Tren blocat în troienele din Bărăgan

[George]

Dar ce vina are CFR? Sa dea in judecata viscolul.

Acum serios, nu CFR-ul e de vina. Nu calatorii trebuie sa dea in judecata CFR-ul ci CFR-ul trebuie sa dea in judecata statul, sa ii dea in judecata pe politicienii din Ministrul Transporturilor care de 22 de ani fura in continuu si nu a fost in stare sa dotze CFR-ul cu pluguri si freze moderne si utilaje moderne ca in steainatate. in Findlanda unde zapezile si viscolele sunt 300 de zile pe an din 365, a-ti auzit sa ramana vre-un tren blocat? NU! Noi de ce nu avem utilaje ca ei?

Sa li se confiste averile politicinilor, averi obtinute ilegal, si din ele sa se cumpere ultilaje moderne de dezapezire pentru CFR.

Edited February 8, 2012 by George

[dcp100168]

Oamenii din trenul înzăpezit s-au întors acasă după 59 de ore de coşmar!

* Trenul care a rămas înzăpezit de mai multe ori în drum spre Bucureşti, a revenit aseară în Galaţi * Unii dintre sinistraţi se aflau în vagoane de luni dimineaţă, alţii din seara aceleiaşi zile * Mecanicul primei locomotive este considerat de către cei din tren drept eroul care le-a salvat vieţile * Câţiva temerari s-au încumetat, la foarte puţin timp, să o ia de la capăt, plecând cu un alt tren spre Capitală

Uuuuu! Uuuu! Uuuu! Este ora 16.38, iar mecanicul locomotivei parcă nu-şi poate opri şuieratul sirenei cu care îşi exteriorizează bucuria intrării în gara Barboşi.

Pentru el şi pentru sinistraţii pe care-i readucea în Galaţi era sunetul victoriei, al întoarcerii din epoca de gheaţă. Sute de oameni, care porniseră luni cu trei trenuri diferite spre Bucureşti, două din Galaţi şi unul din Constanţa, se strigau acum pe numele mic, ca nişte prieteni vechi.

„Dane, dă jos geanta, mai avem puţin”, se strigă în primul vagon către un pasager venit din Constanţa şi care trebuie musai să ajungă în Capitală, trimis cu sarcini urgente de firma la care lucrează. „Sunteţi împreună, colegi de serviciu?”, iar răspunsul a venit prompt. „Colegi, nu. Dar suntem împreună. De exact 48 de ore, atât a trecut de când am plecat din Constanţa şi ne-am văzut prima dată. De ajuns ca să rămânem prieteni pe viaţă, după câte am pătimit împreună. Am băut apă din acelaşi PET în care am topit zăpada, am mâncat din acelaşi borcan de zacuscă. Asta e partea plină a paharului, acum am şi mulţi alţi prieteni gălăţeni”, a explicat Daniel Radu, de 37 de ani.

„Pentru mine, aventura continuă. Ni s-a spus că este pregătită o altă garnitură de tren care să ne ducă totuşi la Bucureşti, dar pe altă rută, prin Tecuci. Nu am de ales, am sarcini de serviciu importante. Dar plec fără frică, mai rău decât a fost până acum nu se poate”, a adăugat constănţeanul.

„Primul mecanic ne-a salvat viaţa”

Într-o atmosferă neaşteptat de liniştită printre oameni pe care te-ai fi aşteptat să-i găşeşti nervoşi, la limita răbdării şi care să-şi strige nemulţumirile şi acuzaţiile la adresa autorităţilor, vocile se acoperă una pe alta, dar toţi spun cam acelaşi lucru, numai cuvinte de laudă la adresa conductorului de tren şi mai ales a mecanicului primei locomotive care a plecat din Galaţi.

„A plecat luni dimineaţă cu noi, la Brăila am stat 13 ore, plus alte patru până ne-am blocat la C.A. Rosetti, era cam ora 1 noaptea. Chiar şi după 17 ore, omul acela a rezistat şi a rămas treaz ca să mişte trenul în faţă şi în spate. Dacă adormea, îngheţau saboţii, îngheţa tot, iar noi am fi rămas şi fără căldură, am fi murit toţi acolo”, a spus Doru Mirică. Ceilalţi au adăugat că acel mecanic a vrut să continue drumul, convins că poate răzbi printre nămeţi, dar nu a fost lăsat.

„De ce am mai plecat din Brăila?”

Suprinzător de calmi, oamenii din tren şi-au expus şi nemulţumirile, enumerând ceea ce ei considerau că au fost gafe ale CFR-ului. „Cine a dat semnătură să plece trenul din Brăila, să dea socoteala. În condiţiile în care erau interdicţii peste interdicţii, se ştia ce e în faţă, nu trebuia să ne expună la aşa ceva. De ce a mai plecat al doilea tren din Galaţi, seara, când cel de dimineaţă nu putuse să plece din Brăila?”, întreba Florin Onose, un gălăţean de 43 de ani. Acesta a adăugat că marţi seara, când s-a încercat plecare din Făurei pentru întoarcere, s-au luat o grămadă de decizii ale căror urmări au fost alte aproape 24 de ore trăite în acel tren.

„Garnitura avea nouă vagoane, deja prea multe în acele condiţii. În plus, au mai ataşat şi două locomotive defecte, totul tras de o singură locomotivă viabilă. Normal că nu putea face faţă. Chiar şi aşa, poate am fi răzbit, dar plugul din faţă şi-a văzut de treaba lui, nu a ţinut cont că trenul nu poate merge la fel de repede, s-a dus înainte şi noi am rămas fără antemergător, aşa ne-am blocat din nou. Dacă mai adăug că una dintre locomotivele trimise să ne tracteze a ajuns la noi, dar a rămas imediat fără motorină, mecanicul ne-a mărturisit direct treaba asta, avem imaginea completă a incompetenţei care ne-a târât în tot acest calvar”, a mai spus Florin Onose.

Avioane ratate, bani pierduţi

Doru Mirică, care se afla în tren împreună cu soţia şi copilul în vârstă de 9 ani, a spus că trebuia să ajungă la aeroport, de unde urma să plece spre Madrid, iar tot ce s-a întâmplat îi provoacă şi o însemnată pagubă bănească: „Am pierdut cam 30 de milioane cu această întârziere, prin replanificarea zborului către Madrid”.

