Jump to content

Borşul de Tecuci - marfă „de export”


dcp100168

Recommended Posts

Borşul de Tecuci - marfă „de export”

Cine n-a auzit de borşul de Tecuci, făcut „ca la mama acasă”, de face bucatele mai ceva ca în poveşti? Borşul produs de firma „ABC Tecuci” a trecut demult frontierele judeţului Galaţi şi a ajuns marfă „de export” în magazinele şi chioşcurile din judeţele învecinate - Vrancea, Brăila, Buzău.

Patronul firmei, Emil Dicu, ne-a mărturisit că ideea afacerii s-a născut în urmă cu mai bine de 16 ani, la sugestia unui prieten apropiat. „De pornit, am pornit de la zero, cu o oală de 50 de litri pusă pe aragaz, în 1995. La acel moment, nu auzisem de nimeni care să fi exploatat cumva ideea de a produce, industrial, borş. Dar n-a fost uşor. Spaţiu nu prea aveam, temperatura din încăperea unde ţineam borşul ajungea la 35 sau 40 de grade Celsius. Şi nu întotdeauna produsul ieşea cum trebuie, aşa că eram nevoiţi să o luăm de la capăt. La un moment dat, când m-am mutat la bloc, spaţiul de aici, necesar pentru a produce industrial borş era disponibil. Am abandonat ideea o vreme, dar apoi am zis că e păcat de atâta muncă”, a declarat Emil Dicu.

Afacerea a crescut şi a câştigat încrederea consumatorului

„Am reuşit, de-a lungul anilor, să pătrund pe mai multe pieţe din ţară, cum ar fi cea din Galaţi, Brăila, Focşani sau Buzău. Şi reuşesc să îmi menţin clienţii. Dar piaţa de desfacere pentru borş se formează foarte greu, în trei, patru sau chiar cinci ani. La început, lumea nici nu voia să audă de borş la pungă, considerau că este o glumă. Există şi pieţe pe care borşul nu este de cea mai bună calitate, cum ar fi cea a Iaşiului, dar unde nu am reuşit să pătrundem aşa cum ne-am fi aşteptat”, spune patronul de la ABC Tecuci.

„Borşul de putină” făcut la Tecuci este ambalat în două forme: la pungă sau la pet de un litru. „Nu am avut niciodată un număr foarte mare de angajaţi. Acum lucrez cu 16 persoane şi reuşim să producem circa 15.000 de litri de borş pe zi”, conchide Emil Dicu.

În acest moment, se ia în calcul şi o extindere a producţiei de borş de putină într-un sediu nou, în Munteni.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Borsul l-a facut milionar. Reteta de succes a unui roman din Galati, care are doar 14 angajati

O afacere de nisa, de un nebanuit succes, prin care s-au castigat milioane de lei numai din tarate de grau si apa. Oamenii cu fler si dibacie au speculat un segment de productie la care putini s-au gandit: borsul traditional romanesc.

Iar cei care au pornit afacerea in anii '90 s-au imbogatit.

Unul dintre pionierii in materie de bors de putina, facut la scara industriala, este Emil Dicu din judetul Galati.

A luat reteta bunicii: apa, tarite de grau, malai si huste, adica acea "drojdie de bors": taratele ce raman pe fundul putinei, dupa acrire.

Astazi produce 15.000 de litri de bors in fiecare zi si livreaza marfa in toate judetele din Moldova, in Capitala si, mai nou, in Constanta. Are doar 14 angajati, dar ruleaza sume mari.

Castigul firmei, doar in ultimii cinci ani, se invarte in jurul milionului de euro.

Deja, in urma unui AUDIT, a primit permisiunea de a marca ambalajul cu inscriptia "produs natural". Si vrea sa faca bors bio, pentru care are nevoie de tarate mai scumpe si ceva mai greu de procurat.

Tot in judetul Galati, la Tecuci, descoperim un concurent intrat de curand pe piata. Este vorba despre un investitor din Turcia, care a preluat o veche fabrica de conserve si a reusit sa devina lider pe piata romanesca.
Turcii au venit cu un secret de productie: apa extrasa dintr-un put de mare adancime, forat la 270 de metri, care este apoi filtrata si purificata.

In final, trei sute de mii de litri de bors ies, in fiecare luna, pe poarta fabricii din Tecuci si ajung in toate retelele de hipermarketuri din Romania. Si nu numai.

