Povestea omului care învaţă să zboare la 67 de ani

[dcp100168]

Nea Gheorghe ia lecţii de zbor la 65 de ani!

Niciodata nu e prea tarziu. Chiar daca are 65 de ani, un barbat din judetul Galati a inceput ceea ce si-a dorit toata viata: cursuri de zbor. Pilotul in devenire povesteste ca dragostea pentru avioane, deltaplane si parapante s-a nascut inca de pe vremea copilariei. Iar acum s-a hotarat sa obtina pentru pasiunea sa si un brevet.

Nea' Gheorghe, asa cum ii spun nepotii, crede ca s-a nascut cu aripi. Masinariile pe care le vedea pe cer, cand era de-o schioapa, il fascinau. A stiut atunci ca trebuie sa ajunga si el, candva, acolo sus. "Fiind copil mic, pasteam gastele si ma uitam toata ziua dupa avioane. Mi-a ramas in suflet si in inima dorul pentru avioane. Cel care uita unde vrea sa ajunga se rataceste. Eu nu am uitat" - povesteste Gheorghe Costea.

De cateva saptamani vine la aerodromul din Vadeni, judetul Braila. Porneste cu noaptea-n cap dintr-un sat din nordul Galatiului, sa fie la timp pe pista. Impins de pasiune, dar si de un dram de nebunie, s-a hotarat sa ia lectii de zbor. Instructorii au fost surprinsi sa afle dorinta barbatului de 65 de ani, dar l-au primit la cursuri pentru ca pasiunea nu are varsta, spun ei.

Gheorghe povesteste ca oamenii din sat spun ca e nebun. El insa crede ca nici varsta si nici munca la camp nu l-ar impiedica sa viseze. "E una sa vezi lumea de jos si alta e s-o vezi de sus. E total diferit!" - a concluzionat nea' Gheorghe.

http://stirileprotv.ro/stiri/social/varsta-nu-i-a-taiat-aripile-pasiunii-ia-lectii-de-zbor-la-65-de-ani.html

[dcp100168]

Povestea omului care învaţă să zboare la 67 de ani

* Gheorghe Costea "aleargă" la curse de motociclete şi ia lecţii de zbor pe aerodromul de la Vădeni pentru a putea să-şi piloteze cu acte în regulă mototdeltaplanul pe care şi l-a făcut singur

"Mă numesc Costea Gheorghe, am 67 de ani şi sunt din comuna Corod, satul Blânzi!" Aşa începe discuţia noastră cu cel mai vârstnic elev care ia lecţii de zbor la Aerial Club de la Vădeni. Bărbatul că păr alb şi mâini muncite este o enciclopedie de experienţe şi de poveşti pe care le spune cu tâlc, toate desprinse din viaţa pe care a trăit-o deopotrivă pe uscat, pe apă şi, mai nou, în aer. În aproape şapte decenii în care a avut deopotrivă împliniri, dar şi frustrări, nea Costea şi-a descoperit dorinţa de a prinde aripi în anii plini de privaţiuni ai comunismului, când nici nu se gândea că va ajunge să poată învăţa liber să zboare, fără ca nimeni să îi îngrădească acest vis.

Operator de cinema, mecanic, navigator

Drumul lui nea Costea spre înălţimi a fost unul sinuos şi plin de piedici. Prima meserie i-a permis doar să vadă pe marele ecran avioanele la care visa de mic copil. Era operator la cinematograful din satul Blânzi.

"După cinematograf am făcut o şcoală de mecanici agricoli şi şcoala de şoferi, în anii 60. Am lucrat ca şofer, după care am mai făcut nişte cursuri şi mi-am deschis un atelier de reparaţii casetofoane şi televizoare, cu lămpi, cum erau înainte. Mi-a plăcut mult să fac şi fotografie, am învăţat să filmez. Ce am învăţat atunci mai fac şi acum, mă ma duc la nunţi, la cumetrii", ne enumeră Gheorghe Costea câteva dintre preocupările sale de-a lungul vieţii.

Mare parte a carierei şi-a petrecut-o însă pe apă, ca navigator în cadrul Navrom, de unde a şi ieşit la pensie la numai 53 de ani, în 1994. Cu regretul că nu a putut munci mai mult pe nave, la bordul cărora a străbătut Dunărea, nea Costea a cultivat însă vechea dorinţă de a zbura, care îi răsărise în minte încă de copil, când a vrut să meargă la şcoala de aviaţie de la Tecuci.

"Am vrut să mă înscriu, dar nu am fost primit pentru că tata a venit din război fără un picior, fusese rănit la Ţiganca. Ei au zis că nu mă primesc pe motiv politic, pentru că tata ar fi luptat contra ruşilor. Mai târziu, când aveam vreo 30 de ani, m-au luat mişte prieteni de la aerobaza Iaşi şi atunci am zburat prima dată. Ajutat de ei, am pilotat, dar înainte de Revoluţie era greu, am fost luat la poliţie, credeau că vreau să fug din ţară cu avionul. Pe vremea aia locuiam la Bârlad şi lucram câte două săptămâni la vapor şi două eram liber. Atunci mă duceam să zbor", povesteşte Gheorghe Costea.

Senzaţii tari la vârsta a treia

La o vârstă la care alţi pensionari îşi leagănă nepoţii, nea Costea trage tare să facă orice ştie că îi face plăcere. Are permis de motociclist de 40 de ani şi merge la curse ori de câte ori poate.

"Pe patru roţi şi babele merg. Eu am alergat anul trecut la un concurs cu 250 km/oră. Cu motocicleta am ieşit din ţară în 1975, am ajuns până la Berlin, am văzut Zidul. Am fost şi în Franţa, şi în Olanda", ne şopteşte nea Costea, după care revine la marea sa pasiune, aviaţia, pentru care parcurge zilnic 100 de kilometri până la aerodromul de la Vădeni, ca să zboare.

