Jump to content

Poeziile forumiştilor


bestiully86
 Share

Recommended Posts

Fara tine...

Fara tine timpul trece atat de greu...

Fara tine orele imi par zile,

Iar zilele saptamani...

Fara tine secundele sunt ceasuri intregi;

Ceasuri in care eu ma gandesc ,

Ma gandesc la tine...

Si revad cu ochii mintii

Toate clipele in care eram impreuna...

A fost frumos!

A fost un vis!

Alaturi de tine nu exista suparare.

Acum, acum tu esti departe...

Iar mie imi pare un veac

Pana ne vom reintalni...

Fara tine eu nu ma pot bucura

De razele binefacatoare ale soarelui;

Fara tine eu nu pot simti ca natura renaste,

Ca e primavara,

Fara tine nu-mi dau seama de succesiunea anotimpurilor...

Dar am credinta ca ne vom regasi

La capatul ororilor acestei lumi...

Si atunci ma voi bucura de viata !

Vom trai fericiti intr-o lume feerica...

O lume in care nu va exista:

Saracie,foamete,ura,minciuna,compromisuri...

In lumea noastra nu vor fi arme atomice si nucleare...

Somajul si inflatia vor disparea!

In lumea noastra nu ma voi teme ca am sa te pierd...

Acolo va exista doar bunastare,abundenta,bucurie!

In lumea noastra oamenii vor fi drepti si buni,

Copiii nostri vor trai neamenintati de nici o primejdie;

Iar in dictionarele tuturor popoarelor

Nu vor exista cuvintele:

minciuna,somaj,inflatie,foamete,

saracie, ura ,razboi...

Atomul si energia nucleara

Vor sluji doar unei lumi a pacii,

Iar armele de toate tipurile,

Aceste groaznice unelte

Ale exterminarii oamenilor de catre oameni

Nu vor mai exista!!!

OHH! Ce vis frumos am avut...

Lumea aceea de basm...

Inca nu exista!!!

Si totusi...

In ciuda tuturor vitregiilor sortii

Eu am stringenta nevoie de tine!

Glasul tau imi aduce linistea ,speranta, curajul,

increderea in fortele proprii!

Prin simpla ta prezenta

Imi readuci dorul de viata;

Fara tine ma chinuiesc ganduri sumbre,

Fara tine, eu sunt...NIMIC...

Cu tine sunt...TOTUL...

Viata incepe sa pulseze in inima mea

O data cu aparitia ta...

Asa ca vin' de-mi reda increderea in mine si in oameni,

Adu-mi PACEA in sufletul meu chinuit,

Traiesc prin tine

Iar fara tine sunt...nimic!

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

SIMPLU SI COMPLICAT

======================

E simplu sa visam si sa-i facem si pe altii sa-si faureasca vise .

E complicat sa punem visele in aplicare ,sa ajutam la implinirea lor .

E simplu si comod sa facem promisiuni ,mai ales cand nu ni se cer ,

E complicat sa infaptuim promisiunile ,mai ales cand vine scadenta lor .

E simplu sa gasim vinovati (intotdeauna ceilalti ,eventual fara vina) ,

E complicat sa ne vedem limitele ,sa ne recunoastem greselile .

E simplu sa vedem paiele din ochii semenilor ,

E complicat sa ne gasim gunoiul din proprii ochi .

E simplu sa-i facem pe cei din jur sa se simta vinovati ,cand ceva nu merge bine ,

E complicat sa ne cerem iertare,sa ne recunoastem greselile .

E simplu sa-i facem pe nevinovatii copii sa ne iubeasca ,

E complicat sa-i iubim noi cu adevarat si neconditionat .

E simplu sa facem un copil sa se razvrateasca impotriva parintilor, sa-i sucim mintile ,

E complicat sa aducem un tanar pe calea cea dreapta si buna .

E simplu sa pretindem celor din jur respect si recunostinta ,

E complicat sa oferim bunatate,dragoste ,blandete in mod neconditionat .

E simplu sa ne adormim propria constiinta, gasindu-ne mereu scuze ,

E complicat sa acceptam scuzele semenilor ,daruindu-le iertare .

