Bogdan Lefter - omul care a înviat livada de la Viile

[dcp100168]

Bogdan Lefter - omul care a înviat livada de la Viile

Inginerul horticultor Bogdan Lefter (38 de ani) are cea mai mare şi cea mai tânără livadă din judeţul Galaţi. Investiţia de 1,5 milioane de euro a salvat de la moarte un sat cu nume parcă predestinat: Viile.

La 50 de kilometri de Galaţi, pe valea pârâului Chineja, pe-un picior de plai cu aer mai curând transilvan decât moldav, se află o mică aşezare. Se numeşte Viile, iar numele nu-i este întâmplător. Am putea vorbi chiar despre o dublă conotaţie, căci în afara faptului că zona este înţesată de plantaţii viticole, parte a celebrei podgorii Dealurile Bujorului, locurile par în ultimii ani stropite cu Apă Vie. Practic, la Viile aveam de-a face cu una dintre cele mai mari concentrări de investiţii în horticultură din ultimii zece ani.

Patru societăţi foarte importante au investit şi investesc aici: Prowine (firmă româno-franceză care a pus bazele unei noi podgorii), Eurofruct SRL (proprietara unei întinse livezi tinere şi a unei plantaţii viticole proaspăt dată pe rod), Viva Company SRL (care deţine una din cele numai trei sere de flori din judeţ) şi, nu în ultimul rând, Staţiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Bujoru.

Localitatea Viile, prin acest „patrulater economic" la care se adaugă şi alte activităţi, cum ar fi două ferme moderne de vaci, a renăscut din propria cenuşă, după ce, în primii ani de după Revoluţie, părea să se scufunde, încet-încet, în anonimat de cătun în curs de părăsire.

Omul bun şi omul copt

Cele mai impresionante investiţii din zonă le-a făcut, fără doar şi poate, tânărul inginer horticultor Bogdan Lefter (38 de ani), care este artizanul a trei investiţii de toată lauda: o spectaculoasă livadă de 75 de hectare, o podgorie de 10 hectare şi o seră de flori de 5.000 de metri pătraţi. Succesul tânărului inginer este cu atât mai admirabil cu cât a pornit din ambiţia de a învia un loc aflat pe moarte: o livadă lovită de securea tranziţiei, de nepăsare, şi transformată într-un maidan.

„Aici era livada fostului IAS Dealul Bujorului. Fusese o plantaţie extraordinară, dar, din cauza abandonării, ajunsese un câmp arid, puternic erodat şi presărat, doar ici-colo, de cioate şi de pomi sălbăticiţi. În 2005, când am început achiziţionarea terenului de aici, locul arăta ca după un bombardament atomic. Ţi se rupea inima, nu alta, când vedeai că s-a ales praful de o aşa investiţie", povesteşte Bogdan Lefter.

Când a început totul, tânărul inginer avea doar 32 de ani, iar mulţi s-au îndoit că va duce lucrurile la capăt. I-a contrazis. Cu forţa tinereţii şi cu ştiinţa meseriei. Primul pom l-a plantat în 2007, în octombrie. În aprilie 2008, cele 75 de hectare de livadă erau la faza de recepţie. În iunie 2009 a gustat primul fruct. „Un puişor de cireş s-a ambiţionat să-mi arate că e puternic şi a rodit două fructe în chiar primul lui an de viaţă pe acest deal", îşi aminteşte inginerul.

Anul acesta a fost primul în care livada şi via au rodit cu adevărat. „Până acum am cheltuit. De-acum e vremea să culegem roadele muncii noastre", spune Bogdan Lefter, care ştie însă că până la amortizarea totală a investiţiei vor mai trece măcar 15-16 ani.

„Cred în statornicie şi în oameni"

Bogdan nu ezită nicio clipă când îl întrebi în ce crede el, ca specialist în horticultură. „Cred în statornicie şi în oameni. De asta am şi ales să fac această fermă. Lasă urme adânci pe faţa pământului. Peste 50 de ani de aici încolo, pomii aceştia vor fi aici şi se vor bucura noi şi noi oameni de ei. Este ceva cu totul uimitor, dacă stai să analizezi lucrurile în fibra lor intimă", afirmă inginerul.

Faptul că investiţia este atât de serioasă l-a ajutat să facă rost relativ uşor, dar nu simplu, de banii necesari -peste 1,5 milioane de euro cu totul. Două proiecte SAPARD de câte 500.000 de euro fiecare, credite şi leasing de 200.000 de euro pentru utilaje agricole şi instalaţii de irigaţii. Restul - din surse proprii, mai ales în prima fază a proiectului.

Cel mai mult se mândreşte cu faptul că întreaga suprafaţă cultivată este irigată prin picurare, tehnologie de ultimă oră în domeniu. Este, de altfel, cea mai mare instalaţie de irigare prin picurare din toată Moldova. Impresionantul păienjeniş de ţevi, vintile şi filtre se întinde pe mai bine de 85 de hectare!

