Jump to content

Gălăţeanca Nina Cassian - femeia fatală a literaturii române


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Femeia fatală a literaturii române

Poeta Nina Cassian, 83 de ani, stabilită la New York, ne povesteşte despre marile ei iubiri, printre care Ion Barbu, Marin Preda şi Nicolae Breban. În 1985, Nina Cassian a ajuns în SUA, ca visiting professor (printr-o bursă Soros), iniţial pentru trei luni, dar arestarea lui Gheorghe Ursu - al cărui jurnal menţiona părerile ei anti-Ceauşescu şi transcria câteva poezioare satirice - şi, ulterior, asasinarea lui în închisoare o determină să amâne întoarcerea, iar după un an şi jumătate să ceară azil politic. Nina Cassian rememorează, la 83 de ani, exclusiv pentru EVZ, iubirile vieţii ei, poveştile ei de dragoste cu mari scriitori. A avut trei soţi, dar a fost iubită de cei mai mari şi talentaţi autori români, printre care poetul Ion Barbu, scriitorii Marin Preda şi Nicolae Breban.

În 1991, poeta a dorit să se întoarcă în România, dar indolenţa şi corupţia autorităţilor, care au refuzat să-i dea o locuinţă, au făcut-o să plece din nou. Primarul Halaicu i s-a adresat chiar cu cuvintele: „A, credeam c-aţi răposat!“. Nina Cassian consideră că a fost de două ori izgonită din România: înainte şi după Revoluţie.

Mâine, în sala Auditorium a Institutului Cultural Român din New York, poeta va avea o întâlnire cu tineri scriitori din România despre poezia contemporană. Nina Cassian este şi o traducă- toare neobosită, din Shakespeare, Bertold Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos sau Paul Celan. La Editura Institutului Cultural Român a publicat trei volume de memorii intitulate „Memoria ca zestre“.

EVZ: Ce înseamnă „Memoria ca zestre“?

Nina Cassian: Am oroare să mă repet, de aceea consider cele trei cărţi de amintiri, intitulate „Memoria ca zestre“ şi apărute la Institutul Cultural Român, între 2003 şi 2005, şi un fel de epitaf al propriei mele vieţi, acolo am spus tot ceea ce voiam să spun şi să amintesc, cu o sinceritate brutală.

- Aţi folosit experienţele proprii în literatură?

- Bineînţeles! Deja banalizata afirmaţie a lui Flaubert cum că „Madame Bovary, c’est moi“ este cât se poate de adevărată.

- Cum v-au marcat existenţa cei trei soţi?

- Primul a fost scriitorul Vladimir Colin. Ne-am luat din dragoste, aveam 18 ani, el 21, ne uneau şi idealuri comune: poezia şi schimbarea în bine a lumii - eram amândoi ilegalişti - al doilea ideal nu s-a realizat niciodată.

- După 5 ani, l-am întâlnit pe Al. I. Ştefănescu, profesor de franceză şi ziarist la „Contemporanul“. Am divorţat de Colin şi foarte curând m-am măritat cu Ali (aşa cum îl alintam eu şi toţi cei care l-au cunoscut îndeaproape), care nu fusese nici ilegalist, nici nu-i plăcea poezia, mai ales cea modernă, dar exercita asupra mea o autoritate (era cu aproape 10 ani mai în vârstă) de care „eternul (meu) feminin“ avea nevoie şi pe care tânărul Colin nu mi-o putea oferi.

- După 36 de ani de căsnicie pasională, Ali a murit, iar eu am intrat într-un doliu amarnic pentru 10 ani, agravat şi de exilul involuntar în America.

- În fine, m-am măritat cu americanul Maurice Edwards, care a fost, timp de 40 de ani, director artistic al Filarmonicii din Brooklyn. De zece ani încoace, împart cu el o comunicare multiplă şi profundă. Deşi avem multe lucruri în comun, nu ştiu cum a acceptat să-şi ia pe umeri această povară care sunt eu, adică să se însoare cu mine care eram, şi sunt, o femeie bătrână, urâtă, săracă...

Inovatoare

A inventat limba şpargă

Nina Cassian a inventat „limba şpargă“ în 1946, (datorită „propensiunii mele structurale spre joc“), dar Ion Barbu i-a interzis să includă aceste „exerciţii“ în volumul de debut. Mult mai târziu le-a publicat în volumul „Loto-poeme“ (1972), ca şi în „Jocuri de vacanţă“ (1983), ba chiar a tradus şi în „şparga“ engleză. Limba „şpargă“ nu este o limbă în adevăratul sens al cuvântului, ci este limba română în care o parte din substantive, verbe şi adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.

Muză

Poetul Ion Barbu a scris despre ea

Pe 27 noiembrie 1924 se năştea, la Galaţi, cea căreia, „într-un moment de proastă inspiraţie“, părinţii i-au pus numele Renée-Annie. Imediat au strigat-o, însă, Nina. Familia era de origine evreiască, iar tatăl ei, I. Cassian-Mătăsaru, a fost un cunoscut traducător. Lui, spune Nina Cassian, îi datorează pasiunea pentru muzică, poezie, limba română. Familia s-a mutat la Braşov. Aici, Nina a studiat la Liceul „Principesa Elena“.

