Marian Petria merge la Jocurile Paralimpice

[dcp100168]

Marian Petria merge la Jocurile Paralimpice

Un tânăr în vârstă de 21 de ani, care în urma unor grave complicaţii la naştere a rămas cu un handicap sever, este acum un atlet de succes, fiind desemnat trei ani la rând sportivul anului din Galaţi.

Povestea lui Marian Petria (21 ani) a început la scurt timp după Revoluţie. Pe 19 septembrie, tânărul gălăţean a venit pe lume, naşterea fiind, în cazul lui, o primă, şi poate cea mai teribilă luptă cu viaţa. Alexandrina Petria, mama tânărului, îşi aminteşte şi acum cu durere orele lungi de travaliu, în care cadrele medicale de la Maternitate, "subjugate" de televizoarele care începeau imediat după 89 să umple spitalele, au lăsat-o să se chinuie 48 de ore.

„Am fost două zile în travaliu până când s-au hotărât medicii să îmi facă cezariană. Când s-a născut Marian, era vânăt tot şi nu a respirat 15 minute. Medicii i-au dat nota 1, era efectiv mort. Dacă nu suna atunci soţul meu să vadă ce e întâmplă cu noi poate că nu îl resuscitau. L-au băgat în apă rece şi aşa a respirat prima dată", povesteşte Alexandrina Petria.

În lipsa oxigenării creierului, micuţul Marian a rămas cu sechele grave, care au început să se facă observate abia când pruncul avea şapte luni. Mâinile şi picioarele lui nu erau ca ale unui copil normal, fapt ce i-a determinat pe părinţi să se lanseze într-o lungă şi teribilă luptă cu handicapul.

Sindromul piramido-extrapiramidal care îi afectau lui Marian deopotrivă mâinile şi picioarele a necesitat lungi cure de tratament şi fizioterapie, prin care tânărul a trecut încă de la vârsta de 2 ani. „Ani de zile a făcut recuperare. Nouă ani am fost cu el la Gura Ocniţei, prin spitale, la biserici, mânăstiri şi chiar la vrăjitoare. Nu mai ştiam ce să fac, dar în cele din urmă terapiile au dat rezultat şi şi-a putut folosi picioarele şi chiar a învăţat să scrie, ţinând pixul cu bărbia şi cu vârfurile degetelor. Cu mâinile însă nu se descurcă deloc nici nu se poate hrăni singur sau să şi le folosească la necesităţile cele mai intime", detaliază Alexandrina Petria.

Sportiv de mic

La şapte ani, Marian a uimit pe toată lumea când a vrut să iasă pe terenul de fotbal ca să bată mingea cu ceilalţi copii. Vroia să joace fotbal şi nici boala şi nici prejudecăţile celor din jur nu l-au împiedicat.

„Vecinii mă ştiau, alţii copii îmi ziceau handicapat, dar până la urmă am jucat fotbal cu ei", ne-a spus cu dificultate Marian Petria, a cărui vorbire este grav afectată de sindromul de care suferă.

Tânărul a fost refuzat la Liceul Sportiv, unde părinţii au vrut să îl înscrie încă din clasa întâi, dar nici asta nu l-a învins pe Marian. A mers la şcoală la fel ca ceilalţi copii, muncind de două ori mai mult pentru a reuşi să scrie literele şi să citească. Tot timpul a fost însoţit de mama lui, cea care merge şi acum cu el la liceu. „Marian este în clasa a XII-a, la Liceul Economic şi eu merg cu el la cursuri. El ascultă lecţiile, iar eu iau notiţe pentru el şi îi scriu la lucrări, la teze. Când va termina, poate îşi va putea şi el găsi ceva de lucru, pentru că îi place să fie independent, să se ajute singur. Noi nu vom trăi veşnic", adaugă mama lui Marian.

A ajuns în Cartea Recordurilor

Când a împlinit 18 ani, Marian a făcut un prim pas spre independenţă. S-a înscris la Asociaţia Sporting Club din Galaţi, unde a fost încurajat să practice atletismul, disciplină la care s-a dovedit excelent. La scurt timp după începerea antrenamentelor, a obţinut primele victorii. În 2009, la un concurs de atletism destinat persoanelor cu dizabilităţi de la Bucureşti a câştigat trei medalii: aur la 100 de metri, argint la cinci kilometri şi bronz la aruncarea suliţei.

