O nouă tabără de sculptură în metal la Galaţi

[dcp100168]

O nouă tabără de sculptură în metal la Galaţi

Unicitatea Galaţiului este dată, printre altele, şi de lucrările de sculptură în metal amplasate atât pe faleza superioară şi cea inferioară a Dunării, cât şi în municipiu (pe strada Brăilei, în Parcul Cloşca). Aici, de-a lungul timpului, au fost cinci ediţii ale taberei naţionale de sculptură în metal: două înainte de 1989 (în 1976 şi 1977) şi trei după (în 1991, 1995 şi 1997).

Lucrări fără „soartă”

Au rezultat circa 40 de lucrări ce pot fi văzute, dar şi câteva care n-au avut „soartă”: una aparţinându-i sculptorului constănţean Wilhelm Demeter, care din cauza dimensiunilor gigantice şi din cauza unei „raze” ce ar fi urmat să traverseze faleza superioară, constituind un potenţial pericol pentru trafic, nu a putut fi amplasată în faţa Hotelului Faleza, în 1977; o alta, aparţinându-i sculptorului olandez Everdt Hilgemann, intitulată „Omagiu lui Brâncuşi”, care nu a fost agreată de autorităţi, în 1991 (înfăţişa o coloană „turtită”, alcătuită din trei paralelipipede vidate). Ar fi trebuit amplasată la Potcoava de Aur, însă a fost „exilată” undeva lângă Trecerea bac, după care i s-a pierdut urma. De asemenea, „Noul Ierusalim - Cetatea”, lucrare realizată tot în 1991, de Marian Zidaru, amplasată iniţial pe strada Domnească, lângă Facultatea de Mecanică, de jur împrejurul unui nuc, a fost mutată în curtea interioară a campusului, la solicitarea Episcopiei, pe motiv că ar conţine simboluri anticreştine, iar nucul respectiv a fost tăiat, doar ca să poată fi mutată lucrarea! Tot o schimbare a amplasamentului, mult mai sinuoasă, a avut-o „Evoluţie - Revoluţie”, realizată de Bela Crişan în 1991: postată iniţial pe locul unde astăzi se află Mc Donald’s, sculptura a dispărut pentru o vreme şi a reapărut apoi pe Faleza inferioară, unde se găseşte şi în prezent.

Se prefigurează ediţia a VI-a

De ce am făcut această recapitulare? Pentru că, la 15 ani de la ultima ediţie a Taberei de sculptură în metal de la Galaţi, se prefigurează încă o ediţie, a şasea, luna viitoare. Iniţiativa îi aparţine Facultăţii de Mecanică din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”. Cătălin Fetecău, decanul facultăţii, explică: „Mi-aş dori ca această acţiune să se permanentizeze. Lucrările ar urma să fie amplasate în parcul din Campusul studenţesc situat pe strada Domnească, nr. 111. Sponsorii îşi pot lua câte o lucrare pe care să o amplaseze fie la sediul lor, fie în oraş, cu acordul Primăriei. Ne sprijină Fundaţia Culturală „Nicolae Mantu”, Muzeul de Artă Vizuală şi Primăria Galaţi. Ideea o am de mulţi ani, de când am văzut în curtea Inspectoratului Şcolar Judeţean lucrări din lemn rezultate în urma unei tabere de sculptură. Acum, având Spaţiul cultural deschis „Nicolae Mantu”, m-am gândit să-l estetizăm”.

Costuri estimative

Tabăra este programată în perioada 1-12 august. Calculul estimativ al cheltuielilor arată astfel: „Materialele şi consumabilele ajung la 20.000 lei. Ne ajută şi sponsorii: de pildă Şantierul Naval Daewoo Mangalia, prin fostul meu coleg Vasile Iorga, iar Universitatea va oferi cazare pentru artiştii care nu sunt din Galaţi şi masă pentru toţi participanţii. Vom lua legătura şi cu ArcelorMittal şi cu Şantierul Naval Damen, pentru electrozi, profile, fier vechi. Consumabilele sunt foarte importante. Fundaţia Nicolae Mantu dă premiile pentru artişti - 1.500 lei pentru fiecare dintre cei şapte participanţi. Cel care ne ajută foarte mult în demersul nostru este Costică Voicu, directorul Parcului Industrial Galaţi. Totalul cheltuielilor estimate se ridică la 52.400 lei”, declară Cătălin Fetecău.