E simplu sa aruncam cu pietre si sa improsam cu noroi ,

E complicat sa ne vedem greselile si sa incercam indreptarea lor .

E simplu sa judecam oamenii ,

E complicat sa acceptam sa fim judecati .

E simplu sa gasim scuze pentru greselile si scaparile celor dragi,

E complicat sa acceptam acelasi gen de scapari si greseli din partea celor ce ne sunt

indiferenti,sau din partea celor pe care ii uram .

E simplu sa vedem asemanarile fizice ale oamenilor ,

E complicat sa vedem si sa acceptam diferentele sufletesti si pe cele ale gandirii .

E simplu sa ne laudam,sa ne marim , sa ne inaltam singuri ,

E complicat sa ne dam jos masca ,sa ne smerim ,sa ne plecam fruntea .

E simplu sa-i ajutam pe cei ce ne pot ajuta (chiar si paganii fac asta)

E complicat sa oferim ajutor celor de pe urma carora nu vom profita cu nimic .

E simplu sa semanam vrajba si neincredere ,sa ne ascundem adevaratele intentii ,

E complicat sa aducem liniste si pace ,si chiar sa ne dorim asta .

E simplu sa fim partinitori si subiectivi ,

E complicat opusul :nepartinirea, echidistanta ,obiectivismul .

E simplu sa-i nedreptatim pe altii ,

E complicat sa acceptam ca si ceilalti au dreptate ,

Si foarte complicat este sa acceptam ca exista doar un singur adevar,

Cel Dumnezeiesc ,care e alcatuit dintr-o multime de adevaruri mici si,

De cele mai multe ori adevarul suprem si absolut nu ne este favorabil .

E simplu sa ne vaicarim , sa ne autovictimizam ,sa ne plangem singuri de mila ,

acuzand in stanga si dreapta pentru nereusitele proprii .

E complicat sa intelegem ca si ceilalti semeni au probleme .

E simplu sa atribuim celorlalti ceea ce ne trece noua rau prin minte ,

presupunand ca sunt si gandurile lor si acuzandu-i de aceasta .

E complicat sa vedem si partea plina a paharului ,acceptand ajutorul lor sincer .

E simplu sa purtam ranchiuna chiar si celor apropiati conform principiului gresit :

‘cine nu e de aceeasi parere cu noi si ne contrazice este impotriva noastra’ .

E complicat sa oferim iubire celor ce nu sunt deacord cu noi ,chiar daca

dragostea noastra le este necesara pentru a suporta mai usor suferinta .

E foarte complicat sa ne recunoastem greselile ,sa ne cercetam constiinta

Si sa acceptam ca merita iertare cei ce ne-au gresit

Sa intelegem ca exista fiinte ce ne iubesc si ne doresc binele , chiar daca noi

ii uram si ridicam bariere si ziduri intre noi si ele .

E simplu sa-i tratam cu neincredere si ura pe cei ce ne-au gresit putin ,

dar carora noi le-am gresit mult , chiar daca nu vrem sa recunoastem

nici macar in fata propriei constiinte .

E complicat sa fim umani ,sa vedem in orice om farama de Duh Sfant asezata

de Dumnezeu la Sfantul Botez in fiecare din semeni .

E simplu sa comitem nedreptati ,mai ales asupra celor nevinovati ,gandind ca ei

nu inteleg.

E complicat sa indreptam nedreptatile facute ,mai ales daca nici macar nu dorim asta

Si nici nu constietizam cat i-am ranit si mahnit pe cei ce aveau incredere in noi .

E simplu sa dam sfaturi ,chiard aca nu ne sunt cerute .

E complicat sa ascultam sfaturi , sa acceptam ca si altii pot avea o buna gandire.

E simplu sa ne jucam cu vorbele , cu sufletele si vietile oamenilor

Facandu-i sa se inceada in noi,apoi sa le inselam asteptarile .

E complicat sa-i ajutam cu adevarat pe cei aflati in reala suferinta ,

fara a le pretinde recunostinta .

E simplu sa-i manipulam pe cei din jurul nostru , servind propriile noastre interese ,

E complicat sa intelegem ca exista oameni ce nu mai pot si nu mai vor sa se lase

manipulati de noi .