Alternând antrenamente zilnice la sală şi pe stadion, Marian a ajuns să obţină nişte timpi la alergare care ar face invidios un atlet: 100 de metri îi parcurge în 14 secunde, 200 de metri în 30 de secunde, iar 400 de metri în 1,16 secunde.

În 2009 a intrat în Cartea Recordurilor după ce a participat la cea mai lungă ştafetă din lume, de 3.094 de kilometri, iar acum este printre cei 14 sportivi cu dizabilităţi care vor reprezenta România la Jocurile Paralimpice, care se vor desfăşura în septembrie, la Londra. „Este primul meu concurs internaţional", ne-a mărturist fericit tânărul care va merge în Anglia alături de gălăţeanca Alina Puţanu, vicecampioană mondială la powerlifting.

„Marian este un tânăr deosebit, cu o voinţă de fier care face ceea ce ar trebui să facă toţi copiii cu handicap. Mai sunt tineri cu dizabilităţi, dar nu se îndreaptă spre sport, deoarece părinţii îi superprotejează. Nu realizează că sportul îi fortifică şi că aceşti tineri trebuie să aibă încredere în ei, pentru a se putea descurca singuri", conchide Vasile Cristea, preşedintele Asociaţiei Sporting Club din Galaţi.

adevarul.ro

[dcp100168]

Un gălăţean special luptă pentru Jocurile Paralimpice

* Gălăţeanul Marian Petria (21 ani), un tânăr care a reuşit să îşi învingă boala pentru a face sport de performanţă * Este proaspăt deţinător a două noi recorduri de viteză, înregistrate zilele trecute, la Jocurile Naţionale de Atletism pentru tinerii cu dizabilităţi *

S-a luptat ani de zile să îşi poată folosi mâinile şi picioarele, iar acum este unul dintre cei mai buni sportivi cu dizabilităţi din România. Marian Petria a fost diagnosticat imediat după naştere cu sindrom piramido-extrapiramidal, care l-a împiedicat ani de zile să se poată folosi de membrele sale ca orice copil normal. Voinţa sa a fost însă mai puternică decât puterea medicilor de a-i ameliora handicapul şi a descoperit, prin sport, leacul prin care a dobândit picioare puternice şi viteză. Este un sportiv a cărui determinare îl face demn de Cartea Recordurilor.

Se pregăteşte pentru Olimpiadă

De trei ani, Marian este membru al Asociaţiei Sporting Club din Galaţi, unde a fost încurajat să practice atletismul. Tânărul gălăţean nu s-a dat înapoi de la antrenamentele dure, pe care le face aproape zilnic, fie la sală, fie pe stadion şi a reuşit prin perseverenţă să adune zeci de medalii la concursurile de atletism şi chiar să intre în Cartea Recordurilor, în 2009, odată cu participarea la cea mai lungă ştafetă din lume, de 3.094 de kilometri.

Ceea ce îşi doreşte însă cel mai mult este să ajungă la Jocurile Paralimpice de la Londra, din toamna acestui an. "Ca să ajung acolo, zilele acestea sunt în Croaţia, la Zagreb, unde va trebui să mă clasific şi să îmi stabilesc baremul. Astea depind de cât de repede voi alerga. Mai merg împreună cu încă doi atleţi, Florin Cojoc, de la Iaşi, şi Maria Stănescu, de la Lugoj. Sper să fie bine şi să merg la Londra!", ne-a declarat tânărul atlet înainte de a decola spre concursul care durează patru zile.

Un lucru foarte important de menţionat este că Marian Petria a făcut deja un prim pas spre Jocurile Paralimpice, îmbogăţindu-şi în acelaşi timp palmaresul personal cu noi recorduri. La Jocurile Naţionale de Atletism de la Bucureşti a fost unul dintre cei mai buni 120 de sportivi participanţi.

"Am luat aurul la probele de 100 şi 200 de metri şi am reuşit să dobor recordurile anterioare, cu 14,4 secunde şi respectiv 30,7 secunde", ne-a spus cu mândrie Marian.

