Jump to content

Amintiri din Galaţiul copilăriei


Recommended Posts

Îmi amintesc Galaţiul

Constatam recent, nu fără tristeţe, că multe dintre locurile de care eram legată afectiv în Galaţi au dispărut. Nu mai există parcul în care mama ameţea dându-mă în leagăn când eram copil - acum acolo e parcarea din faţa fostului sediu al Stării Civile, acum retrocedat comunităţii elene. Nu mai există nici cofetăria mea preferată, "Macul Roşu" - acum tot o parcare a unui bloc de vizavi de Universitate. Nu mai există nici coaforul pentru copii "Ciufulici", care se afla lângă magazinul Modern. Care, la rându-i, nici el nu mai poartă acelaşi nume. Nici simigeria de lângă Liceul Cuza, unde mereu mirosea frumos a covrigi buni, bine copţi şi impecabil rumeniţi, nu mai există. Cinematografele în care mă ducea tata la matineu, să văd desene animate, şi pe urmă la filme de aventuri şi westernuri nu mai sunt nici ele. S-au închis şi nu a crescut vreunul în loc. Scrânciobul uriaş de la Ultimul Leu mi-a rămas doar în amintiri, împreună cu micul parc de distracţii de acolo. Evident, copiii de astăzi au alte locuri favorite. Au Mc Donald's şi săli de joacă, cu animatori profesionişti şi meniuri de petrecere, cu jocuri şi jucării cât cu gândul nu gândeşti. Au parcuri - e drept, mici, aglomerate, de cele mai multe ori murdare şi improprii. Au faleza - cât o mai rezista şi ea - au Grădina Botanică, unde, e drept, pot vedea minunăţii la acvariu şi planetariu. Nu mai au, e drept, nici locul de joacă din faţa blocului, unde noi, ăştia mari, făceam campionate de "castelul" din cutii de conserve şi cu mingi de tenis roase până la cauciuc, dar preţuite de parcă ar fi valorat greutatea lor în aur. Acum, în faţa blocului au crescut garaje sau magazine, în spaţiul verde cu pomi fructiferi, de unde noi, copiii epocii de aur, mai furam corcoduşe, au crescut extinderi ale fericiţilor proprietari de apartamente la parter, care acum au şi parcare în curte, eventual umbrar cu viţă de vie şi grătar, asta dacă nu s-au orientat să-şi facă încă vreo două camere şi-un hol.

Nu ştiu ce-şi vor mai aminti despre Galaţi, peste 20 de ani, micuţii de azi. Sper că vor uita groapa eternă de la Elice, mirosul de hazna care domneşte peste jumătate de oraş, câinii vagabonzi care urlă, noaptea târziu, prin parcările supraaglomerate. Sper că nu vor ţine minte nici trotuarele îngrozitoare, pe unde îi zgâlţâie în plimbări cu căruţul părinţii disperaţi, nici pistele de biciclete inexistente sau de tot râsul, nici faptul că, practic, în sezonul rece nu există loc unde să te poţi duce cu un copil şi să nu fie fum de ţigară.

Eu, când mi se face dor tare de copilărie şi de bunica, încă mai pot să mă duc în centru, lângă Oficiul Poştal 1, şi să-mi iau o gogoaşă simplă, cu zahăr, aşa cum îmi lua ea când ieşeam, duminica, la plimbare. Una dintre vânzătoarele de acolo, văzându-mă căzută pe gânduri, a crezut că nu-s convinsă şi mi-a spus că sunt bune gogoşile fiindcă sunt prăjite într-un ceaun vechi, făcut după regulile artei, aşa cum azi nu se mai fac. O fi. Eu cred că sunt bune fiindcă sunt din locul acela de demult, care mie îmi aminteşte de Galaţiul de altădată. Peste 20 de ani, va mai fi rămas oare ceva bun din cel de azi?

viata-libera.ro

Dumneavoastră, cum vă amintiţi Galaţiul copilăriei?

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...
Am vrut demult să scot topicul ăsta din amorțeală, da' m-au luat altele...

Ce-mi aduc aminte de Galațiul de altădată..., maidanele și șantierele... Se construia în draci, cînd ne-am mutat de la Onești, în '72.

Una din primele imagini, pe care n-am cum s-o uit, e a Dunării și a vasului Libertatea, ancorat la acea vreme la Elice. Bine, pe vremea aia nu exista Elicea. Cred că nu existau nici P-urile de acolo. Dar mi-aduc aminte esplanada de atunci, albă toată...

După cum am mai spus, pe vremea aceea erau spații largi. Pe Brăilei, trotuarul avea două benzi, pe mijloc fiind teii. Trotuarul de lângă stradă a dispărut după Revoluție, făcând loc parcărilor. La vreme aceea locuiam pe Partizanilor, actuala Regiment 11 Siret. Inițial strada avea câte o bandă pe sens. După câțiva ani, a fost lărgită la două benzi pe sens. Copacii au fost mutați, la propriu, cu macaraua, dar s-a păstrat spațiul verde de la bordură, unde mulți ani au fost plantați trandafiri. Acum nu mai există, i-au luat locul parcările.

