Angel Trifan - cel mai apreciat medic al Galaţiului

[dcp100168]

Cel mai tânăr medic‑şef

URGENŢA CA ADRENALINĂ

Există numeroase criterii pentru alegerea unui profesionist drept interlocutor. Dacă acesta este medic, atunci, în contextul migraţiei masive a acestei categorii de profesionişti către mai generoasele pieţe ale muncii din ţările occidentale, criteriul vârstei poate oferi şansa unui dialog interesant. Mai ales dacă medicul respectiv, în pofida vârstei sale, este şi şef de secţie. Cel mai tânăr! Aşa cum este cazul dlui dr. Angel Trifan căruia nu demult i s‑a încredinţat coordonarea Unităţii de Primiri Urgenţe şi a SMURD Galaţi.

‑ Având în vedere vârsta, punctul de plecare al acestei discuţii, prima întrebare nu poate fi decât despre principalele jaloane ale carierei dumneavoastră�

‑ Am absolvit Facultatea de Medicină în 1996, mi‑am făcut rezidenţiatul detaşat la Galaţi, eu fiind brăilean. De‑a lungul celor trei ani de rezidenţiat, am trecut prin toate secţiile Spitalului Clinic de Urgenţă "furând" meserie de la medici cu renume. Examenul de specialitate l‑am susţinut la Tg. Mureş cu reputatul profesor Chiorean, în faţa unei comisii alcătuite din anestezişti. M‑am hotărât să fac a doua specializare, în ATI (anestezie‑terapie intensivă n.n.) aşa că acum sunt din nou rezident, în anul patru, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, sub îndrumarea dnei conf. dr. Elena Copaciu. La Unitatea de Primiri Urgenţe, eu am făcut prima gardă după festivitatea de inaugurare, pe 8 noiembrie 1999... Înainte fusesem medic şef la "Vital Med" patru ani şi patru luni.

‑ De ce medicină de urgenţă?

‑ La început din pură întâmplare, dar o întâmplare fericită mi‑a oferit şansa de a deveni pasionat de acest domeniu special. Un merit incontestabil îl are şi doctorul Bogdan Gabora, de la care am învăţat foarte multe. Îmi place realmente să lucrez în urgenţă !

‑ De ce ?

‑ Cred că fac parte din categoria celor care au nevoie de adrenalină, iar starea de încordare încercată la un caz grav o oferă din plin. Să nu fiu greşit înţeles, nu vorbim de adrenalină ca la săritura cu coarda elastică. La o intervenţie la un caz grav "ingredientele" încordării sunt concentrarea, coordonarea şi inevitabila emoţie.

‑ Ce are special această ramură a asistenţei medicale?

‑ Mulţi o confundă cu medicina generală. Nu suntem medici generalişti. O colegă de la SMURD Tg. Mureş, unde am făcut un stagiu de pregătire, avea o vorbă: "Noi ştim mai puţin şi facem mai mult, iar generaliştii ştiu mai mult, dar fac mai puţin". Evident că se impune o interpretare corectă. Sensul butadei nu minimalizează importanţa medicinei generale şi a medicului generalist, ci scoate în evidenţă, în sens figurat, caracterul special al medicinei de urgenţă.

‑ Dacă sunteţi atât de pasionat de acest domeniu medical, atunci de ce vă specializaţi şi în ATI?

‑ Am 40 de ani, sunt în formă, deocamdată e totul O.K., dar sunt conştient că va veni şi ziua când nu voi mai avea "suflul" necesar pentru a ajunge în câteva minute, pentru a intuba, defibrila etc. în condiţii de caniculă, ger, pe ploaie, noaptea, în câmp.... Inevitabil, va veni o vreme când biologic nu voi mai fi apt pentru acea încordare de care vorbeam mai devreme, când nu voi mai avea resursele fizice şi psihice la nivelul impus de medicina de urgenţă de tip SMURD. Sper să mai treacă mulţi ani până atunci... Pe de altă parte, la vremea când am ajuns întâmplător la Urgenţe, voiam să fac ATI, aşa că îmi urmez chemarea pentru o specialitate înrudită cu medicina de urgenţă. Mai mult chiar, ce învăţ acum la Floreasca, în calitate de rezident în ATI, îmi este extrem de util aici, în activitatea de la SMURD şi UPU.