Ecologizarea lucrărilor existente

„Pentru că în preajma sculpturilor de la precedentele ediţii ale taberelor, au crescut copaci şi unele nu mai sunt vizibile, studenţii noştri de la Ingineria mediului sunt interesaţi să facă voluntariat, împreună cu reprezentanţii ADP, să cureţe zona şi să pună în valoare acele lucrări, începând din toamnă. Facultatea noastră este înfrăţită cu Colegiul Tehnic „Traian Vuia” şi avem şi sprijinul lor în acest proiect”, aflăm de la decanul Facultăţii de Mecanică.

Codul lui… Sergiu Dumitrescu

Sculptorul gălăţean Sergiu Dumitrescu este cel care a realizat lucrări, dar a şi coordonat cele trei ediţii de după 1990 ale taberelor de sculptură în metal de la Galaţi. Este, totodată, cel care a avut iniţiativa revopsirii lucrărilor şi care deţine fişele cu codurile de culori ale acestora: „Am făcut adrese şi din partea Direcţiei pentru Cultură, pe când eram director acolo, şi din partea Centrului Cultural, către Direcţia Tehnică a Primăriei, prin care am pus la dispoziţie catalogul cu codurile de culori, util în revopsirea lucrărilor existente. În 2009 s-a început cu trei lucrări, după care s-a oprit toată povestea”. Poate că acum, punând cap la cap iniţiativele celor de la Mecanică şi cunoştinţele lui Sergiu Dumitrescu, se va putea face în sfârşit ceva pentru operele care aşteaptă de atâţia ani să-şi recapete înfăţişarea iniţială.

Ce spun cunoscătorii

Am mai luat legătura cu doi dintre sculptorii gălăţeni care au participat la primele două ediţii ale taberelor de la Galaţi - Silviu Catargiu şi Gheorghe Terescenco. Şi-au amintit cu plăcere organizarea impecabilă a taberelor, sunt onoraţi de faptul că au avut posibilitatea să se numere printre cei care au contribuit la înfrumuseţarea oraşului, dar sunt mâhniţi de felul cum arată acum lucrările. Cât despre iniţiativa organizării unei noi ediţii, anul acesta, amândoi sunt sceptici: „Banii sunt problema şi materiile prime. Plus faptul că atât Şantierul Naval cât şi Combinatul sunt acum privatizate şi, dacă patronii nu sunt interesaţi, nu-i poate nimeni determina să susţină un astfel de proiect”, spun artiştii. Un lucru e sigur: lucrările de la ediţia din acest an nu vor fi de dimensiunile celor existente deja (atunci s-a lucrat cu echipe de muncitori de la cele două firme, desfăşurarea de forţe fiind impresionantă). În plus, anul acesta se va merge pe ideea „artă ecologică şi ecologizare prin artă”, iar ca materiale, pe lângă deşeuri metalice se va folosi şi lemn.

viata-libera.ro

[toto]

Schimbati amplasarea instalatiilor de iluminare a sculpturilor (oricum sparte). Cand functionau orbeau oamenii! Ar trebui puse pe partea cealalata.

Edited July 8, 2012 by toto

[dcp100168]

Tabără de creaţie la Galaţi

De astăzi, până pe 15 august, se desfăşoară la Galaţi Tabăra de creaţie intitulată „Naţionala de sculptură”, ce reuneşte opt plasticieni din Galaţi şi Brăila: Relu Angheluţă, Cătălin Batâr, Mihaela Brumar, Eduard Costandache, Enel Dumitraşcu, Sorina Fădor Vădeanu, Cosmin Saulea şi Adrian Vădeanu.

Organizatori sunt Primăria Galaţi, Consiliul Judeţului, Facultatea de Mecanică a Universităţii „Dunărea de Jos”, Muzeul de Artă Vizuală, Fundaţia „Nicolae Mantu”, UAP, cu sprijinul sponsorilor: Criomeg SA, Damen SA, DMHI SA, Industrial Parc SRL, Tastrom SRL, Tubular Products SA, ArcelorMittal.

