Management coroziv la Oţelul Galaţi

[dcp100168]

Management coroziv la Oţelul Galaţi

Baronii din fotbal dau statului tunuri de milioane de euro, prin fraude fiscale “în formă continuată”, cum se spune în Codul Penal. Urmare a “celui mai bun management” a celebrului Meme Stoica, Fiscul a cerut instanţei dizolvarea “vechiului” Oţelul, care, a acumulat datorii de 10,5 milioane de lei (2,5 milioane de euro). Pe 14 octombrie, Tribunalul Galaţi a aprobat cererea Fiscului, care s-a ales cu ce a mai putut scoate la licitaţie: două porţi de fotbal şi o tabelă electronică. Între timp, la Oţelul tensiunile continuă, noul director francez de la combinat aliindu-se cu Ionel Borş împotriva lui Marius Stan.

Praful de pe tobă. Asta va putea să recupereze Fiscul din datoriile acumulate la stat de fostul Oţelul Galaţi, din vremea când clubul de fotbal era condus de Meme Stoica.

Pe 25 mai 2011, ANAF a cerut Tribunalului Galaţi dizolvarea Asociaţiei Clubul de Fotbal Oţelul Galaţi, persoana juridică prin care a fost administrată echipa gălăţeană până în 2005. Prin sentinţa nr 136/14.10.2011, magistraţii au admis cererea ANAF, dispunând dizolvarea asociaţiei. Aşa au eşuat încercările Fiscului de a recupera datorii de 10,5 milioane de lei. Prin cererea de dizolvare, ANAF şi-a recunoscut înfrângerea. Datoriile Oţelului nu mai puteau fi recuperate, pentru că în 2005 activele clubului au fost transferate la SC FC Oţelul SA Galaţi, iar ANAF nu mai avea ce executa silit. Aceeaşi manevră a fost făcută şi la Steaua, Dinamo, Sportul Studenţesc şi multe alte mari cluburi, care şi-au înfiinţat societăţi pe acţiuni la care au transferat activele, lăsând Fiscul să se lupte cu o puzderie de asociaţii falimentare.

Meme, Igor şi finul lui Nica

Suma de 10,5 milioane de lei reprezintă datorii şi penalităţi acumulate în perioada în care clubul a fost condus de Mihai Stoica, Igor Pârvu şi Nicu Boghici.

Mihai Stoica a fost în conducerea Oţelului din februarie 1992 până în iunie 2002, fiind, pe rând, preşedinte al secţiei de fotbal, vicepreşedinte şi director general. Oţelul era echipa Sidexului şi cum, la privatizarea combinatului, Guvernul Năstase i-a dat lui Lakshmi Mittal şi Stadionul „Oţelul”, indienii s-au considerat şi stăpânii clubului.

După plecarea lui Meme la Steaua, primul director indian la Sidex, Narendra Chaudary, l-a numit la conducerea Asociaţiei Clubul de Fotbal Oţelul Galaţi, pe Igor Pârvu. Fostul navigator nu avea nimic în comun cu fotbalul, dar era patronul restaurantului care asigura cateringul pentru primii indieni instalaţi la Galaţi. După câţiva ani, Pârvu a avut totuşi o legătură cu fotbalul: în 2008 a candidat la Primăria Galaţi din partea PNG-ului lui Gigi Becali.

După Igor Pârvu, oamenii lui Lakshmi Mittal l-au numit la conducerea clubului pe Nicu Boghici, fost fotbalist, îmbogăţit înainte de 1990 prin mici tranzacţii cu carne de la abatorul Şendreni, la care avea cartea de muncă, iar după 90 prin afacerile cu tablă de la Sidex. Boghici e finul vicepreşedintelui PSD Dan Nica, liderul PSD Galaţi.

În noiembrie 2003, în mandatul lui Boghici, un control al DGFP Galaţi a descoperit la Oţelul o evaziune fiscală de 15,7 miliarde de lei vechi, din care 13,4 miliarde impozite la salariile şi primele încasate. Finanţele au trimis raportul de control la IPJ Galaţi, dar cercetările penale au trenat, iar evaziunea a continuat.

Oţelul, vector PSD

La alegerile locale din 2004, Oţelul a fost folosit ca vector electoral pentru realegerea în funcţia de primar a lui Dumitru Nicolae (PSD). La sugestia naşului Dan Nica, Boghici a avut pentru microbişti un mesaj ultimativ: Dumitru Nicolae e singurul care poate salva Oţelul de la faliment. Era şi un gest de recunoştinţă, pentru că Nicolae a fost director general la Sidex şi el îi semna lui Boghici contractele pentru afacerile cu tablă. În ziua alegerilor, pe 6 iunie 2004, Boghici a organizat plecarea gratuită, cu trenul, a tuturor fanilor Oţelului la Bucureşti, la finala Cupei României, piedută în faţa lui Dinamo cu 0-2. Cazul a fost reclamat ca mita electorală, dar după alegeri a fost uitat.