‑ SMURD Galaţi are deja în dotare aparatură medicală complexă şi performantă. Unde aţi învăţat să lucraţi cu ea, la Tg Mureş?

‑ Nu, aici. În parte, de la doctorul Gabora, dar mai ales de la Valentin Andra (?), asistentul coordonator al SMURD. A fost asistent şef la Ambulanţa Bucureşti şi la Biomedica şi spre marele nostru noroc s‑a îndrăgostit de asistenta noastră şefă, cu care este căsătorit şi acum face echipă cu noi. Este un pasionat de tehnică în general şi de cea medicală în particular. Din activitatea sa anterioară ştia toate chiţibuşurile aparaturii medicale moderne cu care lucrăm. De altfel, toţi colegii mei de la UPU‑SMURD, medici şi asistenţi, sunt foarte buni profesionişti. O spun cu toată convingerea şi responsabilitatea. Zilnic contribuie, (adesea în mod esenţial, în echipă cu ceilalţi medici din spital), la salvarea de vieţi, dar munca lor rămâne anonimă. Şi dr. Cătălin Ţimpău, şi dr. Amalia Morcov şi dr. Bogdan Banacovschi şi dr. Lidia Şandru şi toţi cei 25 de asistenţi medicali care au început să participe prin rotaţie la misiunile SMURD îşi fac datoria ireproşabil.

‑ Relataţi‑mi succint intervenţia care v‑a marcat cel mai mult până în acest moment al carierei profesionale.

‑Ar fi nefiresc să fie doar una din câteva mii. A fost însă un accident, anul trecut, pe 27 decembrie, pe Faleză când fiul unei colege, asistentă la noi la UPU, a rămas încarcerat în epava unui Opel Astra. Pe un frig cumplit, băieţii de la descarcerare au avut nevoie de două ore ca să‑l scoată, timp în care eu trebuia să‑l menţin în viaţă aşa cum era, strivit între fiare. Nu exista alternativă pentru că nu m‑aş fi putut întoarce la UPU ca să‑i cer iertare mamei băiatului în caz de eşec. Era de neconceput. Nu aveam acces la el aşa că m‑am strecurat prin luneta spartă şi l‑am intubat. Trebuia să reuşesc cu orice preţ şi am reuşit. Ulterior tânărul a fost stabilizat, operat şi salvat. Cred că atunci am avut parte de prea multă adrenalină, dar, şi aşa, satisfacţia reuşitei, amestecată cu un teribil sentiment de uşurare, a fost extraordinară.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24212

[dcp100168]

Angel Trifan - medicul pasionat de acordarea primului ajutor

Este coordonatorul UPU-SMURD, are în subordine 200 de oameni cu o misiune specială şi îşi face meseria cu dăruire în ciuda lipsurilor din sistemul sanitar.

A intrat „cu acte în regulă" în lumea medicală în anul 2000, când şi-a finalizat cu brio rezidenţiatul în Medicină de Urgenţă împlinindu-şi astfel o dorinţă din copilărie care a avut ca punct de plecare o întâmplare dureroasă. Deoarece lucrul în condiţii de stres şi chiar o oarecare nevoie de adrenalină se potrivesc cu temperamentul său, a ales această specializare despre care spune că e cea mai pasionantă. „Mi-am dorit să fiu medic încă de la vârsta de şase ani, când bunica, pe care am iubit-o enorm, s-a îmbolnăvit de cancer. De atunci am vrut să mă fac doctor ca să pot salva oameni doborâţi de suferinţă", mărturiseşte dr. Angel Trifan.

Prima noapte de gardă

Chiar şi astăzi, după 11 ani, doctorul Trifan îşi aminteşte prima sa gardă în care a fost nevoit să facă faţă unei avalanşe de cazuri, multe dintre ele grave. Atunci a descoperit că poate lucra foarte bine sub stress şi a căpătat încredere în capacitatea sa profesională. „Pe 8 noiembrie 1999, când abia fusese inaugurată noua Cameră de Stabilizare, am avut parte de o noapte nebună, în gardă. Au fost aduse atunci 24 de cazuri, multe dintre ele foarte grave. Am ieşit din tură cu un încurajator sentiment de satisfacţie profesională", îşi aminteşte Angel Trifan.

