Jump to content

Caiaciştii şi canoiştii gălăţeni au scos aur din Balta Cătuşa


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Kaiaciştii şi canoiştii gălăţeni au scos aur din Balta Cătuşa

Au de mers mai bine de un kilometru pe jos, pe Centură, de la cea mai apropiată staţie de autobuz. Aşteaptă uneori şi minute bune pentru ca traficul să le permită traversarea, apoi trec pe sub conducte şi încep să coboare pe o cărare prăfuită, norocoşi că prin pustietatea de acolo nu s-a adunat încă vreo haită de câini vagabonzi. Câteva pietre au rol de trepte ale unei scări imaginare, chiar înainte de a traversa calea ferată. Încă un pic şi trec de poarta bazei sportive. Mai e de mers până pe malului lacului Cătuşa, de la şosea şi până la ponton s-a mai făcut de-un kilometru.

Astfel încep kaiaciştii şi canoiştii de la Clubul Sportiv Şcolar (CSŞ) Galaţi drumul spre medaliile mondiale şi olimpice. Pe el au mers Victor Mihalachi şi Gabriel Gheoca şi au ajuns în ultimii doi ani pe podiumul de premiere de la campionatele mondiale. Primul are în palmers două medalii de aur câştigate anul trecut, la care s-a mai adăugat anul acesta încă un titlu de campion al lumii şi o medalie de argint. Gheoca este vicecampion mondial, repetând performanţa de la ediţia de anul a trecut a „Mondialelor”.

S-au trezit cu Mihalachi pe malul lacului

Victor Mihalachi este originar din Republica Moldova şi a ajuns de unul singur până la hangarul cu bărci al CSŞ –ului. Basarabeanul a nimerit acolo unde aproape orice gălăţean ar fi avut nevoie de o hartă detaliată sau de însoţitor. „Pur şi simplu, l-am găsit aici, pe mal. Ne-am trezit cu el şi cu tatăl său, fost practicant al acestui sport, în faţa pontonului. Ne-a căutat pe internet şi a venit la noi pentru a face performanţă”, povesteşte antrenorul Adrian Maftei. Mihalachi câştigase o cursă de selecţie pentru a pleca la un concurs în Italia. La competiţie a ajuns, însă, o „pilă” şi acela a fost momentul când a decis să vină în România. Şi-a luat cetăţenia română, a terminat junioratul la CSŞ, iar apoi a plecat la Dinamo.

Tenişi legaţi cu sârmă

Mihalachi şi Gabriel Gheoca, colegi de lot naţional acum, la fel ca la CSŞ Galaţi în perioada junioratului, au fost formaţi pentru marea performanţă pe apa lacului Cătuşa, în condiţii dintre cele mai grele. Fără bloc starturi, fără culoare, intrând pe apă de pe un ponton ruginit şi concurând de multe ori pe bărci de împrumut. Chiar şi aşa, au ajuns printre cei mai buni din lume.

„Au învăţat încă de aici să nu se dea deoparte la greu, dimpotrivă. Până la urmă, acesta este principalul câştig al celor care vin la acest sport, învaţă să fie învingători în viaţă chiar şi în cele mai vitrege condiţii. Gheoca, spre exemplu, chiar dacă era deja la lotul naţional, nu s-a jenat să-şi lege tenişii cu sârmă atunci când i s-au rupt şireturile”, a explicat Adrian Maftei, înaintea începerii antrenamentului de ieri dimineaţă.

Campioana naţională la juniori mari, Simona Darabană, se pregătea să intre pe apă, alături de alţi doi colegi. Au pus mâna pe o scară, apoi pe două uşi vechi de lemn, pentru a improviza o pasarelă până la noul ponton făcut de antrenori şi angajaţii de la club. „Toţi trei fac naveta, sunt din comunele apropiate. Ei vin deja învăţaţi cu greul şi au cele mai mari şanse să meargă pe acest drum până la capăt. Majoritatea celor de la oraş renunţă pe parcurs”, spune antrenorul.

„Avem campioni din întâmplare”

Preşedintele Federaţiei Române de Kaiac-Canoe (FRKC), gălăţeanul Ion Bârlădeanu, a punctat faptul că rezultate ca cele ale lui Mihalachi şi Gheoca sunt rodul talentului sportivilor, a puterii lor şi a antrenorilor de a face sacrificii, nicidecum al unui sistem care să sprijine şi să producă performanţa. „Ştiu bine situaţia de la Cătuşa, că doar eu am coborât prima canoe pe apă acolo, cu mulţi ani în urmă. Am pus un cort şi făceam noaptea de pază cu rândul, noi, sportivii. Acolo s-au mai făcut amenajări în ultima vreme, sunt condiţii medii, dar tot departe suntem de ce este în ţările cu care ne luptăm pentru medalii. Ca să-l parafrazez pe Ţiriac, avem campioni din întâmplare. Nu avem un sistem naţional, nu avem un program măcar pe termen mediu”, a declarat Ion Bârlădeanu.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Sportul de performanţă e condiţionat de banii părinţilor

* Kaiaciştii de la CSM Dunărea îşi plătesc singuri aproape toate cheltuielile necesare pentru a ajunge la medalii * Subfinanţarea le pune sportivilor viaţa în pericol

Secţia de kaiac-canoe a clubului gălăţean CSM Dunărea a avut anul trecut unul din cele mai bune bilanţuri din ultimul deceniu. Au fost obţinute patru medalii la Campionatele Naţionale şi Cupa României pentru juniori şi tineret, deşi secţia a avut doar şapte sportivi în competiții: Alexandru Mitrofan, Marian Carp, Alexandru Stoica, Ionuţ Olaru, Adrian Caliap, Marin Cristian şi Alexandru Bedea.

