.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (4)

Am să încerc să descriu primele impresii şi primii paşi făcuţi în Canada, o experienţă fascinantă, chiar dacă, la început, puţin cam dură.

Primul lucru care şochează pur şi simplu când ajungi aici este dimensiunea fizică a lucrurilor înconjurătoare. Autostrăzile sunt uriaşe, cu câte 10 benzi pe un sens (deocamdată) în jurul metropolei Toronto, parcările din jurul supermarketurilor, maşinile, spaţiile verzi, dar şi lucruri mai banale cum ar fi frigiderele sau aragazurile din case, toate sunt mai mari decât le ştiam şi reflectă un alt fel de societate şi alt mod de viaţă, bazate pe independenţa individuală, dar şi pe satisfacerea necesităţilor.

Aşa cum am spus într-un articol anterior, Canada este o societate multiculturală care respectă religia, tradiţiile şi limba nou-veniţilor. Asta nu înseamnă că nu le oferă sprijin pentru integrare, în special prin cursuri de limba engleză şi orientare într-un sistem care este diferit de toate celelalte, mai puţin de cel american, într-o oarecare măsură.

Facilităţi

Cursurile de engleză sunt aproape gratis (10 dolari pe semestru) şi în momentul când te-ai înscris primeşti un abonament de autobuz şi posibilitatea de a avea copiii supravegheaţi pe perioada cât eşti la cursuri.

Vorbind de copii, legea interzice ca un copil sub 11 ani să stea singur în casă cât timp părinţii sunt plecaţi, aşa că a găsi un baby-sitter gratuit în primele luni de Canada este, poate, cel mai mare ajutor pe care îl poţi primi din partea statului. (Va urma)

Sandu Sindile (gălăţean prin naştere şi canadian prin liber consimţită emigrare)

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (5)

Continui să descriu primele impresii şi primii paşi făcuţi în Canada, o experienţă fascinantă, chiar dacă, la început, puţin cam dură.

La şcoală

În momentul în care te înscrii la şcoală, primeşti un test de evaluare a cunoştinţelor de engleză şi în funcţie de rezultat, eşti repartizat la un anumit nivel. Există şase asemenea grade, şi trecerea de la un nivel la altul se face printr-un test susţinut cam odată pe lună. Cursurile durează în general şase ore pe zi şi îţi poţi alege dimineţile sau după amiezele, în funcţie de situaţie.

La cursurile de engleză se învaţă şi noţiuni de geografie, istorie, tradiţii, igienă, finanţe, aşa încât după câteva luni în şcoală, poţi avea o

stăpânire relativă a limbii şi în plus, cunoştinţe despre noua ţară. Şcoala organizează excursii la muzee, galerii, la Niagara şi asta cu două scopuri, primul de cunoaştere şi al doilea, de facilitare a comunicării între studenţi. Într-o clasă sunt în general cam jumătate sud-americani (columbieni, mexicani, cubanezi, salvadorieni), apoi est-europeni (romani, ruşi, ucraineni, sârbi, croaţi) indieni, chinezi şi, surprinzător, canadieni născuţi în Quebec şi a căror primă limbă este franceza şi care nu au folosit aproape niciodată engleza ca limbă de comunicare.

De asemenea, anual se organizează în şcolile de limbă o zi a tradiţiilor, Heritage Day, în care naţionalităţile sunt invitate să îşi expună elemente ale patrimoniului lor, de la îmbrăcăminte, dansuri, muzică, până la mâncare, obiceiuri şi imagini din ţara de origine. E interesant şi la sfârşitul cursurilor simţi că înţelegi ceva mai bine ce înseamnă, de fapt, Canada.

Sandu Sindile

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (6)

Următorul mare pas spre adaptare este obţinerea carnetului de conducere, un element vital în Canada, unde distanţele de parcurs zilnic sunt mult mai mari decât cele pe care le ştiai de acasă. Dacă ai avut carnet de conducere în Romania de cel puţin doi ani, ai voie să conduci cu el trei luni, după care trebuie să aplici pentru carnet de conducere în provincia în care locuieşti. Spun asta pentru că fiecare provincie sau teritoriu (sunt 13 la număr) are propriul sistem de eliberare a carnetelor de conducere.