În anul 2007 dr. Trifan a început o nouă etapă în cariera sa, fiind numit coordonatorul UPU-SMURD Galaţi. Nu este implicat politic, desemnarea sa pentru această funcţie fiind făcută strict pe criterii profesionale. Din acel moment, nivelul implicării sale în lupta pentru salvarea cât mai multor vieţi şi responsabilitatea pentru îndeplinirea acestei dificile misiuni a crescut foarte mult.

De la numirea sa, personalul medico-santar de al UPU şi echipajele SMURD au câştigat foarte multe bătălii cu moartea. „Un caz care m-a impresionat în mod special a fost cel al unui accident rutier la care am fost nevoiţi să descarcerăm mai multe victime, la ora 04.00 dimineaţa, pe un ger cumplit. Patru dintre victime erau deja decedate, iar o alta supravieţuise, dar caroseria contorsionată îi amputase un picior. A fost salvată. La un alt caz complicat am fost nevoiţi să descarcerăm o victimă, dar cum operaţiunea ar mai fi durat şi starea acesteia era gravă, ca să-i pot acorda primul ajutor neîntârziat, am intrat prin spaţiul geamului hayonului blocat. Strecurându-mă prin spaţiul îngust, m-am tăiat la o mană, dar am continuat şi am reuşit să salvăm acea persoană", mai spune Angel Trifan.

Bătut şi sechestrat în misiune

Meseria de medic şi cea asistent medical sau paramedic la SMURD şi la Ambulanţă, este una riscantă şi din cauza agresivităţii cu care echipajele se confruntă uneori în misiuni . În septembrie anul trecut, dr. Trifan si membrii echipajului său au fost bătuţi de către familia unei tinere, care solicitase la 112 ajutor medical pentru o falsă tentativă suicidară.

Vorbind despre activitatea sa profesională, Trifan spune răspicat că fără ajutorul colegilor din spital şi de la SMURD şi fără înţelegerea familiei, a soţiei sale în special care duce greul casei, nu ar fi reuşit să aibă succes în atâtea cazuri dificile.

Întrebări şi răspunsuri

- Care este problema care vă frământă cel mai tare legat de UPU-SMURD?

- Principala problemă este cea a finanţării. Degeaba facem noi referate peste referate şi cerem, dacă nu sunt bani. O altă problemă este aceea că secţia nu este securizată aşa cum ar trebui. Intră cine vrea, inclusiv persoane agresive şi se circulă prin UPU ca pe stradă. Lipsa personalului este şi ea o altă problemă presantă.

- Care sunt cele mai mari satisfacţii ale meseriei?

- Atunci când reuşeşti să salvezi un pacient care este aproape mort trăieşti nişte clipe deosebite. Nu se compară nimic cu asta. Este extraordinar atunci când mă întâlnesc cu foşti pacienţi, pe care i-am salvat de la moarte şi care îşi amintesc asta.

Ce-i place

"Îmi place să petrec timpul liber cu ai mei. Mă bucur de fiecare minut în care pot fi cu soţia şi copiii mei. Mai nou, îmi plac motoarele. Sunt proaspătul posesor al unei motociclete. Îmi place să citesc, să joc şah. Îmi mai place să construiesc cu copiii mei, din Lego, diferite obiecte. Este foarte instructiv pentru ei"

Ce nu-i place

"În primul rând, nu-mi place să fiu luat de prost. Întotdeauna i-am urât pe cei care au încercat să trişeze în relaţia cu mine şi nu numai în plan profesional. Urăsc oamenii care se gudură încearcând să profite de bunăvoinţa mea. Nu-mi plac oamenii mincinoşi. Nu-mi plac oamenii lăudăroşi. Nu-mi plac parveniţii. Sunt incompatibil cu politica".

Profil

Născut: 27 iunie 1968, Brăila

Studii: Facultatea de Medicină, dublă specializare în Medicina de Urgenţă şi în ATI

Familie: Căsătorit

http://www.adevarul.ro/locale/galati/galati-portret-angel_trifan-upu_0_416358436.html

[dcp100168]

Doctorul Angel Trifan - mereu în lupta pentru viaţă

Seara, ploaia măruntă înceţoşează intrarea ambulanţelor la UPU. În locul neocupat încă de maşini - doctorul Trifan, coordonatorul SMURD Galaţi. E însoţit de un alt coleg. Nu îşi găseşte locul. Într-un final, scoate din buzunar un pachet de ţigări. Îi oferă una subalternului său. Ne apropiem. „O clipă”. Obrazul doctorului se încleştează sub telefonul mobil: „A murit?”. La UPU, sub ploaie, moartea loveşte după ore în şir de efort. Ramele de la ochelarii medicului coordonator sclipesc a durere, a ciudă şi a părere de rău. „A murit”.

