Jump to content

Oraşul în care mor şi librăriile


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Librării supravieţuitoare

După desfiinţarea Centrului de librării, câţiva dintre oamenii care şi-au legat destinul de cuvântul tipărit încă de pe vremea când o carte bună constituia „marfă de contrabandă” nu au părăsit domeniul, încercând, pe cont propriu, să continue istoria cărţii în tranziţie, la Galaţi: soţii Rotaru de la Librăria „C.Negri”, Costina Muşat de la „Lumina” şi soţii Negrea de la A.F. „Negrea”. Am încercat să aflăm cum au supravieţuit micile lor afaceri în ultimii ani.

„C.Negri” s-a mutat la Paltin

În urmă cu opt ani, Elisabeta şi Ionel Rotaru au decis să ducă mai departe una dintre librăriile de tradiţie ale oraşului – „Costache Negri”. Au înfiinţat S.C. Eurolibris SRL, au închiriat spaţiul de pe strada Domnească de la familia Prodrom, proprietarii clădirii. „Chiria era la preţul pieţei şi, o perioadă destul de bună, începând din 2003, am reuşit să o plătim, chiar să punem şi ceva deoparte. Din 2008, însă, situaţia s-a înrăutăţit, s-au tăiat subvenţiile – acea sută de euro pentru profesori, care făcea ca librăriile să fie asaltate de cadre didactice. După ce nu s-a mai dat suta de euro, am rămas cu datorii la furnizori. Apoi nu s-au mai dat nici bani pentru achiziţii de carte la bibliotecile din judeţ. Oamenii au început să meargă în supermarketuri, unde iau o mare păcăleală, preţurile acolo fiind mai mari. Astfel că am fost nevoiţi să ne mutăm la parterul blocului Paltin 1, în Mazepa, lângă Biserica Precista. Aici e ca într-o staţiune: lume selectă, populaţie îmbătrânită, care, însă, nu ne trece pragul nici măcar din curiozitate”, spun cu amărăciune soţii Rotaru. Hărţi, dicţionare, enciclopedii, materiale didactice, toată gama de carte – mii de titluri, drapele, fanioane, steme, imnul României, portrete de scriitori, reproduceri de pictură, rechizite, papetărie, articole de birotică, ghiozdane, audio-books cu poveşti şi fabule interpretate de actorii Teatrul Dramatic gălăţean – toate îşi aşteaptă, tăcute, cumpărătorii.

„Ne-ar trebui un sindicat al librarilor”

Costina Muşat lucrează de aproape 30 de ani cu cărţile. A deschis Librăria „Lumina” pe strada Bălcescu, în 2002. „Până în 2010 încă a fost bine. Acum, însă, e din ce în ce mai greu. Nu ştiu dacă de vină e criza sau ceea ce se întâmplă în tot sistemul de învăţământ. A dispărut noţiunea de lectură a cărţii. Sigur, citim şi pe internet, dar eu zic că nu e acelaşi lucru: să ţii în mână o carte, să-i simţi mirosul de hârtie înseamnă cu totul altceva. Probabil că şi din acest motiv copiii nu mai sunt atât de sensibili ca altădată, mi se par cumva robotizaţi. Sper să nu gândesc ca un om învechit, dar pur şi simplu îmi displace ideea de calculator: cred că nu ne-a făcut nici mai frumoşi, nici mai buni, nici mai interesanţi calculatorul, în ultimii ani”, spune Costina Muşat. Întrucât Librăria „Lumina” are şi profil religios, în prezent, cel mai bine se vinde cartea religioasă: „Toată lumea a devenit supercredincioasă, ceea ce nu e rău, însă trebuie, totuşi, să ne ocupăm şi de şcoală, şi de cultura generală a copiilor. Ideea ministrului Funeriu de a reintroduce lectura în şcoală mi se pare lăudabilă”. Prin felul său de a fi, Costina Muşat este o luptătoare şi o optimistă: „Regret că nu am făcut un sindicat al librarilor, pentru că e anormal ce întâmpinăm în ultimii ani, chiar în privinţa legăturii cu editurile. Consider o nedreptate faptul că o editură care are contract cu librăriile comercialiează cărţi în şcoli. Şcoala trebuie să facă educaţie, studiu, nu comerţ. Nu e normal ca profesorii să se ocupe de vânzări de caiete speciale, comenzi speciale – fiscalitatea nu o discut, e o altă poveste. E o luptă din ce în ce mai grea. Librăriile din reţele ce aparţin unor edituri mari – Humanitas, Diverta, Teora se descurcă altfel, dar ele nu cuprind toată gama de carte. Chiar dacă, vorba unui director de teatru, cărţi se găsesc pe toate drumurile, eu consider că nu poţi vinde carte la tarabă. Nu poţi face o lansare de carte la tarabă, ca-n piaţă. Iubesc cartea şi ţin la felul cum o păstrăm şi o prezentăm”.