E simplu sa gasim nod in papura ,

E complicat sa fim altruisti ,sa servim si interesele celorlalti .

E simplu sa fim falsi, spunand una si alta gandind si facand ,

E complicat sa fim sinceri , mai ales daca prin sinceritate putem pierde favoruri ,

Si foarte complicat e sa acceptam ca exista si oameni sinceri ,chiar daca noi nu-i

apreciem astfel .

E simplu sa-i consideram pe ceilalti asemeni noua ,

E complicat sa vedem diferentele ,mai ales daca nu dorim asta .

E simplu sa-i jignim pe cei sinceri ,aratandu-ne neincrederea si dispretul ,

E complicat sa vedem adevarata fata a lucrurilor .

E simplu si comod sa fim neinduratori , nemilostivi , nerabdatori ,cicalitori ,

E complicat sa fim blanzi , miostivi , rabdatori cu toata lumea .

Asa ca, Doamne , alunga vrajba , egoismul , ura ,neincrederea din inimile

si casele noastre !

Sfanta Fecioara , Maica Lui Dumnezeu ,roaga-L pe Fiul Tau sa ne dea iertare ,

Sanatate trupeasca, sufleteasca si mintala , rabdare, noua si celor ce ne iubesc

Pe noi ,cat si celor ce ne urasc pe noi !

Doamne Iisuse Hristoase , Fiul Lui Dumnezeu Celui Viu ,miluieste, mantuieste

Si ocroteste pe toti dusmanii nostri vazuti si nevazuti , stiuti si nestiuti ,

Si la urma pe noi pacatosii !

Mare esti Tu,Doamne, ajuta-ne sa facem voia Ta !

Iulie----August 2009-08-23

Veronela

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Izvor de energie

Atunci cand iubesti, e bine sa stii,

Ca numai atunci tu poti inflori,

Te poti regasi, te poti veseli,

Te poti avanta, te poti arunca,

In vant, pe aripi, ca simti, vei zbura!

Plutind ca un fulg usor, ca de nea,

Sa simti si sa stii ca lumea-i a ta,

Sa poti sa fii bun si chiar intelept,

S-asculti si sa spui tot ce ai de spus

Sa faci cum crezi tu ca-i mai bine, ACUM!

Sa nu lasi pe maine, ce poti face azi!

Sa fii implicat in tot ce-i mai bun!

Sa nu lasi la altii ce tu poti schimba!

Sa nu te astepti ca tot poti avea,

Decat ..cu rabdare, cu multa iubire,

Cu multumire pentru ce deja ai,

Cu multa speranta, cu devotament,

Urmand tot ce-i drept, cu drag, al tau ţel,

Zambind lumii dragi, incredere dai!

Sa pui pasiune in tot ce tu faci!

Sa fii constructiv, sa fii creativ,

Sa fii insuti tu, sa fii peste tot.

Oriunde doresti, sa te poti implica!

Sa stii ca esti aici, TU, acum,

Pe-acest pamant tu chiar insemni mult!

Sa tii ca nimic nu e intamplator

Si tu esti acum, aici cu-al tau scop,

Sa stii ca esti o veriga-ntr-un lant!

Sa stii ca orice-ai face, sau.. ce tu gandesti,

Aduce un plus, aduce ceva!

Sa fii foarte atent, in cerc sa te prinzi,

Sa-ntinzi mana ta si alta mana sa strangi!

S-asiguri, si in lant, si-n cerc, tot la fel,

Ca orice cuvant sau fapta a ta,

Au un ecou, si.. doar ce-au ajuns,

In locul lor nimic n-a patruns!

In viata, acum, tu ..ai ajuns!

Esti o veriga intr-un cerc minunat!

Ai sansa ta, urmeaz- o, acum,

Nu renunta la tine, OM BUN!

Camelia Nastase, 4 oct 2009, ora 14.00

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

permiteti sa postez si eu:

În zori de zi

Stau singur în faţa oglinzii ,..pierdut

Te caut în ganduri de ceară,

Pe zi ce trece, ... tot mai tăcut

Iar tu-mi apari în vis tot mai clară

Şi nu stiu cum să fac sa î-ţi cer,

Un zâmbet ca marea ... amară,

O viaţă am să nu-i spun mister

Şi-un chip demonic ... de fiară.

