Porţi maramureşene cu unelte gălăţene

[dcp100168]

Porţi maramureşene cu unelte gălăţene

Satele maramureşene aveau, pe vremuri, fierarii lor. Oameni care se pricepeau la confecţionarea uneltelor agricole, dar şi a ustensilelor specifice transformării lemnului în porţi sau troiţe. Situaţia de azi din acest judeţ, când cele mai multe din meseriile tradiţionale au dispărut, este evidenţiată de ceea ce am auzit de la Cătălin Buda, un tânăr de 27 de ani, pe care l-am întâlnit în Târgu Lăpuş. El şi fratele lui, Alexandru, au învăţat să dea viaţă lemnului, văzând în asta modalitatea de-a câştiga o pâine, când alte soluţii de muncă, pe aici, nu există. "Am învăţat de la un mare meşter din Târgu Lăpuş, Nicolae Man", spune Cătălin, care are 27 de ani, amintindu-şi că de la 13 ani a fost elevul meşterului Man. "Eram atunci, la meşter, 15 elevi. Doar eu şi fratele meu am ajuns să facem meseria asta. Restul n-au mai continuat", tânărul susţinând că "numai 1% e talent şi restul muncă". Treaba merge bine, fraţii Buda primind zeci de comenzi pe an, de troiţe, dar şi de porţi, mai ales de la pensiunile turistice, din toată ţara. O poartă maramureşeană costă între 1.500 şi 7.000 de lei, în funcţie de mărimea ei. Gazda zice că un meşter are nevoie de câteva zeci de dălţi, de diverse forme, pentru fiecare operaţiune în parte. Dălţi specifice acestui meşteşug. Modelele s-au păstrat din bătrâni, însemnate pe hârtie. Dar uneltele nu mai există. Trebuie să faci altele noi, care să respecte secularul tipar. Cine să le confecţioneze, dacă nu mai există meşteri fierari?! Noroc că, datorită Internetului, Cătălin a găsit un meşter fierar tocmai în celălalt capăt al ţării, la Galaţi. "I-am trimis, prin fax, modelul fiecărei dălţi în parte şi omul mi le-a confecţionat exact după modelul de aici, de la noi", conchide Cătălin. Iată cum tradiţia maramureşeană a primit o şansă de supravieţuire, tocmai de la Galaţi...

romanialibera.ro