Partidul nu a iubit-o, deşi ea l-a iubit

După copilăria fericită, urmează adolescenţa amară. „Pe la 11 ani, mă urâţisem“, spune poeta. Familia se mută la Bucureşti, „oraş lipsit de reliefuri şi de feerie“, unde Nina urmează cursurile Institutului „Pompilian“. Aici, în plin război şi persecuţie antisemită, Nina Cassian intră, la vârsta de 16 ani, în organizaţia Tineretului Comunist.

În acelaşi timp, încercările ei poetice sunt încurajate cu entuziasm de „greii“ Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă. În 1946, el o „unge“ poetă, adnotându-i manuscrisul volumului „La scara 1/1“ în termeni superlativi. Diferenţa de vârstă între cei doi poeţi era de 30 de ani, iar mai târziu Nina Cassian a considerat că „relaţia noastră a fost afectată din cauza tinereţii mele nesăbuite“.

Nina Cassian debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri avangardiste „La scara 1/1“. Volumul este atacat ideologic în ziarul „Scânteia“, aşa că autoarea începe să scrie treptat poezie proletcultistă, următorii opt ani publicând numeroase volume de acest fel. După 1956, Nina Cassian se întoarce la „uneltele poetice“ adevărate, prin volume ca „Vârstele anului“ (1957), „Dialogul vântului cu marea“ (1957), „Sărbătorile zilnice“ (1961), „Spectacol în aer liber - o monografie a dragostei“ (1961), „Să ne facem daruri“ (1963), iar treptat va deveni din ce în ce mai ostilă autorităţilor comuniste, alegând, în 1987, să rămână în Statele Unite. Aşa cum spunea mai târziu Nina Cassian: „Eu am iubit Partidul, dar Partidul nu m-a iubit pe mine“...

Amintiri

„Îl evoc fără dubiu pe Marin Preda“

- Care sunt bărbaţii cărora le-aţi fost „muză“?

- Îl evoc fără dubiu pe Marin Preda, cu personalitatea lui fascinantă, auzul lui perfect, originalitatea şi intensitatea trăirilor lui. Alt mare prozator postbelic, Nicolae Breban, e un mare scriitor, extrem de inegal însă. Am fost şi prieteni buni, timp de 30 de ani. Recunoştinţa şi gratitudinea sunt probabil semn de mediocritate pentru el, asta e pentru oamenii de rând, să fie recunoscă tori, el se consideră Supraomul, bineînţeles. Cusururile lui sunt enorme, dar şi calităţile lui sunt supradimensionate, el, în general, e un personaj supradimensionat.

- Cum v-aţi integrat în cultura americană? Vă veţi întoarce?

- Deşi m-am integrat greu, dar cu succes, identitatea mea rămâne românească, nu mă simt americană. La toate recitalurile de poezie pe care le-am avut în lume, în dreptul numelui meu este scris România. Poezia mea scrisă în engleză nu ştiu dacă este mai bună sau mai proastă decât cea scrisă în româneşte, dar este altă voce. Lucrez la un volum de poezie care va cuprinde versuri traduse de mine dintr-o limbă în alta, din română în engleză şi din engleză în română. Principala problemă, legată de vizitele în România, este că nu am unde să locuiesc, mi s-a refuzat, la prima întoarcere după ’90, repartizarea unei locuinţe. Aşa cum spuneam, „când am mai venit, am dormit în holurile prietenilor, pe sofale, dar, oricât de simpatic ai fi, nu trebuie să depăşeşti măsura ospitalităţii“.

Visam la utopie

- Povestiţi-mi puţin despre perioada de ilegalitate, din timpul războiului, de „elan romantic“.

- La 16 ani, în 1941, m-am încadrat în organizaţia ilegală a Tineretului Comunist (unde, de altfel, l-am cunoscut şi pe primul meu soţ, scriitorul Vladimir Colin cu care am fost căsătorită între 1943 şi 1948), visând să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase... Să nu uităm că fascismul era în plin elan, inclusiv legile antirasiale şi antievreieşti. Cât despre armonia pe care o visam şi ce s-a ales din ea... Aşa cum am spus de fiecare dată, „am avut un vis“, cum zicea Martin Luther King, visam la o utopie care, ca orice utopie, nu are şansa de a se materializa sau, în clipa în care se încearcă, se transformă în contrariul ei. În clipa când devine realitate, s-a transformat în totalitarism, în dictatură, în măcel.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... ii-romane/

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Nina Cassian revine, vineri, în România, unde îşi va lansa două cărţi

Poeta Nina Cassian, care, în 1985, a fost determinată de regimul comunist să se stabilească în SUA, revine, vineri, în România, pentru a lansa două cărţi, în colecţia editorială "Cărţile Tango", a declarat pentru MEDIAFAX Alice Năstase, redactorul şef al publicaţiei. Cele două cărţi ce urmează a fi lansate sunt "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber" - o antologie de poezie. "Lansarea va avea loc luni seară, de la ora 19.00, în Sala Rondă a Hotelului Intercontinental", a declarat Alice Năstase. "Cele două volume pe care le lansăm sunt unul de proză şi unul de poezii, ambele având ca subiect principal dragostea. Cel de proză se numeşte «Confidenţe fictive» şi este o colecţie de nuvele de dragoste, despre care Nina Cassian a recunoscut că sunt propriile sale istorii de iubire, sublimate într-un mod literar. Iar celălalt volum este de versuri de dragoste, care se numeşte "Spectacol în aer liber". Este o antologie a poeziilor de iubire scrise de Nina Cassian înainte de Revoluţie, adunate într-o ediţie revizuită", a spus aceasta.

