Jump to content

O asistentă de la Urgenţe munceşte de trei ani fără salariu!


dcp100168
 Share

Recommended Posts

O asistentă de la Urgenţe munceşte de trei ani fără salariu!

* Rodica Drugan îşi face meseria doar pentru bucuria de a ajuta

Pentru că i se refuză angajarea, motivându-se că a învăţat prea multă carte, Rodica Drugan lucrează ca voluntar la UPU-SMURD. Spune că o face pentru oamenii bolnavi şi pentru că asta şi-a dorit dintotdeauna.

Rodica Drugan este asistent medical la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean din Galaţi. Nu însă unul obişnuit, pentru că tânăra, în vârstă de 24 de ani, face voluntariat. Din anul 2009, munceşte, zi, de zi, cot, la cot, cu colegii săi, singura deosebire faţă de ei fiind aceea că, în ziua de salariu, Rodica nu primeşte şi ea răsplata materială pentru eforturile sale. Se mulţumeşte cu satisfacţia de a-i fi ajutat pe pacienţii care au ajuns la Urgenţe.

„Soţul meu este tot asistent medical la UPU şi încercăm să ne descurcăm cu salariul lui şi cu ajutorul părinţilor. M-am obişnuit cu această situaţie. Nu o fac pentru spital, ci pentru oamenii bolnavi", mărturiseşte Rodica Drugan.

Având în vedere lipsa acută de personal în sistemul sanitar şi, în mod special, în reţeaua de asistenţă medicală de urgenţă, este de neînţeles de ce nu i se oferă un loc de muncă plătit celei care, în răstimpul a aproape trei ani, şi-a dovedit din plin utilitatea şi compentenţa.

„Eu am absolvit Medicina, specializarea Asistenţă Medicală Generală, în 2009. Atunci era cu durata de trei ani şi apoi s-a făcut de patru, aşa că am optat să-mi completez studiile. Practic, am două diplome şi din cauza lor, o mare problemă. Mi se refuză angajarea pe un post cu un nivel de studii inferior", afirmă Rodica Drugan.

"Handicapul" supracalificării

Tânăra asistentă ne-a povestit că, la un moment dat, a solicitat angajarea pe postul unei colege care a plecat în concediu de creştere a copilului, dar i s-a refuzat cererea, cu o motivaţie de domeniul absurdului. „Colega respectivă este asistent cu şcoală postliceală şi mi s-a spus că postul ei este pentru acest nivel de studii, iar legea nu permite angajarea mea, absolvent de facultate. E rău dacă înveţi mai multă carte! Ceilalţi colegi îmi spun glumind că pentru a-mi creşte şansele de angajare ar trebui să fac şi postliceala", spune pe un tot amar Rodica Drugan.

Prin contractul de voluntariat încheiat cu spitalul, asistenta se obligă să lucreze în ture, cu program de şase ore. Deşi nu primeşte niciun leu pentru munca sa, plăteşte din buzunar, adică din salariul soţului său, toate dările: pentru şomaj (că doar voluntarul nu este şomer!), pensie, Fondul asigurărilor sociale de sănătate şi celelalte. Ba chiar a plătit şi pentru întocmirea dosarului de voluntariat. Totuşi nu se plânge.

„Momentul" său

„în viaţă trebuie să faci ce-ţi place, iar pe mine m-a atras dintordeauna Urgenţa. Nu mă văd lucrând în altă parte, într-o altă secţie liniştită. Aici am învăţat şi învăţ multe. Acum este momentul meu şi de aceea fac voluntariat. Chiar dacă nu voi fi angajată, tot asta voi continua să fac!", afirmă Rodica Drugan.

Spre mulţumirea doctorului Angel Trifan, coordonator al UPU-SMURD, care îi apreciază activitatea. „Rodica este unul dintre oamenii de nădejde din UPU, perfect integrată în echipă", afirmă medicul.

„Nu mi-am propus să plec din ţară"

Asistenta spune că şi soţul ei, Viorel Drugan, este un împătimit al medicinei de urgenţă. Lucrează la UPU de aproape şapte ani. „Ar sta non-stop în Camera de Stabilizare. Până să lucrez aici, nu-l înţelegeam, dar acum ştiu cum e. Bine că suntem colegi, pentru că acasă ne-am întâlni rar", ne spune Rodica Drugan.

Cei doi tineri nu au o viaţă de invidiat. Apoi, sunt calificaţi, au experienţă şi ar fi candidaţii ideali pentru contracte de muncă în spitale din „lumea civilizată". Totuşi încă nu dau bir cu fugiţii.

„Nu mi-am propus să plec din ţară. Mă leagă prea multe de oamenii de aci, de familie, de locurile astea. Şi-apoi, nu putem pleca toţi! ", consideră Rodica Drugan.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Măi, dacă pe mine nu m-au îmbrobodit alții..., știam că în alte țări, pentru voluntariat, omul primește totuși ceva: un adăpost, o scutire, o facilitate, alimente, îmbrăcăminte, în fine, ceva acolo, drept mulțumire...

Iar în ceea ce privește „supracalificarea”... nu-i prima oară când aud asta, da' de fiecare dată m-a lăsat fără cuvinte.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.