Jump to content

Micro 40 - "Beverly Hills" de Galaţi


dcp100168

Recommended Posts

Micro 40

"Beverly Hills" de Galaţi

Este locul în care imposibilul prinde formă, în care oamenii nu se plâng de mizerie, de gălăgie, de beţivi, de crâşme, de drumuri. Micro 40 trăieşte ca sat în mijlocul oraşului, stă pe scara din faţa blocului, scuipă dezinvolt sămânţa, povesteşte că nu i‑a venit şomajul, sau se ascunde în faţa calculatorului, ruşinat şi sfidător totodată.

Micro 40 nu se plânge, pentru că Micro 40 s‑a obişnuit. A acceptat. Nu are fiţe de Mazepă, de Ţiglină (I, II şi III) şi ştie că nu i se cuvine mai mult decât are. Resemnat? Nici pe departe! Este cel mai vesel şi dezinhibat cartier. Şi după 25 de ani petrecuţi în mijlocul lui, încă nu înţeleg cum de poate fi atâta linişte exact în inima haosului...

Grafitti‑land

"Stăi, fă! Stăi odată, că‑ţi mut direcţia�". Bărbatul mârâie ameninţător, iar femeia înaintează curajos. Perfect normală, scena scapără scântei, dar nu atrage atenţia nici unei asociaţii de apărare a drepturilor femeii. Chiar lângă complexul din 40, complexele legate de emancipare sunt perfect inexistente. Bărbatul îi scapă femeii o palmă peste ceafă, ea fuge şi amândoi îşi văd mai departe de viaţă. Regula de aur este respectată: nu fixezi cu privirea şi nu ţi‑o iei, la rândul tău.

O piaţă goală. O tarabă rătacită, o târgoveaţă cu privirea pierdută. "Nu, mamă, n‑o venit nime', da'‑i încă devreme�", îmi spune molcomă. Clienţii nu mai există demult, piaţa a murit odată cu '89. Peste tot în jur gropile din asfalt sunt ocolite cu tact, iar grafitti‑ul este arta care împânzeşte întreaga reţea de garaje. Pe scările din faţa unui bloc M, un individ pansat ca după atacul cu bombe îşi povesteşte păsurile dintre bandaje. Nu‑l ascultă nimeni, iar discuţia decurge ca unsă.

În ritmul propriu

În faţa faimosului T4 (bloc cu reclamaţii, scandaluri, bătăi şi iniţiative precum colecţionarea de către unii locatari a gunoaielor menajere în locuinţă), muncitorii de la Ecosal se agită cu mături şi tomberoane. Curăţenia de primăvară se întâmplă chiar în faţa noastră, ocolind discret locurile în care grătarul sfârâie continuu sâmbăta şi duminica. Înăbuşită de bălării şi gunoaie de acum ţ'şpe mii de ani, Circa medicală (în care sunt consultaţi copiii arondaţi) se înalţă ştirb, cu pereţii scorojiţi şi geamurile sparte. Nici pentru ea nu se agită nimeni.

Pentru omul născut în centru atâta delăsare este de neînţeles. Cum, să nu ţipi când te invadează mârlănia, gunoiul, scandalurile din familia vecinului, fumul de grătar, manelele date la maxim? Ei bine, nu! Pentru că toată lumea face la fel?! Pentru că nu foloseşte la nimic?! Pentru că 40‑ul nu ascultă de braşoavele "dă centru"!

"Exclusiv Aviaţie!"

După‑amiaza, cel mai hulit dintre cartierele din Aviaţie (ştiţi fraza "Caut apartament, exclusiv Aviaţie" - este definitorie!) învie ca supa în clocot. Învie cu "Floriiiiiiiiiii, ieşi afară? Ce zici, fă?? C‑o aştepţi pe mă‑ta? Da' dup'‑aia ieşi?". Învie cu cele mai colorate rufe scoase la uscat, cu cei mai debili copii care sar în faţa maşinii, cu cei mai beţi dintre beţivi şi, paradoxal, cu cei mai cuminţi şi invizibili oameni ai săi. Care îl părăsesc pe furiş, din staţia de maxi‑taxi de la "Beverly Hills".

Onest şi detaşat, cartierul se bucură că există şi atât. Este locul în care oamenii au timp să vadă culoarea cerului, în care pomii înfloriţi sunt admiraţi în gura mare, în care şmenurile sunt relatate precum cumpărăturile de la hipermarket.

Totul este să nu îl enervezi. Ştiţi, regula de aur!� Că, altfel, îţi mută direcţia!

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23739

Link to comment
Share on other sites

e perfect adevarat. e un loc pitoresc dar, atentie, nu e deloc nevinovat precum pare. si ziua trebuie sa stai atent pentru ca nu se stie niciodata de unde sare....nu iepurele!!! dar este al nostru si...trebuie sa-l acceptam daca nu putem sa-l scimbam.

Link to comment
Share on other sites

Intr-adevar dureros, de-a dreptul infiorator chiar, dar sa nu aveti impresia ca episoade de genul asta nu au loc si in alte cartiere, poate chiar si in unele dintre cele mai noi ale Galatiului ...

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Ha Ha HA e chiar tare articolul

Eu stau in M40 de mai bine de 20 de ani

Si ai dreptate ca ne-am obisnuit. Inainte nu era asa cum este acum ....intr-adevar erau tigani ..dar erau mai cu frica ...acum injura politistul ca la usa cortului in timp ce acesta se retrage rusinat . De curand au inceput politia sa patruleze mai mult prin zona ...dar degeaba cand te gandesti ca se face ca nu vede si totul este ok, atunci cand tigani danseaza pe masa pe ritmuri de manele in fata blocului la un gratar.

Link to comment
Share on other sites

"Cam" asta este situatia in Micro 40, iar asta "cam" dintotdeauna. Acel cartier nu se plange, nu se vaita, dar nici nu se schimba. Ce e mai rau e ca specimene de genul celor expuse in articol gasim si-n alte zone "bune" - Micro 16, 17, 39 - sau de ce nu, "mai bune" (vezi Vadul Ungurului). Singurele care pot face ceva in aceasta privinta sunt doar autoritatile, care insa, par a ocoli de fiecare data zonele fierbinti cu probleme ale orasului nostru.

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.