Nina Cassian va ajunge la Bucureşti vineri, la ora 13.30, pe aeroportul Otopeni. Ea va rămâne în ţară până pe 14 noiembrie. Ea va fi acompaniată de soţul său şi va locui la Hotelul Intercontinental.

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (27 noiembrie 1924, Galaţi) , este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă. S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut). Scriitoarea s-a mutat cu familia la Braşov, unde a intrat la Liceul Principesa Elena, şi Bucureşti, urmând şi cursurile Institutului Pompilian. A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă. Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1". În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, a început să scrie, treptat, şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956, se întoarce la poezia autentică. Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi. Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză şi inventează o nouă limbă poetică, "limba spargă". În 1969, Cassian primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună, ea află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi. Scriitoarea ia hotărârea de a nu reveni în ţară. Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărţile îi sunt interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu. În Anglia îi apare volumul de versuri "Call Yourself Alive" şi, în Statele Unite, "Life Sentence", traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite "Take My Word for It!", "Blue Apple" şi "Lady of Miracles", care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane. În prezent, poeta Nina Cassian trăieşte la New York. În anul 1994, i s-a decernat premiul Leul literar de către New York Library. În 2005, Cassian a lansat, la Institutul Cultural Român din New York, al treilea volum memorialistic, "Memoria ca zestre. Cartea a III-a". Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review.

Link to comment
Share on other sites

Nina Cassian despre scrierile sale: Toate sunt trăite, n-am inventat nimic

Poeta Nina Cassian, care a ajuns vineri la Bucureşti, urmând ca luni să lanseze două volume - unul de proză, celălalt de poezie -, în seria "Cărţile Tango", a caracterizat cele două lucrări ca fiind "viaţa sa la lumină". Nina Cassian a ajuns la Bucureşti vineri, la ora 13.30, pe aeroportul Otopeni. Aceasta a fost primită cu flori într-unul dintre saloanele aeroportului, iar echipa revistei Tango i-a cântat "La mulţi ani" în avans, ea urmând să împlinească 84 de ani pe 27 noiembrie. "Mă copleşiţi .. Sunt surdă de la avion şi extenuată de drum", a spus Cassian, la vederea celor care au întâmpinat-o. "Să ştiţi că eu am fost în România de cel puţin 12 ori, după Revoluţie. Unele voiaje au fost răsplătitoare, alte dezastruoase. Să vedem cum o să arate ăsta (...). Eu m-am simţit deseori şi marginalizată. Uitată n-aş fi vrut să fiu", a spus Nina Cassian. Poeta va rămâne în ţară până pe 14 noiembrie. Ea a venit acompaniată de soţul său şi va locui la Hotelul Intercontinental. "Se poate fuma? Mi-e dor de o ţigară de nu vă văd", a spus ea scoţând un pachet auriu de Benson & Hedges, pregătindu-se să răspundă la întrebările presei.

Despre cele două volume pe care ea le va lansa luni, în cadrul seriei "Cărţile Tango", intitulate "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber", Cassian a spus că, între rândurile lor, cititorii vor putea găsi propria lor biografie. "Toate sunt trăite, n-am inventat nimic. Totul mă inspiră - scrumiera asta, paharul cu apă... lăsaţi toate ale vieţii să vină la mine", a spus scriitoarea. "Aceste cărţi sunt viaţa mea la lumină. Care cuprinde şi întuneric, şi eşec. E o vorbă americană care spune că un eşec, dacă nu te ucide, te face mai tare. Problema e să nu te ucidă...", a punctat Cassian.

Despre starea actuală a poeziei, ea spune că, în urma întâlnirii cu tineri poeţi din noua generaţie, inclusiv români, ea nu simte o diferenţă, mai ales în condiţia în care poezia, un lucru esenţial pentru sufletul uman, este trecută cu vederea de noile culturi. "Noi (poeţii, n.r.) suntem o specie pe cale de dispariţie. Vă daţi seama că într-un continent ca America, unde principala preocupare e să faci bani şi să te distrezi - iar distracţia nu înseamnă să citeşti o carte bună -, e cam greu acolo să vii tu cu micile tale rânduleţe". Cu toate acestea, în anul 1994, ei i-a fost decernat premiul Leul literar de către New York Library, poeme ale sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review, iar cărţi i-au fost publicate atât în SUA, cât şi în Marea Britanie. "Nu cânt prohodul poeziei. Nu uitaţi că specia umană trăieşte poezie non-stop. Este o emanaţie naturală. De când a intrat în peşteri şi a scrijelit pe pereţi, omul emană artă şi poezie. Am încredere că asta va continua - este o necesitate (...), îţi asigură câteva funcţii vitale", a mai spus Cassian.

Lansarea volumelor "Confidenţe fictive" şi "Spectacol în aer liber" va avea loc luni seară, de la ora 19.00, în Sala Rondă a Hotelului Intercontinental.