Fructe din pom timp de cinci luni pe an

Un aspect foarte interesant al livezii de la Viile este acela că reuşeşte să acopere piaţa cu fructe, direct din pom, cinci luni din an. Ne-a vorbit despre asta consultantul de bază al fermei, doctorul în agricultură Viorel Lefter, nimeni altul decât tatăl lui Bogdan.

„S-a ales cu grijă fiecare soi, astfel încât livrarea producţiei să se poată face pe o perioadă cât mai lungă din an. Primele fructe, cireşele timpurii, se culeg la începutul lui iunie, ultimele fructe din an - merele - pot ajunge către sfârşitul lui octombrie", spune Lefter senior. Ferma are acum 25 de hectare de cireş şi vişin, 17 hectare de măr şi păr, câte 13 hectare de piersic şi prun, 7 hectare de cais şi 10 hectare de viţă-de-vie nobilă (cu soiuri de masă foarte roditoare: Victoria, Alfons, Italia şi Tamina).

Următorul pas este construirea unui depozit frigorific prin intermediul căruia să se poată asigura livrarea producţiei pe un interval de timp mai extins. „Am vrea să ajungem pe un interval de opt-nouă luni din an. Este ştiut faptul că toamna, în vârful de producţie, preţurile scad foarte mult. Câştigă cine are spaţiu de depozitare, iar de asta trebuie să ne facem şi noi unul.

Deja am început să pregătim proiectul", ne-a mărturisit Bogdan Lefter. Producţia de fructe şi struguri a fermei este estimată undeva la 1.600-1.700 de tone pe an, iar preţul de plecare din fermă este, de regulă, între 50% şi 70% din preţul final de vânzare la tarabă. „Negustorii câştigă mult mai mult decât noi, cei care facem recolta", spune inginerul.

Scopul final este ca aproximativ o treime din producţie să ajungă pe piaţă la recoltare, iar restul să intre în depozitul frigorific pentru a putea fi vândut pe parcursul iernii. Peste 80% din marfă este destinată pieţei Galaţiului, iar restul ajunge în ţară.

Un statut aparte îl are sera de flori, o investiţie de 500.000 de euro care aduce pe piaţa Galaţiului peste 300.000 de fire de frezii pe an. „Aproape de 1 martie le scoatem pe piaţă", ne-a mărturisit tânăra ingineră Oana Tetic (26 de ani), cea care răspunde de partea de flori a fermei.

Ferma, în cifre

- Tip investiţie: Fermă de pomi, vie şi flori.

- Suprafaţă cultivată: 85 hectare.

- Suma totală investită: 1,5 milioane de euro.

- Surse: două proiecte SAPARD a câte 500.000 de euro, leasing pentru utilaje, credit cu dobândă subvenţionată.

- Intrarea în producţie: 2011.

- Termen de amortizare estimat: 2020.

- Număr total de angajaţi: 31 cu contract de muncă şi până la 150 de zilieri.

- Producţia totală: 1.700 de tone pe an.

- Desfacerea producţiei: pe piaţa internă.

Motorul comunităţii locale

Livada, plantaţia viticolă şi sera de flori de la Viile nu sunt importante doar ca afacere în sine, ci şi pentru că sunt un puternic pol de dezvoltare locală. 31 de oameni, printre care şi patru ingineri, au loc de muncă permanent aici. Lor li se adaugă, în campanii, până la 150 de zilieri. Absolut toţi cei care muncesc în fermă trăiesc în zonă, fie din oraşul Târgu Bujor (aflat la 6 kilometri distanţă), fie chiar în Viile. Mai mult decât atât, ferma este într-o relaţie de cooperare şi cu alte entităţi economice din zonă.

Astfel, viţele folosite la înfiinţarea podgoriei au fost cumpărate de la Staţiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Bujoru, iar cea mai mare parte a producţiei de compost de la staţia de tratare a gunoiului menajer de la Târgu Bujor ajunge în livada Eurofruct, ca fertilizator bio. „Este o reală încântare să descoperi că o investiţie ecologică se împleteşte fericit cu o afacere de succes, iar toţi oamenii din zona noastră au de câştigat din asta", ne-a declarat Ştefan Arfire, primarul de la Târgu Bujor, localitatea care este proprietara staţiei de compost.

„Faptul că oamenii de la Viile au de lucru la ferma domnului inginer Lefter şi la celelalte ferme noi de acolo se vede în faptul că localitatea prosperă. Se fac locuinţe noi, natalitatea e în creştere, oamenii au surse de venit", spune şi Adrian Filote, primarul comunei Fârţăneşti, de care ţine satul Viile.

