Gălăţeanul Sorin Mavru are 48 de trăsuri de pe vremea reginei Victoria

[dcp100168]

Un gălăţean are 48 de trăsuri de pe vremea reginei Victoria

Sorin Mavru are o poveste de succes. În anii 90, a plecat în lumea largă şi s-a stabilit în Suedia unde, graţie unei idei inspirate, a făcut bani. Până aici povestea sa este aidoma celor ale multor români. Ceea ce îl indivdualizează este însă modul original în care se bucură de posibilităţile sale materiale: colecţionează trăsuri din epoca victoriană şi creşte cai din rasa Appaloosa. Colecţia sa numără nu mai puţin de 48 de trăsuri din perioada anilor 1600 - 1900, iar unul din caii săi a luat premiul I Ia Royal London Show.

Armonie între modern şi vitage

L-am cunoscut la sediul fimei sale din Galaţi (unde îşi desfăşoară o parte din activitate, atunci când revine în ţară), aflat undeva în spatele Portului Docuri. Am intrat într-o hală modernă în care se află expuse mai multe trăsuri. Apoi atenţia ne-a fost atrasă de o uriaşă pictură murală înfăţişând evoluţia mijloacelor de trasport pe roţi, operă de artă la care au lucrat câţiva cunoscuţi artişti plastici gălăţeni. O modernă scară în spirală cu balustradă din crom ne duce într-o încăpere din sticlă în care toate obiectele au valoare istorică: mobilier Biedermeyer, ceasuri cu pendul, timone ale unor corăbii, o pianină veche de două sute de ani. Îmbinarea dintre modern şi vintage este de-a dreptul fascinantă, la fel ca şi interlocutorul nostru.

„M-am născut în Galaţi, în 1972. Prima mea pasiune a fost navomodelismul, care mi-a adus multe satisfacţii. În 1989, am luat locul I, la Bucureşti, la un concurs, cu nişte micromachete, bărci de salvare, de trei milimetri, vopsite în două culori, pe care le-am realizat sub lupă. Acela este momentul de început al pasiunii mele pentru obiecte deosebite", mărturiseşte Sorin Mavru.

În urmă cu 18 ani, a emigrat în Suedia unde a înfiinţat un lanţ de spălătorii auto, activitate care i-a permis să-şi descopere prima pasiune costisitoare, cea a maşinilor de epocă. „Am avut ocazia să cunosc un mare colecţionar Kony Hakanson, celebru în Suedia. M-am contaminat cu microbul lui şi am început să cumpăr maşini vechi. Am avut pe rând: Ford Popular din 1938, Ford T, apoi Kissel White Eagle (din care sunt doar cinci exemplare în toată lumea), Excalibur. Le-am restaurat, pe unele le-am vândut, pe altele le-am păstrat. Aşa am ajuns şi la trăsuri, străbunicile acelor bijuterii motorizate" , spune Sorin Mavru

De la caii putere, la cei din rasa Appaloosa

Şi pasiunea pentru cai îşi are povestea ei. „Cam la doi ani după ce am emigrat, am cumpărat primul cal, în 1995. Fiica mea, care are 14 ani şi s-a născut în Suedia, acolo a mers de mică la o şcoală de echitaţie. S-a îndrăgostit de cai şi mi-a stimulat şi mie această pasiune", afirmă Sorin Mavru.

Gălăţeanul povesteşte că, în urmă cu trei ani, aflându-se în vacanţă în România, fiica sa n-a mai vrut să se întoarcă în Suedia. „Pentru că a rămas aici, a trebuit să aducem şi calul. Apoi, am fost în Irlanda, unde am mai cumpărat încă opt cai din rasa Appaloosa şi acum avem 18. Îi creştem în judeţul Buzău, lângă Bisoca, unde am amenajat un centru de echitaţie şi participăm cu ei la expoziţii", afirmă Sorin Mavru

Totuşi marea sa pasiune rămân trăsurile. „Din păcate, deocamdată nu am spaţiul necesar ca să le expun pe toate, dar am în plan să amenjez o clădire veche din apropiere şi să fac un mic muzeu. Am în colecţie rarităţi precum trăsuri de vânătoare, landouri, cupeuri şi este păcat să nu împart cu ceilalţi gălăţeni bucuria de a le privi, pentru că sunt absolut minunate", mărturiseşte pasionatul colecţionar.