"De trei ani fac cursuri şi voi primi un brevet de pilot de motodeltaplane. Abia aştept, că mi-am făcut acasă motodeltaplanul meu. Numai motorul şi aripa le-am cumpărat, în rest eu l-am construit. Nu se compară cu avioanele de linie. Ala sunt autobuze".

Cu o asemenea poveste de viaţă, nu s-ar aştepta nimeni ca nea Costea să mai aibă şi regrete. Are unul singur şi e legat, fireşte, tot de aviaţie: îi pare rău că nu a făcut şcoala de piloţi mai demult, ca să poată şi el alerga cu parapanta în spate, aşa cum fac colegii lui mai tineri.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Pilot de motodeltaplan la 68 de ani! Cu puls de aviator, Gheorghe Costea este fericit că a ajuns să o facă şi pe asta!

Gheorghe Costea (68 de ani) şi-a luat brevetul de pilot de motodeltaplan la vârsta la care alţii au grijă de nepoţi şi şi-a construit singur un aparat de zbor cu care a participat la un miting aviatic pe Aerodromul Vădeni.

Gălăţeanul Gheorghe Costea s-a apucat de lecţiile de zbor pentru motodeltaplan în 2009, pe când avea 64de ani, iar în toamna anului trecut şi-a obţinut brevetul, devenind cel mai vârstnic pilot activ demotodeltaplan din România.

Săptămâna trecută, nea Costea a participat la unmiting aviatic organizat pe Aerodromul din Vădeni, din judeţul Brăila, cu prilejul evenimentului „Borş de peşte la Vădeni“, ajuns la cea de-a şasea ediţie. „Am răspuns cu plăcere invitaţiei, mai ales că era primul eveniment la care am zburat de când mi-am luat brevetul“, spune nea Costea. A urcat spre cer, cu multe emoţii, a făcut câteva manevre, dar emoţiile cele mai mari le-a avut când a coborât pe pământ în aplauzele spectatorilor.

Nea Costea a pilotat un motodeltaplan pe care şi l-a fabricat singur. „Doar motorul şi aripile le-am cumpărat, pentru că n-aveam cum să le construiesc eu. Dar restul este făcut cu mâna mea“, spune mândru pilotul. Motodeltaplanul său l-a costat doi ani din viaţă şi aproape 4.000 de euro, după cum el însuşi estimează. Un aparat nou de tipul acesta costă în jur de 12.000 de euro. Un vis din tinereţe Drumul lui nea Costea spre înălţimi a început în urmă cu foarte mulţi ani. În tinereţe, a vrut să seînscrie la şcoala de aviaţie de la Tecuci, dar, spune el, nu a fost primit din motive politice. Autorităţile de vremea aceea l-au respins pentru că tatăl său luptase în război împotriva ruşilor. Pe la 30 de ani, cu ajutorul unor prieteni din Iaşi, a pilotat un avion utilitar „Antonov 2“, dar şi atunci a avut probleme. A fost chemat la poliţie fiind bănuitcă ar fi vrut să fugă din ţară cu el.

Ani la rând, Gheorghe Costea a fost operator la cinematograful din satul natal, Corod, din judeţul Galaţi, iar mai târziu s-a făcut navigator, meserie care l-a scos şi la pensie. Ani întregi a navigat pe Dunăre, iar la 50 de ani, când s-a pensionat, i-a încolţit din nou pasiunea pentru zbor.

Fără limită de vârstă

În 2009, s-a înscris la cursurile de zbor cu motodeltaplanul, iar prietenii şi rudele l-au ajutat să strângă banii pentru şcoală. După vizita medicală, necesară la înscriere, a reieşit că, la 64 de ani, avea osănătate de fier şi un puls de aviator. „Medicii mi-au spus doar că sunt puţin dus că m-am apucat de zburat. Evident, în glumă, după care mi-au cerut tot felul de detalii despre această pasiune a mea“, spune râzând nea Costea. Mărturiseşte, totuşi, că la început îi bătea inima destul de tare când se desprindea de la sol. „Am făcut de toate în viaţă numai pe-asta n-am făcut-o cu toate că am vrut mai demult. Când eram copil, îmi plăcea să fac zmei sau elice, în joacă. Nu prea mi-a plăcut să mă joc cu copiii de vârsta mea“, îşi aminteşte cel mai vârstnic pilot activ din România.

Cursul de zbor cu motodeltaplanul a durat trei ani, dar pentru nea Costea aşteptarea a durat o veşnicie. Nu-şi putea lua gândul de la aparatul lui de zbor din curte pe care l-a trudit cu mâinile lui. Instructorul Albert Malaxa, cel care l-a învăţat să zboare, mărturiseşte că a lucrat cu el la fel de bine ca şi cu ceilalţi elevi ai săi. „Era cel mai în vârstă elev din România. Cu toate acestea, nu am avut probleme. Pasiunea nu are limite de vârstă. Am lucrat excelent cu el“, spune Albert Malaxa.

Motociclismul, o altă pasiune

Zborul nu este singura pasiune a lui Gheorghe Costea. Tot din tinereţe, el este şi un împătimit al motoarelor. Pe când avea vreo 25 de ani, nea Costea a ieşit din ţară cu motoclicleta şi a ajuns tocmai până la Berlin. „Pe patru roţi poate merge oricine. Pe două este mai greu. Eu am alergat în viaţă pe la tot felul de întreceri cu motociclete, am mers chiar şi cu 250 de kilometri pe oră şi nu m-am emoţionat“, mai povesteşte nea Costea.

adevarul.ro