„A fost complicat, dar nu imposibil"

Sufletul şi creierul acestei impresionante afaceri agricole este tânărul inginer horticol Bogdan Lefter. Născut în localitatea ieşeană Podu Iloaiei, pe 7 februarie 1973, Bogdan a crescut într-o casă în care horticultura era pasiunea numărul unu pentru toată lumea. „Tata este inginer horticultor - doctor în ştiinţe agricole. Am un unchi care se ocupă cu acelaşi lucru, iar fratele meu este tot horticultor. Nu puteam să aleg o altă meserie!", spune inginerul.

După ce a terminat Facultatea de horticultură din Iaşi, a lucrat o vreme ca şef de fermă la IAS Miroslava (Iaşi), după care şi-a făcut o firmă şi a arendat o livadă din zonă. Pentru că tot timpul a considerat că ţăranul român are o mare problemă - nu ştie să-şi vândă marfa -, a înfiinţat firma Eurofruct SRL, care la început era specializată în comerţ angro şi în export de legume şi fructe.

La Galaţi a ajuns plutind pe valurile iubirii. Aici a cunoscut-o pe Anca, soţia lui, alături de care trăieşte o frumoasă poveste de dragoste. Au împreună doi copii - un băieţel de 5 ani şi o fetiţă de doi ani şi jumătate - care învaţă (pare neverosimil, dar nu e!) la grădiniţa particulară a bunicii lor, doamna Carmen Istrate. Bunicii micuţilor nu au făcut acea grădiniţă doar ca afacere în sine, ci pentru că au vrut să ofere nepoţilor lor şi tuturor copiilor care se înscriu aici tot ceea ce este mai bun. Anca, soţia tânărului inginer, este şi ea un om de afaceri de mare succes: conduce, în calitate de proprietar, Hotelul Vega de pe faleza Dunării din Galaţi.

Ideea să investească într-o fermă proprie i-a venit lui Bogdan în 2005, după ce a citit în presă despre moartea livezii de la Viile. A negociat cu zecile de proprietari, întrucât pământul fusese retrocedat, şi a reuşit să obţină terenul. Apoi şi-a făcut proiectul şi a pornit în căutarea banilor. „A fost destul de complicat, dar nici într-un caz imposibil, cum s-a tot spus şi s-a tot scris. Dacă aduci în faţa finanţatorului un plan viabil, serios, statornic, banii vin", spune inginerul.

Vrea să facă şi o bază nautică

În afară de horticultură, Bogdan are o pasiune destul de neobişnuită pentru un om născut şi crescut în podişul arid al Moldovei: windsurfingul! „Ador toate sporturile legate de apă, la fel de mult pe cât îmi place să mă ocup de irigaţii la ferma mea. Este clar că destinul meu este legat cumva de apă", declară el.

De altfel, inginerul îşi doreşte să investească într-o bază nautică pentru practicarea windsurfingului. A găsit deja şi locul: cele 3.000 de hectare ale lacului Brateş, aflat chiar la marginea oraşului Galaţi. „E un loc mort acum, care poate învia dacă se investeşte cu cap", este categoric Bogdan Lefter.

Şi în fermă are planuri de viitor foarte ambiţioase: un depozit frigorific de legume, o plantaţie de căpşuni şi dublarea suprafeţei de livadă şi vie. „Am cumpărat deja o parte din teren şi încep treaba în curând. Vreau să las în urma mea, pe pământ, o amprentă cât mai vizibilă", spune Bogdan.

adevarul.ro

[dcp100168]

Cireşari prin livada renăscută de la Viile

• Pe un teren abandonat de ani de zile, a renăscut o livadă întinsă, cu pomi care vor rămâne în picioare decenii la rând * Irigaţiile, stropirea şi celelalte lucrări agricole se fac după reguli stricte, astfel ca fructele să fie gustoase şi sănătoase * Cireşe de Viile vor putea cumpăra şi gălăţenii
  

De peste patru ani de trudă şi răbdare au avut nevoie investitorii, inginerii horticoli şi muncitorii de la livada de cireşi şi vişini din Viile ca să vadă cum pomii dau, pentru prima dată, mult aşteptatul rod. Eforturile susţinute n-au fost în zadar. Altădată se înălţa aici fosta livadă a IAS Dealul Bujorului. Acum, pe pământurile accidentate care fuseseră lăsate de izbelişte până prin 2005 se întind cireşi şi vişini puternici, aliniaţi milităreşte pe o suprafaţă de 25 de hectare. Terenul, mai demult chinuit de nepăsare, şi-a recăpătat acum pacea şi rostul. Pe alte 37 de hectare din împrejurimi străjuiesc acum meri, peri, piersici şi pruni. Acolo unde nimeni nu se mai încumeta să bage bani, să muncească şi să demonstreze că omul priceput sfinţeşte locul, s-a dezvoltat SC Eurofruct SRL, una dintre cele mai frumoase exploataţii agricole din judeţ.

