Inimi româneşti în Elveţia

[dcp100168]

Din Alpi la Dunăre

Două inimi româneşti bat la Berna

Ernst Werner rămâne cel mai elveţian dintre gălăţeni şi cel mai gălăţean dintre elveţieni chiar şi acum, la venerabila vârstă de 88 de ani. Numele lui vă este cu siguranţă cunoscut pentru că an de an a strâns şi a adus bani pentru a ajuta săracii Galaţiului. Când e întrebat de ţara noastră, dl Werner răspunde "Ah, România!", şi îşi duce instantaneu mâna la inimă. Acolo e România lui atunci când se află la Berna.

Vă reamintim că părinţii lui - mama, elveţiancă, născută în Galaţi, tatăl, elveţian get beget ‑ s‑au cunoscut aici, la Galaţi. După război au plecat în Elveţia şi pentru că mama lui voia o amintire din România şi‑a botezat băiatul Ernst Mircea Käser. Ernst Mircea Käser a venit la Galaţi în 1921, pe când avea doar opt luni. Bunicul său din partea mamei lucra la realizarea reţelei feroviare, iar tatăl lui era reprezentantul unei firme franceze ce se ocupa cu import‑exportul de lemne, în Galaţi. Werner a locuit într‑o casă pe strada Grădina Veche nr. 7, azi 15, a absolvit Liceul "Vasile Alecsandri", şi, în 1936, s‑a întors în Elveţia. Pe cea care avea să‑i devină soţie, Pillar (dezmierdată Pilli), a cunoscut‑o în Elveţia, la Berna, la o societate helveto‑spaniolă. Pilli este născută în Spania din tată elveţian, mamă spaniolă, dar România a cucerit‑o. Prima dată când a călcat pe pământ românesc, în 1963, a ţinut să‑şi cumpere costum popular românesc. Pilli a învăţat să facă sarmale şi a acceptat să se bucure de concediu alternativ, un an în Spania, un an în România. De fiecare Paşti, fundaţia soţilor Werner organizează o tombolă în scop caritabil, pentru ajutorarea gălăţenilor săraci.

De curând am primit o scrisoare de la dl Werner care ne‑a umplut inimile de bucurie: "La vârsta mea de 88 de ani, vrem şi anul acesta să ne revedem Galaţiul, ca în fiecare an. Îmi doresc să revăd oraşul de pe malul Dunării, cu multe amintiri din copilăria mea, să revăd puţinii prieteni care mi‑au mai rămas. Vreau, cât mai am timp, şi sănătatea îmi permite, să vizitez locurile unde ajutorul meu modest, prin fundaţia "Rumanian Hilfe", poate aduce puţină bucurie nevoiaşilor. Cred că acest concediu la Galaţi e ultimul", ne scrie într‑o românească perfectă dl Ernst Werner. Îl aşteptăm cu drag şi îi dorim lui şi soţiei sale ca Dumnezeu să le dea sănătate şi putere să revină la Galaţi de câte ori vor dori.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23896

[dcp100168]

Din Alpi la Dunăre

Mărinimie elveţiană pentru gălăţenii sărmani

* Werner Ernst Mircea Käser, cel mai elveţian dintre gălăţeni şi cel mai gălăţean dintre elveţieni, întinde pentru ultima dată mâna nevoiaşilor oraşului nostru * La venerabila vârstă de aproape 90 de ani îşi poartă România în inimă şi, din inima Bernei, îşi salută cu drag foştii concitadini *

Cei care fac risipă de cuvinte încercând să arate cât de mult le pasă de ţară şi de cei săraci, ar trebui să ia lecţii de patriotism şi mărinimie adevărată de la domnul Werner Ernst Mircea Käser. Numele lui vă este cu siguranţă cunoscut pentru că an de an a strâns şi a adus bani pentru a-i ajuta pe nevoiaşii Galaţiului. Când e întrebat de ţara noastră, dl Werner Käser răspunde „Ah, România!”, şi îşi duce instantaneu mâna la inimă. Acolo e România lui, atunci când se află la Berna. De Crăciun, gândurile elveţianului cu suflet de român adevărat s-au îndreptat tot către oraşul copilăriei sale, Galaţi.