Către Tulcea, spre aeroport

Nu îl prindem ziua. Are de mers la Tulcea, cu un caz. Ne programăm pentru seară interviul cu doctorul Angel Trifan, coordonatorul UPU-SMURD Galaţi. La 9 seara, uniforma portocalie salută, închide telefonul şi ne face semn. Cine a murit? „Era un bebeluş de o lună, fetiţă. Avea o malformaţie a inimii. Am fost cu ea, cu ambulanţa SMURD, la Tulcea, azi dimineaţă. S-o ducem la avion. Urma s-o opereze la Târgu Mureş. Copil intubat de mine, ventilat de mine, manual, tot drumul. Pentru că nu avem un incubator pe maşină, am menţinut temperatura la 31°C - când am ajuns eram tot o apă. A fost resuscitată, apoi ventilată cu balonul, cu mâna, puf-puf-puf, tot drumul, de doi dintre colegii mei. Când am urcat-o în avion era bine. Nu a rezistat până la final. Nici nu a intrat în operaţie. A murit. Când mor copiii este cel mai rău”.

Doctorul Trifan nu se lamentează. Doar tace, revede cazul, îl simţi reamintindu-şi. Nu, nu a putut face nimic mai mult.

„Dacă nu mă sperii eu, nici voi nu aveţi voie!”

Garda durează 24 de ore. Şi indiferent cât de obosit ar fi, indiferent ce se întâmplă acasă, indiferent cât de mult l-ar fi marcat vreo intervenţie recentă, medicul trebuie să fie în permanenţă gata să intervină. Cea mai mică greşeală ar putea duce la pierderea vieţii pacientului.

Există şi situaţii extreme în care medicul să se sperie? „Dacă eşti pregătit, nu ai de ce să te sperii. În situaţiile de criză, le-am spus colegilor mei: ˝Atâta vreme cât nu mă vedeţi pe mine agitat, cât timp eu nu ridic vocea în timpul intervenţiei şi fac ceea ce ştim că trebuie să facem, aşa trebuie să faceţi şi voi˝. Şi asistentul şi paramedicul ştiu cum sunt aşezate echipamentele şi materialele din maşina medicului, aşa că nu prea are ce să meargă rău”, spune doctorul Trifan.

Nenorociri care nu se uită

„Am intervenit, acum câteva luni, la Cuca, pentru a ajuta un bărbat tăiat de motoprăşitoare. Când am ajuns acolo, pacientul decedase deja. Am încercat eu să-l scot dintre lame. Mi-am dat seama de la început că toată partea de sus a corpului era tăiată şi zdrobită. Dar pentru că au insistat şi apropiaţii, l-am scos. Am vomitat, deşi sunt obişnuit cu intervenţii extreme. Şi n-am dormit în noaptea care a urmat”, îşi aminteşte medicul.

Salvatorii, luaţi la bătaie

Nu uită nici cazurile în care echipajul merge să salveze o viaţă şi este batjocorit sau chiar bătut: „La Lacul Partidului, acum câteva săptămâni, a fost un bărbat care a plonjat la mică adâncime şi a rămas paralizat pe fundul apei. Însoţitorii lui au realizat târziu şi l-au scos aproape în comă. Primul impuls a fost să ne acuze pe noi pentru că am venit târziu, deşi intervenţia s-a realizat în timp record, în mai puţin de 10 minute.

Într-un alt caz, am fost chiar eu sechestrat şi lovit de rudele unei paciente. Am dat şi eu cu stetoscopul, dar tot m-am ales cu o pagubă destul de mare: mi-au rupt ceasul şi ochelarii”.

Ce face ca să poate trece peste astfel de momente? Râde. „Fumez mult”.

„Fetiţa mea plânge când plec”

Înţeleg copiii ce face tatăl lor? „Au început să înţeleagă. Băiatul are 5 ani şi 8 luni şi mă întreabă: când vii acasă? Fetiţa de 1 an şi 8 luni plânge când plec. Îmi lipsesc copiii mei”.