Agricultură ca la carte

De la intrarea pe aleea asfaltată care mărgineşte livada de cireşi, ghid ne-a fost inginerul horticol Dumitru Tivgă. A venit aici de la Vaslui cu peste un an în urmă, ca să continue munca celorlalţi specialişti şi să ajute livada să crească şi să dea rod bogat.

„Pomii din soiuri la Van, Rivan şi Stella au aici tot ce le trebuie ca să se dezvolte şi noi avem grijă, în permanenţă, ca lucrările agricole specifice să fie făcute aşa cum trebuie şi la timpul potrivit. În acest an, toată livada a intrat pe rod, cu toate că am avut o iarnă grea şi geroasă, care ne-a fost potrivnică. Mugurii de rod pot îngheţa dacă e prea frig, iar în acest an s-au înregistrat şi –20 de grade Celsius în zonă. Dar iată până la urmă fructele s-au făcut. E nevoie patru-cinci ani ca pomii să ajungă la acest nivel şi ar trebui să rămân pe rod, de aici încolo, între 25 de ani şi 30 de ani”, ne spune Dumitru Tivga.

Apă şi salve de tun

La fiecare câteva minute, un bubuit sfâşie liniştea livezii şi ne face să ne face să întoarcem privirile spre rândurile îndepărtate de cireşi. „Am pus în funcţiune tunurile cu carbit. Le folosim ca să speriem graurii care vin la cireşe. Nicio altă metodă nu dă rezultate. Nu avem voie să împuşcăm păsările, mai ales că ar trebui să folosim o armă de foc şi există un regim special pentru astfel de acţiuni”, explică inginerul horticol. Reţeaua de irigaţii străbate întreaga livadă, aşa că cireşii au suficientă apă ca să îşi umple ramurile cu cireşe, în primăvară. Când plouă, irigaţia prin picurare este oprită şi se mai face ceva economie. Apa pe care o bea pământul livezii de la Viile e scumpă, din cauză că trebuie să urce la înălţime destul de mare, prin conducte, ca să alimenteze instalaţia de irigaţii desfăşurată printre cireşi.

Utilaje pentru lucrările specifice sunt, chiar dacă nu se mai produc în România, iar cumpărarea lor n-a fost tocmai la îndemnă.

Producţia va creşte, în următorii ani

În vara lui 2012, cireşii îşi vor arăta întreaga putere de rod. O vor face, însă, în anii care vin. „Pomii nu pot fi chiar încărcaţi, încă de la primul rod, mai ales că am avut o iarnă grea. La început se fac între 10 tone sau 20 de tone la hectar. Producţia mai mare o va da livada la maturitate, când se pot recolta până la 30 de tone sau 40 de tone la fructe la hectar”, ne spune inginerul Dumitru Tivgă. Chiar dacă, după standarde, producţia nu e una de maturitate, nu există pom care să nu poarte povara cireşelor aproape prârguite, dulci deja, din care ai putea mânca fără să te mai opreşti.

„Nu stropim ca să coacem fructele!”

Cine nu îşi stropeşte cultura, nu are producţie, este de părere ghidul nostru. „Trebuie să stropeşti, în anumite momente, împotriva dăunătorilor şi a bolilor care afectează cireşul. Şi noi stropim, dar numai cu produse omologate. Avem registru de stropiri şi facem doar ceea ce trebuie ca să permitem fructelor să se dezvolte. Nu folosim substanţe care să grăbească coacerea fructului şi să câştigăm mai repede, aşa că orice stropire este o cheltuială pe care nu o facem decât dacă este absolut necesar”, apreciază inginerul horticol.

Cireşele ajung în pieţele gălăţene

O burtă de cireşe dulci, de Viile, pot face şi gălăţenii care nu au drum până dincolo de Fârţăneşti, dar şi fac cumpărăturile prin pieţele din oraş. „După ce recoltăm, cireşele ajung la comercianţi, care vând în Galaţi. Avem amenajat deja spaţiu de depozitare la frig pentru capacitatea noastră prezentă de producţie, aşa că putem livra în condiţii bune. Cireşele pleacă de la noi cu preţuri cuprinse între trei lei şi patru lei pe kilogramul. Din cauză că suntem abia în primul an de rod al livezii, producţia nu va fi una foarte mare, aşa că este deocamdată devreme să ne gândim la un contract cu un distribuitor mare, cum ar fi un supermarket sau un hipermarket. Astfel de clienţi îţi cer, constant, cantităţi mari de marfă şi momentan capacitatea de producţie a livezii de cireşi nu este deplină”, ne spune Dumitru Tivgă.