Nutritionistii pledeaza pentru reintroducerea in alimentatie a ciorbelor "ca la mama-acasa" si spun ca borsul ajuta digestia si metabolismul, e bogat in vitamine, minerale si enzime, cu singura conditie sa nu fie pasteurizat.

stirileprotv.ro

Link to comment
Share on other sites

Au ajuns milionari din producţia de borş

* Cine sunt românii care fac bani din zeama de acrit a cărei faimă a trecut oceanul până în Canada şi Statele Unite

 

Dacă aţi afla că în România există câţiva “milionari din borş”, aţi deveni brusc sobri, ba unii dintre dumneavoastră aţi bombăni uşor invidioşi, scrie agrointel.ro. Într-un studiu al companiei Nielsen realizat în intervalul decembrie 2011-mai 2012, s-a observat că un număr de cinci companii îşi împărţeau 74,7% din piaţa borşului, din punct de vedere al volumului de vânzări şi 73,9% din valoarea vânzărilor.

Lider era la acel moment “borşul Dănilă”, urmat de “borşul Dalco”. Pe locul trei se afla “borşul Acrişorul”, pe patru “borşul ABC” şi pe cinci “borşul Pf Enache”. Însă, în ultimul an, clasamentul s-a schimbat, urmare a pătrunderii agresive pe piaţă a “borşului Olimpia” şi a “borşului Contec”, cu variantele lor borş proaspăt/borş pasteurizat, produse de Contec Foods din Tecuci, companie care din 2012 până în prezent a reuşit să-şi securizeze o felie masivă din piaţa borşului din România, pătrunzând pe rafturile marilor retaileri, de la hypermarketuri, până la reţele de discounteri.

„Borşul Dănilă”

Firma SF Invest 2000 SRL, al cărei patron, Sorin Dănilă, a dat numele borşului, a reuşit performanţa de a realiza în intervalul 2005-2012 o cifră de afaceri cumulată de 18,345 milioane lei şi un profit de 900.000 lei. În ultimii 3 ani încheiaţi, producătorul borşului Dănilă a avut vânzări anuale în valoare de aproximativ 0,9-1 milion de dolari, cu 21 de angajaţi. Dacă iniţial producătorul lui “Dănilă”, prezent pe rafturile hypermarketurilor Carrefour şi la discounterul Profi, îşi acrea borşul prin adaos de acid citric (E330), urmare a concurenţei acerbe (în care competitorii se lăudau că borşul lor este “E 330 free”), a renunţat la această practică şi acum în compoziţia “borşului Dănilă” nu mai regăsim decât componentele naturale.

„Borşul Dalco”

Dalco Prodcom SRL, firmă din Urziceni cu 13 angajaţi, care- l are ca asociat unic şi administrator pe Damian Nicolae, a avut în domeniul de activitate şi “baruri”, dar şi “alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic”, însă marea lovitură a dat-o prin buna exploatare a codului CAEN: “Fabricarea altor produse alimentare neclasificate în altă parte”, adică din producţia de borş şi vânzarea lui prin intermediul supermarketurilor.

Din rezultatele financiare ale companiei, constatăm că cifra de afaceri cumulată a Dalco este de 9,78 milioane lei, începând din 1999 până în 2012 (din care 65% a fost realizată în intervalul 2008-2012), în timp ce profitul cumulat în intervalul 2008-2012 a fost de 550.000 lei. Comparând cifrele, Dalco rulează o afacere cu 35-40% mai mică decât competitorul Dănilă.

„Borşul ABC”

ABC SRL, firmă din Tecuci, judeţul Galaţi, al cărei patron, Emil Dicu, a început producţia de borş la sugestia unui prieten, în urmă cu 18 ani. Din 1999 până în 2012, Emil Dicu a avut o cifră de afaceri cumulată de 21,2 milioane lei, din care 75% realizată din 2007 încoace şi în intervalul 2008-2012 a avut un profit cumulat de 3.868.672 lei (adică de peste 1,1 milioane dolari, sau aproximativ 850.000 euro).