Galaţiul lui

Părinţii lui - mama, elveţiancă, născută în Galaţi, tatăl, elveţian get beget - s-au cunoscut aici, la Galaţi. După război au plecat în Elveţia şi pentru că mama lui voia o amintire din România şi-a botezat băiatul Mircea Käser. Werner Ernst Mircea Käser a venit la Galaţi în 1921, pe când avea doar opt luni. Bunicul său din partea mamei lucra la realizarea reţelei feroviare, iar tatăl lui era reprezentantul unei firme franceze ce se ocupa cu import-exportul de lemne, în Galaţi. Werner Käser a locuit într-o casă pe strada Grădina Veche nr. 7, azi 15, a absolvit Liceul "Vasile Alecsandri", şi, în 1936, s-a întors în Elveţia. N-avea să uite însă niciodată Galaţiul şi România. Pe cea care avea să-i devină soţie, Pillar (dezmierdată Pilli) a cunoscut-o în Elveţia, la Berna, la o societate helveto-spaniolă. Pilli este născută în Spania, din tată elveţian şi mamă spaniolă, dar România a cucerit-o. De fiecare Paşti, şi de Crăciun fundaţia „Rumanien-Hilfe”, patronată de soţii Käser, organizează o tombolă în scop caritabil, pentru ajutorarea gălăţenilor săraci.

„La mulţi ani din Elveţia”

„Sărbători fericite şi La mulţi ani, vă doresc Werner şi Pillar Käser. La vârsta mea de 89 de ani timpul trece prea repede. Am adunat Ultimul ajutor pentru nevoiaşii din Galaţi – 3000 de franci elveţieni, bani pe care i-am primit prin poştă sau mi-au fost predaţi personal pentru nevoiaşii din Galaţi”. „Sper ca suma să mai crească înainte de a o trimite la Galaţi. Îmi pare rău că nu mai pot urma să ajut. Doresc un viitor bun pentru locuitorii oraşului Galaţi – oraşul copilăriei mele. Cu toată stima, Werner Ernst Mircea Käser”, ne scrie într-o românească perfectă elveţianul-gălăţean. În plic, inimosul domn Käser adaugă afişul acţiunii caritabile organizate la Berna, pentru ajutorarea copiilor şi sărmanilor Galaţiului: „Hilfe für Kinder und alte Leute in Galati Rumänien”. Alături de scrisoare, stau mărturie descendenţei onorabile a dlui Käser o copie a paşaportului bunicului său, inginerul Joseph Ingold şi fotografia celor zece decoraţii şi medalii pe care le-a primit de-a lungul carierei sale. La finele scrisorii, elveţianul cu suflet românesc ne mai roagă să facem propagandă pentru filatelie. Vom încerca, pe cât posibil, să-i îndeplinim dorinţa.

Îi dorim familiei Werner şi Pillar Käser sănătate şi putere, le mulţumim din toată inima pentru tot ceea ce au făcut pentru gălăţeni. Totodată ne-am dori să găsească forţa de a continua ceea ce au făcut până acum, iar exemplul lor remarcabil să fie urmat şi de alţii.

http://www.viata-libera.ro/articol-Mari ... ani_2.html

[dcp100168]

20 de ani de iubire şi caritate necondiţionate din ţara lui Heidi

Aproape 90 de ani de viaţă, două decenii de caritate necondiţionată pentru oraşul copilăriei sale sau, mai simplu spus, o viaţă de om în care inima lui a bătut doar pentru România şi Galaţiul din ea. Numele celui care a dus oraşul de la Dunăre în ţara lui Heidi, fetiţa munţilor, vă este deja cunoscut de 20 de ani - Ernst Werner Mircea Käser. Ani de-a rândul l-am numit cel mai elveţian dintre gălăţeni şi cel mai gălăţean dintre elveţieni.

De 20 de ani încoace n-a existat Paşti în care să nu scriem despre tombolele caritabile pe care le-a organizat la Berna pentru a aduna bani pe care i-a donat cu generozitate săracilor Galaţiului. În 20 de ani, dl Käser a făcut pentru Galaţi mai mult decât toate generaţiile de aleşi care s-au succedat de la Revoluţie încoace. Şi fără a ridica nicio pretenţie!