Iulian Olaru a fost un alt pasager din „trenul groazei” care nu a mai ajuns la timp la aeroport. „Am pierdut avionul, mă duceam în Italia. Alţii din tren mergeau către Madrid. Intenţionez să dau în judecată compania de căi ferate pentru tot ce am tras. A fost o atmosferă cumplită, s-au creat adevărate psihoze cauzate de informaţiile total greşite cu acel plug care venea din toate părţile şi nu mai ajungea”, a declarat Ion Olaru.

Miercuri, ora 17.03, trenul oprea în Galaţi. Călătoria de coşmar, dus-întors până la C.A. Rosetti, se încheiase pentru majoritatea celor aproape 700 de oameni proveniţi din trei trenuri care ar fi trebuit să-i ducă la Bucureşti. Doar 20 dintre ei s-au încumetat să urce în alt tren, pentru a o lua de la capăt.

viata-libera.ro

Traseul pe care l-a urmat trenul groazei

- Luni, ora 06.40 – Trenul InterRegio 1732, cu 300 de călători, pleacă din Galaţi către Bucureşti, pe ruta Brăila - Buzău.

- Luni, ora 07.19 – Trenul ajunge la Brăila, unde stă până seara, aşteptând sosirea unui plug care să îi deschidă cale prin zăpadă.

- Luni, înainte de prânz – Din cauza condiţiilor meteo extreme din Brăila şi Buzău, CFR Călători anulează trenurile care urmau să plece în acea direcţie. „E viscol generalizat. Nu se vede nici în cer, nici în pământ”, confirmă şi directorul regional al CFR SA, Ionel Filimon.

- Luni, în jurul orei 12.00 – Traficul feroviar de călători este paralizat. „Nu mai circulă nimic. Toate trenurile sunt anulate în următoarele ore”, declară telefonic ceferiştii de la Informaţii, fără a avea alte date.

- Luni, în jurul orei 13.00 – Graficul trenurilor rămâne incert. Site-urile conţinând mersul trenurilor sunt prăbuşite, din cauza suprasolicitării. Datele afişate pe panourile din Gara Galaţi nu mai corespund realităţii. Biroul de Informaţii este închis. Vânzătorii de bilete sunt singurii care le pot furniza călătorilor date, însă acestea sunt destul de vagi deoarece lucrurile se schimbă de la un minut la altul.

- Luni, în jurul orei 16.00 – CFR Călători anunţă reluarea parţială a traficului feroviar. Trei trenuri urmează să plece de la peron. Între acestea se numără garnitura InterRegio 1574 Galaţi - Bucureşti, programată să părăsească gara la ora 18.10.

- Luni, ora 18.10 – Trenul InterRegio 1574 pleacă din Galaţi, urmând aceeaşi rută ca şi cel care pornise dimineaţă spre Capitală. Garnitura are aproape 100 de călători, între care 13 membri ai echipei de fotbal Oţelul Galaţi. Aceştia se îndreptau către Aeroportul Băneasa, de unde urmau să plece, alături de restul echipei, în cantonamentul din Spania cu un zbor programat marţi, la ora 08.00.

- Luni, ora 20.00 – Acest al doilea tren ajunge la Brăila, iar ceferiştii transferă călătorii în primul tren, care se afla acolo de ore bune.

- Luni, ora 20.50 – Plugul aşteptat soseşte în gara din Brăila, iar garnitura, având nouă vagoane, pleacă spre Făurei cu antemergător.

- Marţi, ora 01.14 – Trenul ajunge la Făurei. Aici preia călătorii dintr-un alt tren, care plecase la ora 16.30 din Constanţa şi care rămăsese, de asemenea, înzăpezit. Garnitura noastră încearcă să înainteze spre Buzău cu ajutorul a încă două locomotive şi a unui plug suplimentar. Nu reuşeşte şi rămâne peste noapte la Făurei.

- Marţi, ora 06.00 – Trenul pleacă din Făurei şi intră în judeţul Buzău, dar se împotmoleşte pe raza comunei C. A. Rosetti, unde întâlneşte un sul de zăpadă înalt de cinci metri şi lung de zece kilometri.

- Marţi, ora 10.00 – Garnitura se află încă în C. A. Rosetti. „Zăpada este atât de mare, încât nici măcar cu şenilatele Armatei nu putem pătrunde”, declară prefectul de Buzău, Paul Beganu. Aflaţi în tren, fotbaliştii de la Oţelul spun că zăpada acoperă geamurile vagoanelor şi călătorii, cu proviziile pe final, mânăncă zăpadă ca să se hidrateze.

- Marţi, ora 14.25 – Garnitura se pune în mişcare, însă în direcţia opusă. Trenul, tras de trei locomotive, se îndreaptă spre Făurei după ce feroviarii decid readucerea lui la Galaţi.

- Marţi, în jurul orei 17.00 – Vagoanele ajung în Făurei şi încearcă să îşi facă drum spre Brăila, cu cinci locomotive! Eşuează după doi-trei kilometri. Revin la Făurei, iar cei de la Primărie le aduc alimente.

- Marţi, după ora 20.00 – „Am rămas fără soluţii”, spune, resemnat, directorul regional al CFR SA, Ionel Filimon.

- Marţi, în jurul orelor 23.00 – Fotbaliştii de la Oţelul coboară din tren şi se cazează, peste noapte, la spitalul din Făurei, de unde pleacă miercuri, în jurul prânzului, cu un elicopter privat.

- Miercuri, ora 07.00 – Un camion al Armatei încărcat cu alimente şi băuturi şi două echipaje ale Ambulanţei din Brăila sosesc la Făurei şi le acordă asistenţă călătorilor sinistraţi.

- Miercuri, ora 11.55 – Pentru că vântul slăbise în intensitate, un plug pleacă din Făurei şi reuşeşte să taie zăpada pe o distanţă de câţiva kilometri, spre Brăila.

- Miercuri, în jurul orei 13.00 – Trenul porneşte din Făurei, în spatele plugului, deplasându-se cu maximum 30 km/h.