După ani de muncă, viitorul începe să sune bine pentru toţi cei care, sub coordonarea inginerului horticol Bogdan Lefter, au investit şi au lucrat în exploataţia agricolă de la Viile.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Livada de la Viile - investiţia lui Bogdan Lefter a dat rod bun

Pe valea pârâului Chineja, în mijlocul fostei podgorii Dealu Bujorului din judeţul Galaţi, s-a aşezat o mândreţe de livadă, statornicită prin vrerea şi truda unui entuziast şi energic livădar

Povestea a început în urmă cu şapte ani, în 2005, când un tânăr inginer horticol, Bogdan Lefter, a acceptat o frumoasă provocare, un pariu cu sine: să ridice de la zero o plantaţie pomicolă modernă.

Aflase de prin ziare că vestita livadă de la Viile - aşezare situată la 50 de km de Galaţi -, altădată mândria fostul IAS Dealu Bujorului, a rămas... poamă uscată! Din fosta plantaţie pomicolă nu mai rămăsese decât faima; în rest, cioatele unei nesăbuite indiferenţe. Bogdan Lefter s-a statornicit la Galaţi pentru a-şi împlini visul. Primul pas, cumpărarea terenului...

Livada care a prins rădăcini

Acum, pe dealul Viilor, a reînviat speranţa! Apa vie a pârâului Chineja a făcut să rodească un pământ înţelenit. Puterea oamenilor de aici a fost mai tare decât rădăcinile unei foste livezi, căzute sub toporul ascuţit al vremurilor tulburi de după Revoluţie. Cine n-a muncit la livadă, la pregătirea terenului înrădăcinat, la scoaterea cioatelor, nu ştie exact care este dimensiunea trudei.

Bogdan Lefter a sădit cu mâna lui primul pom’şor! Era în octombrie 2007. Câteva luni mai târziu, în primăvara următoare, întreaga suprafaţă pomicolă a prins… tulpină!

De fapt, aici este un complex horticol format dintr-o livadă întinsă pe o suprafaţă de 75 de hectare, o plantaţie viticolă de 10 hectare şi un spaţiu protejat de seră de o jumătate de hectar pentru producerea florilor şi legumelor.

Chemarea... sângelui!

Bogdan a crescut în familie ca într-o… “seră”! Horticultura a fost mai mult decât o pasiune. O ştiinţă, slujită până la sacrificiu. Se trage dintr-o viţă nobilă de horticultori. Tatăl său, Viorel Lefter, de prin părţile Iaşilor, este doctor în ştiinţe agricole. O viaţă întreagă a lucrat în cercetare la Staţiunea Pomicolă din dulcele târg al Moldovei.

Unchiul său - tot inginer horticol, iar fratele lui mai mare a îmbrăţişat aceeaşi frumoasă şi nobilă profesie. Bogdan a urmat chemarea tainică... a sângelui! După absolvirea cursurilor Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi - Facultatea de Horticultură, Bogdan a lucrat la IAS Miroslava ca şef de fermă. În anul 2002, a înfiinţat firma Eurofruct SRL, specializată în comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor.

Apoi a urmat o carieră de succes în acest complex de ştiinţe biologice aplicate, care studiază cultura şi ameliorarea pomilor şi arbuştilor fructiferi, a viţei de vie, a legumelor şi a florilor: horticultura!

„Anul supravieţuirii!”

După ce a pus pe rod livada, Bogdan Lefter a lăsat-o în grija unui alt specialist. Acum administratorul firmei Eurofruct se ocupă cu alte îndatoriri în companie.

Însoţit de şeful fermei, Dumitru Tivgă, am vizitat complexul horticol de la Viile. Inginerul este de aproape un an la această livadă. A venit din judeţul învecinat, Vaslui, unde a lucrat ani buni la serele Bârladului. Ne spune că anul acesta a fost unul atipic pentru dezvoltarea firească şi naturală a livezii. „În primul rând, în perioada decembrie şi jumătate din luna ianuarie a fost foarte cald. Imediat, s-a instalat iarna cu temperaturi deosebit de scăzute, îngheţul ne-a adus pierderi, în special la speciile sâmburoase - la cais, prun, cireş şi vişin. Acest complex de factori nefavorabili au afectat mugurii de rod”.

Probleme mari au fost şi în perioada înfloritului, din cauza temperaturilor de -4...-5 °C. „La măr, din cauza temperaturilor ridicate, aproape 30 °C, polenul a devenit steril, legarea n-a mai fost aceeaşi, normală. La cireş şi la vişin, chiar în perioada înfloritului, au fost ploi care au spălat polenul”. Apoi, au venit şi alte necazuri: valuri de ploi urmate de secetă; o secetă cumplită, cu temperaturi ale aerului de 38-39 °C. La sol s-au înregistrat chiar şi 50 °C!