Ni le-a prezentat cu mândrie pe cele câteva expuse la sediul fimei: „Cupeul ăsta este din 1820. A fost construit în Anglia şi a aparţinut unei familii de nobili, înrudiţi cu membrii Casei Regale Suedeze. Blazonul acesteia este gravat pe portieră. Vreau să vă spun că la trăsură nu s-a făcut nici cea mai mică recondiţionare şi puteţi vedea cum arată. Lemnul, pielea, cristalul şlefuit, alămurile felinarelor, toate sunt în perfectă stare!"

Despre altă trăsură ne spune că este făcută în 1800, tot în Anglia şi că, deşi urmele lăsate de cele peste două secole de când a ieşit din mâna meşterilor sunt evidente, afirmă că nu intenţionează să o restaureze. „Este lucrată manual şi de aici derivă marea ei valoare. Este ca o operă de artă. A modifica ceva la ea ar fi, dacă vreţi, ca o profanare", afirmă Sorin Mavru.

O piesă cu totul inedită din colecţile gălăţeanului este un transportor blindat fabricat în 1942, vehicul militar de epocă pe care a reuşit, cu greu, să-l înmatriculeze pentru a putea circula cu el pe drumurile din România. „Maşina asta blindată, fabricată în Suedia de uzinele Scania, are şi ea valoare istorică. Armata suedeză a folosit-o în anul 1958, într-un război, în Congo. Am cumpărat-o la o licitaţie şi acum iat-o în această curte, din Galaţi"

„Nu este adevărat că totul este de vânzare"

Sorin Mavru ne-a povestit una dintre experienţele sale de viaţă care i-au marcat pasiunea pentru rarităţi. „În Suedia, am găsit în curtea unui muncitor de la Volvo, o maşină de epocă, Mercury, decapotabilă mecanic, construită în anii 40. I-am oferit pe ea o sumă tentantă de bani, dar mi-a spus că nu o vinde. După o vreme, i-am oferit şi mai mulţi bani cu care, de exemplu, ar fi putut să-şi ia o altă casă. M-a refuzat explicându-mi că există lucruri nepreţuite şi că nu este adevărat că totul este de vânzare", povesteşte colecţionarul gălăţean.

În opinia sa, posesia obiectelor cu valoare sentimentală şi istorică poate aduce mult mai multă bucurie decât cea a celor ultramoderne. „Sunt mulţi oameni cu bani în ţara asta pentru care posibilităţile de a se bucura de ceea ce au sunt autolimitate. Majoritatea îşi cumpără ultima maşină. Dacă ar exista BMW X9 l-ar cumpăra imediat. Eu am altă concepţie. Între un Mercedes ultimul tip şi unul din 1920, îl aleg fără să clipesc pe al doilea", afirmă Sorin Mavru.

Pe unul dintre pereţii sediului său sunt expuse fotografiile unor automobile rarisime, care în perioada interbelică au circulat pe străzile din Bucureşti. De exemplu, ne-a arătat-o pe cea a primului automobil electric, fabricat în 1910, care a aparţinut unui român, Ion Furnarache, directorul Fabricii de Acumulatoare din Bucureşti. „Cum să nu-ţi doreşti să ai o asemenea maşină?", întreabă retoric Sorin Mavru.

adevarul.ro

[Mikka]

Super. Intradevar, pacat ca nu pot fi admirate...

Altfel, de unde e trasura aceea de la ... 1600?

[dcp100168]

Se plimbă pe străzile din Galaţi cu propriul transportor blindat pentru soldaţi

Sorin Mavru colecţionează vehicule militare din al Doilea Război Mondial pe care le recondiţionează. Unul dintre acestea este înmatriculat şi poate circula pe drumurile publice. Recent a cumpărat şi o tanchetă

În viaţa gălăţeanului Sorin Mavru, pasiunea pentru maşinile de epocă ocupă un loc extrem de important. O dovedesc timpul, energia şi resursele materiale impresionante dedicate colecţiilor sale de excepţie.

După ce a restaurat câteva rarităţi precum Ford Popular, din 1938, Ford T, Kissel White Eagle, Excalibur (şi lista poate continua), pasiunea de colecţionar a lui Sorin Mavru s-a extins şi la maşinile militare de epocă.

Blindată de război personală

Prima achiziţie pentru această nouă colecţie, unică în România, este un transportor blindat Scania Terrangbil SKPM/42 fabricat în 1942.