Deschiderea taberei are loc astă-seară, la ora 18.00, la Muzeul de Artă Vizuală.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Naţionala de sculptură - „Neîmblânzitul” lui Gheorghe Terescenco

La Muzeul de Artă Vizuală se desfăşoară, până pe 25 august, cea de-a şasea ediţie a taberei de creaţie în metal „Naţionala de sculptură”. Vi-i prezentăm, începând de astăzi, pe cei opt sculptori care dau viaţă metalului oferind Galaţiului rodul creaţiei lor.

Gheorghe Terescenco este singurul sculptor care participă pentru a patra oară la această tabără. A mai realizat, în 1977, „Poarta oraşului” – amplasată pe Faleza superioară, în 1995 „Porumbel” – lucrare situată în Parcul Cloşca, iar în 1997, „Libertate” – amplasată la intersecţia străzii Saturn cu bulevardul Cloşca. Acum lucrarea sa poartă titlul „Neîmblânzitul” şi înfăţişează capul şi gâtul unui cal care paşte iarba. „Iniţial am vrut să-l fac adăpându-se, dar era mai complicat cu apa, aşa că voi face un cal care paşte iarba. Dimensiunile sunt duble faţă de cele normale, înălţimea capului ajungând la aproape doi metri. În ediţiile viitoare voi face şi restul – copitele şi corpul calului. E un cal sălbatic, rebel. I-am găsit şi locul, sper să-mi aprobe Primăria ideea, pe scuarul de pe strada Brăilei, undeva mai sus de Bănci, am ochit un loc bun, aproape de Turist, înainte de palmieri, e un spaţiu unde nu mă concurează stâlpii”, explică artistul.

Vorbind despre ediţiile precedente, artistul este bucuros că a avut „onoarea şi prilejul de a participa de patru ori la această tabără. Sunt mândru că pot să fac ceva pentru Galaţi”, recunoaşte Gheorghe Terescenco. A mai realizat lucrări în ţară, în taberele de la Măgura Buzăului – în piatră, iar la Arcuş în judeţul Covasna şi Sălişte Sibiu – în lemn. Participarea la ediţia din acest an l-a luat prin surprindere, Gheorghe Terescenco fiind anunţat cu o zi înainte de deschiderea taberei.

„Tabla nu-i hârtie, să o îndoi cum vrei”

Vorbind despre materialele din care „se naşte” calul său, sculptorul explică: „Ce am putut să adaptez au fost nările şi urechile din ţevi, iar botul dintr-un tub. Nu e simplu, tabla nu-i hârtie, să o îndoi şi să o pliezi cum vrei, nu o poţi modela ca pe lemnul de nuc sau ca pe piatră, până obţii ce vrei din ea. Şi apoi, aici nu e Şantierul Naval, nu am ghilotină, doar un flex, de-asta nici nu m-am aventurat la dimensiuni mai mari, ca să nu-mi prind urechile. Când ştii că ai de terminat lucrarea la termen, asta te mobilizează. De obicei, simpozioanele durau o lună, iar la Şantier ne asigurau atât echipe, cât şi utilaje. Am doi băieţi care mă ajută, finisajele au rolul lor. Calul va fi alb, iar rezultatele se vor vedea în curând”.

Cum îşi însufleţeşte un artist lucrarea? Poate că fiecare are secretul său. „Lucrând cu drag la acest sălbatic Neîmblânzit, îi transmit din căldura mea sufletească”, spune, simplu, Gheorghe Terescenco.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură - Nemărginire. Mihaela Brumar