Abia astept să te vad iar afară

În lumea de vise cu cerul azur,

Să nu mai stiu de-i zi sau e seară

O stea, din cer, pentru tine să fur.

Să-ţi dăruiec şi munţii şi luna,

Pe valuri de-argint uşor să ma duci

Că-i azi sau ... mâine î-mi este tot una,

Căci zorii de zi oricum nu-i apuci.

Eşti idol de aur cu ochii de jad

Ce-mprăştie în jurul lor doar tăcere,

Cobori pe coline cu aromă de brad

Iar timpul şi spaţiul ... se pierd în plăcere.

Să-ţi dedic un poem pe petale de irişi?

Din roua din zori să-ţi fac colier?

Sau poate vrei doar aripioare de ibis?

Nu ştiu ce să fac in mintea-mi de fier.

Şi vremea tot trece, ... banal univers,

Iar timpul se scurge nesigur,

Tu zori de zi ca să dispari ţi-ai ales...

Şi-acum e ... dimineaţă ... desigur.

(21.01.2000 P.C.ROSENBERG)

:)

Link to comment
Share on other sites

Mister...

Final de zi ... acelaşi lucru,

Cânt, plâng dar totul este ... scrum

Zâmbesc ... dar totul mi se pare sumbru

Şi tot ce-a fost mai bun acum e ... fum !

Te rog să vii acum regina mea, sânt ca nebun !

Fii tu ... zâna mea ce râde mereu

De fapt ... cred că ... tu esti ce am pe lume mai bun,

Şi singura ce nu mă lasă la greu!

Vreau să cred că exişti, ca nu eşti doar ... una,

Când râd, când plâng la tine mă gândesc

Şi cer şi pământ îmi este totuna,

Atunci când sânt singur ... în minte greşesc !

Mă dedublez şi-ţi spun ceva banal,

Acum când luna plină-mi este muza

Şi sufletu-mi e sus; ... dus în astral

Iar vantul alb, nebun, îmi este ... călăuza !

Un ceas banal ... sau poate două trec,

Ca doamna de argint în mintea mea ... persişti

Ce zile bune în minte-mi petrec,

Şi totuşi ce ciudat ... că tu exişti !

(21.01.2000 P.C.ROSENBERG)

;)

Link to comment
Share on other sites

Pentru tine ...

Vreau să mă ierţi întotdeauna,

Chiar dacă uneori greşesc,

Căci martoră î-mi este Luna

Doar pentru tine ... eu trăiesc.

De eşti sau nu ... nu-mi e tot una

Căci paşii tăi ... mă pedepsesc

Şi gândurile-mi zboară-ntr-una

Cu gândul tău ... de se-ntâlnesc.

Pierdut în val ... în miez de noapte ...

În ochii tăi ... mă regăsesc

Şi vântul î-l transform în şoapte ...

Doar ca să-ţi spun cât ... TE IUBESC! ...

(12.02.2001 P.C.ROSENBERG)

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Nopti de iarna

Ne nastem din sperante sau regrete,

traim sub amagirea implinirii unui ideal si

murim cu speranta de a ajunge in Rai.

Suntem o clipire a unui infinit, sau speranta unei raze de soare.

Ravnim eternitatea dar nu stim unde-i prezentul. Calauza omului – instinctul.

O floare - amagire unei iubiri,

un sarut – umbra unei vechi amintiri.

Doar praful mai spala un suflet murdar de patima unui vis.

Si ploua incet cu stele-nnegrite de doruri,

de vise

cotloanele gandurilor sunt arhipline

nu mai e loc pentru cuvinte.

Un joc ciudat cu mine si Eu

Un semafor la rascruce de nori

Si-un sunet de pian, ce-a obosit plangandu-si calvarul

Creaza hotarul

intre Bine si Rau.

Si plange natura de apriga-i soarta

Si firea umana e ninsa de mult

Prezentul se-ncurca in trecut si viitor. Batranul Pamant oboseste…

Sunt nopti de iarna ce trec mult prea greu.

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Înger fidel...