Cu gândul că Galaţiul ar putea fi reprezentat la Jocurile Paralimpice de un tânăr care dovedeşte atât de multă voinţă şi curaj, îi dorim lui Marian Petria să poarte culorile României cu cinste, la toamnă, în Regatul unit!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Marian Petria, paralimpic de Cartea Recordurilor. A învins soarta și a devenit campion

Marian Petria s-a născut cu grave deficiențe fizice și de vorbire, dar prin voință și perseverență și-a învins handicapul și a obținut aproape 50 de medalii în atletism. A urmat liceul scriindu-și lecțile cu nasul și a luat Bacalaureatul din prima, iar acum ajută și alte persoane în dificultate.

Marian Petria (32 de ani), sportiv și multiplu medaliat paralimpic, este dovada vie că niciun vis nu este imposibil de realizat dacă muncești zilnic să îl împlinești. Tânărul s-a născut cu grave deficienţe fizice și a ajuns acum unul dintre cei mai apreciaţi și mai medaliați alergători din România. A câștigat până acum aproape 50 de medalii la competiţiile naţionale şi internaţionale la care a participat.

Drama lui Marian Petria a început cu două zile înainte să se nască, pe fondul gravelor deficienţe ale sistemului medical românesc de la acea vreme. Mama tânărului, Alexandrina Petria, a ajuns la spital în chinurile naşterii, pe 17 septembrie 1990, însă medicii de la Maternitatea din Galaţi au lăsat-o să agonizeze timp de două zile până când, în sfârşit, au decis să-i facă o operaţie cezariană.

Cele două zile de travaliu au fost aproape fatale pentru făt, aşa că Marian a ajuns pe lume mai mult mort decât viu. „Când s-a născut Marian, era vânăt tot şi nu a respirat 15 minute. Medicii i-au dat nota 1, era efectiv mort. Dacă nu suna atunci soţul meu să vadă ce se întâmplă cu noi, poate că nu-l resuscitau. L-au băgat în apă rece şi aşa a respirat prima dată“, a rememorat clipele de groază pe care le-a trăit atunci mama lui, Alexandrina.

Își scria lecțiile cu nasul

În urma experienței traumatizante de la naștere, Marian a rămas cu sechele grave, care au devenit vizibile la câteva luni de la acel moment. Mâinile şi picioarele lui nu erau ca ale unui copil normal. Au urmat ani de recuperări şi fizioterapie pentru afecțiunea cu care s-a ales la membrele superioare, dar tânărul nu a dat semne vizibile de însănătoşire.

Marian nu-şi poate folosi mâinile decât foarte puțin, nu poate mânca, nu se poate spăla şi vorbeşte cu dificultate. „Le mulțumesc părinților mei pentru că datorită lor, mai ales mamei, am reușit să termin liceul, să iau Bac-ul și să mă lansez pe plan sportiv“, ține să ne spună Marian.

La școală nu i-a fost deloc ușor, dar printr-o voință de fier a reușit ceea ce puțini ar fi crezut că este posibil. La scris se ajută cu bărbia şi cu ambele mâini, iar timp de 13 ani, mama lui a mers cu el la școală ca să îl ajute. Îi scria lecțiile predate la clasă și citeau împreună până când Marian a învățat să se descurce singur.

Își scria temele la calculator cu nasul, iar apoi mama lui le printa. A fost admis la Colegiul Economic din Galați și a luat Bacalaureatul din prima, performanțe deloc de neglijat ținând cont de starea de sănătate a lui Marian.

Colegii lui din clasa primară au fost inițial răi cu el pentru că nu înțelegeau de ce Marian nu este ca ei. Învățătoarea le-a explicat afecțiunea de care suferă colegul lor, iar în timp s-au împrietenit. Același tratament l-a primit o perioadă și din partea copiilor de la bloc, însă, în cele din urmă, și ei s-au apropiat de Marian și au ajuns să joace împreună fotbal.

„Foștii mei colegi, mulți plecați în străinătate, mă caută când se reîntorc în țară. Se interesează de mine, de starea mea de sănătate și se bucură de rezultatele mele sportive“, mărturisește cu emoție Marian.

Antrenamente spartane și performanțe remarcabile

Marian iubește atletismul și a vrut dintotdeauna să fie tratat ca orice alt om. La vârsta de 18 ani, părinţii l-au înscris în Asociaţia Persoanelor cu Handicap „Sporting Club“ din Galaţi. Paul Cristea, președintele asociației, l-a ajutat constant să participe la concursuri de atletism atât în țară, cât și în străinătate. Își amintește că prima dată a alergat la un cros pe faleza Dunării, de Ziua Scrumbiei.