Pe vremea aceea, ca să mă duc la grădiniță, acolo unde e azi Liceul Emil Racoviță, traversam în diagonală toată Țiglina I. Singura mea grijă era că trebuia să traversez de două ori strada. Dar în apropiere de grădiniță, la trecerea de pietoni, erau mereu agenți școlari ce opreau mașinile atunci când voiam să traversăm.

De multe ori mă trimeteau părinții după cumpărături. Aveam de ales: fie Francezi, fie complexul din Țiglina I, fie pe Coșbuc, la complexul dintre M-uri. Atât îmi spuneau părinții: „Fii atent când treci strada!”.

Mă plimbam des pe Faleză cu părinții. Pe vremea aceea, Casa Copilului era amplasată chiar pe faleza superioară, exact în locul unde astăzi se unește strada G-ral Cernat cu Faleza (unde se blochează uneori circulația). Faleza inferioară a fost amenajată prin 74-75... Nu exista trotuarul de azi, doar o fâșie bătătorită, pe unde se plimba lumea. Cam pe la al doilea cheu se drenau apele falezei, era plin de broaște pe acolo, ne plăcea să le speriem cu pietre. Singurele modalități de a coborî la mal erau fie pe la „scările mari” (erau mereu acolo niște țigănci ce vindeau semințe la cornet), fie pe la scările de la Pescarul. Mai erau niște cărări bătătorite, în zona de la Francezi, dar odată ajuns jos, riscai să dai nas în nas cu milițienii. Abia odată cu amplasarea sculpturilor din metal, cred că în iarna 78-79, s-au amenajat și scările de acum. Artera numită azi Prelungirea Coșbuc nu exista pe vremea aceea. Actuala Regiment 11 Siret era o stradă în potcoavă, ce pornea din complexul Țiglina I și până la Palatul Telefoanelor, actualul Romtelecom. Abia prin '78, s-a tăiat segmentul ce unește faleza cu sensul giratoriu de la Penny (pe vremea aia era acolo o fabrică de pâine, amenajată în curtea fostei cazărmi a Regimentului 11 Siret).

Pe vremea aceea, traficul pe Dunăre era intens, nu ca azi.  Zilnic, erau curse regulate, cu vaporul, spre Brăila sau Tulcea. Cred că spre Brăila erau de trei ori pe zi iar la Tulcea doar una pe zi (cu Săgeata). Bacul, inițial pornea din port spre malul celălat (mergeau des gălățenii la plaja Cocuța). Abia mai târziu s-a mutat bacul pe locul actual. la mal, erau ancorate Libertatea și Anghel Saligny, transformate în localuri. Când ajungeam în port, imi plăcea să identific tipul de nave acostate: ăla-i mineralier, cargou, uite-o motonavă, șlep, remorcher, șalupă, ș.a.m.d.

 

Cam atât, vă promit că am să continui... ;)

Link to comment
Share on other sites

Dup cum v-am promis, voi continua...

Câte ceva despre strada Brăilei...

Pe vremea copilăriei mele, strada Brăilei, era la fel de largă și de circulată ca și astăzi. Numai că pe vremea aceea, erau doar două benzi pe sens iar scuarul din mijloc era mult mai larg. Trotuarele erau și ele mult mai largi și după cum am spus mai sus, în zona A-urilor erau pe două benzi, având pe mijloc spațiul verde, cu tei. Bineînțeles că și la stradă mai era un spațiu verde.

Blocuri la stradă erau cele din Țiglina I și II și cele din Mazepa I. Spațiul dintre Palatul Telefoanelor și Trei Star (sau Galacta, dacă vreți) era ocupat de niște case vechi, cu prăvălie la stradă. Prin '74-'75, cam așa ceva, au fost demolate pentru a se construi P-urile. Iar locul unde azi sunt băncile, se știe că a fost multă vreme spațiu viran, până după Revoluție.

Pe cealaltă parte a străzii Brăilei, erau case.  Deloc fățoase. Peisajul curților contrasta puternic cu blocurile. Abia pe la sfârșitul anilor '70, începutul anilor '80 s-a început construirea R-urilor și BR-urilor.

Legat de acest aspect, am să-mi permit o mică digresiune. După cum v-am mai spus, prima parte a copilăriei mi-am petrecut-o la Onești. Ei bine, în Onești NU EXISTAU CASE. Existau doar blocuri. Asta pentru că orașul a pornit inițial ca o colonie muncitorească destinată combinatului de la Borzești. Așa că vă închipuiți șocul pe care l-am avut când am văzut, într-un oraș, alături de blocuri moderne, peisaje și drumuri care-mi aminteau de satul bunicilor.

Revenim la ale noastre. Complexul Potcoava de Aur a fost până la începutul anilor '80, când s-a început cu politica de economii, zona cea mai bine luminată din oraș. Dacă nu-mi joacă feste memoria, firma complexului avea parcă și niște jocuri de lumini. Alături de firma fostului  cinematograf Dunărea și Casa de Mode, zona parcă era desprinsă din filmele americane.