Prima surpriză este că nu poliţia eliberează carnetele de conducere, ci Ministerul Transporturilor... Poliţia îţi dă sancţiuni, amenzi şi puncte de penalizare, însă carnetele sunt eliberate de o instituţie civilă, cum este şi normal.

Eu nu am avut carnet de conducere în România, aşa că a trebuit să încep totul de la zero. Primul pas este aşa-numitul permis G1 în Ontario, pe care îl poţi lua la 16 ani sau dacă nu ai condus niciodată. Este un test scris cu întrebări multiple şi dacă iei mai mult de 75 la sută, ţi se eliberează o dovadă de carnet de conducere pe loc şi cardul îţi vine acasă cu poşta în cam două săptămâni. Cu acest G1 nu ai voie să conduci singur, niciodată, pentru un an de zile. Trebuie să fii însoţit de altă persoană, care are carnet de cel puţin cinci ani, nu ai voie să conduci cu mai mult de două persoane în maşină (ca să eviţi distragerea atenţiei), nu ai voie să conduci pe autostrada (vitezele sunt mari), nu ai voie să consumi alcool şi nu ai voie să conduci noaptea.

După un an, treci la nivelul G2, când vei da un test practic de conducere prin oraş, însoţit de un funcţionar de la Ministerul Transporturilor. Dacă îl iei, poţi conduce singur, poţi conduce noaptea şi poţi conduce pe autostradă, dar fără alcool.

După încă un an, treci la nivelul G, care nu are niciuna dintre restricţiile de mai sus, iar în plus, poţi avea o alcoolemie de 0.08, adică două beri înainte de a te urca la volan. Toate acestea sunt gândite pentru siguranţa traficului, pentru protecţia celui care conduce şi, bineînţeles, pentru a aduce ceva bani în bugetul Transporturilor.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (7)

Concomitent cu învăţarea limbii şi examenele pentru carnetul de conducere, proaspătul venit trebuie să-şi găsească o locuinţă pentru el şi familie. Ca prim şoc, în Canada toate casele sunt construite din lemn pe o fundaţie din beton, care joacă şi rolul de demisol. Peste structura de lemn se pun pereţi exteriori din placaj, multă izolaţie şi cărămidă aparentă. La interior se foloseşte alt gen de izolaţie şi plăci din gips. Dar asta e deja un vis pentru noul venit, care are de aşteptat 3-4-5 ani până să-şi poată permite o casă a lui...

Apartament la bloc

Aşa că alternativa este închirierea unui apartament la bloc. Blocurile aici sunt de la o structură cu trei apartamente, aşa-zisul triplex, până la genul turn, cu 16-25 de etaje şi sute de apartamente.

Indiferent de numărul de apartamente din bloc, proaspătul chiriaş are asigurate aragazul, frigiderul, câteodată maşina de spălat vase, iar contra cost, în bloc, o spălătorie în care găseşte maşini de spălat şi uscătoare de rufe care funcţionează cu monede. Costul căldurii şi al electricităţii este inclus de obicei în chirie, rămânând în sarcina locatarului telefonul fix şi cablul TV.

Preţurile locuinţelor variază mult de la oraş la oraş, iar în acelaşi oraş sunt diferenţe în funcţie de zonă, vechimea clădirii şi facilităţile ei. În oraşul meu se poate închiria un apartament cu un dormitor (două camere în România) cu balcon, într-o zonă decentă, cu căldura şi electricitatea incluse, începând undeva la 725 de dolari canadieni. La data scrierii acestui articol, dolarul canadian este la paritate cu cel american.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (8)

Cum spuneam, preţurile locuinţelor variază mult de la oraş la oraş, iar în acelaşi oraş sunt diferenţe în funcţie de zonă, vechimea clădirii şi facilităţile ei. În oraşul meu se poate închiria un apartament cu un dormitor (două camere în România) cu balcon, într-o zonă decentă, cu căldura şi electricitatea incluse, începând undeva la 725 de dolari canadieni.