Soluţia salvatoare - irigarea prin picurare

O soluţie salvatoare a venit ca o consolare: „Noi avem noroc cu irigarea asta, am compensat cu ea lipsa cumplită a apei în sol”. Sistemul de irigare prin picurare este dotat cu staţie de pompare, cu reţea de distribuţie. Este cel mai întins sistem din această parte a ţării. Apa este preluată dintr-un iaz amenajat, situat chiar lângă pârâul Chineja. Pompele urcă apa prin conducte, undeva pe dealul de deasupra livezii. Aici există un bazin de stocare şi, gravitaţional, se asigură „lichidul vieţii” pomilor şi viţei-de-vie, în total pentru o suprafaţă de 85 hectare.

Sistem intensiv, în benzi înierbate

În livadă, structura speciilor pomicole este echilibrată. Ferma are 25 hectare de cireş şi vişin, 17 de măr şi de păr, câte 13 hectare de piersic şi de prun, precum şi 7 hectare de cais. La care se adaugă şi o suprafaţă de viţă-de-vie de 10 hectare, cu struguri de masă. „Avem cam din toate speciile; la noi, lucrările încep din primăvară şi până la toamnă trecem prin toate.

Livada este înfiinţată pentru a fi exploatată în sistem intensiv, cu o densitate maximă - circa 150 mii de pomi. Mărul plantat „este de păstrare”, de toamnă-iarnă, din soiuri rezistente la boli şi dăunători şi care răspund destul de bine la condiţiile oferite de areal. Avem soiuri precum: Generos, Florina, Idared”.

Şeful fermei ne spune că livada se lucrează în benzi înierbate - un sistem mai uşor de realizat şi de întreţinut, care oferă destule avantaje solului: de la îmbunătăţirea structurii, combaterea eroziunii şi a supraîncălzirii şi până la îmbogăţirea acestuia cu substanţe organice.

Tehnologic, se execută lucrări repetate, ori de câte ori este nevoie, toamna şi primăvara: câte două arături la o adâncime mai mare de 10 cm şi între patru şi şase lucrări cu freza, la 6-8 cm. De asemenea, prin aceste lucrări se urmăreşte păstrarea apei în sol, realizarea unui grad mai scăzut de poluare a terenului, favorizarea respiraţiei şi a proceselor biochimice, precum şi combaterea mai eficientă a bolilor şi dăunătorilor.

Livada este amenajată modern, în palmetă - formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susţinute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. Se lucrează mecanizat pe rând cu utilaje cu palpator, apoi se completează manual pentru acurateţea lucrării de întreţinere.

Un an agricol atipic

Acum se recoltează la cais, manual, cu echipe de livădari. Piaţa cere poame în stare proaspătă. Producţia nu este cum ar fi trebuit, dar putea fi şi mai rău de atât. „De la îngheţul pe care l-am avut în aprilie, când ne-a prins în floare, putea fi şi mai rău. Pe sâmburoase ne-am închis acceptabil”. Inginerul Dumitru Tigvă crede că va ieşi mai bine la celelalte specii fructifere.

„Este un an atipic; în primăvară era totul în floare, dar au venit, pentru măr, la sâmburoase, două-trei zile cu temperaturi negative. Metodele cu fumigaţia ţin o perioadă, dar nu suficient. La cais, am avut trei nopţi cu temperaturi de minus, iar la măr am avut reversul; la înflorit, au fost călduri de 30 de grade. Atunci, polenul devine uscat, zboară, nu se leagă”.

În ziua documentării era o vreme caniculară. Nici petic de nor pe cer. Trebuie ploaie, multă ploaie...şi mult mai puţină căldură. Aflăm că în fermă sunt patru zile de când temperaturile s-au situat constant la 37-38 °C. În zilele cu 31 de grade, ţi se pare că este... răcoare!

Focarul gândacului păros

Şeful fermei ne-a declarat că a apărut şi o problemă, atacul unui dăunător destul de puternic. „Aici în zonă văd că, de la an la an, se pune problema gândacului păros. Acest dăunător, care era specific pentru rapiţă, migrează foarte tare pe floare; a devenit polivalent, atacă orice şi mânâncă staminele. Degeaba faci tot ce trebuie dacă vine şi-ţi mânâncă staminele... şi apoi, are şi o biologie foarte dificilă.

Trebuie să stropeşti în anumite perioade ale zilei, noaptea se ascunde în sol; este sub formă de adult şi are o generaţie pe an. Dar cum nu a fost rapiţă, gândacul păros s-a concentrat pe livadă. Am avut un atac foarte puternic şi anul trecut, şi în anul acesta, în special la cireş şi la vişin. Folosim metode de combatere chimică. Gândacul păros este foarte greu de combătut, practic sunt încercări. Se recomandă şi combaterea mecanică. Pe 10-15 hectare e foarte greu”.