În august 2004, Fiscul a depus o nouă plângere penală împotriva conducerii Oţelului, dar nici de această dată nu s-a întâmplat nimic. Datoriile au crescut la 22,3 miliarde în octombrie 2004. În perioada februarie-iunie 2005, Oţelul a plătit 10,4 miliarde de lei, dar la un nou control, din mai 2005, Fiscul a descoperit că datoriile crescuseră la 83,1 miliarde.

Finanţele au cerut din nou cercetarea penală a conducerii clubului pentru stopaj la sursă, adică nevirarea impozitelor reţinute angajaţilor pe statul de plată. În iunie 2005, s-a tras din nou linie. Oţelul avea datorii de 105,67 miliarde de lei vechi, din care 57 miliarde la bugetul de stat, 24 la asigurări sociale, 6 la fondul de şomaj şi 14,5 miliarde la asigurările de sănătate. Stopajul la sursă era de 12,7 miliarde.

Manevra conducerii Sidex

În ianuarie 2005, a fost pusă la cale o manevră menită să scape clubul de datoriile uriaşe la stat, prin abandonarea în braţele Fiscului a Asociaţiei Clubul de Fotbal Oţelul şi trecerea echipei pe o nouă societate.

Pe 30.03.2005, la Registrul Comerţului a fost înregistrată SC FC Oţelul SA Galaţi. În timp ce funcţionarii ANAF încă mai calculau şi recalculau datoriile, activele clubului au fost trecute în patrimoniul noii firme. Echipa a fost înscrisă la Liga Profesionistă de Fotbal prin noua persoană juridică. Interesantă e structura acţionariatului FC Oţelul SA. Acţionarii sunt cinci persoane fizice, care la vremea respectivă erau directori la principalul sponsor şi proprietarul stadionului, Combinatul ArcelorMittal: senior managerul Ionel Borş şi directorii Radu Nicu, Aurelian Mocanu, Mirela Gătin şi Mihai Ungureanu, care au câte 19,2% din acţiuni. Asociaţia Clubul de Fotbal Otelul deţinea 4%. La conducerea Oţelului a fost numit Viorel Anghelinei, urmat de actualul director, Marius Stan. Când a fost întrebat de acele datorii, Marius Stan a răspuns sec: “e vina celor care au condus Oţelul în acea perioadă”.

"Chilipirul" Fiscului

Manevra i-a enervat pe finanţişti, care au pus sechestru pe ce au mai găsit din activele vechii asociaţii: două porţi de fotbal şi o tabelă electronică portabilă, ce aveau o valoare de 1.584 ori mai mică decât datoriile clubului. Pe 18 noiembrie 2005, la ora 11.00 fix, DGFP Galaţi a organizat licitaţia pentru vânzarea celor două “active”. Pentru “tabelă electronică, schimb jucători”, preţul de pornire era de 1.590,8 lei, iar pentru cele două “porţi de fotbal din duraluminiu 7x2, cod 50110, pereche”, prima strigare era de 5.542 lei. Evident că nu au fost muşterii, iar statul a rămas cu buza umflată.

Acum, Oţelul nu mai are datorii. A ajuns să obţină performanţe notabile, câştigarea Campionatului şi Supercupei cu un buget anual incredibil de mic, de trei milioane de euro, sponsorizarea ArcelorMittal.

Dar asta nu înseamnă că nu sunt probleme. Câştigarea campionatului a creat tensiuni între echipă şi acţionari. A circulat chiar zvonul că cei cinci directori acţionari la club ar vrea ca, odată cu venirea banilor de la UEFA, să încaseze dividende. Apoi a apărut zvonul că ei ar renunţa la participaţiile la Oţelul numai dacă li se va plăti câte un milion de euro. Zvonurile au fost infirmate de preşedintele CA, Ionel Borş: „Nu vrem să luăm dividende aşa cum se aude. Noi suntem simpli angajaţi şi veghem la buna desfăşurare a activităţii clubului”.

Întârzieri la salarii

În sezonul trecut, jucătorilor de la Oţelul li s-a promis că dacă vor câştiga campionatul vor primi câte o primă de obiectiv de 100.000 de euro. Au câştigat campionatul, ba şi Supercupa, dar vara a trecut doar cu antrenamente şi stagii de pregătire, fără ca jucătorii să primească vreun ban.