„Situaţii de urgenţă acasă? Uite, ieri i-am dat să mănânce fetiţei. S-a înecat cu o cereală şi am văzut-o când se congestionase. I-am scos măsuţa, am aşezat-o cu faţa în jos şi am lovit-o între omoplaţi. Şi-a revenit imediat - da, avem urgenţe şi acasă”.

Un erou pentru colegi

I-a salvat băiatul propriei asistente-şef, Zoica Marola. Era încarcerat într-o maşină, iar coastele îi perforaseră plămânii. S-a intervenit ca la carte, aşa că tânărul trăieşte, iar recunoştinţa mamei lui nu cunoaşte limite. Le-a salvat copii şi rudele şi altor colegi din departamentul pe care îl conduce sau din spital.

Spune însă că urmăreşte evoluţia pacienţilor pe care îi aduce în spital şi după ce aceştia ajung în grija altor medici: „Pentru mine cazul nu se termină acolo unde se închei intervenţia propriu-zisă”.

Telefonul sună şi în concediu

Doctorul rămâne şef şi când e la serviciu, şi când pleacă în vacanţă. „Dacă există Cod Roşu (accident sau calamitate cu 15-17 victime simultan, care necesită intervenţia tuturor efectivelor militare, poliţieneşti şi medicale - n.r.), eu coordonez partea medicală, iar şeful ISU forţele de ordine. Din acest motiv, nu pot să îmi închid telefonul mobil nici când sunt la mare, nici când sunt acasă”.

„Uitaţi, când a fost incidentul de la Voltaj, iar ambulanţa SMURD a fost lovită, m-au sunat când eram în cadă. L-am anunţat pe secretarul de stat, dr. Raed Arafat, tot din cadă. Iar când plec în concediu, nu închid telefonul”.

Noaptea SMURD-ului

Decis, dr. Trifan nu ezită în faţa nici unei întrebări. Recunoaşte că nu, nu îl tentează să fie altceva decât medicul coordonator SMURD. Că da, a doua specializare pe care o are este „back-up-ul” pentru momentul în care, cine ştie, poate nu o să mai reziste. Se luminează la faţă când îşi aminteşte de fericirea oamenilor cărora le-a redat fii, părinţi, fraţi.

„Sprijinul soţiei mele este esenţial în ceea ce fac. Eu… Sunt acelaşi om. Sper că sunt privit aşa cum simt să sunt privit”.

Medicul Angel Trifan nu are complexul lui Dumnezeu, chiar dacă numele său s-ar traduce în... înger. Nu are timp. Din camera de gardă de la UPU, uniforma portocalie rămâne să vegheze: noaptea SMURD-ului şi a doctorului Angel Trifan desenează variante infinite.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Angel Trifan - cel mai apreciat medic al Galaţiului

Susţine că este dependent de adrenalină şi că acesta este unul dintre motivele pentru care face medicină de urgenţă. Recent, s-a specializat şi în Terapie Intensivă considerând că cele două domenii medicale sunt complementare.

Doctorul Angel Trifan s-a născut în 1968, la Brăila. A urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu" şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină de la Constanţa. A devenit medic în 1996. Şi-a făcut rezidenţiatul la Spitalului de Urgenţă din Galaţi. Examenul de specialitate, în medicina de urgenţă, l-a susţinut la Tg. Mureş, în faţa unei comisii alcătuite din personalităţi ale domeniului Terapiei Intensive. Din 2005, este medic primar. Recent a finalizat şi a doua specializare, în Anestezie Terapie Intensivă.

A fost medicul care a făcut primul de gardă în Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean, la data de 8 noiembrie 1999.

În ianuarie 2008, dr. Trifan a început o nouă etapă în cariera sa, fiind numit medic coordonator al UPU-SMURD Galaţi. Nu este implicat politic, desemnarea sa pentru această funcţie fiind făcută strict pe criterii profesionale. Din acel moment, nivelul implicării sale în lupta pentru salvarea cât mai multor vieţi şi responsabilitatea pentru îndeplinirea acestei dificile misiuni a crescut foarte mult.

Doctorul Trifan spune că a ales Medicina în urma unei întâmplări triste din copilărie, care l-a marcat. „Aveam şase ani când am început să-mi doresc să devin medic pentru a învinge moartea. Bunica mea, pe care o iubeam enorm, s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit. Atunci am decis că voi salva oameni doborâţi de suferinţă", mărturiseşte dr. Angel Trifan.