A fost și primul concurs câştigat, iar asta l-a motivat să se antreneze și mai mult. Alterna antrenamentele zilnice la sală cu cele de pe stadion, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Marian a ajuns să obţină timpi la alergare care ar face invidios un atlet fără problemele fizice ale tânărului: 100 de metri îi parcurge în mai puţin de 14 secunde, 200 de metri – sub 30 de secunde, iar 400 de metri în 1 minut şi 16 secunde.

În 2009 a reușit o nouă performanță notabilă: a câștigat trei medalii, una de aur la 100 de metri, una de argint la cinci kilometri şi alta de bronz la aruncarea suliţei. Ulterior, a început să participe și la competiții internaționale, iar din 2012 a participat la campionatele europene și mondiale destinate sportivilor paralimpici. Primul concurs de atletism la care a participat a fost în Croaţia, apoi s-a înscris la o competiție în Olanda, unde a ieşit pe locul patru.

„Sportul înseamnă viață“

Gălățeanul s-a numărat printre cei 14 români selectați să participe în 2012 la Jocurile Paralimpice de la Londra. Ulterior, la un concurs din Emiratele Arabe a suferit o accidentare gravă: fractură de menisc şi ligamente.

A avut nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a se putea reface complet, dar pentru că este un luptător înnăscut, Marian a reușit să treacă cu bine și peste această încercare. La scurt timp, obținea locul secund la proba de 200 de metri și locul patru la proba de 100 de metri la un campionat internațional de atletism de la Paris destinat paralimpicilor.

În prezent, sportivul participă la probele de atletism de 100 de metri, 200 de metri și 400 de metri, precum și la săritura în lungime. La această ultimă probă a reușit o săritură de 4,39 metri la un concurs în Polonia, o performanță impresionantă la categoria de paralimpici la care concurează. „Pentru mine, sportul înseamnă viață. Sunt bucuros când reușesc să ajung la sosire printre primii“, spune Marian.

Performanță de Cartea Recordurilor

În 2009, Marian a intrat în Cartea Recordurilor când a participat la cea mai lungă ştafetă din lume, de 3.094 de kilometri. S-a întâmplat în România, fiind vorba, practic, despre un tur al ţării în 336 de ore, la care au luat parte sute de atleţi amatori şi profesionişti, în alergare continuă.

La Campionatul European din Italia destinat paralimpicilor a obținut un loc trei, locul patru și locul cinci și s-a calificat pentru campionatul mondial de atletism care va fi organizat anul viitor. Următorul său obiectiv este să se înscrie la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Galați, dar visul lui este să ajungă la paraolimpiada din 2024 care va avea loc în Franța, pentru care se pregătește intens.

A obținut și o diplomă de antrenor personal și se folosește acum de experiența lui din atletism pentru a ajuta alte persoane. „Îmi place să îi ajut și pe alții, dar vreau ca munca mea să rămână anonimă. Important este binele pe care îl fac“, își încheie Marian pledoaria pentru viață și sport.

adevarul.ro

[dcp100168]

Paralimpicul Marian Petria, două medalii în Thailanda

În perioada 1-9 decembrie, oraşul Nakhon Ratchasima din Thailanda a găzduit Jocurile Mondiale World Ability Sport. România a fost reprezentată de cinci sportivi: Andreea Manole, Florentina Hriscu, Tabita Vulturar, Marian Petria, Mărioara Stănescu şi antrenorii lor: Marlena Chiţu, Florin Cojoc, Adrian Tamaş. O evoluţie foarte bună a avut gălăţeanul Marian Petria, sportiv legitimat la APH Sporting Club Galaţi, însoţit de antrenoarea Marlena Chiţu, care a cucerit două medalii: argint în proba de 200 metri, cu 30,07 s care reprezintă „personal best”, respectiv bronz la 400 metri cu 67,01 s, dar şi un loc 4 la 100 metri cu rezultatul 15,10. România s-a clasat pe locul 10 din 43 de ţări, cu un bilanţ de: 7 medalii de aur, 2 de argint şi 2 de bronz. O performanţă extraordinară pentru care Marian, un exemplu care ar trebui urmat de cât mai mulţi dintre concitadinii noştri, şi antrenoarea Marlena Chiţu merită respectul şi aprecierea noastră.

regionalpress.ro