„L-am găsit în oraşul suedez Boros. Proprietarul nu putea să-l păstreze pentru că noua sa locuinţă nu avea curte. Am avut şansa să-l cumpăr şi extraordinar este faptul că era înmatriculată pentru a circula pe drumurile publice, ca orice alt autovehicol. În toată lumea, doar trei asemenea transportoare au ca proprietari persoane private, care pot circula cu ele", afirmă Sorin Mavru

Maşina de luptă, care fireşte că nu mai are armament, a fost cumpărată în toamna anului trecut şi adusă în România pe un trailer.

Colosul cântăreşte nouă tone (grosimea blindajului variază între opt milimetri şi doi centimetri), are o lungime de nouă metri şi este pus în mişcare de un motor uriaş cu o capacitate cilindrică de 6.000 de centimetri cubi care consumă multă benzină.

Dorită de un muzeu militar din Olanda

„Am reuşit să înmatriculez transportorul militar şi în Romania având în vedere că a circulat în Suedia, iar de o săptămână, am început restaurarea lui. A fost demontat bucăţi şi va fi recondiţionat fară nici o adaptare sau modificare. Se lucrează la motor şi la echipamentele electrice, iar caroseria a fost trimisă la sablat şi apoi va fi vopsită astfel încât să arate ca şi cum ar fi nouă", a mai spus colecţionarul.

Sorin Mavru are un adevarat talent în a găsi meseriaşi de înaltă clasă capabili să restaureze mecanisme şi dispozitive fabricate înainte ca ei să se fi născut.

În hala în care ne-a primit, undeva prin spatele Portului Docuri, se lucra de zor la motorul cu dimensiuni impresionante.

L-am întrebat pe Sorin Mavru cum se descurcă cu piesele necesare atunci când acestea nu pot fi recondiţionate.

„Am apelat la Muzeul Arsenalen, al armatei suedeze, precum şi la Muzeul Scania", ne-a explicat colecţionarul.

Apropo de muzee, Sorin Mavru este „curtat" de o asemenea instituţie din Olanda, care ar dori să cumpere transportorul după recondiţionare.

„Nici nu mă gândesc să-l vând. Abia aştept să-l pot expune pentru gălăţeni, în locuri publice şi să particip cu el la expoziţii de maşini de epocă. Transportorul acesta are şi valoare istorică. A fost construit în timpul celui de-al doilea Război Mondial de teama unei invazii naziste în Suedia. Apoi, în anii 50, a fost utilizată la misiuni de pace în Congo şi Cipru, sub egida ONU", afirmă Sorin Mavru.

A doua piesă a colecţiei, o tanchetă

Recent, colecţionarul a cumpărat şi o tanchetă marca Pansarbandvagn 401.

„Este un vehicul cu şenile de pe care a fost demontată turela cu tun şi restul armamentelor. Este perfect funcţional. Are un motor diesel care funcţionează ireproşabil. Voi aduce şi tancheta în ţară pentru a o recondiţiona când transportorul va fi gata, astfel încât noua colecţie să aibă primele două piese", ne-a mai spus gălăţeanul.

Sorin Mavru are o poveste de succes. S-a născut în 1972 la Galaţi. În urmă cu 18 ani, a emigrat în Suedia unde a înfiinţat un lanţ de spălătorii auto.

Acum îşi împarte viaţa între Suedia şi România pentru fiica sa născută acolo vrea să trăiască aici. Beneficiile afacerii cu spălătoriile i-au permis să-şi descopere şi să-şi dezvolte costisitoarea pasiune pentru maşinile de epocă.

adevarul.ro

[dcp100168]

Cel mai mare colecţionar de trăsuri din România îşi construieşte un orăşel ca în filmele western

Gălăţeanul Sorin Mavru are 48 de trăsuri. Cea mai veche a ieşit din mâna meşterilor în urmă cu aproape 300 de ani. Între o limuzină Mercedes „ultimul răcnet” şi alta din 1920, el o alege, fără să ezite, pe a doua. Pentru că fiica lui l-a convins să revină în Romania şi i-a insuflat dragostea pentru cai, investeşte o jumătate de milion de euro în cea mai nouă pasiune a sa.

Unul dintre motivele pentru care majoritatea oamenilor îşi doresc să fie bogaţi este acela că astfel îşi pot cultiva pasiuni costisitoare. O dovedesc şi gălăţenii care au făcut avere. Cei mai mulţi dintre ei îşi demonstrează că banii aduc totuşi fericirea investind sume impresionante în maşini scumpe, în vacanţe şi călătorii în locuri exotice, în ambarcaţiuni moderne cu motoare puternice, în echipamente scumpe destinate vânătorii şi pescuitului.

