Cum ne văd europenii

[dcp100168]

Din Belgia,tot în UE: la Tecuci şi Galaţi

La 150 de ani de "Europa adevărată"!

* Henri Codenie, la începutul... întâmplărilor birocratice * "Este o administraţie curat SCHIZOFRENĂ!" - se cruceşte belgianul‑tecucean

Fost funcţionar în administraţia centrală, acum pensionar al statului belgian, dl Henri Codenie are domiciliul, de bunăvoie, la Tecuci, alături de familia sa română. Aşa‑i trebuie! Vrea să intre în legalitate, dar constată că la noi, deşi oficial suntem în UE, documentaţia europeană nu numai că nu se aplică, dar nici măcar nu se găseşte! Belgianul nostru aduce un argument la faptul că birocraţia perfectă şi‑a găsit sălaşul la noi: dumnealui aşteaptă, încă din iulie 2007, o semnătură pe un document ‑ "E 401". Deşi a trecut un an de când suntem în UE, nimeni "n‑a auzit" de un astfel de document printre funcţionarii gălăţeni la uşa cărora a tot bătut, făcând, cum s‑ar spune, naveta tocmai la Galaţi. Şi tot degeaba! Avem o administraţie "cu adevărat bolnavă" - trage concluzia europeanul din Tecuci, asumându‑şi, ca un român printre care trăieşte, acel "noi" mioritic... Dacă intraţi pe internet şi căutaţi date despre formularul respectiv, Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Dolj este prima din listă care publică acest formular, emis de Comisia Administrativă a Lucrătorilor Emigranţi: "Atestat privind componenţa familiei în vederea acordării prestaţiilor familiale". Formularul poate fi copiat de acolo�

Odisee pentru 6,5 grame!

Pentru un străin, care vine din inima UE, spiritul levantin care te pune pe drumuri pentru fleacuri este de neînţeles. De pildă, de ce trebuie să cheltuieşti o zi şi aproape o sută de euro pentru a recupera un fleac de şapte euro? Belgianul tecucean, fotograf înrăit, care a fotografiat bucuros oamenii Tecuciului, pentru o expoziţie, a comandat tocmai în Hong Kong un filtru de protecţie pentru camera foto: ceva de 0,5 mm grosime - cât o foaie de hârtie!, în greutate de şase grame şi jumătate, inclusiv plicul în care era. Preţul ‑ un fleac: şase euro şi 99 de cenţi.

Din Hong Kong până aici n‑au fost probleme. Dar... "Trebuie să caut lucruşorul ăsta de şase grame în Vama Galaţi. Trebuie să conduc adică maşina 200 km pentru a căuta lucrul acesta de şapte euro� Sau să‑mi petrec toată ziua pe tren. Cu toate că clădirea Vămii este plină de drapele europene suntem la 150 ani depărtare de Europa adevărată. Este o administraţie curat SCHIZOFRENĂ! În Europa adevărată, totul vine automat acasă, chiar dacă este un lucru greu"� Ochiul de fotograf al belgianului a observat că pe afară‑i vopsit gardul: "Drapelele europene şi obişnuinţa tuturora cu euro nu înseamnă că suntem deja europeni" În acest ritm, asta va dura 200 de ani", mai adaugă oaspetele nostru perioadei de aşteptare trasate de regretatul Brucan.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23923

[dcp100168]

Henri Codenie ne vede bine!

Belgianul din Tecuci

* Soarele românesc, mai tare decât cel belgian * În India, corupţie idem românească * Căţel cu... cod de bare

Henri Codenie s‑a mutat, de peste un an, la Tecuci, unde şi‑a întemeiat o familie şi vrea să trăiască până la moarte. Şi‑a cunoscut soţia, tecuceancă, pe internet. Nu ştiu cum să‑l prezint pe dl Codenie: fost funcţionar pe public relations în Guvernul belgian, sau fotoreporter de magazin săptămânal belgian? Deocamdată, dumnealui este, oficial, pensionar al statului belgian şi locuitor al Tecuciului. Ne spune că "meseria" sa oficială a fost funcţionar de stat la cabinetul mai multor miniştri din Cabinetul belgian. Printre altele, dumnealui le scria şi discursurile. Deţine un permis special de trecere, pe care ni‑l arată mândru: după acesta, este încă omul statului!

De ce a venit tocmai la noi? Pentru soarele românesc: în Belgia este frig mare parte din an. În România iarna trece repede. Mi‑am imaginat că, pensionar fiind, poate trăi mai bine în România cu pensie belgiană. Îmi replică însă: în România sunt preţuri mai mari decât în Europa şi politicienii români nu fac nimic să îndrepte lucrurile!