Cu exceptia dispariției Cinematografului Dunărea, zona nu s-a modificat prea mult. Merită de amintit simigeria de lângă liceul Cuza, stația de autobuz de la blocul H (când veneam cu autobuzul din centru, acolo mereu se umplea mașina până la refuz) .Librăria Centrală am apucat-o acolo de când mă știu. Pot spune că era un etalon. Găseai acolo orice fel de cărți, inclusiv manuale și rechizite școlare. A, să nu uit, mai era la Potcoava o librărie, unde aveau (numai acolo) toată gama de creioane pe care ni le cerea la ora de desen: H, B, HB, F, care or mai fi fost...

Acum unde azi e Palatul Justiției... Ei bine, până prin '74, a fost un complex comercial destul de modern iar latura de pe Partizanilor era stație de autobuz. A fost dezafectat, datorită terenului. Apoi acolo a rămas doar un platou, excelent pentru a învăța să mergi pe bicicletă sau pe rotile (nu erau rolele de azi :-) )

Semafoarele au apărut târziu pe Brăilei, pe la sfârșitul anilor '70. Inițial, din câte știu, semafoare în oraș erau doar la Modern (dar tot pe vremea aia, am văzut în Piață, nu mai țin minte exact unde, un semafor vechi cu patru culori: roșu, galben , verde, albastru). Dacă n umă înșel, primele semafoare pe Brăilei au fost montate în zona stației din Țiglina I; inițial au fost dintr-acelea cu buton - apăsai pe el când voiai să treci - dar au fost ulterior dezafectate, că prea abuza lumea de ele...

Acolo unde azi este Protecția Copilui, a fost Spitalul de Copii. Peste drum, lângă blocul I1, corpul de clădire care azi e mascat de chișcurile „bubico” a găzduit cândva un centru stomatologic, până s-a construit centrul de pe Saturn.

Mai la vale, la Ultimul Leu, sus era localul - dezafectat pe la mijlocul anilor '80 -  iar jos era un magazin de piese auto -moto-velo care ulterior s-a mutat peste drum, când s-au construit PS-urile.

Peste drum, acolo unde azi sunt blocurile Vega, era teren de bâlci. Mereu poposeau acolo tot felul de caravane sau se instala circul. Mai apoi a apărut și Roata Mare, care o bună bucată de vreme chiar a funcționat. Pe undeva, prin spate, era embrionul a ceea ce e azi stadionul Oțelul, atunci doar un maidan amenajat pentru meciurile de fotbal.

Rondoul, multă vreme a arătat ca dracu', scuzați-mi expresia. Inițial în mijlocul intersecției, era un „borcan”, o gheretă unde stătea un agent de circulație, Apoi n-a mai fost nimic. Pe urmă s-a amenajat scuarul.

 

Ok, va urma :) ...

Link to comment
Share on other sites

Rondoul s-a amenajat inainte de Revolutie.   Avea un diametru mult mai mic.  Daca nu ma insel s-a amenajat odata cu construirea blocurilor "Auto, Moto, Velo".   Si in mijloc era acea vaza de beton care acum este la sensul giratoriu de la Ivas.

Link to comment
Share on other sites

Corect. Vasul acela a apărut prin anii '80. Înainte de a fi scuarul era doar o intersecție mare, cu un marcaj de interdicție pe mijloc. De multe ori, fiecare traversa pe unde apuca. Nici Bd. Cloșca nu exista. Ca să intri în oraș, de la bac, singurele opțiuni erau Saturn sau Faleza. Strada Uzina de apă a fost amenajată mai târziu, inițial era un drum prăfuti. Înainte de a fi construite PS-urile, de la casele de „la Popescu” și până la strada ce urca la spital (da, tot Brăilei :) )era doar un spațiu viran, unde mergeam să culegem plante medicinale.

Link to comment
Share on other sites

 

Cred că nu existau nici P-urile de acolo

 

Erau. Au fost facute prin anii '61-62, parca.

Langa "Modern" isi mai aduce cineva aminte de Auto-Moto-Velo-Sport? Sau de Macu' Rosu? De placintaria unde este acum blocul "Select"?

Link to comment
Share on other sites

Îi spunea „Sportul Modern”, pentru că mutaseră raionul de sport de sus, de la ultimul etaj, acolo jos, acum unde e azi CEC-ul. Tot acolo era și o „Optica Medicală”, de unde se puteau cumpăra eprubete și alt ustensile de chimie ;)

Macul Roșu a dispărut până la începutul anilor '80.  Țin minte asta pentru că în vremea aceea, când ne întorceam de la Casa Pionierilor  - acolo unde e azi clădirea aceea veche de lângă Prefectură, prin curtea căreia ieși la Casa Cuza - mereu ne opream acolo...

Cât despre plăcintărie, mare păcat că a dispărut... Numai cine nu a fost niciodată acolo, nu știe ce a pierdut... Mai era alături și un magazin de filatelie, îl mai ține minte cineva?

 

 

Edit: mulțam de poză Mikka ;)  Îin minte că am trecut pe lângă ele când le demolau. Nu erau deloc șubrede ca alte clădiri demolate. La astea chiar se chinuia excavatorul, izbea cu cupa în ziduri de se clătina utilajul...

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.