Şi şi-a împlinit dorinţa alegând medicina de urgenţă. Goneşte cu ambulanţa SMURD la cazurile deosebit de grave şi coordonează activitatea personalului din Camera de Stabilizare, pentru a salva cât mai multe vieţi omeneşti. "Şi nu e vorba doar de pasiunea pentru medicină. Cred că fac parte din categoria celor care au nevoie de adrenalină, iar starea de încordare încercată la un caz grav o oferă din plin. La o astfel de intervenţie „ingredientele" încordării sunt concentrarea, coordonarea şi inevitabila emoţie", susţine doctorul Trifan.

Pentru medicul care coordonează SMURD Galaţi şi „duelează" aproape zilnic cu moartea, a vorbi despre un caz care l-a marcat în mod special este dificil. „Sincer, sunt sute. A fost însă un accident, în urmă cu trei ani, pe Faleză, când fiul unei colege, asistentă la noi la UPU, a rămas încarcerat în epava unui Opel Astra implicat într-un accident. Pe un ger cumplit, băieţii de la Descarcerare au avut nevoie de două ore ca să-l scoată pe băiat, timp în care eu trebuia să-l menţin în viaţă aşa cum era, strivit între fiare", povesteşte emoţionat doctorul Trifan care continuă: „Nu exista alternativă pentru că nu m-aş fi putut întoarce la UPU ca să-i cer iertare mamei sale, în caz de eşec. Era de neconceput!. M-am strecurat în epava maşinii prin orificiul contorsionat al geamului din spate şi l-am intubat pe accidentat. Ulterior, tânărul a fost stabilizat, operat şi salvat. Cred că atunci am avut parte de prea multă adrenalină!".

În septembrie 2010 anul trecut, dr. Trifan si membrii echipajului său au fost bătuţi de către familia unei tinere, care solicitase la 112 ajutor medical pentru o falsă tentativă suicidară. Medicul spune însă cu detaşare că şi acest gen de păţanii fac parte din „riscurile meseriei".

Vorbind despre activitatea sa profesională, doctorul Angel Trifan spune răspicat că, fără ajutorul colegilor din spital şi de la SMURD şi fără înţelegerea familiei, a soţiei sale în special, care duce greul casei, nu ar fi reuşit să aibă succes în atâtea cazuri dificile.

adevarul.ro

[dcp100168]

Dr. Angel Trifan, coordonatorul UPU-SMURD Galaţi: „Când salvezi o viaţă simţi că Dumnezeu te mângâie pe creştet”

Cu un prenume parcă predestinat, Angel Trifan este medicul pe care oricine şi l-ar dori în preajmă atunci când viaţa îi este pusă în pericol de o întâmplare nefastă. În cei aproape 15 ani de când profesează, dr. Trifan a smuls din ghearele morţii nenumăraţi oameni. Unii dintre cei salvaţi l-au căutat mai apoi pentru a-i mulţumi, în vreme ce pe mulţi alţii nu i-a mai revăzut. Deşi mărturiseşte că este o ramură a medicinei care nu de puţine ori creează traume şi frustrări, medicul spune că nu şi-ar fi dorit cu niciun preţ să facă altceva.
Prima amintire dureroasă a dr. Angel Trifan este de pe vremea când încă nici măcar nu împlinise şase ani. Bunica sa era chinuită de cancer. Văzând suferinţa prin care trece, copilul de atunci i-a spus bunicii că vrea să se facă medic pentru a o ajuta. "A murit la scurt timp, însă dorinţa mi-am păstrat-o", povesteşte dr. Trifan.

"Nu mă vedeam stând la patul bolnavului"

Cu media obţinută la concursul de rezidenţiat, proapătul medic a hotărât să rişte şi să urmeze o cale încă nebătăturită în România până atunci, medicina de urgenţă. „La scurt timp, mi-am dat seama că a fost alegerea potrivită. Este un domeniu extraordinar, care mi se mulează nemaipomenit. Nu mă vedeam şi nici nu mă văd stând la patul bolnavului zi de zi, făcând tot felul de consultaţii şi recomandând o analiză sau alta. În medicina de urgenţă, tratamentul este aproape simultan cu stabilirea diagnosticului”.