Există însă şi excepţii. Unul dintre oamenii bogaţi din Galaţi, Sorin Mavru, îşi bucură sufletul altfel decât ceilalţi favoriţi ai zeiţei Fortuna.

A găsit drumul către succes străbătând mulţi kilometri prin Europa, iar în anii 90 s-a stabilit în Suedia. Acolo, graţie unei idei inspirate, a făcut bani. A dezvoltat un lanţ de spălătorii auto „manuale”, convingându-i pe şoferii sedezi că serviciile acestora sunt mai bune decât ale celor automate, care le rupeau ştergătoarele de parbriz. Apoi, şi-a extins afacerile şi în domeniul comerţului cu maşini agricole. Astăzi, are dublă cetăţenie, română şi suedeză.

Alt fel de hobby-uri

Până aici, povestea sa n-are nimic neobişnuit. Ceea ce îl individualizează însă pe gălăţeanul Sorin Mavru este originalitatea pasiunilor sale: colecţionează şi recondiţionează trăsuri vechi de sute de ani, precum şi automobile şi maşini militare de epocă, creşte cai din rase rare cu care participă la expoziţii-concurs internaţionale. Mai nou, investeşte o jumătate de milion de euro pentru transformarea unei proprietăţi din judeţul Buzău, unde creşte cai, într-un miniorăşel asemănător celor din filmele western.

Am discutat cu Sorin Mavru, pentru a doua oară în decursul ultimilor ani, la sediul reprezentanţei din Galaţi a firmei sale. Conversaţia a avut loc în acelaşi birou cu pereţi din sticlă în care toate obiectele au valoare istorică şi trădează pasiunea de colecţionar „înrăit” a gazdei noastre: mobilier Biedermeyer, ceasuri cu pendul, timone ale unor corăbii demult scufundate, o pianină veche de sute de ani.

„Sunt născut în Galaţi şi am 40 de ani. Prima mea pasiune a fost navomodelismul şi de la ea mi se trage cea pentru colecţionarea obiectelor deosebite. În 1989, am obţinut primul loc la un concurs naţional, cu nişte micromachete, bărci de salvare, de trei milimetri, vopsite în două culori, pe care le-am realizat sub lupă. Acela a fost începutul", ne mărturiseşte Sorin Mavru.

Pentru el, „clasic” este sinonim cu „satisfacţie”

Colecţionarul povesteşte că, în urmă cu 19 ani, s-a stabilit în Suedia unde a avut ideea inspirată de a încerca prima sa mică afacere, cu o spălătorie auto. „Există fireşte şi suedezi care îşi spală maşina în curtea casei, însă pentru ei era ceva neobişnuit ca altcineva să facă acest lucru în locul lor. Erau obişnuiţi cu spălatoriile automate. Cu timpul, am reuşit să-i conving că maşinile sunt curăţate mai bine manual, fără producerea micilor avarii caracteristice spalatorilor automate şi cu posibilitatea unor servicii suplimentare de cosmetică auto. Aşa am ajuns să extind afacerea”, povesteşte Sorin Mavru.

Cum era de neimaginat ca maşinile de epocă să fie curăţate la spălătorii automate, afacerea l-a adus în contact cu cei mai importanţi colecţionari de bijuterii pe patru roţi. „Am avut ocazia să cunosc un colecţionar celebru în Suedia, Kony Hakanson. Cum eu deja aveam o inclinaţie către obiecte deosebite, n-am ezitat să-i urmez exemplul şi am început să caut şi să cumpăr maşini din ce în ce mai vechi până când am ajuns la trăsuri, care pur şi simplu m-au cucerit” , spune Sorin Mavru

În prezent, colecţia sa numără nu mai puţin de 48 de astfel de atelaje valoroase, manufacturate între anii 1730 şi 1900. Cea mai mare parte dintre ele se află în Suedia, într-o hală special destinată. „Am adus şi la Galaţi câteva trăsuri. Printre ele este şi un cupeu din 1820, lucrat manual în Anglia, care a aparţinut unei familii de nobili, înrudiţi cu membrii Casei Regale Suedeze. Blazonul acesteia este gravat pe portieră. Trăsura, o adevărată operă de artă, este intactă. Lemnul, pielea, cristalul şlefuit, alămurile felinarelor, toate sunt în perfectă stare!", ne spune cu mândrie pasionatul colecţionar.