Dovada!

La închiriere, proprietarul cere să vadă dovada ultimului salariu, ca să se convingă că cel care vrea să închirieze îşi poate permite plata lunară, referinţe de la două persoane care îl cunosc pe aplicant, precum şi plata primei şi ultimei luni din contractul pe un an care va fi semnat. Dacă cel care închiriază se mută mai devreme de un an, chiria pe ultima lună este de obicei pierdută de către chiriaş.

Contractul de închiriere stipulează modalităţile de plată, penalizări de întârziere, condiţii de utilizare a locuinţei (de obicei referitoare la numărul de persoane care locuiesc), excluziuni, ca de exemplu interzicerea oricăror modificări interioare sau exterioare, incluzând interdicţia de a zugrăvi cu o altă culoare şi alte clauze.

Chiria nu poate fi crescută de la an la an pentru un chiriaş cu mai mult de un anumit procent stabilit prin lege, de obicei o lege provincială. Dar dacă chiriaşul vechi pleacă, proprietarul poate cere o suma mai mare pentru chirie de la noul chiriaş. De aceea, într-un bloc de apartamente identice pot exista un număr de persoane care platesc chirii complet diferite şi diferenţele pot fi mari.

La blocurile mari există superintendenţi, care sunt plătiţi să facă mici reparaţii la bloc şi aceştia răspund ori de câte ori sunt solicitaţi. Ei pot schimba broaşte la uşi, robineţi la instalaţia sanitară, pot face mici zugrăveli, curăţenie în spaţiile comune... La blocurile mici, de obicei proprietarul este cel care se ocupă de aceste lucruri, fie personal, fie angajând o firmă specializată.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada, între mit şi realitate (9)

Prima maşină este o cheltuială majoră pentru noul venit, posibil cea mai mare achiziţie în Canada, până la cumpărarea celei dintâi case. Există o varietate extraordinară de maşini, uzate sau noi, iar preţurile sunt pentru oricine.

Ca regulă generală, maşinile sunt de două feluri: aşa-zisele "produse local" sau "domestic" şi cele din import, deşi linia de demarcaţie e din ce în ce mai neclară. La început, cele "domestic" erau produse în America de Nord şi cele de import în Asia şi Europa. Acum, însă, există fostele maşini din import, în general ale firmelor japoneze sau coreene, care sunt produse în Canada sau în Statele Unite şi „domestic” produse în Mexic sau Coreea.

Dieselul, o raritate

În principal, canadienii sunt mai orientaţi către maşini de mai mic litraj, mai economice decât cele ce se vând la sud de graniţă. Percepţia comună este că maşinile japoneze sunt mai bune decât cele americane, maşinile europene sunt încă exotice (singurele firme care vând sunt Volkswagen, Audi, Mercedes, Porsche, Ferrari, Maserati, Lamborghini, Lotus), iar cele coreene încep să devină din ce în ce mai căutate.

Dieselul este o raritate aici, singurele maşini vândute fiind cele europene, maşinile hibrid reprezintă cam 1 la sută din piaţă, deci cele pe benzină domină clar vânzarile. Spre deosebire de Europa, cutiile automate echipează cam 80 la sută din modelele de pe piaţă.