Stam uneori ... şi contemplam la măreţia Lunii

Cu capul prins în palme ... pe bătrânul scrin,

Şi î-ţi simţeam aievea ... încheietura mâinii,

De-un alb perfect, scăldată în parfumul cel mai fin!

Când apăreai ca-n vis în camera de gheaţă,

Şi răspândeai aroma unei vechi ... iubiri,

Simţeam ca inima-mi de var îngheaţă,

Căci urma ta trezeşte-n mine ... amintiri!

Când încercam să-ţi povestesc ceva de lume,

Şi ma fixai cu ochi de-un infinit ... albastru ...

Eu incercam de fapt să-ţi potrivesc un nume

... Un nume mic, dar mare cât un astru!

Cu pasul tău angelic calci podeaua dură,

Venită parcă eşti din alte lumi ...

Cu zâmbetul bucolic, ca o mură ...

Inconştientă eşti de riscul ce-ţi asumi!

Eşti înger blând cu ochi albaştri,

Cu trăsături de aur sculptate în cristal,

Cu mintea dusă-n depărtări la aştri,

Din marmură ... Pământu-ţi face piedestal

Eşti înger ce veghează sloiul meu de gheaţă,

Ce singur navighează-n univers,

Şi poate meriţi mult mai multe de la viaţă,

Cu siguranţă mult mai mult decât ... un simplu vers!

Î-ţi sterg cu sufletu-mi păgân o lacrima rebelă,

Ce-ţi curge pe obrazul fin din ... grav bazalt

Şi-n gând eu ştiu ... eşti mai fidelă ...

Şi poate chiar mai rară ... ca firul de cobalt

... Şi mă surprind mult mai târziu în noapte ...

Cu capul prins în palme pe bătrânul scrin,

O urmă ţi-a trădat prezenţa ta ... în şoapte

În nesfărşitul calmul meu ... destin

(26.12.1999 P.C.ROSENBERG)

„Ca Dunarea albastră prieteni vin şi pleacă,

Cu inima pustie rămâi după plecarea lor

Şi simti ca viaţa-i doar ... durere seacă...

Dar îngerul fidel ... e-n veci nemuritor...”

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

de Ioan CEPALIGA

miercuri, 27 iunie 2012

Bucură-te Ioane de numele tău,

Bucură-te de lumina zilei,

Alungă capcana întinsă de greu

Şi de-ntuneric în abisurile milei.

Bucură-te Ioane de zilele tale,

Bucură-te că-ţi sunt numărate!

Priveşte smerit aceste ... petale

Ştiind sfârşitu-ţi aproape.

Bucură-te Ioane de bine,

Bucură-te de viaţa mustind,

Ascultă natura din tine

Când liniştea s-aude venind.

Bucură-te Ioane de clipa

Ajunsă la finiş acum,

Desfăţi tu iarăşi aripa

Şi zboară uşor, ca un fum.

Lumina-Mi se vede în zare

Şi dulce îi este sclipirea?

Te-atrage minunea ei care

Ţi-ncântă mirific privirea?

Bucură-te Ioane bucură-te,

Vezi, lumea-i o cloacă de rele.

Acum evadează! şi bucură-te

Când simţi biruinţele Mele.

Da Doamne Te-ascult şi Te văd,

Sunt gata să zbor către Tine,

Sunt tot o voinţă şi cred,

Tu ai fost veşnic cu mine.

Eu sufletu-mi dau cu credinţă,

Ştiu, lumea nu-i bulversată,

Da-n veci a Ta nouă voinţă

Va fi în final ascultată !

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

TEMPESTA !

de Ioan CEPALIGA

Departe, departe pe mare în larg,

O corabie zboară în noapte,

Cu pânzele-n vârf de catarg,

Pe punte cu tainice şoapte.

Şi valurile negre ca smoala,

Despică corabia nebună,

Pe putea acesteia-i şcoala,

Elevii pe ea se adună.

Un matroz acuma le spune,

La noapte-o s-avem mult de lucru.

Un altul mai cântă din strune,

Iar altu-şi fumează trabucul.

Şi astfel trec clipele grele

‘nainte de noaptea cea cruntă,

Elevul Traian, iată stă lângă vele

Cu gândul la ploaia măruntă.