- Miercuri, ora 17:08 – După aproape 60 de ore petrecute pe drum, trenul soseşte în Gara Galaţi.

viata-libera.ro

[dcp100168]

DECLARAŢIE DE PRESĂ

FC Oţelul Galaţi le mulţumeşte organelor mass-media care au tratat pe larg subiectul oamenilor rămaşi captivi în "trenul groazei", aşa cum corect a fost denumită cursa Galaţi - Bucureşti de luni seară. Nu ne putem ascunde mâhnirea că în România anului 2012 este posibilă o asemenea situaţie de viaţă şi de moarte şi am fi făcut-o chiar dacă gruparea noastră n-ar fi fost implicată în acest subiect prin prezenţa în tren a celor nouă jucători şi a câtorva membri din staff-ului tehnic. Pe tot parcursul desfăşurării evenimentelor, clubul şi membrii săi expuşi unor pericole greu de anticipat au manifestat decenţă în declaraţii, prin urmare este exclus să amendăm unele exagerări ale presei menite să-i confere cazului culoare de tip cancan. Am răsuflat uşuraţi la aflarea veştii că trenul a revenit până la urmă la Galaţi, cu cei aproximativ 500 de pasageri ai săi, şi că sportivii noştri au ajuns la destinaţie, în cantonamentul din Spania.

Ar mai exista o precizare de făcut. Pe anumite canale i se inoculează opiniei publice că un oarecare elicopter a sărit să salveze "nişte fotbalişti" înainte de a lua copiii, femeile gravide şi bătrânii, tenta articolelor fiind de-un populism tipic românesc. Acele elicoptere nu aparţin statului român, nu s-au autosesizat pentru "nişte fotbalişti", ci au acţionat în urma apelurilor conducerii FC Oţelul Gaaţi la omul de afaceri Ioan Niculae, căruia îi mulţumim şi pe această cale, iar operaţiunea s-a derulat numai contra-cost! Nici dacă plătim pentru a ne extrage propriii jucători din acel tablou sinistru nu este bine?

Mai mult decât atât, firma la care am apelat pentru această situaţie de urgenţă şi-a arătat în mod public disponibilitatea de a participa gratis la operaţiunea de salvare a oamenilor nevinovaţi din această cursă înspăimântătoare. Dacă nu au existat solicitări din partea autorităţilor abilitate, clubul nostru îşi declină orice răspundere. Nici nu s-ar putea altfel.

Vă mulţumim!

Marius Stan

Director General FC Oţelul Galaţi

otelul-galati.ro

[dcp100168]

Cum să obţii despăgubiri de la CFR

Plecând de la cele peste 50 de ore petrecute în trenul de Bucureşti, cei aproximativ 400 de călători au posibilitatea de a formula o acţiune în instanţă care poartă numele de răspundere civilă contractuală. Avocatul Gabriel Guriţă ne-a spus că vede posibilă o astfel de acţiune atâta vreme cât starea vremii a fost de notorietate, pe toate canalele media fiind transmise în mod repetat avertizările meteo ale Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, potrivit cărora se instituise în întreaga ţară codurile de vreme extrem de nefavorabilă.

Avocatul consideră că în instanţă, posibilii reclamanţi ar putea solicita pe lângă contravaloarea biletului şi despăgubiri pentru foamea, frigul sau setea îndurată. Pe lângă aceste aspecte, pot fi şi persoane care au plecat la drum pentru a încheia o afacere sau să dea un examen. Dacă au considerat că transportul feroviar este mult mai sigur decât cel cu autoturismul şi au pierdut afacerea sau examenul din această cauză, ei se pot îndrepta spre cei care au făcut posibilă pierderea.

Gabriel Guriţă s-a situat atât de partea călătorilor, cât şi a societăţii în cauză, dar şi într-un caz şi în altul discuţia se poartă pe marginea unui contract, iar Codul Civil se coroborează cu regulamentele CFR-ului. Acesta a făcut referire şi la ce ar putea invoca societatea de transport dar cu riscul de a pierde bătălia. „Societatea ar putea invoca forţa majoră, dar potrivit articolului 1351 din noul Cod Civil forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. Definiţia vorbeşte de patru condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ. Din punctul meu de vedere una dintre acestea nu poate fi invocată - imprevizibilitatea - în condiţiile în care cu trei zile înainte pe toate canalele media s-a vorbit în mod repetat de codurile instituite în toată ţara. Nu trebuie uitat că este o chestiune sensibilă şi chiar dacă eu înclin spre călători, cel care apreciază este întotdeauna judecătorul”, ne-a explicat avocatul Gabriel Guriţă. Tot acesta ne-a făcut cunoscut că în instanţă sunt posibile tot felul de apărări, dar din punctul său de vedere în astfel de condiţii, când informaţia a fost la îndemâna oricui, societatea avea două posibilităţi: fie să anuleze cursele, fie să nu mai vândă bilete.

Răspunderea contractuală - articolul 1350 -

(1) orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

(2) atunci când, fără justficare, nu-şi îndeplineşte această îndatorire ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligat să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii

(3) dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Doi hocheişti gălăţeni au fost blocaţi în acelaşi tren cu fotbaliştii Oţelului

Jucătorii echipei Steaua Rangers Nicuşor Luşneac şi Leonard Pascaru - ambii gălăţeni de origine - nu au mai făcut deplasarea la Kiev cu echipa naţională a României, unde are loc Euro Ice Hockey Challenge Cup, după ce s-au aflat în trenul InterRegio 1574, care a fost blocat între Brăila şi Buzău din cauza zăpezii. Lotul României pentru turneul de la Kiev nu a mai putut fi completat, astfel că selecţionerul Tom Skinner va avea la dispoziţie doar 20 de jucători, informează rohockey.ro.

Au vrut s-o ia pe jos, prin zăpadă

În afara celor 9 jucători de la campioana României la fotbal, Oţelul Galaţi, salvaţi miercuri şi aduşi cu elicopterul la Bucureşti, în “trenul groazei” s-au aflat şi trei hocheişti stelişti: Nicuşor Luşneac (22 de ani), Leonard Pascaru (20 de ani) şi Claudiu Ţapu (20 de ani). Luşneac, Pascaru şi Ţapu jucaseră vineri la Galaţi, în Liga Naţională (Steaua a cedat cu 3-5), iar conducerea le-a oferit două zile libere. “Sunt născuţi chiar la Dunăre, le-ampermis să mai stea acasă”, a explicat antrenorul Nelu Alexe. Cei trei s-au urcat luni seară în trenul Inter Regio Galaţi - Bucureşti. Pentru ei a urmat haosul de 50 de ore până au ajuns... înapoi la Galaţi, miercuri seara.