Prima maşină este, de obicei, un model de vreo 7-8 ani, posibil japonez, ales de obicei pentru preţ, fiabilitate şi consum de combustibil. O altă latură, deloc neglijabilă, este asigurarea maşinii, pentru că în Ontario asigurarea este lucrul care costă mai mult decât prima maşină. Ca nou-venit, poţi cumpăra o maşină în intervalul de preţ 1.000-5.000 de dolari. Asigurarea pentru o astfel de maşină, pentru cineva cu experienţă zero pe drumurile nord-americane, poate fi oriunde între 200-350 de dolari, atenţie, pe lună. Asigurarea poate scădea în timp, însă rareori suma atinge 100 de dolari pe lună.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Canada - între mit şi realitate (10)

În funcţie de programul de emigrare şi de provincia în care se stabileşte, noul venit trebuie să aibă la el o anumită sumă de bani când intră pe teritoriul Canadei. Nimeni nu verifică asta la aeroport, dar a avea suficienţi bani pentru început este esenţial.

Finanţele personale

Băncile canadiene sunt cotate ca fiind unele dintre cele mai performante şi mai sigure din lume. Criza financiară nu a afectat Canada în măsura în care a atins Statele Unite şi Europa, poate tocmai datorită acestei stabilităţi.

Un prim pas pentru noul venit este de a-şi deschide un cont personal la una dintre cele cinci mari bănci canadiene. Procesul este extrem de simplu, durează câteva minute şi la sfârşitul lui proaspătul emigrant iese ţinând în mână primul lui debit-card canadian. De obicei, primii bani sunt depuşi în acest cont, din care se vor plăti cheltuielile curente, chiria şi benzina.

Creditul

În Canada exista şi este foarte importantă instituţia creditului, şi toate instituţiile financiare oferă diferite produse bancare, cum ar fi cărţi de credit (VISA, MasterCard, American Express), linii de credit şi împrumuturi.

De aceea, istoria de credit a fiecărui rezident este foarte importantă şi este recomandat ca aceasta să înceapă din prima zi după aterizare. În ea există date despre deschiderea primului cont, aplicaţiile pentru servicii (telefon, gaze, electricitate), aplicaţiile pentru împrumuturi, ipoteci şi alte instrumente bancare.

Scorul de credit

În funcţie de scorul de credit (monitorizat de doua instituţii independente), aplicantul poate obţine în condiţii mai mult sau mai puţin avantajoase diferite credite şi împrumuturi.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Canada - între mit şi realitate (11)

În Canada toate instituţiile financiare oferă cărţi de credit, linii de credit şi împrumuturi şi în funcţie de scorul de credit, aplicantul poate obţine produsul dorit în condiţii mai mult sau mai puţin avantajoase. Ca exemplu, o persoană cu un scor de credit bun va obţine un împrumut cu o valoare mai mare şi cu o dobândă mai bună decât cineva care are scorul de credit în partea de jos a scalei de valori.

Plăteşte facturile la timp!

Este foarte important să plăteşti la timp toate facturile, să faci plăţi la cartea de credit, să plăteşti chiria la timp, rata la maşină şi în general toate facturile. În primele luni, toate acestea se fac de pe cardul de debit deschis în primele zile. După o anumită perioadă, şi dacă noul venit găseşte un job, el poate încerca să aplice pentru un credit card la o bancă sau chiar la un lanţ de magazine care oferă credit-carduri.

Acesta e primul pas în istoria de credit. Dacă plăţile au fost făcute la timp şi integral, banca îţi poate da o limită mai mare de credit şi poţi aplica şi la o altă bancă, în virtutea faptului că ai o istorie de credit în spate.

În general, plăţile se fac on-line, de acasă, dar poţi plăti şi prin telefon, la ATM sau cu cec prin poştă. Există de asemenea aşa-numitul "direct debit" prin care plăţile la anumite servicii (selectate de cel care deţine contul) se fac direct prin extragerea sumei de plată direct din cont. La fel şi salariile se depun direct în cont, dacă beneficiarul doreşte asta şi dacă angajatorul oferă asta. În caz contrar, angajatul primeşte un cec, pe care îl depune în cont la un ATM. Toate aceste împrumuturi culminează cu mortgage - creditul pentru cumpărarea unei case, dar despre asta vom discuta altădată. Va urma.

Sandu Sindile

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.