Chiar nu‑i înţelege pe românii care lasă raiul de aici pentru bani şi pleacă la muncă în străinătate: spune că sunt fraieri. Se duc adică să muncească pe nici 1.000 de euro pe lună, când numai chiria unui mic apartament se ridică la 500 euro! În România, cu bani puţini, poţi locui într‑o căsuţă, spune belgianul.

Biografie... internaţională

Descendanţa tecuceanului nostru prin adopţie este extrem de curioasă: prizonieri într‑un lagăr german, părinţii săi au fost eliberaţi de armata americană şi au ajuns în Belgia. S‑au cunoscut la eliberare. Tatăl său era evreu german. Mama sa trăieşte acum în Ucraina. Un unchi este general în retragere: a asigurat paza de corp preşedinţilor ruşi. Acum are o firmă de bodyguarzi la Sankt Petersburg. O întreagă poveste este şi cum şi‑a cunoscut soţia.

Şi‑a cunoscut fiicele... prin internet

Este căsătorit cu o tecuceană. "Ooooh, grandes problemes!" - doamna gândeşte altfel, mai tradiţionalist. Ne povesteşte şi cum a cunoscut‑o: "E o poveste foarte rară: ea avea două fiice şi eu le‑am cunoscut prin Internet. Au vorbit apoi cu mine despre mama lor." Fetele le‑au făcut astfel cunoştinţă. Doamna i‑a scris că România este frumoasă şi chiar aşa a fost! Nu a plecat până acum de aici, deşi se plânge de birocraţia şi corupţia de pe la noi: e călit ‑ doar a trăit deja în India, în Ucraina... Îşi aminteşte: "În 40 de ani de când conduc, n‑am primit atâtea amenzi câte am primit în Ucraina!" Nu găseşte mari diferenţe între Ucraina şi România. Mai mult, spune că ucrainienii sunt foarte gentili, românii, nu. Se bea şi mult la români, ca şi la ucraineni! În România, toată lumea contribuie la corupţie. Şi "les petites hommes" - oamenii mărunţi - "fac" şi ei corupţie. Ca să‑ţi facă un serviciu, micul funcţionar vrea să te duci şi seara la el, cu ploconul; cam ca în India, spune cu umor belgianul. A trăit nu mai puţin de şapte ani în India - din sudul continentului, până‑n Himalaya. Aici, în România, a găsit încă urmele sistemului comunist în administraţie, birocratic, centralizat, aşteptând fonduri şi dispoziţii de la Bucureşti. "Şi administraţia nu vrea să se schimbe acest sistem! Asta‑i problema!" Crede că, înainte de a băga România în UE, Uniunea trebuia să înlesnească dezvoltarea unor condiţii de viaţă similare la noi. Înainte, nu după! Aşa, mulţi români ar fi rămas acasă.

Ce se rezolvă în Belgia în cinci minute, are nevoie în România de luni întregi. Chiar el a făcut de pildă peste 1.200 km Tecuci - Galaţi şi înapoi, pentru a‑şi înmatricula maşina. Trebuie să dea şi alte teste, deşi permisul său de conducere european a fost până acum valabil peste tot. Spune că ar trebui doar schimbate documentele, un clic pe tastatură şi� "s´il vous plait, monsieur!" Pentru a intra în legalitate cu datele despre pensia sa, a aşteptat din vara anului trecut ca un funcţionar să se îndure şi să semneze un formular.

Câine european!

Henri are un cocker spaniel: Raia, de nouă ani. Belgian, acum... cetăţean român. Stăpân european, câine european! Este probabil singurul căţel european din Tecuci: are un cip electronic şi paşaport câinesc, cu adresa domiciliului şi starea sănătăţii, din înregistrările veterinarului. Câine cu cod de bare! În "buletinul" câinelui sunt trecute şi obligaţiile: purtarea lesei, de exemplu.

Fotografia: pasiune fără sfârşit

A fotografiat locuitorii Tecuciului, de la primar la oamenii de pe stradă, în piaţă �- feţe expresive, plastice. A fotografiat şi combinatul siderurgic gălăţean - poluând! Ne‑a trimis poza. Ne‑a trimis şi poze cu oficialităţi din oraşul său de baştină, din Belgia: Sankt Nicholas. Speră că în viitorii cinci ani lucrurile se vor schimba şi pe la noi, că românii vor învăţa să trăiască europeneşte. E cam optimist� Dar, am zice noi, oricum trece de perioada prognozată de răposatul Brucan�

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24561