“Sunt hocheişti, sportivi cu condiţie fizică bună, mi-a fost mai teamă că vor muri de foame decât că o să îngheţe”, a spus Alexe. Când erau blocaţi în Brăila, sportivii Stelei au vrut s-o ia pe jos, prin zăpada de un metru, spre oraşul Ianca, aflat la 4 km de linia ferată. Luşneac şi Pascaru clacaseră: aveau doar sticksuri, beau zăpadă în loc de apă şi, în plus, devenise clar că nu mai puteau să ajungă la Bucureşti până miercuri dimineaţă, când naţionala, din care fac şi ei parte, a plecat la Kiev. “A fost teribil pentru ei. Erau în premieră la lot! Bine că sunt sănătoşi”, a conchis Nelu Alexe.

libertatea.ro

[dcp100168]

Sinistraţii din trenul groazei vor măsuri. Cine îşi dă demisia?

* Cineva trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru faptul că sute de oameni au petrecut trei zile într-un tren blocat * Dacă nu o face nimeni, înseamnă că doar divinitatea e de vină *

Cei care şi-au petrecut zeci de ore într-un tren blocat la începutul săptămânii la Făurei, dar şi oamenii care au urmărit desfăşurarea acestui eveniment pe www.viata-libera.ro cer ca lucrurile să nu se încheie aşa. Câteva scuze smulse cu cleştele şi mulţumirea că, după 60 de ore, acei oameni s-au întors de unde plecaseră, nu sunt nici pe departe de ajuns.

„Vrem demiteri”

„Trebuie demisă întreaga conducere CFR, atât cei de la Bucureşti, dar mai ales cei de la Galaţi, asta dacă nu au avut ei bun simţ şi şi-au dat demisia! Şi astea nu sunt singurele probleme de la Galaţi! Probleme sunt şi pe timp de vară, când dacă se defectează o locomotivă stai ore întregi să aştepţi să vină alta! Nu au locomotive de rezervă, nu au piese de schimb, nu au motorină, etc etc" – a comentat pe site-ul nostru un cititor care a ales pseudonimul Flo.

Comentariile nu vizează doar pe cei de la CFR. Sunt şi voci care susţin că amestecarea politicului cu o societate precum CFR, dar şi lipsa de reacţie a autorităţilor trebuie amendate urgent. Pe bună dreptate am putea spune, pentru că o astfel de situaţie este una de urgenţă, iar pentru aceste lucruri s-au înfiinţat departamente, comandamente, ministere, pentru asta sunt plătiţi miniştri, secretari de stat, prefecţi, şefi de inspectorate etc.

Paul Florea: „Există vină umană demonstrabilă”

Prefectul judeţului Galaţi, Paul Florea, consideră că povestea trenului care a plecat luni din Galaţi şi a ajuns miercuri tot la Galaţi, după trei zile şi trei nopţi prin nămeţi, a fost gestionată greşit şi că cineva trebuie să plătească. „A fost o serie întreagă de nefericite întâmplări, dar cu vină umană demonstrabilă”, a declarat franc prefectul Paul Florea. Deşi s-a ferit să spună pe şleau cine consideră că ar fi vinovat, prefectul de Galaţi a folosit cuvinte deloc măgulitoare în legătură cu directorii Ionel Filimon (CFR Infrastructură) şi Ştefan Costin (CFR Călători). „La un moment dat am văzut că lucrurile nu mergeau, că nu se rezolvă nimic şi atunci am luat legătura cu directorul CFR Marfă, Andone Bourceanu, şi în câteva ore s-a rezolvat problema. Sigur, între timp, şi vremea se mai ameliorase”, a spus Paul Florea. Întrebat dacă acest lucru înseamnă că ceilalţi doi directori, direct implicaţi în rezolvarea problemei, nu şi-au făcut datoria, prefectul de Galaţi a fost aproape tranşant. „Cred că domnul Filimon trebuia să gestioneze mai bine situaţia. Nu ştiu, o să vedem. Deocamdată, eu voi cere Ministerului Transporturilor să facă o anchetă, o analiză a ceea ce s-a întâmplat. E tot ce pot să fac, dar vă asigur că se vor lua măsuri”, a spus prefectul Paul Florea.

Din păcate, după această declaraţie a prefectului, nu am reuşit să mai luăm legătura cu directorii Ionel Filimon şi Ştefan Costin. În schimb, ieri-dimineaţă, într-o discuţie cu unul dintre reporterii „Vieţii libere”, cei doi s-au declarat nevinovaţi, încercând să ofere explicaţii pentru motivele care au generat povestea trenului groazei.

Filimon: „Mecanicul nu se duce ca berbecul în zăpadă”

„Eu nu caut vinovaţi, eu caut soluţii. Nu eu decid dacă circulă sau nu circulă. Sarcina mea e să-i duc în siguranţă când circulă. Şi eu zic că asta am făcut”, a spus şeful regionalei CFR Infrastructură, Ionel Filimon. Acesta a încercat apoi să împartă responsabilitatea avântării în mijlocul zăpezii chiar cu călătorii. „Codul portocaliu n-a fost un secret de serviciu sau de stat. A fost o informaţie publică. Oamenii ştiau de codul portocaliu. Dacă ştiau, în momentul în care s-au urcat în trenul acela, şi-au asumat un risc. Drumurile erau toate blocate. Singura posibilitate de a mai mişca dintr-un loc în altul era calea ferată. Toată lumea se întreabă cine-i vinovat că a plecat trenul? Dar cine nu i-a lăsat pe oamenii aceştia care au stat zece ore în Brăila să coboare din tren? Au văzut că vremea se înrăutăţeşte. Dimineaţa era într-un fel, seara era în alt fel. De ce nu au coborât din tren ca să ceară banii înapoi şi să se ducă acasă? Din contră, scandal ca să plecăm”, a mai spus Ionel Filimon. Cu alte cuvinte, vinovaţi că au petrecut trei zile în necunoscut ar fi tot călătorii, care şi-au asumat riscul de a ignora codul portocaliu. Dar, până la urmă, cine a decis să bage trenul în nămeţi? Călătorii? Un răspuns l-a încercat tot Ionel Filimon. „Mecanicul de locomotivă nu pleacă de capul lui. Pleacă atunci când există condiţii de siguranţă să plece. El nu se duce ca berbecul în zăpadă”, a declarat directorul CFR Infrastructură. Corect, mecanicul nu se duce cu de la sine putere ca berbecul în zăpadă. Dar cineva a băgat, totuşi, trenul ca berbecul în zăpadă. Cine?