Link to comment
Share on other sites

Nina Cassian: Am senzaţia unei întâlniri de adio

Scriitoarea Nina Cassian a declarat luni, în cadrul lansării celor două volume semnate de ea, "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber" - o antologie de poezie, că evenimentul care a adus-o în România are aerul "unei întâlniri de adio". "Această întâlnire este, cumva, premonitorie. Am senzaţia unei întâlniri de adio", a declarat scriitoarea. "Mansarda mai funcţionează, dar restul... o ruină. Am un sentiment de rămas-bun... cum a spus Vraca... rămas bun... am o senzaţie de rămas bun", a adăugat Nina Cassian. Scriitoarea a intrat în Sala Rondă a Hotelului Intercontinental şi a înaintat încet către fotoliul unde urma să se aşeze. "Vizita bătrânei doamne", a glumit aceasta. "Am avut impresia că România nu a avut nevoie de mine, am impresia că ţara m-a uitat", a spus scriitoarea, mulţumindu-le celor veniţi la întâlnirea cu ea. "Nu mă interesează celebritatea, nu mă interesează succesul. Ce mă interesează este să las o urmă în sufletul oamenilor (...) să nu fi trăit degeaba'", a adăugat Nina Cassian, care a mărturisit că unul dintre cele mai mari regrete ale sale este faptul că a părăsit-o muzica. "Îmi pare rău că n-am schimbat lumea. Credeam că, dacă mă aflu în treabă, pot schimba ceva", s-a confesat Nina Cassian. "Nu ştiu să fiu ipocrită sau să îmi ţin gura. Fac gafe peste gafe, pierd prieteni (...) Am fost rănită, am fost jignită... am un palmares foarte bogat în acest sens... şi cred că şi merit", şi-a descris Nina Cassian viaţa. Aceasta a spus că lucrul pe care îl iubeşte cel mai mult este iubirea însăşi: "Am iubit iubirea însăşi de la 5 ani, când eram îndrăgostită de băiatul din vecini, care avea o bicicletă cu roţi tricolor. Iubirea... uneori mi-a reuşit, alteori nu. Am iubit şi creaţia artistică, am avut o lăcomie de arte". "Dragostea este nu un concept, ci este o trăire, o dominantă a vieţii", a mărturisit scriitoarea. "Îmbrăţişarea a fost una dintre dorinţele mele esenţiale, care m-a făcut să cad în capcana utopiei comuniste (...) comunismul era o mare îmbrăţişare (...) un fel de vals", a mai spus aceasta.

Soţul scriitoarei, Maurice Edwards, a spus că, pe lângă faptul că este o scriitoare minunată, Nina Cassian este şi o persoană care este uşor de iubit. "Este adorata mea, scumpa mea", a spus acesta în limba română. Cei doi s-au căsătorit când Nina Cassian avea 73 de ani, iar Maurice Edwards, 75. "El e iritat de ignoranţa mea", a spus scriitoarea."Eu sunt anistorică, ageografică. Îmi lipsesc doar două dimensiuni... timpul şi spaţiul, în rest sunt sănătoasă", a glumit aceasta. "Preferam să îmi pierd mâinile şi picioarele decât limba", a spus scriitoarea, referindu-se la faptul că vorbeşte o limbă română perfectă, după ce a locuit timp de 20 de ani în Statele Unite. "Acum scriu şi în româneşte şi în limba engleză (...) Eu nu am părăsit România niciodată. Mi-am păstrat limba cu mine", a spus aceasta. "Eu nu am senzaţia de copilărie, tinereţe, bătrâneţe... am o senzaţie de continuum", a descris aceasta trecerea timpului.

Organizatorii i-au făcut o surpriză scriitoarei, aducându-i la finalul întâlnirii un tort în forma a două cărţi, intitulate "Confidenţe fictive" şi "Spectacol în aer liber". La întâlnirea cu autoarea au venit aproximativ 100 de persoane, printre care s-au numărat Daciana Sârbu şi Daniela Nane. Cele două volume au apărut la editura Cărţile Tango.

Nina Cassian a ajuns la Bucureşti vineri. Ea va rămâne în ţară până pe 14 noiembrie. Scriitoarea va fi acompaniată de soţul său şi va locui la Hotelul Intercontinental.

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă. S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut). Scriitoarea s-a mutat cu familia la Braşov, unde a intrat la Liceul Principesa Elena, şi Bucureşti, urmând şi cursurile Institutului Pompilian. A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă. Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1". În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, a început să scrie, treptat, şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956, se întoarce la poezia autentică. Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi. Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză şi inventează o nouă limbă poetică, "limba spargă". În 1969, Cassian primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună, ea află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi. Scriitoarea ia hotărârea de a nu reveni în ţară. Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărţile îi sunt interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu. În Anglia îi apare volumul de versuri "Call Yourself Alive" şi, în Statele Unite, "Life Sentence", traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite "Take My Word for It!", "Blue Apple" şi "Lady of Miracles", care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane. În prezent, poeta Nina Cassian trăieşte la New York.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Nina Cassian, apreciată de presa din Suedia

Prima culegere de versuri a Ninei Cassian în limba suedeză, publicată în această toamnă cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), prin programul de traduceri TPS, a fost apreciată de presa literară din Suedia drept "plină de culoare, de o profundă originalitate", potrivit ICR Stockholm. Primul volum al Ninei Cassian tradus în suedeză, "Femeia miracol", apărut la Editura Ellerströms, a trezit reacţii entuziaste din partea presei literare din Suedia. În recenziile publicate se vorbeşte despre o "poezie de clasă mondială", "plină de culoare, de o profundă originalitate" (Svenska Dagbladet), "grandioasă şi independentă", "de o puternică senzualitate" (Boråstidning), "o scriitură proaspătă şi plină de culoare, demnă de un public internaţional" (Uppsala Nya Tidning).