Obţinerea acestor medalii (una de argint şi trei de bronz) este un adevărat miracol, privind prin prisma condiţiilor pe care le au aceşti sportivi, mult sub nivelul minim necesar practicării sportului de performanţă. Au reuşit să-l înfăptuiască doar datorită pasiunii şi pentru că au băgat adânc mâna în buzunarele proprii şi ale părinţilor, plătindu-şi singuri mare parte din cheltuielile necesare performanţei. De la club, au avut ambarcaţiunile, deplasările la competiţii şi o premiere plus două indemnizaţii, într-un cuantum despre care spun că este mult sub ceea ce trebuie ei să cheltuiască.

„Cei din echipajul de kaiac 4, vicecampion naţional, au primit o premiere de câte 600 de lei şi s-au mai dat indemnizaţii de efort în doar două luni, câte 350 de lei. Pe noi, numai suplimentele de vitamine, susţinătoarele de efort, ne costă lunar minim 150 de lei de fiecare”, a explicat Alexandru Stoica, care la 22 de ani este decanul de vârstă al lotului.

Vara, fac câte două antrenamente pe zi, în medie trei ore şi jumătate pe apă şi o jumătate de oră în sala de forţă, iar pentru asta au nevoie şi de hrană adecvată. „Importantă este şi alimentaţia, nu poţi intra la antrenament doar cu ciorbă, varză şi cartofi, la mine se duc 300 de lei lunar doar pe asta”, a precizat Stoica.

Tot singuri îşi suportă sportivii gălăţeni aproape integral costurile echipamentului, spunând că din 2009 încoace au primit de la club un singur rând de trening de antrenament şi tot numai unul de stradă, de prezentare când pleacă la competiţii. Pe un banal tricou sau un maieu de bumbac pentru antrenamente dau minim 6 lei, la fel cum îşi cumpără malete sau tricouri termice, pentru perioada rece a sezonului, având concursuri până în luna octombrie.

Nu mai au nici măcar ponton

Nici condiţiile de la baza de antrenament de la lacul Cătuşa nu sunt optime, dimpotrivă. Acum au rămas şi fără ponton, le fusese donat unul din lemn, dar scândurile s-au rupt, spre finalul sezonului, astfel că nu mai au nici pe unde să-şi dea bărcile la apă. Însă, cea mai mare durere este lipsa unei bărci de urmărire, cu motor. „În primul rând, este vorba de riscurile pe care ni le asumăm noi şi antrenorul, în special prin luna martie. Abia ieşim pe lac, durează până ne reobişnuim şi ne mai răsturnăm în apa abia dezgheţată. În caz de şoc hipotermic, nu poţi fi ajutat repede, fără barcă. Plus că este esenţial pentru performanţă ca antrenorul să fie în spatele tău, să te vadă şi să-ţi corecteze carenţele de ordin tehnic. La ce amplasament are baza, de pe mal nici măcar nu ne are mereu în câmpul vizual”, a mai declarat Alexandru Stoica.

Greu şi iarna

În sezonul foarte rece, de iarnă, sediul pregătirilor se mută de la Cătuşa la aşa-zisa sală de forţă de la sala de judo, dar nici acolo nu sunt condiţii decente, conform antrenorului George Caraman. „Mai mult pierdem timpul. Aparatele de forţă şi rezistenţă sunt vechi, când funcţionează, când nu. Din cauza zăpezii îngheţate, o perioadă lungă nici alergare nu am putut face. Sunt mulţumit totuşi că sportivii vin la pregătire. Şi o fac pe banii lor, de la club neprimind mai nimic, nici măcar abonament de transport”, ne-a mărturisit antrenorul George Caraman.

Club cu buget prea mic pentru performanţă

CSM Dunărea este un club bugetar, cu finanţare de la Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), iar Mihai Brandabur, directorul grupării, spune că aceasta este insuficientă pentru a putea rezolva doleanţele şi nevoile sportivilor. "Îi înţeleg foarte bine, este oarecum normal să fie nemulţumiţi. Bugetul este prea mic, nu e rea-intenţie din partea noastră. Spre exemplu, kaiac-canoe a fost a treia la premiere plus indemnizaţii anul trecut din zece secţii, în condiţiile în care alte secţii au avut rezultate mai bune. Această secţie a primit, la acest capitol, 8.200 de lei anul trecut”, a declarat Mihai Brandabur.

Acesta a adăugat că banii primiţi de la MTS sunt prea puţini pentru a-i susţine la parametri optimi pe sportivii de performanţă. „Am avut, anul trecut, buget de 500.000 de lei pentru activităţi sportive. Avem 330 de sportivi legitimaţi, din care cam 150 sunt la un nivel de performanţă care să merite îndemnizaţie de efort şi alimentaţie. Pentru aceştia din urmă rezultă o medie cam de 3.300 de lei de sportiv pe an, aici incluzând şi cheltuielile de participare la competiţii. E greu de făcut performanţă astfel. La acest buget se mai adaugă 50.000 de lei alocaţi pentru echipamente şi materiale sportive, astfel că nu poţi să iei mare lucru din doar 5.000 de lei pe secţie într-un an”, a mai spus directorul CSM Dunărea.

Din acest motiv, al subfinanţării, juniorii cu potenţial pentru mare performanţă fie renunţă timpuriu la sport, fie pleacă la alte cluburi. Astfel s-a ajuns în situaţia ca la kaiac-canoe, box şi haltere să nu mai fie în acest moment niciun senior legitimat.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.