„Dacă erau informaţii, trenul nu pleca”

La rândul său, directorul regionalei CFR Călători, Ştefan Costin, consideră că nimeni nu a greşit. „Nu aş vrea să trăiţi vreodată ce au trăit oamenii aceia sau noi, aici, în comandament (...) Întotdeauna, după ce se întâmplă nişte evenimente, judecăm cu alte gânduri. La data aia (luni, n.r.), nu erau informaţii că s-ar putea întâmpla ceva care să oprească circulaţia trenurilor. Dacă erau informaţii, trenul nu pleca”, a declarat Ştefan Costin. Bun, şi cine trebuia să ofere, cu acurateţe, aceste informaţii, pentru că, totuşi, trenul a plecat. Şi a stat timp de trei zile pe drum. Dincolo de posibile explicaţii, faptul că o călătorie durează trei zile şi nici măcar nu se ajunge la destinaţie trebuie să aibă urmări. Trebuie să existe vinovaţi. Altfel, ar însemna că doar divinitatea trebuie trasă la răspundere.

viata-libera.ro

[George]

CFR ar trebui sa le dea inapoi oamenilor care au pierdut avioanele, sa le plateasca biletele catre noile curse.

Edited February 10, 2012 by George

[dcp100168]

Trenuri deviate din cauza liniilor înzăpezite

Sucursala de Transport Feroviar Călători Galați ne-a informat că, din cauza condițiilor meteo vitrege, este nevoită să devieze rutele a două trenuri, în zilele de 11 şi 12 februarie, pe traseul Galați-București.

Următoarele două trenuri vor circula suplimentar pe relația Galați - Bucuresti Nord şi retur, prin Tecuci:

trenul InterRegio nr. 12590

cu plecare din statia Galati la ora 15.40,

in statia Barbosi cu sosire la ora 15.59 si cu plecare la ora 16.00,

in statia Liesti cu sosire la ora 16.49 si cu plecare la ora 16.50,

in statia Tecuci cu sosire la ora 17.21 si cu plecare la ora 17.41,

in statia Focsani cu sosire la ora 18.34 si cu plecare la ora 18.36,

in statia Rimnicu Sarat cu sosire la ora 19.14 si cu plecare la ora 19.15,

in statia Buzau cu sosire la ora 19.46 si cu plecare la ora 19.48,

in statia Mizil cu sosire la ora 20.20 si cu plecare la ora 20.22,

in statia Ploiesti Sud cu sosire la ora 20.57 si cu plecare la ora 20.59,

cu sosire in statia Bucuresti Nord la ora 21.41;

trenul InterRegio nr. 12591

cu plecare din statia Bucuresti Nord la ora 15.40,

in statia Ploiesti Sud cu sosire la ora 16.20 si cu plecare la ora 16.22,

in statia Mizil cu sosire la ora 16.56 si cu plecare la ora 16.57,

in statia Buzau cu sosire la ora 17.31 si cu plecare la ora 17.33,

in statia Rimnicu Sarat cu sosire la ora 18.07 si cu plecare la ora 18.08,

in statia Focsani cu sosire la ora 18.47 si cu plecare la ora 18.49,

in statia Tecuci cu sosire la ora 19.39 si cu plecare la ora 19.41,

in statia Liesti cu sosire la ora 20.10 si cu plecare la ora 20.11,

in statia Barbosi cu sosire la ora 21.08 si cu plecare la ora 21.09,

cu sosire in statia Galati la ora 21.27.

adevarul.ro

[dcp100168]

Mărturiile eroului din trenul groazei

Pentru Fănel Pleşuvu, mecanic de locomotivă de 21 de ani, ziua de 6 februarie 2012 a început ca oricare altă zi de muncă. S-a trezit cu noaptea-n cap, pe la 2,00, şi a plecat spre Depoul Galaţi. De la 5,00 dimineaţa trebuia să ducă un tren la Buzău. I s-a încredinţat însă altul. Trenul 1732, cel care foarte curând avea să devină cunoscut drept Trenul Groazei.

Garnitura a plecat de la peron înainte de 7,00. Urma să ajungă la Braşov, deşi mulţi dintre călători aveau treburi în Bucureşti şi voiau să schimbe trenul în Ploieşti. Astea nu îl priveau însă pe mecanic. El ştia doar că trebuia să ajungă în siguranţă la Braşov după 12,00. Nici nu-şi imagina că va coborî din locomotivă după 60 de ore de supliciu.

„Speram să ajungem la destinaţie, dar nu eram siguri”

„Călătoria a început bine. Am plecat din Galaţi cu trenul regulat, la ora plecării reale, şi am sosit în Gara Brăila la ora trecută în livretul de mers. Acolo a început totul”, îşi aminteşte mecanicul Fănel Pleşuvu şi o umbră îi întunecă faţa. „La Brăila ningea abundent, viscolea puternic şi, văzând asta, speram să ajungem la destinaţie, dar nu eram chiar atât de siguri. Vremea se înrăutăţea din ce în ce mai tare, zăpada se depunea”. Semnele iadului se arătau la poarta Bărăganului şi în iad urma să fie trimisă, neputincioasă, locomotiva lui Fănel Pleşuvu.

În copilărie i se părea că nimic nu poate sta în calea unei locomotive. „De mic mi-au plăcut locomotivele, am fost fascinat de ele, aveam un sentiment de putere ori de câte ori le vedeam”, mărturiseşte mecanicul şi, preţ de o clipă, în ochi îi apare o licărire. Omul de 44 de ani îşi vine repede în fire. „Nu ştiam pe atunci cât de grea este meseria asta, câtă responsabilitate implică”.