Nina Cassian a vizitat pentru prima oară Suedia în luna februarie a acestui an, când a participat la Salonul de poezie al Institului Cultural Român de la Stockholm. În această vară, Radiodifuziunea suedeză le-a dedicat Ninei Cassian şi Anei Blandiana, "cele două mari doamne ale poeziei româneşti", o emisiune specială.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/ni ... 06;3559538

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Nina Cassian, desemnată "poetul lunii februarie" într-o emisiune a Radiodifuziunii suedeze

Nina Cassian a fost desemnată "poetul lunii februarie" la emisiunea "Dagens dikt" (Poemul zilei), a canalului P1 al Radiodifuziunii suedeze, urmând ca, pe parcursul acestei săptămâni, să fie citite pe post poeme ale sale traduse în suedeză, anunţă Institutul Cultural Român (ICR) de la Stockholm. Potrivit tradiţiei emisiunii suedeze, fondată în 1937, în prima săptămână a fiecărei luni este prezentat exclusiv un anumit poet. Astfel, în această săptămână, va fi prezentată o selecţie de poeme de Nina Cassian, din volumul "Femeia miracol/ Mirakelkvinnan", apărut în limba suedeză în 2008, în traducerea lui Dan Shafran. Dintre emisiunile din grila de programe a Radiodifuziunii suedeze, Dagens dikt este cea mai veche şi se difuzează zilnic, de la ora 12.00, având o audienţă de peste 200.000 de ascultători.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Nina Cassian implineste 86 de ani

Poeta, traducatoarea, pianista si compozitoarea Nina Cassian (nascuta Renee Annie Cassian) a vazut lumina zilei pe 27 noiembrie 1924, la Galati. Alaturi de Ana Blandiana si Gabriela Melinescu poate fi considerata una dintre cele mai cunoscute autoare de versuri din Romania pe plan intrnational.

La numai 16 a intrat la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, ca ulterior sa frecventeze scoala de pictura a lui Maxy. A debutat cu traduceri in ziarul 'Ecoul' (1944), semnate Maria Ventamin, iar un an mai tarziu a publicat in 'Romania libera' poemul Am fost un poet decadent.

Dupa sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a publicat prima sa carte - La scara 1/1 -, influentata de poezia suprarealista, pentru care a fost declarata dusman al poporului. Din acest motiv, a incercat sa-si schimbe stilul si a ajuns, treptat, unul dintre cei mai semnificativi si influenti scriitori ai perioadei proletcultiste. La mijlocul deceniului 1950, dupa o 'ratacire' de opt ani, revine la stilul suprarealist care o afirmase.

In 1985 a fost invitata in SUA pentru a tine un curs la New York University si a decis sa nu se mai intoarca, casatorindu-se pentru a treia oara, cu un american. Atunci, autoritatile vremii i-au pus sechestru pe casa din Bucuresti, iar cartile (peste 50) i-au fost interzise si retrase din librarii si biblioteci.

Bibliografie selectiva

La scara 1/1, An viu, noua sute si saptesprezece, Horea nu mai este singur, versuri albe, Dialogul vantului cu marea, Disciplina harfei, Destine paralele, Recviem, Loto-poeme, Viraje, Numaratoarea inversa, Blue Apple, Lady of miracles, Memoria ca zestre (3 vol.); Pentru copii (celebre in anii '70): Nica fara frica, Printul Miorlan, Incurca lume, Povestea a doi pui de tigri numiti Ninigra si Aligru; Fictiune: Atat de grozava si adio, Confidente fictive, Jocuri de vacanta. A facut remarcabile traduceri din: Maiakovski, Ritsos, Moliere, Brecht, Shackespeare, Celan, Guillevic.

Dupa 1990 a revenit de mai multe ori in tara, prilej de a-si lansa cateva volume de memoralistica.

In prezent, locuieste la New York, iar 'proiectul major al varstei sale' este scrierea memoriilor, oglinda a anilor furati, proiect ale carui prime volume s-au bucurat de un real succes in tara.

O importanta editura americana, Norton, i-a propus editarea poemelor sale scrise in engleza in cadrul seriei Selected Works, o adevarata performanta pentru o scriitoare provenind din Estul Europei.

http://www.ziare.com/cultura/scriitori/nina-cassian-implineste-86-de-ani-1058481

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Nina Cassian: Am senzaţia unei întâlniri de adio

Scriitoarea Nina Cassian a declarat luni, în cadrul lansării celor două volume semnate de ea, "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber" - o antologie de poezie, că evenimentul care a adus-o în România are aerul "unei întâlniri de adio". "Această întâlnire este, cumva, premonitorie. Am senzaţia unei întâlniri de adio", a declarat scriitoarea. "Mansarda mai funcţionează, dar restul... o ruină. Am un sentiment de rămas-bun... cum a spus Vraca... rămas bun... am o senzaţie de rămas bun", a adăugat Nina Cassian.