Sorin Mavru regretă că nu poate aduce la Galaţi întreaga sa colecţie de trăsuri pentru a le expune într-un mic muzeu, dar şi-a propus să cumpere o clădire veche, din zona Portului Docuri, şi speră să-şi îndeplinească şi această dorinţă.

„Aşchia n-a sărit  departe de trunchi”

O influenţă eseţială asupra pasiunilor lui Sorin Mavru a avut-o fiica sa, acum în vârstă de 15 ani. „S-a născut în Suedia şi acolo am dus-o la o şcoală de echitaţie după care i-am cumpărat un cal. S-a îndrăgostit de cai şi mi-a inspirat şi mie pasiunea pentru aceste animale superbe. În urmă cu patru ani, am adus-o în vacanţă în România şi n-a mai vrut să se întoarcă în Suedia. Pentru că a rămas aici, a trebuit să aducem şi calul. Apoi, am fost în Irlanda, unde am mai cumpărat încă opt cai din rasa Appaloosa. Îi creştem în judeţul Buzău, lângă Bisoca, unde am amenajat un centru de echitaţie şi participăm cu ei la expoziţii", afirmă Sorin Mavru

Apropo de caii săi, unul dintre aceştia a câştigat  marele trofeu la Royal London Show.

Orăşel western în judeţul Buzău

După o vizită la un parc de distracţie cu specific western, din Suedia,  High Chaparral Sweden, i-a venit ideea să îmbine pasiunea pentru cai şi trăsuri, cu o afacere în domeniul turismului, la  ferma bunicilor săi de la Săruleşti, în apropiere de Bisoca. “La Săruleşti, bunicii mei au aproape opt hectare de teren pe care am început amenajarea unui orăşel western, la fel ca în filme. În acel loc minunat, timpul a rămas pe loc, localnicii merg cu căruţe trase de cai ceea ce pentru turişti reprezintă o atracţie. Adevăraţii turişti s-au săturat de staţiuni urbanizate aşa că, în mini-orăşelul western, vrem să oferim, nu doar spaţii de cazare, ci şi lecţii de echitaţie cu cai de rasă sau ponei pentru copii, precum şi drumeţii călare în acea zonă absolut superbă din judeţul Buzău. Vă puteţi convinge din pozele postate de fiica mea pe site-ul ei michellehorses.ro”, a mai spus Sorin Mavru.

La crescătoria din judeţul Buzău, de lângă Bisoca, gălăţeanul are 14 cai din rase diferite precum Appaloosa, Gipsy Cob, Tinker Warmblood din Suedia, precum şi ponei Shetland din Suedia. Tot acolo, a fost amenajată o pistă pentru echitaţie, un manej cu tribune, adăposturi moderne pentru animale şi spaţii de cazare pentru turişti în căsuţe din lemn.

Sorin Mavru ne-a mai dezvăluit că toate aceste utilităţi urmează să fie integrate în cadrul asemănător unui decor dintr-un film western, din care nu vor lipsi barul cu uşi batante, pe firma căruia evident că va scrie „Saloon", biroul şerifului, case cu etaj construite din lemn, ba chiar şi chiar o mini cale ferată pentru plimbări cu un trenuleţ. Pentru toate acestea, omul de afaceri estimează că va cheltui în jur de 500.000 de euro.

„Ultimul răcnet” sau autolimitarea bucuriei de-a avea

În finalul discuţiei, l-am întrebat de ce pasiunile sale nu sunt unele comune cu ale majorităţii oamenilor cu bani. „Am mai spus-o şi repet cu toată convingerea că majoritatea românilor, care au reuşit în viaţă, îşi autolimitează posibilităţile de a se bucura de ceea ce au. Preferă să cumpere ultimul model de maşină lansat la un salon auto. Şi-ar lua BMW X9 dacă ar exista. Eu am alte preferinţe. Între un Mercedes ultimul tip şi altul din 1920, îl aleg, fără să clipesc, pe al doilea. Obiectele cu valoare sentimentală şi istorică aduc  mult mai multă bucurie decât cele ultramoderne", consideră Sorin Mavru.

adevarul.ro

[dcp100168]

Pasionat de maşini de epocă şi trăsuri, gălăţeanul Sorin Mavru va înfiinţa un muzeu auto