De dimineaţă până seara a stat în Brăila trenul 1732, luni, aşteptând un plug de zăpadă care să-i facă pârtie pe drumul de fier. Până să vină plugul, în gară a mai sosit un tren de la Galaţi, ai cărui călători mergeau tot în Capitală. Urmând o dispoziţie a Biroului de Conducere Centralizată a Traficului Feroviar, ceferiştii au transferat călătorii din al doilea tren în primul. Fănel Pleşuvu avea acum peste 300 de călători, cărora urmau să li se alăture alţii pe traseu.

Pe la 9,00 seara, impiegatul de mişcare din Brăila a dat semnalul de plecare, iar garnitura a luat-o din loc şi, staţionând în fiecare haltă cât timp plugul deszăpezea distanţa până la următoarea haltă, a ajuns la Făurei după 1,00 noaptea. Fănel Pleşuvu a aşteptat apoi OK-ul pentru a porni către următoarea staţie, C. A. Rosetti, însă acesta nu a mai venit. Plugul lovise ceva în dreptul unui podeţ şi se stricase, aşa că s-a întors în Făurei. Au urmat ore lungi de aşteptare.

„Călătorii veneau la locomotivă şi întrebau dacă mai plecăm”

„Un mecanic de locomotivă este un om serios. Trebuie să fie odihnit când pleacă în cursă, trebuie să fie cu gândul numai acolo, la meseria pe care şi-o face”, rosteşte Fănel Pleşuvu.

Trebuie să fie greu să faci asta când nu ai dormit de mai bine de 24 de ore, telefonul sună continuu - ba Galaţiul, ba Bucureştiul - şi călătorii ajunşi la capătul răbdării îţi cer explicaţii. „Veneau la locomotivă, ne întrebau «Ce faceţi, domnule? Mai plecăm, nu mai plecăm?». Eram într-o situaţie foarte dificilă, nu puteam să le dau un răspuns exact acelor oameni, «Da, plecăm acum» sau «Nu mai plecăm» sau «Plecăm peste o oră ori peste două». Nu ştiam ce să le spun. Încercam să-i calmăm, să le explicăm care e situaţia. Erau foarte nervoşi”, îşi aminteşte mecanicul.

„Şi, totuşi, unora dintre călători nu le lipsea umorul. Mai aveau chef de glume, mai veneau la locomotivă. Chiar am auzit destule bancuri atunci. Era unul...”, şi Fănel Pleşuvu începe să zică unul dintre bancurile spuse în tren. Pesemne că cei captivi în trenul groazei făceau mult haz de necaz, căci bancul reţinut de mecanicul de locomotivă e legat de scufundarea Titanicului.

Când râsetele şi agitaţia se risipeau, vorbea cu cei dragi. „Cu familia am ţinut tot timpul legătura. Cu copiii, cu soţia, cu părinţii, cu fraţii, prin telefon, fiind curioşi dacă am plecat, cum, unde sunt, ce fac...”, spune părintele. Fănel Pleşuvu e tată de fete. Are trei - cea mare e în clasa a IX-a, mijlocia e în clasa a III-a, iar cea mică are doar doi ani şi jumătate. „Când au venit pe lume, atunci am trăit cele mai fericite momente din viaţa mea”, răspunde la această întrebare fără să stea pe gânduri.

„Era un viscol incredibil, n-am mai văzut aşa ceva de când sunt”

Un plug funcţional a ajuns la Făurei în noaptea de luni spre marţi, ca antemergător pentru un tren ce venea de la Constanţa. Din cauza unei căderi controlate de tensiune în gară, utilajul nu a putut fi trimis imediat să deszăpezească linia spre Buzău. Era 5,00 şi ceva când plugul s-a pus, în sfârşit, în mişcare. După ce a trecut de C. A. Rosetti, prima haltă de pe traseu, a pornit şi trenul din Făurei. A sosit în Rosetti înainte de 7,00. Când s-a crăpat de ziuă s-a întors şi plugul dinspre Cilibia. „I s-a blocat elicea cu care deszăpezea, s-a retras în C. A. Rosetti pentru desfundarea elicei, a plecat şi a încercat din nou să deszăpezească, dar a rămas blocat în sulurile masive de zăpadă care erau acolo. Ca urmare, nici noi nu am putut pleca din C. A. Rosetti mai departe. Am stat acolo, dar în urma noastră s-au aşezat iar suluri de zăpadă”, relatează Fănel Pleşuvu.

„Era un viscol incredibil, n-am mai văzut aşa ceva de când sunt. Totul era alb, nu se vedea nimic din cauza viscolului şi a zăpezii”, spune mecanicul de locomotivă şi îşi scoate telefonul din buzunar, caută ceva şi apoi întoarce aparatul în aşa fel încât să-i poată fi văzut ecranul. Imaginea e complet albă şi doar mugetul neîntrerupt al viscolului te face să pricepi că te uiţi la o înregistrare video, nu la o fotografie. Filmarea a fost făcută la C. A. Rosetti, prin geamul locomotivei. Potrivit datelor comunicate de CFR, vântul a bătut cu peste 100 de kilometri pe oră acolo.

În acele ore cumplite, la aproximativ 100 de kilometri distanţă, şefii din comandamentul de la Galaţi hotărau, în sfârşit, că trenul 1732 trebuie să se întoarcă acasă şi trimiteau un alt plug după el. Până la sosirea acestuia în Rosetti urmau însă alte ore de aşteptare, ore în care oamenii din vagoane riscau să fie înghiţiţi de omăt.

„Dacă nu mişcam trenul în permanenţă, ne astupa zăpada acolo”

Trecuseră 30 de ore de când Fănel Pleşuvu plecase din Gara Galaţi. Apa şi mâncarea i se terminaseră demult. „Am băut numai zăpadă topită în acele zile, era tot un fel de apă. Nu avea nimeni ce să ne aducă acolo, la C. A. Rosetti sau la Făurei. Nu prea am mâncat fiindcă nu am fost pregătit pentru asemenea... Dar, sincer vă spun, nu mai aveam senzaţie de foame, de nimic, nu mai simţeam. Voiam să se termine totul cu bine cât mai repede”, mărturiseşte mecanicul trenului groazei.