Pentru Mihaela Brumar (absolventă a Facultăţii de Arte Decorative şi Design în 2000, membră a grupării „Athanor”), participarea la ediţia din acest an a Taberei de sculptură în metal, ce se desfăşoară la Muzeul de Artă Vizuală, reprezintă „bucuria de a lucra cu artişti ai Galaţiului şi de a putea face alături de ei o lucrare în metal. E o lucrare zveltă, subţire, monumentală, aparent uşoară, dar înaltă de patru metri! Pentru mine, dat fiind că nu există un precedent în cariera mea artistică, e un lucru special. Înălţimea lucrării ridică şi unele probleme tehnice, pe care le rezolv alături de Marcel Marcu şi de Eduard Costandache - care mi-a fost alături încă de la început şi a avut încredere în ceea ce pot face. Titlul i-l voi găsi în următoarele zile, lucrarea se leagă de spaţiu şi timp; m-am gândit prima dată la un instrument neconvenţional. Privirea va pendula pe înălţimea lucrării, colorată în negru-antracit, sus-jos şi, de fapt, la plus infinit şi la minus infinit, ceea ce sper că va crea o stare emoţională ce nu trebuie neapărat măsurată, cuantificată. Dar, odată cu timpul, cu dimensiunea lucrării, cu spaţialitatea ei, odată cu emoţia, gândesc că se va crea o transcendenţă, o pătrundere într-o altă dimensiune, pe care mai mult o intuim. Dacă reuşesc să aduc privitorul în această stare de intuiţie, de căutare a unei alte dimensiuni, atunci pot să spun că mi-am atins scopul. Lucrarea va avea şi trei ovoide - planuri diferite de evoluţie, pe unul dintre ele, sus, va fi o bilă argintie ce va aluneca, în imaginaţia privitorului, de la plus la minus infinit. Ovoidele sunt planuri de existenţă - trei, în lucrarea mea, dar ele pot fi infinite”.

Marcel Marcu, cel care îi este alături Mihaelei din toate punctele de vedere, recunoaşte, la rândul său: „Lucrarea este o provocare, în primul rând tehnică, pentru mine. Partea de compoziţie am discutat-o la început, Mihaela a venit cu trei schiţe foarte clare, iar pe parcurs ne-am mai ciocnit şi s-au întâmplat şi alte lucruri, care n-au fost în schiţa iniţială: se pleacă de la o idee, iar restul… se întâmplă! Cel mai greu este să vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă suntem amândoi ingineri, limbajul e diferit. Eu sunt obişnuit cu lucruri clare, concrete”. Mihaela adaugă: „Sunt sigură că, la sfârşit, Marcel va găsi unghiurile potrivite, sugestive, din cele 360 de grade ale unei sculpturi, le va găsi pe cele potrivite în fotografie. Dar până acolo trebuie să găsim un limbaj comun astfel încât lucrarea să aibă mai mult decât date tehnice, să transmită emoţie”.

Lucrarea va fi amplasată în curtea Facultăţii de Mecanică, în capătul unei alei, astfel încât să poată fi privită din toate unghiurile. Ce şi-ar dori Mihaela să poată regăsi privitorii în lucrarea sa? „Nemărginirea. Dorinţa de a creşte, de a trece peste limitele proprii”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură în metal – Poarta vieţii. Relu Angheluţă

Relu Angheluţă a aşteptat 30 de ani până i s-a ivit şansa de a participa la o ediţie a Taberei de sculptură în metal de la Galaţi. „Mi-am dorit de mult, încă de acum 30 de ani, acest lucru. Şi iată că s-a întâmplat”, spune, zâmbind, artistul. Lucrarea pe care o realizează în aceste zile în curtea Muzeului de Artă Vizuală încă nu are un nume: „Acum se plămădeşte, sunt în faza în care nu ştiu dacă va ieşi băiat sau fată. Ştiu ce am de făcut, dar încă mă mai gândesc la numele lucrării”.

În general, sculpturile lui Relu Angheluţă au mai multe înţelesuri, „depinde de cel care priveşte, de experienţa lor, de ceea ce au trăit, unii pot recunoaşte ceva dintr-un domeniu, alţii ceva din alt domeniu, dar fiecare se regăseşte cumva în ele. Mă feresc să fac lucruri simple, clare, un scaun care pentru toată lumea nu e altceva decât un scaun. La mine poate să fie şi altceva, îmi face plăcere să ofer lucruri cu mai multe înţelesuri”, declară artistul.