"Am avut impresia că România nu a avut nevoie de mine, am impresia că ţara m-a uitat", a spus scriitoarea, mulţumindu-le celor veniţi la întâlnirea cu ea. "Nu mă interesează celebritatea, nu mă interesează succesul. Ce mă interesează este să las o urmă în sufletul oamenilor (...) să nu fi trăit degeaba'", a adăugat Nina Cassian, care a mărturisit că unul dintre cele mai mari regrete ale sale este faptul că a părăsit-o muzica.

"Îmi pare rău că n-am schimbat lumea. Credeam că, dacă mă aflu în treabă, pot schimba ceva", s-a confesat Nina Cassian. "Nu ştiu să fiu ipocrită sau să îmi ţin gura. Fac gafe peste gafe, pierd prieteni (...) Am fost rănită, am fost jignită... am un palmares foarte bogat în acest sens... şi cred că şi merit", şi-a descris Nina Cassian viaţa.

Soţul scriitoarei, Maurice Edwards, a spus că, pe lângă faptul că este o scriitoare minunată, Nina Cassian este şi o persoană care este uşor de iubit. "Este adorata mea, scumpa mea", a spus acesta în limba română. Cei doi s-au căsătorit când Nina Cassian avea 73 de ani, iar Maurice Edwards, 75. "El e iritat de ignoranţa mea", a spus scriitoarea."Eu sunt anistorică, ageografică. Îmi lipsesc doar două dimensiuni... timpul şi spaţiul, în rest sunt sănătoasă", a glumit aceasta. "Preferam să îmi pierd mâinile şi picioarele decât limba", a spus scriitoarea, referindu-se la faptul că vorbeşte o limbă română perfectă, după ce a locuit timp de 20 de ani în Statele Unite. "Acum scriu şi în româneşte şi în limba engleză (...) Eu nu am părăsit România niciodată. Mi-am păstrat limba cu mine", a spus aceasta.

Organizatorii i-au făcut o surpriză scriitoarei, aducându-i la finalul întâlnirii un tort în forma a două cărţi, intitulate "Confidenţe fictive" şi "Spectacol în aer liber". La întâlnirea cu autoarea au venit aproximativ 100 de persoane, printre care s-au numărat Daciana Sârbu şi Daniela Nane.

Cele două volume au apărut la editura Cărţile Tango.

Nina Cassian a ajuns la Bucureşti vineri. Ea va rămâne în ţară până pe 14 noiembrie. Scriitoarea va fi acompaniată de soţul său şi va locui la Hotelul Intercontinental.

mediafax.ro

BUCUREŞTI, (10 nov 2008)

Link to comment
Share on other sites

  • 10 months later...

Merită Nina Cassian titlul de Cetăţean de Onoare al Galaţiului?

O cititoare din Israel, Felicia Pană Katz, vine cu o propunere interesantă, semnalată, de altfel, şi de ziarul nostru, în rubrica „Gălăţeni care au uimit lumea”: ”Ar fi frumos ca Nina Cassian, una dintre cele mai mari poete şi traducătoare pe care le-a dat România, să devină Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi”, ne scrie cititoarea, argumentând: „Este născută la Galaţi, pe 27 noiembrie 1924. La New-York, unde trăieşte, se simte abandonată de toţi. Nu o va mai alina dacă, după nu ştiu câţi ani, vreun parc sau vreo staţie de autobuz se va numi Nina Cassian. De aceea, cred că i s-ar cuveni o recunoaştere acum. Nu cred că municipalitatea, oraşul, societatea scriitorilor din Galaţi, toţi reuniţi nu ar găsi o sumă să i se ofere o invitaţie şi un bilet de avion New-York Bucureşti. Pentru o mare personalitate gălăţeană ar trebui să se găsească bani, chiar dacă ar fi să facem subscripţie locală. Eu m-aş oferi ca prim donator. Este o istorie încă vie a literaturii române. O dezrădăcinată uitată de Uniunea Scriitorilor şi de toate editurile pentru care atât ea, cât şi tatăl său, I. Cassian Mătăsaru, au tradus din marile genii ale literaturii universale. Se dă titlul de Cetăţean de onoare chiar şi antrenorilor echipei de fotbal. Nina Cassian a făcut mult pentru litera tipărită. Merită toată recunoştinţa şi toată dragostea concetăţenilor ei. Haideţi să facem ceva. Singurii în care mai avem încredere în România sunt ziariştii. Puterea voastră este singura care mai poate mişca ceva. Chiar nu s-ar găsi nicio şcoală generală din tot municipiul care să-i poarte numele?”, ne scrie Felicia Pană Katz.
L-am întrebat pe Corneliu Antoniu, preşedintele Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România, dacă susţine această propunere: „Susţin cu bucurie ideea doamnei Felicia Pană Katz, pe care o şi cunosc, de altfel. Propunerea trebuie făcută Primăriei fie printr-o o fundaţie culturală fie prin noi, Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor, iar Primăria este cea care aprobă sau nu. Categoric, Nina Cassian merită să primească acest titlu şi vom face demersuri în acest sens”, ne-a mai declarat preşedintele filialei.
Să o ţină Dumnezeu sănătoasă pe Nina Cassian şi să găsim, la nivel local, soluţii pentru ca marea poetă să primească recunoaşterea cuvenită, cât mai curând.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 10 months later...

Poeta Nina Cassian a decedat la vârsta de 89 de ani

Poeta Nina Cassian a decedat, marţi, la vârsta de 89 de ani, la New York, au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate familiei acesteia.