„Tot ce îmi doresc e să nu închid librăria”

Tot în 2002, Lucica Negrea a deschis, împreună cu soţul său, „A.F.Negrea”, firmă ce cuprinde sediul din Ţiglina I, de lângă CNMK şi patru tarabe. „La început, vânzările mergeau bine. Din 2009, însă, activitatea s-a redus. Clienţii fideli mă ştiu de pe vremea când lucram la Librăria Centrală şi, chiar dacă acum cumpără mai puţin, vin să ne vadă. Mai mult stăm de vorbă. Singurele obiecte care încă se mai vând sunt cele de papetărie – caiete, dosare, stilouri. Şi copiatorul merge bine. Doar când câte un profesor insistent le spune elevilor «Nu mă interesează, citiţi Maitreyi!», atunci vindem „Maitreyi”. Am renunţat la o mulţime de colaborări cu edituri, pentru că nu mai mergea vânzarea de carte, iar dintre cele trei librării gălăţene noi eram cei care lucram cu Biblioteca «V.A.Urechia» şi cu instituţiile similare din judeţ. Acum, de când nu se mai dau acei bani pentru achiziţii a trebuit să renunţăm, de pildă, la colaborarea cu Editura Polirom, unde cărţile de specialitate nu merg la vânzare liberă, dar mergeau la biblioteci. În momentul de faţă cumpărăm direct, cu bani, doar ceea ce ştim că merge. Neavând nici spaţiu de depozitare, trebuia să facem stocuri în fiecare lună, ceea ce însemna muncă şi timp pierdute inutil. Înainte erau sezoane cu vânzări bune: toamna – manuale şcolare, iarna - cadouri de Crăciun, acum nu se mai poate vorbi de vreun sezon de vârf”. Cea mai mare dorinţă a Lucicăi Negrea este să nu fie nevoită să închidă librăria.

Ceea ce aşteaptă, cu siguranţă, toţi cei cu care am stat de vorbă, sunt vremuri mai bune, în care cărţile să-şi ocupe, din nou, locul cuvenit în casele şi în vieţile noastre.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Oraşul în care mor librăriile

* "Cei care mai citesc nu-şi permit să dea banii pe cărţi, iar cei ar avea banii necesari consideră lectura o pierdere de timp", spune proprietara unei librării

Vremurile în care gălăţenii stăteau la coadă pentru autografe la Librăria Centrală au apus demult. În Galaţi librăriile mor cu zile. Cele câteva magazine care se încăpăţânează să îşi decoreze vitrinele cu cărţi rezistă doar dacă mai au o activitate încorporată de copy-center, magazin cu de toate sau vânzare de rechizite. Nici anticariatele nu o duc mai bine: din trei deschise după Revoluţie mai există, la oră actuală, doar unul, în centru. Culmea este că suntem oraş-centru universitar, iar tinerii număra pe degetele de la o mână locurile de unde îşi pot cumpăra cărţi.

Nu se poate supravieţui doar din vânzarea cărţilor

„În Galaţi merg mai bine librăriile care au şi rechizite. Pentru că nu supravieţuiesc numai din vânzarea de carte, oricâte oferte ar avea”, o spune franc Ramona Neagu, coordonator de librărie. Numai în ultimii ani s-au închis câteva astfel de locaţii care deveniseră branduri: Librăria "Costache Negri", cea de lângă Universitate, Librăria "Alexandru Sahia", de la General, care a rezistat ani buni şi altele de cartier, care şi-au dat obştescul sfârşit ori s-au umplut de rechizite, jucării şi copiatoare. Acum, pe cea mai importantă stradă din oraş mai sunt doar trei astfel de magazine, iar aproape de centru alte două şi un anticariat. La cel din urmă, găseşti pe lângă cărţi şi obiecte vechi, monede, piese de mobilier. LăcrămioaraTanasov, proprietara anticariatului, explică de ce a fost nevoită să se adapteze. „Într-un oraş precum Galaţiul, cei care mai citesc nu-şi permit să dea banii pe cărţi, iar cei ar avea banii necesari consideră lectura o pierdere de timp. Aşa că vindem de toate, că sa putem rezistă. Dacă azi nu merge cartea, vând alte obiecte.”

De ce se poate la alţii?

La Bucureşti, de exemplu, librăriile au devenit ceainării, unde poţi merge să citeşti câteva pagini savurând un ceai şi ascultând în surdină muzică bună. Cărţile se vând la promoţii cu diverse gadget-uri, iar la lansări sunt reduceri serioase. Unde mai pui că acolo sunt şi foarte multe târguri importante sau festivaluri dedicate cărţii. Într-o epocă ce nu mai dă mari şanse tiparului noţiunea de librărie aşa cum o ştiau părinţii noştri e desuetă, cărţile au fost înlocuite de consumabile: pixuri, hârtie creponată şi lipici, iar magazinele în care intrai de dragul mirosului de hârtie proaspăt tipărită au fost înlocuite de standuri sărăcăcioase în supermarketuri.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.