S-a „infectat” cu virusul pasiunii pentru arta plastică încă din 1981, când a urmat primele cursuri de Pictură la Şcoala de Arte, dar astfel a descoperit sculptura şi s-a îndrăgostit iremediabil: „Mi-am căutat drumul, am tot ocolit şi am ocolit, până am ajuns – zic eu, pe drumul cel bun, pe care mi l-am dorit mereu. Am construit vapoare, platforme marine, am lucrat în cercetare: zece ani la Şantierul Naval, zece la Universitatea Dunărea de Jos, zece ani am fost în Italia şi încă vreo zece – liber profesionist. Aş vrea să mai am măcar încă zece ani de acum încolo, să pot să fac ceea ce-mi doresc şi să aplic tot ce am învăţat. Oricum, toată viaţa învăţăm şi ne zbatem să facem lucrurile din ce în ce mai bine”.

Lucrarea sa tocmai acest lucru îl ilustrează, dorinţa de a autodepăşire, care îl preocupă pe artist. „În general, lucrărilor mele, chiar şi celor de mici dimensiuni, am încercat să le dau o notă de monumentalitate, prin temă, am încercat să insuflu privitorului un sentiment de ambiţie. Nu sunt singurul pe care îl preocupă autoperfecţionarea, toţi ne zbatem să ajungem cât mai sus. Am abordat multe tehnici, multe materiale, mi-a plăcut să învăţ să fac de toate: acum, încetul cu încetul, mă restrâng către ceea ce simt că mă reprezintă. Timpul, pentru mine, e foarte preţios”.

Iniţial, înainte de a găsi materialul, a avut vreo patru variante de a face lucrarea. După ce a găsit materialul, a ales: „Partea centrală poate fi privită ca o poartă prin care intri şi din care poţi să ieşi un pic şifonat. În interiorul discurilor, va fi o sferă cu un nucleu de angrenaje ruginite. Nu vă spun chiar totul de la început, ca să nu vă pierdeţi interesul… Dacă aş fi mai curajos, aş pune toate culorile acolo, doar nucleul l-aş lăsa, special, oxidat şi ruginit”, spune artistul.

„Contează ceea ce faci, ceea ce rămâne. Individul se pierde, rămân faptele lui şi ceea ce a creat”, conchide Relu Angheluţă.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură în metal - Despre suflet, cu Sorina Fădor Vădeanu

Sorina Fădor Vădeanu a absolvit Universitatea ”George Enescu” din Iaşi, secţia creaţie vestimentară (clasa prof. Felicia Buliga), în 1998. Este membră a Grupării „Athanor” a plasticienilor gălăţeni şi constituie, împreună cu Mihaela Brumar, partea feminină a participanţilor din tabăra de sculptură în metal care se desfăşoară la Muzeul de Artă Vizuală, până pe 25 august.

Cum este pentru o femeie să participe la o asemenea tabără? „Provocator şi uşor intimidant, la început. Dar când te apuci de lucru nu mai eşti femeie sau bărbat, eşti artist”, spune Sorina.

Esenţiale, în realizarea lucrării, sunt atât ideea plasticianului, cât şi materialele: „Materialele au rolul de a-l ghida pe artist. Am pornit de la ideea omului, ca suflet, care tinde spre înalt, spre perfecţiune. Mai puţin vizibil aşa, explicit, dar cine vrea să caute în geometrie, va găsi în lucrare conexiunile. Şi titlul va spune - dar îl voi dezvălui la sfârşit, după ce termin lucrarea”, declară autoarea.

Culorile în care îşi vede plasticiana lucrarea, la final, sunt „ceva între verde şi albastru, un turcoaz”.

Alături de Sorina, în tabără, ca şi în viaţă, este Adrian Vădeanu, plastician de asemenea. „Înainte de a mă gândi la lucrare, înainte de a mă gândi la orice altceva, mi-a fost teamă să nu fiu judecată că Adi mă ajută prea mult. Şi atunci am încercat ca acest lucru să nu se întâmple, probabil am ajuns în extrema cealaltă şi nu vreau decât să mă ajute cu consultaţii – pentru că e pe profil, şi tehnic mă ajută la nişte soluţii. Munca am vrut să fie a mea, tocmai pentru ca nimeni să nu poată spune: „A, e bărbatul ei aici şi îşi împart munca. Am venit cu ideea asta, de la început, şi am preferat să lucrez eu cât mai mult, de-asta a şi ieşit din bucăţi mici, aşezate, nu din ceva foarte mare, ca să o fac eu, poate nu sută la sută, dar măcar 98 la sută”.