Deşi vânzările de “borş ABC” suflă în ceafa vânzărilor competitorului “Dănilă”, specificul ABC SRL este că spre deosebire de Dănilă, care beneficiază de o vastă distribuţie naţională, ABC s-a extins cu precădere pe piaţa din Moldova şi în Capitală, având distribuitori în Bucureşti, Bacău, Bârlad, Huşi, Buzău, Râmnicu Sărat, Galaţi, Brăila, Prahova şi Dâmboviţa. Cu toate acestea trebuie subliniat şi că bazinul cel mai mare de consumatori de borş este localizat în Moldova, deci focalizarea ABC SRL pe o distribuţie regională nu e deloc neinspirată.

Regii borşului, nişte turci

Odată cu intrarea Contec Foods în clasamentul liderilor în producţia de borş, am ajuns în situaţia în care, după truda de veacuri a domnitorilor Moldovei de a-i ţine pe otomani la graniţe, printr-o ironie a istoriei, aspiranţii la titlul de regii borşului din România să fie turci, acţionariatul companiei fiind turc. Directorul comercial al Contec, Leona Cobzaru, explică cum a pornit investiţia în linia de producţie a borşului: “Ideea ne-a venit pentru că mai era un producător de borş în Tecuci şi ne-am spus: « Ok, dacă el poate, noi de ce nu?» ”. Se referea la producătorul ABC, al treilea jucător de pe piaţa borşului din România.

Kemal Aydemir, directorul general al Contec, a simţit imediat potenţialul ideii propuse de colegii săi: “Mereu încercăm să facem produsele cât mai naturale şi o bună dovadă care poate fi? Borşul. Însuşi numele, borş, e asociat în mentalul colectiv cu ideea de natural. Cu mazărea sau cu fasolea e greu să demonstraţi că nu e amestecată cu sintetic, sau prafuri, ori şmecherii din industria alimentară. Asta nu poţi s-o faci cu borşul, că e natural în sine. Desigur, nu e obligatoriu să fie natural, se poate realiza cu adaos de acid citric din afară, dar noi am ales să asociem brandul Olimpia cu produse naturale, iar borşul e unul din ele”.

Investiţia a fost în jur de 450-500.000 de euro, la linia de borş lucrează 12 oameni, iar de aici pleacă pe zi cel puţin un tir cu borş. “Anul trecut am făcut cam 3000 de tone, iar anul ăsta probabil că ajungem la 4000-4200 de tone, însă procentul din cifra totală de afaceri e micuţ, că borşul e ieftin”, spun liderii companiei. Kemal Aydemir ne-a confirmat că felia cea mai mare de consumatori de borş e reprezentată de moldoveni. Laurenţiu Cap Mare, şeful instalaţiei de borş, detaliază: “ Vă pot însă spune că pe regiuni, cel mai mare consum îl înregistrăm pe Moldova, parte a Munteniei, până la Ploieşti inclusiv. În Banat şi Ardeal au alte obiceiuri, dar în Ardeal comparativ cu Oltenia a început să se caute. Depinde un pic şi de tradiţie”.

Borşul de Tecuci a ajuns în Canada

Pe lângă borşul proaspăt pe care îl găsim pe rafturile magazinelor din România, Contec Foods mai produce şi o categorie mai scumpă, borşul pasteurizat: “Dacă borşul proaspăt e un produs care este crud şi viu, celălalt e un produs făcut să reziste perioade lungi de timp. E o diferenţă între cele două tipuri de borş, pentru că cel pasteurizat e ambalat în recipient de sticlă, are capac metalic şi în plus ai pasteurizarea, care înseamnă alt consum de energie, care toate laolaltă cresc preţul de producţie cu 30-35%”.

Borşul pasteurizat are un destinatar specific, foarte nişat: “Noi nu comercializăm în România borşul pasteurizat. E doar pentru afară, ca să ajungă în magazinele tradiţionale cu specific românesc din ţările unde comunitatea de români e reprezentativă. Cel mai mult din producţie ajunge în Italia, Spania, normal, dar ajunge şi în Canada. Sincer, iniţial n-am înţeles ce caută borşul ăsta în Canada, că sunt puţini români, dar am aflat că-l folosesc şi bulgarii şi ruşii. Din ce ştiu eu, românul care-l importă în Canada, mai dă şi spre Statele Unite. Cam 20% din producţie e de borş pasteurizat, dar din câte am înţeles eu, a ajuns şi borşul proaspăt afară”.

evz.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.