Poveşti de viaţă din Vancouver

[dcp100168]

Poveşti de viaţă

România din Vancouver

A riscat totul, inclusiv viaţa lui şi pe a celor dragi. A trecut ilegal Dunărea, înot, a mers zile şi nopţi în şir, până s‑au rupt hainele de pe el, urmând o stea. A locuit în lagăre, dar a ajuns să‑şi vadă visul ‑ Canada. Soţia lui a rezistat presiunilor şi umilinţelor securităţii, şi, în cele din urmă, i s‑a alăturat în Canada. Poate că tinerilor de azi istoria le pare incredibilă. Este povestea de viaţă a soţilor Rodica şi Gheorghe Grigore, români emigraţi în Canada pentru care, şi după 25 de ani, ACASĂ rămâne mereu ROMÂNIA.

Curaj nebunesc

Se ştie că mulţi români erau împuşcaţi în timp ce treceau graniţa. Pe Gheorghe Grigore l‑a determinat să plece viaţa grea pe care o ducea. Iată ce ne‑a povestit soţia lui cu ceva timp în urmă: "Aveam un băiat de 11 ani şi o fetiţă de nouă ani. Am discutat, el voia demult să plece, dar eu nu l‑am lăsat pentru că erau copiii mici. În 1981, soţul meu a trecut Dunărea ilegal. A înotat patru ore în şir şi a trecut în Iugoslavia. Acolo s‑a întâlnit cu alţi români fugiţi. Iugoslavii i‑au primit ca pe eroi, au plâns pentru ei, i‑au spălat şi le‑au dat haine de schimb, apoi i‑au ajutat să ajungă la graniţă. Poliţiştii i‑au arestat zece zile, apoi le‑au arătat drumul spre Italia... după o stea. Îi trimiteau în grupuri, câte patru‑cinci peste graniţă. Mergând, li s‑au rupt hainele de pe ei. Au ajuns într‑o localitate în care italienii i‑au arestat considerându‑i infractori. I‑au dus într‑o tabără, le‑au dat să mănânce şi i‑au pus să aleagă unde vor să meargă. El a optat pentru Canada. După doi ani am reuşit să ajung şi eu acolo", ne‑a povestit dna Grigore, revenită pentru o vacanţă scurtă la rude, în judeţul nostru.

Expulzată din oraş

"După ce a plecat, numai eu ştiu prin ce am trecut, deşi sunt o fire foarte curajoasă. "Da, am ştiut că pleacă", le‑am spus. Normal, după drepturile omului care erau şi atunci recunoscute, aveai dreptul să îţi aperi familia. Nu m‑am dezis de soţ, aş fi putut să spun "Nu ştiu nimic, divorţez!". Mi s‑a spus să părăsesc localitatea. Le‑am spus să îmi dea scris că mă obligă să fac asta. Ei nu aveau dreptul să expulzeze pe cineva. Era ilegal. Voiau să scape de mine. Mi‑am vândut lucrurile, apartamentul şi am venit la părinţi în Galaţi. M‑au ajutat şi susţinut doi ani şi cinci luni. Când am depus actele de paşaport, am fost insultată, mi s‑a spus că suntem nişte trădători. Am ajuns la generalul de la paşapoarte. La două săptămâni am primit actele de plecare!", povesteşte Rodica Grigore.

Vilă în Canada

Dna Rodica Grigore e mândră că s‑a adaptat foarte repede la noua viaţă. A ajutat‑o şi ambiţia ei. Casa în care locuieşte familia Grigore are peste 450 de metri pătraţi, se ridică pe trei nivele, are nouă dormitoare şi cinci băi. Gheorghe a devenit George, este tâmplar şi lucrează la o fabrică de mobilă din 1987. Dna Rodica a lucrat la o grădiniţă de copii. "Ne‑am descurcat foarte bine, am câştigat foarte mult, mergem în concediu în fiecare an în România, în California, în America", spun soţii Grigore.

România, adică acasă

Cu toate că trăiesc în Vancouver, de aproape o jumătate de viaţă, Gheorghe de 25 de ani, Rodica de 23 de ani, România rămâne acasă. "Mulţi români nu vor să mai audă de ţara lor. Eu cred că trebuie ca măcar la un an, doi, să vii să îţi vizitezi familia. Să nu pretinzi că vii din altă ţară şi tu eşti ceva! Eşti tot român când vii aici. Aici e ţara mea, aici e casa mea. Şi copiilor şi nepoţilor le‑am spus să nu uitaţi cuvântul ACASĂ! Şi ei vorbesc româneşte şi sunt mândri de originea lor", ne‑a spus dna Grigore.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23897