Nina Cassian a decedat în urma unui stop cardiac. Ea a murit "liniştită", în reşedinţa ei, potrivit surselor citate.

Serviciul memorial va avea loc luni, 21 aprilie, la ora 15.00 (ora locală, n.r.), la Riverside Memorial Chapel din New York.

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian, s-a născut pe 27 noiembrie 1924, la Galaţi, şi trăia de mai mulţi la New York (SUA).

Nina Cassian a fost o cunoscută poetă, eseistă şi traducătoare.

Link to comment
Share on other sites

Nina Cassian, marea seducătoare a literaturii române, a decedat

Nina Cassian, considerată a fi marea seducătoare a literaturii române, a decedat la vârsta de 89 de ani, la New York, după o viaţă tumultoasă, marcată de cenzura comunistă, dar şi de o creaţie ce s-a manifestat în mai multe domenii - poezie, proză, eseu şi traduceri-, atât în România, cât şi în SUA.

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (27 noiembrie 1924, Galaţi), este poetă, eseistă şi traducătoare. S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut).

Scriitoarea s-a mutat cu familia la Braşov, unde a intrat la Liceul Principesa Elena, şi Bucureşti, urmând şi cursurile Institutului Pompilian. A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.

Criticul literar Alex. Ştefănescu scria în publicaţia România literară că, în 1940, Nina Cassian i-a trimis, prin tatăl său, un caiet cu versuri lui Tudor Arghezi, care a dat verdictul: "Talent incontestabil". Potrivit lui Ştefănescu, acesta nu este singurul domeniu artistic de care s-a simţit atrasă. A luat lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy, de actorie cu Beate Fredanov şi Al. Finţi, de pian şi compoziţie muzicală cu Th. Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora şi Constantin Silvestri.

"Se simte atrasă de mişcarea comunistă, dar «tovarăşii» o antipatizează, considerând-o orgolioasă şi dominatoare. În 1943 se căsătoreşte cu Vladimir Colin. În 1944 devine studentă a Facultăţii de Litere şi Filosofie, pe care o abandonează însă după un an", mai scria Alex. Ştefănescu.

În 1945 i-a apărut prima poezie, "Am fost un poet decadent", în ziarul România liberă. Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1". În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, a început să scrie, treptat, şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956, se întoarce la poezia autentică.

Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi.

Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză şi inventează o nouă limbă poetică, "limba spargă".

În 1969, Cassian primeşte premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ale Americii ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună, ea află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi.

Gheorghe Ursu, care a fost arestat de Securitate, ţinea un jurnal ce conţinea câteva poezii scrise de Nina Cassian, în care aceasta satiriza regimul comunist. Securitatea a considerat aceste poeme ca fiind "subversive".

Aflând toate acestea, scriitoarea a luat hotărârea de a rămâne în SUA. Imediat, apartamentul său din România a fost confiscat, iar cărţile i-au fost interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.

În Marea Britanie îi apare volumul de versuri "Call Yourself Alive" şi, în Statele Unite, "Life Sentence", traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite "Take My Word for It!", "Blue Apple" şi "Lady of Miracles", care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane.

În noiembrie 2008, poeta a revenit în România pentru a-şi lansa volumele "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber"- antologie de poezie.

De asemenea, în mai 2010, scriitoarea Nina Cassian a acordat autografe la Hotel Intercontinental din Bucureşti la lansarea cărţii sale pentru copii "Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru şi alte poezii".

Pe 21 martie 2014, Nina Cassian a fost omagiată la Veneţia, de Ziua Mondială a Poeziei, cu ocazia publicării în limba italiană a primului volum antologic de versuri "C'è modo e modo di sparire", unul dintre cele mai importante titluri de poezie propuse în ultimii ani de editurile din Italia, după cum a informat la momentul respectiv Institutul Cultural Român (ICR). Cu acest prilej a fost proiectat şi un interviu cu Nina Cassian, extras din filmul documentar "Noi, români în lume", realizat în 2010 de Maria Ştefanache.

În 1943, Nina Cassian s-a căsătorit cu Vladimir Colin, autor de basme pentru copii, însă s-a despărţit de acesta după cinci ani. Ulterior, poeta s-a căsătorit cu Al. I. Ştefănescu, pe care l-a numit "marea sa dragoste", cei doi fiind împreună pentru 36 de ani, până la decesul acestuia. La New York, Nina Cassian s-a căsătorit, pentru a treia oara, cu muzicianul Maurice Edwards.

Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost "muza lui Ion Barbu", fiind iubită şi de alţi scriitori celebri, între care Marin Preda.

"Am iubit şi am fost iubită. Am creat non-stop. M-am bucurat de recunoaştere, uneori, şi am avut parte de marginalizări, frecvent, chiar şi în zilele noastre. Dar toate astea aparţin echilibrului vieţii!", spunea Nina Cassian într-un interviu acordat în 2010, revistei Tango.

Link to comment
Share on other sites

Serviciul memorial al Ninei Cassian va avea loc marţi, la New York. Cenuşa acesteia va fi trimisă în România

Serviciul memorial al poetei Nina Cassian va avea loc marţi, 22 aprilie, la ora 16.00 (ora locală, n.r.), la Riverside Memorial Chapel din New York, cenuşa sa urmând să fie trimisă în ţară, au declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, surse apropiate familiei acesteia.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Urna cu rămăşiţele poetei Nina Cassian a fost depusă la crematoriul Cenuşa din Bucureşti

Urna cu rămăşiţele poetei Nina Cassian, care a decedat pe 15 aprilie, la New York, la vârsta de 89 de ani, a fost depusă, luni, la crematoriul Cenuşa din Bucureşti, au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate familiei acesteia.