Un exemplu pentru alte ţări

Prima gardă a dr. Trifan a coincis chiar cu înfiinţarea Camerei de Stabilizare a Spitalului Judeţean. A salvat în acea zi de la moarte trei pacienţi cu edem pulmonar. În urmă cu aproximativ şase ani, atunci când a luat fiinţă Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD), pentru dr. Trifan a început o nouă provocare. Aceea de a salva vieţile victimelor din cele mai grave accidente, fie ele rutiere, de muncă sau casnice.
„Chiar mă gândeam, zilele trecute, la câte astfel de cazuri am participat. În ultimii şase ani am intervenit la 27 de descarcerări. Unele cumplite, care s-au prelungit şi câteva ore, altele de doar câteva minute. În astfel de situaţii, este absolut necesar să te detaşezi, pentru că viaţa pacienţilor depinde de asta. La o descarcerare sunt în general mai multe victime şi trebuie să decizi în timp foarte scurt care are cea mai mare nevoie de ajutor”, adaugă medicul.
Dr. Trifan coordonează în prezent peste 170 de angajaţi, ceea ce face ca secţia pe care o conduce să fie poate cel mai greu de manageriat. Potrivit specialistului, în timp ce aproape tot sistemul medical autohton este la un pas de colaps, medicina de urgenţă românească este un exemplu pentru multe alte state europene.

Modele şi hotărâri

Coordonatorul compartimentului UPU - SMURD Galaţi spune că modelul profesional şi uman pe care îl urmează este cel al doctorului Raed Arafat, omul care a revoluţionat medicina de urgenţă în România. „Am fost întrebat dacă nu sunt tentat să plec din România. Răspunsul este nu. Am aici o familie pe care o iubesc şi, de ce să nu spun, sunt şi un patriot. Mai mult, când pleci ca medic în altă ţară, ajungi să nu mai faci ceea ce ştii cel mai bine. Plus că există şi o mafie medicală pentru cei care migrează”, mărturiseşte specialistul.

Cea mai mare mulţumire

Nu de puţine ori, pacienţii nu îşi mai aduc aminte că medicul de pe echipajul de intervenţie le-a salvat viaţa. Toate mulţumirile ajung astfel la medicul din secţie, cel care veghează la recuperarea bolnavului. „Este frustrant, pe de o parte, dar cu o satisfacţie tot rămâi. Cea mai mare bucurie o ai însă când un fost pacient vine şi-ţi mulţumeşte că i-ai salvat viaţa. Asta îţi dă un impuls nebănuit. În momentul în care reuşeşti să salvezi o viaţă, simţi că Dumnezeu te-a mângâiat pe creştet. Reversul medaliei este însă mereu prezent. Sunt cazuri în care pur şi simplu nu mai ai ce face. Îmi vine în minte acum drama recentă a fetiţei de trei ani şi jumătate, căreia câinele din curtea unui vecin i-a sfâşiat faţa şi gâtul. Echipajul medical a găsit-o în stop respirator şi i-a acordat primul ajutor. Noi am pornit din Galaţi şi am gonit cu 170 de km pe oră pe drumul spre Cuca. Chiar şi aşa, nu am mai putut face nimic. Nu pot uita nici cazul în care un bărbat a fost prins şi tras într-o motoprăşitoare. Am mai găsit doar picioarele şi fundul din el. Atunci nici eu şi nici restul echipajului nu am reuşit să mai dormim trei zile. Sunt situaţii care te marchează, oricât ai încerca să te detaşezi”, concluzionează specialistul.
Cine este dr. Angel Trifan
S-a născut pe 27 iunie 1968, în Brăila. A urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu”, profilul matematică-fizică. Facultatea de Medicină a făcut-o la Constanţa, între 1990 şi 1996. În 2000 a terminat rezidenţiatul. În 2005 a devenit medic primar în medicină de urgenţă. Între 2006 şi 2010 a urmat al doilea rezidenţiat, în Terapie intensivă, la Bucureşti. Mai are un frate, care e neurochirurg la Brăila. Prin bunicul său, de 88 de ani, căruia i-a şi moştenit prenumele, dr. Trifan are şi origine grecească. Este căsătorit şi are doi copii. Atunci când mai are timp, pasiunile sale sunt motociclismul, cititul şi şahul.

viata-libera.ro