29 aprilie - Ziua veteranilor de război

[dcp100168]

29 aprilie - Ziua veteranilor de război

Au trecut 63 de ani de când cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit. Ani mulţi, o viaţă! Cei care astăzi au această vârstă sau câţiva ani în plus, nu ştiu cum este un război, ce suferinţe şi ce dureri aduce, din poartă în poartă, din casă în casă. Au auzit poate vorbind despre el, pe bunici sau pe părinţi sau din cărţi. Îmi iau îngăduinţa să readuc, pe ecranul memoriei, evenimentele din acea perioadă. În zorii zilei de 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de axa Berlin-Roma-Tokio, împotriva U.R.S.S., pentru a se recupera pactul Basarabiei şi Bucovinei, apoi prin câştigarea războiului să se aducă şi Ardealul de nord, răpit prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. Dar n-a fost să fie aşa - 23 August ne-a adus din nou pierderea Basarabiei şi Bucovinei, iar 25 octombrie 1944, eliberarea prin lupta şi forţa armatei noastre, a Ardealului de nord, dăruit Ungariei, prin aranjamentele lui Hitler. În acest război crâncen, la care România a participat, cu peste 1.000.000 de oameni, pierderile se cifrează la 92.620 morţi, 333.966 răniţi şi 396.956 dispăruţi (din care pe frontul de Est, 71.585 morţi, 243.623 răniţi şi 309.533 dispăruţi, iar în Vest, 21.035 morţi, 90.344 răniţi şi 58.433 dispăruţi).

9 Mai 1945, sfârşitul războiului adaugă pierderilor de război şi drama celor 130.000 de prizonieri luaţi de U.R.S.S., după 24 august 1944 şi duşi în gulagurile comuniste, de unde nu s-au mai întors în ţară decât aproximativ 30.000. După război, sute de mii de foşti luptători pentru ţară sunt lăsaţi în voia soartei, având singura vină că au răspuns prezent atunci când ţara i-a chemat la datorie. Comunismul i-a lipsit de orice fel de recunoştinţă pentru sacrificiul făcut, lăsând în sufletele lor durerea şi dezamăgirea. A venit decembrie 1989. Românii s-au ridicat pentru libertate şi o altă viaţă, la care aveau dreptul. În anul 1991 a luat naştere Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război din România, care, prin demersurile iniţiate a determinat Parlamentul să adopte Legea 44/1991 privind unele drepturi ale veteranilor de război, văduvelor şi invalizilor de război. O lege mai mult simbolică, prin care veteranii erau ajutaţi cu oindemnizaţie de 1240 de lei, de atunci, pentru fiecare an pe front, iar cei care aveau mai mult, cu câte 20 de lei pentru fiecare lună în plus. În anul 1994 se adoptă Legea 44/1994, dar fără a influenţa indemnizaţiile de veterani şi având şi alte drepturi prevăzute numai simbolic, pentru că ele nu s-au obţinut integral nici până în ziua de azi, deşi guvernele s-au tot rotit.

Iată-i astăzi pe cei care au plecat pe Prut, fără să ştie dacă se vor mai întoarce, iată-i pe cei 365.829 martori ai istoriei (dintre care 1684 mari mutilaţi şi 7.636 invalizi, bătrâni şi bolnavi), trăind la limita existenţei. Ce pot însemna o indemnizaţie de 33 de lei noi, sau pensia de 360 de lei pentru un mutilat de război, când costurile vieţii de zi cu zi sunt aşa de... "generoase"?

În toate ţările civilizate, cei care au luptat pentru ţara lor, primesc recunoştinţa şi onorul ţării, sunt ajutaţi material pentru un trai decent, iar la noi apare codul fiscal şi alte ordonanţe de urgenţă care anulează şi bruma de drepturi câştigate până acum. La noi birocraţia, indiferenţa, egoismul, îi ignoră. Lupta pentru drepturi este zadarnică.

Începând cu acest an, prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/2007, s-a stabilit că pe data de 29 aprilie să se serbeze ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI. În fiecare an deci, la această dată, atât de puţin cât mai avem de trăit, vom trece prin momente de adâncă încărcătură emoţională, sărbătorind ziua noastră, a veteranilor, ca o recunoaştere a meritelor noastre a celor care mai trăim şi a celor care nu mai sunt printre noi. Nu mai cerem organelor puterii de stat centrale şi locale decât un singur lucru, aparent mic, modest, dar pentru noi de mare însemnătate şi pe care sperăm să-l şi primim şi anume, puţină căldură sufletească, dragoste şi respect. Poate apreciaţi când ne întâlniţi că ceea ce cerem, nu este nici prea mult şi nici prea scump.

Preşedintele A.V.R.M.I.R.A. Galaţi

Col. (rz)jurist, Gheorghe Praporgicu