Pasionat colecţionar de maşini de epocă şi de trăsuri din perioada Reginei Victoria, gălăţeanul Sorin Mavru (41 de ani) intenţionează să deschidă, la Galaţi, un muzeu privat al istoriei transportului. Intrând în sediul firmei sale, „Sports And Classic Cars”, de pe strada Moruzi nr.118, în zona Portului Docuri, te duci cu gândul la serialul Overhaulin’, în care anumite autoturisme trec prin mâinile profesioniştilor, devenind  de nerecunoscut, chiar pentru proprietarii lor. Pasiunea pentru maşini a tânărului gălăţean depăşeşte graniţele domeniului tehnic, ajungând până la artă. De altfel, impresionantă este şi pictura în ulei înfăţişând evoluţia istoriei auto, lucrare de artă realizată de surorile Colocioiu, ce acoperă mai mult de 100 de metri pătraţi de pe peretele show-room-ului unde sunt expuse câteva dintre piesele ce alcătuiesc colecţia sa.

De la Dacia la  Ford T

În 1993, Sorin Mavru conducea o Dacia şi o camionetă Isuzu. A emigrat în Suedia, unde s-a stabilit şi unde a descoperit mai mulţi colecţionari de maşini de epocă. Impresionat de ce a văzut acolo, şi-a cumpărat, cu mai bine de 15 ani în urmă, primele piese de colecţie: un T Ford – 1924, prima maşină de serie construită în lume şi un Ford Popular fabricat în 1935, pe care, ulterior, le-a vândut unor pasionaţi colecţionari din Bucureşti. În acest răstimp, a achiziţionat câteva zeci de maşini de epocă dintre care, în momentul de faţă, are, în show-room la Galaţi şi în Suedia, în jur de 20.

„Nu toate lucrurile pot fi cumpărate cu bani”

„La maşinile vechi nu există un preţ fix: „Noi, românii,  avem o vorbă: orice lucru are un preţ. E greşit. În Suedia, am întâlnit o persoană de la care am încercat să cumpăr o maşină care costa până în 40.000 de euro, dar care nu ar fi vrut să o vândă nici pentru un milion: era un om simplu, un angajat al unei firme, dar care mi-a explicat că sunt lucruri pe lume care nu pot fi cumpărate cu bani. Atunci am primit una dintre cele mai mari lecţii din viaţă. Am şi eu astfel de obiecte la care ţin foarte mult, însă mai mult decât de maşini sunt ataşat de trăsurile rare din colecţia pe care o am. Dar asta e altă poveste”, spune Sorin Mavru, adăugând: „Tot timpul am căutat să-mi cumpăr maşini speciale, rare. Când am găsit un asemenea exemplar, l-am preferat în locul unei alte maşini pe care am avut-o înainte. Însă, cu siguranţă, va apărea în viaţa mea un exemplar de care să nu vreau să mă despart”. De primăvara până toamna, Sorin Mavru conduce un Cadillac Eldorado cabrio din anii 70 sau un Triumph Spitfire: „90 la sută din timpul pe care îl petrec în maşină, îmi place să-l petrec într-o maşină de epocă”, afirmă colecţionarul.

Are şi un vehicul militar de epocă

Gălăţeanul deţine şi un vehicul militar de epocă, un transportor blindat, actualmente aflat în Suedia: „E piesa cea mai vânată de presă, fiind unul dintre cele două-trei exemplare din lume, din acel model, care au autorizaţie pentru a circula pe drumurile publice. Maşina e construită în 1941 de Scania, în Suedia, a fost o serie de vreo 50 de exemplare construite atunci pentru eventualitatea că ar fi nevoie de ele în războiul din acea perioadă, noi am renovat-o în totalitate. E cu adevărat o maşină rară”, afirmă proprietarul.

Un muzeu privat, unic în România

„Dacă ar fi rămas în România, poate că nu aş fi fost la fel de inspirat în a-mi dezvolta această pasiune. În clădirea din faţa firmei mele intenţionez să fac un muzeu auto, pe propriile puteri. Nu spun că nu-mi doresc ajutorul nimănui, dar nu-mi fac speranţe. Am foarte mult material din domeniul istoriei auto şi a trăsurilor şi cred că ar fi o atracţie pentru acest oraş. Am curajul să spun că va fi ceva unic în România. Mi-e greu să cred că, în viitorul apropiat, cineva va mai avea puterea financiară şi dorinţa de a mai face aşa ceva aici, în ţară. Cu siguranţă va fi ceva total neprofitabil dar, din punctul meu de vedere, pentru mine înseamnă mai mult decât dacă aş câştiga la Loto”, conchide Sorin Mavru, un om la fel de rar cum sunt şi piesele din colecţia sa.

viata-libera.ro