Tratamente de noapte

Exact în perioada optimă pentru tratamente au fost două săptămâni cu temperaturi de 38-39 grade în aer. Au stropit numai pe timp de noapte. „Din luna aprilie, nu am mai stropit ziua, pentru că la temperaturi de peste 26 de grade trebuie să oprim tratamentul, iar 21 de grade avem la prima oră a dimineţii”.

În plantaţie este amplasat un sistem de avertizare fitosanitară prin care ţin legătura permenent cu serviciul judeţean de specialitate. În privinţa lucrărilor de combatere, inginerul Dumitru Tivgă ne declară că nu este nimic rigid, trebuie să fii tot timpul atent la cultură. „Nu am făcut o listă anume pe care s-o respecţi; ţinem cont de specificul zonei.

Până acum am făcut un număr mai mic de tratamente antimană, pentru că au fost ploi puţine. Nu are rost să dai substanţe, că îţi creşti preţul de cost automat. S-a cam dus vremea în care făceai exces de substanţă, toate costă, toate încarcă cheltuielile. Trebuie să facem minimum de tratamente, din două motive: nu are rost să îmbolnăvim producţia şi doi - preţul de cost creşte! Un tratament a ajuns la 4-500 de lei pe hectar!”

De fapt, există un registru de stropiri, stabilit cu rigoarea omului de ştiinţă de către Viorel Lefter, care, onorific, este şi consultantul de specialitate al companiei Eurofruct.

Fertilizare cu compost

Terenul exploataţiei pomicole a fost fertilizat organic din toamnă, cu maşini speciale. S-a folosit compost din staţia de la Umbrăreşti, un sat din apropiere, component al oraşului Tg. Bujor. Doza: 20-30 tone/hectar. Inginerul Tivgă ne spune că gunoiul menajer nu este scump ca preţ. Mai bun ar fi fost cel de grajd, dar în zonă e cam puţin.

Marile complexe zootehnice au dispărut. În exploataţia pomicolă s-au făcut şi fertilizările de vegetaţie, fazial, cu îngrăşăminte chimice pe bază de azot. Specialiştii recomandă doze cuprinse între 60 şi 140 kg nitrogen la hectar, pentru recolte medii de 8-30 t/ha. Sporul de producţie poate fi şi de o treime. Fosforul se poate aplica în cantităţi de 20-150 kg P2O5/ha, la care se adaugă şi potasiu.

Tăierile în verde

Fiecare specie de pomi fructiferi s-a ales cu grijă. Recoltarea şi livrarea producţiei acoperă ritmic o perioadă mai mare a anului. Primele fructe care iau drumul pieţei sunt cireşele de mai, iar ultimele, merele, pot sta în rod şi până dincolo de mijlocul toamnei.

După recoltare se fac tăierile în verde la cais şi la cireş. De obicei, în livada de la Viile această lucrare se execută la sfârşitul lunii iulie şi începutul lui august, atunci când ramificaţiile scurte au format muguri terminali; sporul anual începe să se stabilizeze şi tăierile nu mai pot declanşa anumite reacţii adverse: apariţia lăstarilor din cioturi sau ridicarea vârfurilor mlădiţelor orizontale.

Oamenii angajaţi la această lucrare pretenţioasă ştiu să taie. Au experienţă şi îndemânare, majoritatea au fost salariaţi şi au muncit în livada fostului IAS. De regulă, la tăierile în verde asistă şi Bogdan Lefter.

Afacerea cu frezii şi... „criza-n temă”!

În exploataţia horticolă a companiei Eurofruct sunt amenajate patru module de sere pe o suprafaţă totală de jumătate de hectar. Iniţial, proiectul fusese pentru cultivarea florilor. La începutul anului, s-au produs mai mult frezii. Floarea este o afacere de sezon. Nu mai are preţ, puterea de cumpărare a românilor a scăzut. Frezia se vinde cel mai bine primăvara, la început de martie. Producerea florilor este o activitate energofagă.

Trebuie să încălzeşti spaţiile de producţie încă din perioada decembrie - ianuarie, când căldura-i scumpă. „Nu avem posibilităţile altor sere din Ardeal sau din Ungaria care folosesc pentru încălzire apa geotermală. Noi utilizăm combustibilul lichid. Este costisitor... Poate că ar trebui să facem reconversia sistemului de alimentare. Dar este o altă investiţie. Deocamdată, nu ne permitem”, ne-a declarat inginea Oana Tetic, şefa sectorului de sere.

Tomate altoite

În seră, inginerul Dumitru Tivgă este în largul lui. A lucrat ani buni în spaţiile de producţie protejate. Ne declară că stăpâneşte destul de bine tehnologia de altoire a legumelor. La serele din Bârlad aplica frecvent altoiri. Aici, deocamdată, nu a avut suficiente condiţii. Spaţiile erau ocupate de frezii şi nu avea unde produce răsadul.