În această stare, Fănel Pleşuvu a supravegheat tot timpul locomotiva, ca oamenii din vagoane să aibă căldură. Şi a mişcat-o non-stop, ca trenul să nu devină una cu întinderea de nea. „Trebuia să mişcăm trenul înainte şi înapoi pentru a nu se înzăpezi şi a nu rămâne blocat în zăpadă. Cel puţin la C. A. Rosetti, dacă nu mişcam trenul în permanenţă, ne astupa zăpada acolo”, povesteşte mecanicul, iar vorbele lui îţi dau fiori reci pe şira spinării. „Uneori nici nu mai ştiam dacă merg înainte sau înapoi, afară nu se vedea nimic, aşa că scoteam capul pe geam şi mă uitam”.

Probabil că a mişca un tren înainte şi înapoi e mai dificil decât a face acelaşi lucru cu o maşină. „E puţin mai dificil”, spune, mucalit, mecanicul de locomotivă. Umorul hâtru i se trage, pasămite, din împletirea rigurozităţii muncii lui cu revigoranta pasiune pentru lectură. „Îmi place să citesc”, mărturiseşte. Se întoarce la tren şi, pe un ton grav, explică de ce mişcarea înainte-înapoi pe o vreme ca aceea era dificilă. „Problema era mişcarea trenului. Foarte greu se mişca din cauza zăpezii şi trebuia atenţie maximă pentru a preveni ruperea de tren, patinarea excesivă a locomotivei şi pentru a nu crea şocuri mari în tren”.

„Mi-era frică să scot capul pe geam, să mă vadă cineva”

În orele petrecute marţi în halta C. A. Rosetti starea de spirit a călătorilor s-a deteriorat într-atât de tare, încât Fănel Pleşuvu nu mai avea curaj să dea ochii cu ei. „Mi-era pur şi simplu frică să scot capul pe geam, să mă vadă cineva. Am avut discuţii cu călătorii, care veneau la locomotivă, le-am explicat situaţia - suntem neputincioşi, nu se poate circula mai departe - şi nu înţelegeau. Şi pe bună dreptate. Plătiseră un bilet şi trebuia să ajungă unde trebuia să ajungă”, o spune, fără ocolişuri, ceferistul.

„Nici eu nu aş fi rezistat să stau atâta vreme într-un vagon. Nu aş fi rezistat. Mai ales în condiţiile în care erau toaletele, vă daţi seama, erau îngheţate, era un miros groaznic, fără apă, fără mâncare, fără... Nu ştiu. Foarte greu, foarte greu a fost”, mărturiseşte mecanicul de locomotivă.

Înainte de 14,00 a ajuns, în sfârşit, la tren un plug trimis dinspre Făurei. Ţinând aproape de utilaj deoarece viscolul acoperea numaidecât urmele acestuia, trenul a revenit în Făurei pe la 15,00. „După sosirea trenului din C. A. Rosetti înapoi în Făurei a fost jalnic. Oamenii erau foarte nervoşi. Nu le-a dus nimeni o sticlă cu apă, nu le-a dus nimeni ceva de mâncare. Vă închipuiţi?”, relatează Fănel Pleşuvu.

Călătorii se alinau totuşi cu gândul că până seara vor fi acasă. Cât de tare se înşelau!

„Mă topeam de oboseală, dar dacă familia mea era în tren?”

Odată ajuns în Făurei, Fănel Pleşuvu a mutat locomotiva în celălalt capăt al vagoanelor şi, după ce a primit semnalul de plecare, a pornit spre Galaţi. Nu ştie, însă, dacă mai avea plugul ca antemergător, pentru că nu a mai avut informaţii. „N-am ajuns prea departe fiindcă am dat de nişte suluri foarte mari de zăpadă, pe o distanţă foarte mare, înalte de un metru şi jumătate. Într-unul mai mare trenul n-a mai răzbit”, rememorează mecanicul clipele de coşmar. Se întâmpla înainte de ora 18,00. A fost nevoie de cinci locomotive şi de câteva ore de muncă pentru a readuce vagoanele în Făurei! Aveau să stea acolo toată noaptea.

Fănel Pleşuvu nu mai pusese geană pe geană de peste 40 de ore şi continua să mişte trenul ca să nu-i îngheţe călătorii. „Să nu credeţi că nu mi-a fost şi mie somn. Simţeam că mă topesc de oboseală, dar m-am gândit la faptul că sunt atâtea suflete în tren şi am zis că fac acest sacrificiu până când n-am să mai pot, îmi fac datoria ca să asigur cel puţin căldura pentru oamenii din tren”, spune el.

Când era aproape răpus de oboseală un singur gând l-a făcut să reziste. „M-am gândit dacă aş fi fost şi eu cu familia mea în acel tren şi, dacă acel om de pe locomotivă n-ar fi făcut ceea ce trebuia să facă, probabil că şi eu aş fi suferit la fel cum ar fi suferit şi oamenii care au fost în trenul meu. M-am gândit că trebuie să merg până la capăt, indiferent ce mi s-ar întâmpla, trebuie să lupt să am grijă de tot ceea ce trebuia să am grijă, până la capătul puterilor”, mărturiseşte mecanicul de locomotivă de pe trenul groazei.

Izbăvirea a venit abia miercuri, după prânz. Un plug a sosit în Făurei şi, tăindu-i cale prin zăpadă trenului 1732, l-a dus în siguranţă până la Brăila. De acolo, garnitura a plecat spre Galaţi, unde a ajuns, cu fluierat de sirenă, pe la 17,00. După 60 de ore petrecute la comandă, Fănel Pleşuvu a coborât din locomotiva trenului groazei. O oră mai târziu a ajuns acasă. Cum a fost întâmpinat? „Ce să mai... Cel puţin copiii...”

Bunul-simţ al mecanicului, o palmă pe obrazul conducerii CFR

Întrebat dacă are un mesaj pentru cele câteva sute de călători de care a avut grijă timp de 60 de ore în iadul din Bărăgan, mecanicul de locomotivă al trenului groazei le-a prezentat public scuze, fiind primul ceferist care face acest lucru!

„În primul rând, ne cerem scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru neajunsurile şi tot balamucul care a fost, le dorim multă sănătate, să nu mai aibă parte de asemenea experienţe. Au fost, până la urmă, nişte oameni înţelegători”, sunt cuvintele lui Fănel Pleşuvu, adresate călătorilor săi.