Fundaţia „Rumänian Hilfe”, pe care cei doi au înfiinţat-o, a adus an de an puţină bucurie nevoiaşilor din Galaţi. Pilli a învăţat să facă sarmale şi a acceptat să se bucure de concediu alternativ, un an în Spania, un an în România. Aici, la Biserica Catolică din Galaţi, Werner şi Pilli au primit binecuvântarea preotului la nunta de aur. Din toate locurile lumii în care ar fi putut să sărbătorească 50 de ani de căsnicie, ei au ales Galaţiul şi Faleza lui! Ar mai trebui spus că pe una dintre nepoţelele soţilor Käser o cheamă Romina, de la România.

Ultimul act de caritate

De curând, am primit o scrisoare de la gălăţenii noştri din Elveţia. Un rămas bun şi o rază de speranţă la pachet cu o sumă consistentă pentru săracii oraşului: „În curând voi împlini onorabila vârstă de 90 de ani şi 20 de activitate în acţiunea de a-i ajuta pe nevoiaşii din Galaţi, acţiune iniţiată din dorinţa personală de a-mi ajuta semenii. Galaţiul este oraşul copilăriei şi frumoaselor mele amintiri, oraşul în care am trăit şi locuit între anii 1921 – 1936. Cu această scrisoare vă anunţ că acţiunea mea de întrajutorare la Galaţi a ajuns la sfârşit. Puterile mele sunt diminuate şi nu mai am forţa necesară sacrificiului ce m-a împins să fac acest act de caritate şi bunăvoinţă. Ultimul act de constatare a sumei de 3.200 de euro, sumă ce se va împărţi astfel: 1.000 de euro pentru Fundaţia „Inimă de Copil” din Galaţi, 1.000 de euro pentru Cantina „Sf. Paraschiva” din Galaţi, 1.000 de euro Centrului de Îngrijire şi Asistenţă din Galaţi şi 200 de euro donaţii particulare. Dumnezeu să vă ajute şi pe viitor”, ne scrie, într-o românească impecabilă, dl Käser.

Îi mulţumim pentru tot ceea ce a dăruit, material şi sufleteşte oraşului nostru şi îl numim, simbolic, Gălăţean de Onoare. Câţi dintre cei care ne conduc destinele, când sunt întrebaţi de ţara noastră, răspund „Ah, România!”, ducând instantaneu mâna la inimă. E gestul sincer, natural, cu care gălăţeanul din Elveţia îşi salută patria din inimă şi oraşul care îi pulsează în suflet. Mulţumim Werner şi Pilli Käser!

http://www.viata-libera.ro/articol-Galatiul_din_tara_lui_Heidi_2.html

[dcp100168]

Ernst Werner Mircea Käser (n. 16 iulie 1920) a murit pe 10 aprilie 2012.

R.I.P.

[dcp100168]

S-a stins din viaţă elveţianul cu suflet de gălăţean

* Ernst Werner Mircea Käser iubea Galaţiul şi o demonstra prin fapte

Vreme de 92 de ani, inima lui a bătut pentru Galaţi. „Ah, România!”, obişnuia să exclame Ernst Werner Mircea Käser, ducându-şi mâna la piept. În ultimii 20 de ani n-a existat Paşte să nu organizeze, la Berna, tombole caritabile pentru a aduna bani pentru sărmanii Galaţiului. Ieri am primit vestea tristă de la dl Dan Ottiger Dumitrescu că domnul Werner Käser a plecat dintre noi. În urma lui rămân 20 de ani de caritate neîntreruptă şi necondiţionată pentru Galaţi.

„Galaţiul este oraşul copilăriei şi frumoaselor mele amintiri”

Aşa scria elveţianul, într-o românească perfectă. Părinţii lui mama - elveţiancă, născută în Galaţi şi tatăl - elveţian, s-au cunoscut la Galaţi. După război au plecat în Elveţia şi pentru că mama lui voia o amintire din România şi-a botezat băiatul Mircea Käser. La Galaţi, dl Käser a venit în 1921. A locuit într-o casă pe strada Grădina Veche nr. 7, azi 15, a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri”, şi, în 1936, s-a întors în Elveţia. N-avea să uite însă niciodată Galaţiul, iar pe Pilli, soţia lui, a făcut-o să iubească România. Aici, la Biserica Catolică din Galaţi, soţii Käser au făcut cununia de aur. Werner Käser rămâne singurul elveţian care ar fi meritat cu prisosinţă titlul de Cetăţean de Onoare al Galaţiului. Poate că viitorii aleşi locali îşi vor aminti de domnia sa.

viata-libera.ro