Băncile chiar rugau Oţelul să facă un credit, pentru că se ştia că în toamnă vor primi banii de la UEFA, însă Consiliul de Administraţie s-a opus. Mai mult, erau restanţe şi la plata salariilor. Situaţia l-a adus la exasperare şi pe directorul Oţelului, Marius Stan, mai ales că CA-ul condus de Ionel Borş nu se gândea să achite primele de obiectiv nici după ce, pe 15 octombrie, clubul primise primele 6,8 milioane euro de la UEFA.

"După ce au câştigat campionatul, jucătorii au stat două luni cu salariile neplătite, în condiţiile în care toate băncile din ţara asta se roagă de noi să mergem să facem împrumut la ei, ştiind că avem banii de la UEFA, dar n-a vrut <<Gică Contra>>, board-ul nostru, denumit aşa frumos englezeşte. De ce să le dea la <<sărăntocii>> ăştia salariile? După ce a venit povestea cu acel concediu al meu şi am bătut în masă, abia atunci au catadicsit să semneze contractul de împumut şi jucătorii să fie plătiţi”, a răbufnit directorul Oţelului. Preşedintele CA a motivat formal nu s-au plătit primele pentru că nu fuseseră întocmite hârtiile. În săptămâna următoare au început să îşi primească banii.

Rocadă la combinat

Pe fondul tensiunilor de la Oţelul, în octombrie, directorul general al combinatului, Thierry Le Gall, căruia oricum nu îi era pe plac combinaţia ciudată cu cinci directori acţionari la Oţelul, a spus în mod clar că Oţelul trebuie să îşi caute alt sponsor.

Unele surse susţin că îl şi mandatase pe Marius Stan cu găsirea unui nou sponsor. Între timp, Thierry Le Gall a plecat de la conducerea combinatului, reluându-şi funcţia deţinută anterior venirii lui la Galaţi, de şef al Diviziei Flat Carbon Europe a ArcelorMittal. Noul director general al combinatului gălăţean, Eric Remisz, e tot francez, dar nu a mai lucrat

în grupul ArcelorMittal. El a fost director general adjunct la Apa Nova şi există informaţii despre o prietenie a sa mai veche cu Ionel Borş. Cu aprobarea tacită a lui Remisz, Ionel Borş l-ar putea demite pe Marius Stan din funcţia de director, preluând controlul absolut al clubului.

Borş ar vrea să-i impute lui Marius Stan faptul că a modernizat o bază sportivă fără aprobarea sa. Este vorba de Baza Sportivă „Ancora”, care a aparţinut Şantierului Naval şi care a fost preluată de Oţelul.

Ingineriile de la Dinamo şi Steaua

Prin inginerii asemănătoare au fost “rezolvate” şi datoriile altor cluburi, precum Dinamo, Steaua sau Sportul Studenţesc. După ce şi-au transferat activele la noile firme, Cristi Borcea şi Gigi Becali au cerut dizolvarea asociaţiilor. Practic, după ce acumulaseră datorii la stat de 10 milioane de euro, cele două asociaţii au cerut din proprie iniţiativă intrarea în faliment. În dosarul 32249/3/2010, Tribunalul Bucureşti a aprobat pe 07.07.2010 cererea Asociaţiei Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo Bucureşti de deschidere a procedurii falimentului. După un an şi trei luni de amânări, a fost dat un nou termen, pe 30.11.2011. În dosarul 5935/3/2011, pe 27.06.2011, Tribunalul Bucureşti a aprobat şi cererea Asociaţiei Fotbal Club Steaua Bucureşti de a intra în faliment. Primul termen a fost stabilit pentru 05 decembrie 2011.

Regula de aur a baronilor din fotbal este că din moment ce au reuşit să scape de plata datoriilor uriaşe la stat, se pot apuca să facă alte inginerii. În urmă cu câteva luni, şeful ANAF, Sorin Blejnar, povestea cum stau lucrurile cu datoriile lui Steaua şi Dinamo. Dacă Asociaţia Fotbal Club Steaua Bucureşti avea la momentul intrării în faliment datorii la stat de 46,3 milioane de lei, în urmă cu câteva luni FC Steaua datora statului 200.000 lei. La Dinamo e jale. După ce Asociaţia Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo avea la momentul intrării în faliment datorii de 45.835.828 lei, acum şi SC Dinamo 1948 SA a ajuns la datorii de 18 milioane de lei.

ziaruldeinvestigatii.ro