Ceremonia funerară s-a desfăşurat în jurul orei 11.00, la eveniment participând apropiaţi ai poetei, printre care Eva Sârbu şi Alexandru Solomon.

Potrivit sursei citate, dorinţa Ninei Cassian a fost ca urna cu cenuşa sa să fie depusă la crematoriul din Capitală, unde se află şi rămăşiţele părinţilor săi şi ale fostul său soţ, Al. I. Ştefănescu.

mediafax.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Nina Cassian, într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poeme

Poezii ale scriitoarelor Nina Cassian şi Doina Ioanid au fost incluse într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poeme de dragoste din ultimii 50 de ani, informează publicaţia britanică The Guardian.

Specialiştii în poezie de la Southbank Centre din Londra au selectat din opere scrise în ultimii 50 de ani şi nu s-au mai concentrat în realizarea acestui clasament pe opţiunile tradiţionale, precum creaţiile poetei engleze Barrett Browning şi cele ale lui William Shakespeare, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze. Scriitorii din acest top au fost aleşi din 30 de ţări, de la Sfânta Lucia până la Kurdistanul irakian, iar în lista celor mai frumoase poeme a fost inclusă şi România, graţie poetelor Nina Cassian şi Doina Ioanid.

Astfel, "The Yellow Dog/ Câinele galben", de Doina Ioanid, şi "Lady of Miracles/ Donna miraculata", de Nina Cassian, se numără printre cele mai frumoase 50 de poezii de dragoste din ultimii 50 de ani.

Versiunea în limba engleză a poemului Doinei Ioanid, "The Yellow Dog" (în traducerea lui Florin Bican), este următoarea: "Heart in hand I've been walking all over the city, treading the first snow of the year under my feet. And my heart, sprinkled with wine and with vinegar, went on rotting away to the beat of my years - all thirty and seven of them - while the magpies assembled on the drummer-boy's shoulder. Bones alone couldn't save me. Nor could your name, Argentina, you, Land of Promise. Only a big yellow dog had mercy on me - humbly walked up to me and ate up my heart, taking his time. Then he left, moving away towards the horizon like an enormous sun flower". În limba română, poemul "Câinele galben" a apărut în volumul "Ritmuri de îmblînzit aricioaica" (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010), după cum a declarat joi, pentru MEDIAFAX, Doina Ioanid. "Câinele galben": "Cu inima în mînă, am mers prin oraş, păşind pe prima zăpadă din anul ăsta. Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet, continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani, în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului. Oasele singure nu mă puteau salva. Nici numele tău, Argentina, pămînt al făgăduinţei. Numai un cîine mare şi galben s-a îndurat de mine, a venit spăşit şi mi-a mîncat inima, fără grabă. Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui".

Pe de altă parte, versiunea în limba engleză a poeziei "Lady of Miracles" de Nina Cassian (cu o traducere semnată de Laura Schiff) este următoarea: "Since you walked out on me/ I’m getting lovelier by the hour./ I glow like a corpse in the dark. / No one sees how round and sharp / my eyes have grown / how my carcass looks like a glass urn, / how I hold up things in the rags of my hands, / the way I can stand though crippled by lust. / No, there’s just your cruelty circling / my head like a bright rotting halo". În limba română, poezia Ninei Cassian a apărut cu titlul "Donna miraculata", în volumul "Ambitus", publicat în anul 1969, la Editura pentru Literatură, după cum a declarat joi, pentru MEDIAFAX, poetul Florin Iaru. "Donna miraculata": "De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă / ca hoitul luminând în întuneric. / Nu mi se mai observă fragila mea carcasă, / nici ochiul devenit mai fix şi sferic, // nici zdreanţa mâinilor pe obiecte, / nici mersul, inutil desfigurat de jind, / - ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte, / ca nimbul putregaiului sclipind".

Echipa de la Southbank Centre din Londra a lucrat la clasament în ultimul an, considerând acest top "o adevărată selecţie internaţională şi diversă din punct de vedere stilistic" a celor mai bune 50 de poeme din ultimii 50 de ani. În clasament sunt incluşi şi scriitori tineri, precum poeta Warsan Shire, dar şi autori consacraţi, precum Chinua Achebe şi Ted Hughes. "A fost greu să fim constrânşi noi înşine la (a alege, n.r.) doar 50 de poeme, dar consider că am venit cu o ofertă minunat de bogată şi variată a unora dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din lume", a declarat scriitorul James Runcie, care a făcut parte din echipa de selecţie, fiind citat de publicaţia britanică The Guardian.

Poeziile vor fi citite pe 20 iulie, la Londra, la ceea ce specialiştii de la Southbank Centre se aşteaptă a fi "un eveniment fără precedent". În cadrul manifestării, 50 de persoane, de la actori la poeţi, vor recita câte un poem din acest top.

Evenimentul face parte din Festivalul Dragostei (Festival of Love), dar şi din Festivalul Internaţional al Poeziei (Poetry International festival), acesta din urmă fiind înfiinţat de Ted Hughes, în 1967.

gandul.info

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.