Frustrare: „Dacă trenul nu mai pleca din Brăila, nu se ajungea unde s-a ajuns”

Confruntarea cu natura, din care aceasta din urmă a ieşit învingătoare, putea fi evitată, este de părere mecanicul de locomotivă al trenului 1732, Fănel Pleşuvu. „A fost un viscol incredibil, nu am mai văzut aşa ceva şi asta a dus la tot dezastrul, la tot ceea ce s-a întâmplat. În schimb, dacă s-ar fi prevenit mai din timp, dacă din Brăila nu mai pleca trenul, lumea ajungea mult mai devreme acasă, nu mai era nevoie, deci, să stea trei zile şi două nopţi în acel tren şi nu se ajungea unde s-a ajuns”, declară ceferistul.

Opinia sa a fost împărtăşită şi de unii dintre „prizonierii” trenului groazei, care s-au întrebat de ce a mai plecat trenul din Brăila în condiţiile în care încă de acolo era evident că vremea se înrăutăţea.

Fenomenele meteo au fost extreme, subliniază şi mecanicul care a petrecut 60 de ore la comanda locomotivei trenului 1732. „Peripeţii am mai avut, foarte puţine, dar niciuna precum cea care a fost în zilele de 6, 7 şi 8 februarie. Am mai prins câteva ierni cu zăpezi, dar asta a fost cea mai grea iarnă din câte am văzut până acum”, mărturiseşte Fănel Pleşuvu. Însă, având în vedere că existau avertizări în acest sens, CFR ar fi trebuit să reacţioneze mai prompt decât a făcut-o, apreciază mecanicul.

„Plugurile de zăpadă ar fi trebuit să fie în zonele atenţionate”

„Am văzut neputinţa în faţa naturii şi proasta organizare a acestor pluguri de zăpadă, durând enorm de mult. S-ar fi ştiut, după anunţurile care s-au dat pe media şi peste tot, unde sunt zonele cele mai afectate de viscol şi ar fi trebuit ca plugurile să fie exact acolo şi nu în altă parte, ca să se intervină mult mai eficient şi mult mai repede”, afirmă Fănel Pleşuvu.

Pentru că nu s-a întâmplat aşa, mecanicul de locomotivă al trenului 1732 şi călătorii lui au pierdut ore întregi în zilele de 6, 7 şi 8 februarie aşteptând sosirea câte unui plug de zăpadă - ba din Adjud, ba din Constanţa, ba din Feteşti - care să-i ajute să înainteze sau, dimpotrivă, să se retragă din calea viforniţei.

„Eram frustrat de hotărârile care se luau”

Se pare că nici deciziile dictate în orele de criză de către comandamentul de la Galaţi nu au fost tocmai inspirate şi nu au scurtat suferinţa celor câteva sute de călători din trenul groazei. „Teamă nu mi-a fost de absolut nimic pentru că nu avea de ce să-mi fie teamă. În schimb, eram, aşa, puţin frustrat de ceea ce se întâmpla şi de hotărârile care se luau, având în vedere faptul că în tren erau peste 300 de călători”, declară mecanicul de locomotivă Fănel Pleşuvu. „Situaţia ar fi fost mult mai puţin gravă faţă de cum a fost”, recunoaşte, în final, acesta.

„După ce-am ajuns acasă, am avut un somn agitat”

În noaptea de miercuri spre joi, după trei zile petrecute la comanda unui tren rătăcit în urgia din Bărăgan, mecanicul Fănel Pleşuvu nu s-a putut odihni deloc. „Am terminat serviciul pe locomotivă în data de 8 februarie, la ora 17,10, după care am mers acasă. În noaptea aceea nu prea am dormit, am avut un somn foarte agitat, probabil că din cauza oboselii acumulate şi a frigului. Abia în noaptea următoare am avut un somn mai liniştit”, spune ceferistul.

Program infernal: „Sunt zile întregi în care nu-mi văd copiii”

„Un mecanic de locomotivă este un om care are un program foarte dezordonat, în sensul că are prezentări la depou la 2,00-3,00 noaptea, 4,00 dimineaţa, ajunge din cursă la 12,00-1,00 noaptea”, ne vorbeşte Fănel Pleşuvu despre programul său şi al colegilor săi. „Sunt zile întregi în care nu-mi văd copiii”, acesta pare a fi cel mai mare neajuns al meseriei pe care încă o iubeşte. Salariul tarifar al unui mecanic de locomotivă este de 1.500 de lei.

Liderul mecanicilor de locomotivă: „Act de eroism total”

Sunt cuvintele pe care liderul sindical al mecanicilor de locomotivă din Depoul Galaţi, Paul Făcâlă, le-a rostit despre Fănel Pleşuvu, omul care s-a aflat timp de trei zile la comanda trenului groazei. „Felul în care a acţionat este excepţional. În cele 60 de ore, orice mecanic putea face la fel, dacă era la fel de rezistent. Este un act de eroism total”, a declarat liderul sindical.

Paul Făcâlă a adăugat că îl va propune pentru o premiere pe mecanicul de locomotivă devenit eroul câtorva sute de călători.

De altfel, liderul mecanicilor de locomotivă din Depoul Galaţi a avut numai cuvinte de laudă la adresa lui Fănel Pleşuvu. „Este un mecanic din grupa mea de instruire. Un băiat foarte bun, bine pregătit profesional şi un bun familist”, l-a caracterizat Paul Făcâlă.

Condiţii vitrege de lucru

Cuvinte mai puţin elogioase a avut liderul sindical pentru condiţiile de lucru de la Calea Ferată. „Locomotivele necesită un efort suplimentar din partea mecanicilor. Sunt ani de zile de când nu s-au mai alocat bani pentru infrastructură. Ne confruntăm, de asemenea, cu lipsă de personal, după valurile succesive de concedieri colective. Nu în ultimul rând, utilajele sunt învechite. Plugurile, de exemplu, au 50 de ani”, a schiţat Paul Făcâlă tabloul problemelor din sistemul feroviar.

viata-libera.ro

[taxon]

cititi si asta:

http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/02/13/trenul-groazei-intre-cfr-si-gfr-calatori-fraieri-versus-cisterne-smechere/

poate vreti sa si comentati