Aşa că a preferat să cumpere sămânţă - Abellus, Corbus şi Clarabella - hibrizi extratimpurii de tomate cu creştere nedeterminată, recomandaţi pentru spaţiile protejate. Apoi, într-un parteneriat cu Institutul Horting din Bucureşti s-a făcut răsadul, s-a multiplicat şi tot la institut s-a produs şi altoirea. Adică toate cele trebuincioase pentru a obţine roşii sănătoase, naturale şi gustoase.

În spaţiul protejat, se recoltau tomatele. „În două sectoare ce au însumat 600 mp, am pus din acelaşi soi de roşii: unul altoit, celălalt nealtoit. La altoire, densitatea este mai mică. Însă, diferenţa a fost semnificativă, s-a putut constata în sporul de recoltă. Se produce pe două tulpini şi, în plus, legumele altoite au o rezistentă mai mare la boli şi dăunători.

Deci este mai rentabil să produci legume altoite în spaţii protejate”. Pentru polenizare sunt pregătiţi bondarii, cazaţi în trei stupi. „Ne scutesc de o grămadă de muncă, sunt mult mai eficienţi şi nici nu avem probleme cu roşiile, că altfel, în seră sau în solarii, trebuie făcută polenizarea sau stimularea chimică, cu fel de fel de hormoni”.

Toamna se numără... profitul!

Cu livada, Bogdan Lefter a cheltuit până acum cam vreo 1,5 milioane de euro. Crede că a venit vremea când va culege roadele muncii, ale strădaniei. Ştie însă că în pomicultură, amortizarea unei investiţii vine după mai bine de un deceniu. Un hectar de livadă, cu toate cheltuielile, costă cam 10.000 de lei pe ciclu de producţie.

Veniturile? „Să vedem la final, toamna se numără... profitul!” La anul intră toată livada în capacitate deplină de producţie. Atunci, recolta de fructe se va apropia de 2.000 de tone. Preţul de plecare al fructelor din livadă este mic, dar pe tarabă la piaţă fructele produse la Viile sunt mult mai preţuite.

În pomicultură, orice investiţie este costisitoare. Pentru ca dealurile Bujorului să fie din nou îmbrăcate în floare şi roadă au fost cheltuite mai bine de 1,5 milioane de euro. O sumă considerabilă. În aceşti ani, două proiecte SAPARD, de câte 500.000 de euro fiecare, au prin viaţă.

Apoi, s-au adăugat creditele bancare, sursele proprii de finanţare şi un leasing de 200.000 de euro. Astfel, ferma de la Viile deţine mijloace mecanizate moderne pentru a executa toate lucrările în timpul optim impus de tehnologie.

Programul investiţional nu este nici pe departe încheiat. O nouă etapă va urma: realizarea unei microcapacităţi pentru procesarea producţiei horticole. În final, investiţia de la Viile se va ridica la circa 8 milioane de euro. Dar mai întâi de toate, livada trebuie să ajungă la potenţialul maxim de producţie.

Sădeşte un pom, păstrează-te om!

Înţelepciunea populară spune că ”într-o viaţă, fiecare om trebuie să ridice o casă, să sădească un pom şi să sape o fântână”! Altminteri, viaţa şi-ar pierde din valoare. Or, Bogdan Lefter a reuşit din plin. A ridicat o casă, are o familie închegată şi doi copii, ca doi pui de cireş în floare. Soţia lui, Anca, este managerul unui cunoscut hotel din Galaţi.

Bogdan Lefter a sădit nu un pom, ci o întreagă livadă! Iar fântâna, ce simbolizează altruismul, grija faţă de semeni, este tocmai această firmă de succes - Eurofruct. Apa vie a investiţiei a reuşit să redea viaţa unui pământ ostenit de atâta nepăsare şi speranţa unor oameni, într-un sat cu nume predestinat - Viile!

FERMA EUROFRUCT DE LA VIILE

• Tip investiţie: Complex horticol cu livadă pe 75 hectare, plantaţie viticolă pe 10 hectare şi 5.000 mp de seră pentru floricultură şi legumicultură;

• Surse de finanţare: două europroiecte, fiecare în valoare de câte 500.000 de euro, contract de leasing pentru gama de maşini şi utilaje agricole, credit bancar cu dobândă subvenţionată;

• Număr mediu de angajaţi - 25 şi peste 50 de zilieri în campania de recoltare;

• Producţia totală la intrarea pe rod - peste 2000 de tone;

• Desfacerea producţiei - la intern;

• În viitor: construirea unei capacităţi de depozitare şi de procesare a producţiei.

revista-ferma.ro