Iar tună şi fulgeră, cerul se face un iad,

Românii nu ştiu clar ce-i aşteaptă

Şi cântă în grupuri de dor şi de drag

Şi gândul la tărm şi-l îndreaptă.

Deodată un trăsnet le sparge timpanul

Şi-o velă se rupe cu zgomot nebun,

Secundul înjură deja ca mârlanul

De toate, s-agaţă, mai trage un fum,

Dar cade spre proră luleaua-i cu foc

Şi face prăpăd pe punte şi-n drum

Bolidul teribil i-atrage în joc,

Şi toată comanda … e scrum.

Acel ce-încearcă să prindă de “roată”

Tempesta-l dărâmă şi-l mişcă din loc

Şi-l saltă cu puntea bricului toată,

O nucă de cocos le pare-un noroc.

Se schimba de-atunci situaţia noastră

Da-nvăţ secretul manevrei…şi-n foc.

Pe puntea lui Mircea ne-ncearcă OCEANUL

Dar suntem căliţi şi străini de acesta,

C-o apă albastră, sau neagră, cu fiţe tot anul

Îţi tulbură mintea cu vraja-i Tempesta.

Spre portul Constanta se-ndreaptă corabia.

Aci Traiane ne aşteaptă oricum încercarea,

Masivu-i tangaj îţi frânge iar sabia,

Nu-i loc mai teribil, mai dur decât MAREA.

Nebun idiot, ce-ţi cere “mireasa” în gaj?

Ai zile rămase să-i dai iar tu vamă

Când sufletul tău în teribil tangaj

Înjură Tempesta şi uiţi cin-ţi-e mamă?

O viaţă mai dură, mai dură ca asta

Nu cred că mai e undeva pe Pamânt.

N-ai casă, culcuş i-o himeră în gând,

Frumoasa ta face să-ţi uiţi şi nevasta

Şi toate le duci cu tine-n mormânt.

Iubeşti însă MAREA, un veşnic ARBITRU,

Deşi ea te învârte, ţie rău nu îţi Este,

Te-nmoaie de tot când vezi RĂSĂRITU

Şi duci pretutindeni a MĂRII Poveste.

Azi LUPUL DE MARE preşedinte ne este

Suspendat … de prea multe Tempeste

Transpuse-n HIMERA-I şi tâmpa Poveste.

Ai fost un manager chior şi pervers

Şi suflete multe-ai ucis azi în ţară

De-aceea la vot pentru tine am mers

Şi cu-n DA vei fi dat democratic afară.

Acum dute pe MARE la iubita-ţi “mireasă

ŢARA te-azvârle, tembel comandant.

Ce-ai crezut, că Tempesta îţi este aleasa

De management chior în mandat?

Fugi Traiane tu iute pe MARE

Să scapi de pedeapsa ce vine

Tu încă nu ştii cât doare de tare

Tempesta adusă în ţară de tine.

Adriane nici nu ştii ... ţi-era hâd sloganul

Cât de mic începi să fii ... deacuma TU tot anul.

Tu-l clamai hidos, rânjind în gura mare

Şi uita-i ce-i sănătos şi bun sub soare.

Scanda-i frenetic “Să trăiţi bine

Dar te durea în dos de mine.

Minciuna are picioare scurte

Şi tot ea te aruncă azi din curte.

Adio Traiane că vine,

Vine-o Tempest-aşa mare

Ce iată-i creată de tine

Cu vuiet sinistru de fiare

Să-ţi stoarcă otrava din VINE.

Te cată Tempesta Traiane pe tine

Să fii judecat tu şi clica,

Se termină astăzi cu frica

Indusă criminal de tâmpit în mulţime.

Adio Traiane, rămâi,

Un sinistru călău de copii

De mame şi taţi, de bunici,

De tot ce ne este întâi

Copile, iubite apoi sfinte soţii.

Adio şi uită de ţara aceasta,

Tu pleacă şi fugi Sărsăilă de aici

Că tare e crudă în ţară pedeapsa

Ce condamnă preşedinţii pitici.

Edited by Ioan Cepaliga
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.