"Peste ani, când copiii mei vor vedea lucrările, aş vrea să fie bucuroşi că părinţii lor au făcut ceva pentru înfrumuseţarea Galaţiului, nu doar la nivel optic, ci şi la nivelul ideilor, ceva care să hrănească spiritual zona aceasta”, speră Sorina.

Când am fotografiat lucrarea, Adi Vădeanu a ţinut să se aşeze în mijlocul ei, răspunzând, astfel, implicit, la întrebarea: cine se află în sufletul Sorinei?

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tehnică şi artă în Tabăra de sculptură - Adrian Vădeanu pregăteşte o lucrare „asezonată”

Sculptorul Adrian Vădeanu îi asigură pe gălăţeni că le va oferi, în cadrul Taberei de sculptură în metal, care se desfăşoară zilele acestea, la Muzeul de Artă Vizuală, ”o lucrare super!”. „Am mers pe un principiu al simetriei: două piramide, una orientată cu vârful în jos, cealaltă orientată cu vârful în sus, între ele cu nişte elemente de legătură mai dulci, mai rotunde, piramidele fiind destul de rigide. M-am orientat şi după locul unde vor fi amplasate în oraş şi m-a inspirat Facultatea de Mecanică, unde mentalul este predominant ştiinţific. Astfel, am încercat să fac o legătură între latura ştiinţifică, rigidă pe alocuri, dar foarte frumoasă, şi latura artistică. Am zis să fie o lucrare cu accente tehnice, care să fie gustată de privitori. În egală măsură, însă, o mare parte din sufletul meu de artist se va regăsi în lucrare”.

În privinţa culorii, încă nu e decis: „O voi alege în funcţie şi de locul unde va fi amplasată lucrarea, de clădirile care vor fi în preajmă, să se potrivească, trebuie să studiez locul. Trebuie bine gândit, nu pot să vin cu o culoare şi să spun: asta e! Trebuie să se potrivească ambientului. Sunt multe lucrări puse aiurea în Galaţi, nu numai sculpturi, sunt tot felul de năzbâtii apărute peste noapte care, în loc să înfrumuseţeze oraşul, au un impact negativ asupra privitorului”.

Cât despre titlul lucrării, artistul afirmă: „Copilul încă nu e născut, mai are de crescut, să nu fie prematur” şi ne asigură că: „Lucrarea va fi dotată şi cu maşini de tocat feliate şi cu maşini de cusut feliate, cu fel de fel de organe de maşini, va fi asezonată cu de toate”.

Faptul că e alături de soţia sa, Sorina Fădor Vădeanu, este o bucurie pentru artist: „Îmi pare bine că a venit şi Sorina în tabără şi că se poate manifesta şi în zona asta, acum nu mai ţese cu firul textil, ci cu metalul, e o mare provocare pentru ea, văd că îşi dă toată silinţa şi tot interesul. Chiar îmi place cum lucrează şi ce îi iese. E strong”. Subscriem.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură – Eduard Costandache şi neuronul gigantic

Nu doar participant la Tabăra de sculptură în metal, ce se desfăşoară în aceste zile la Muzeul de Artă Vizuală, Eduard Costandache este şi unul dintre organizatorii evenimentului. „Mă bucur că am putut să contribui la împlinirea unui vis al artiştilor, de a continua tradiţia Galaţiului, care s-a remarcat prin taberele de creaţie în metal, având cei doi giganţi – combinatul siderurgic şi şantierul naval”, spune artistul. „Trăim în oraşul cu cele mai multe lucrări de sculptură modernă monumentală din ţară, peste 40. Pe de altă parte, este principalul oraş din sud-estul Europei cu aşa ceva şi era păcat ca această tradiţie să nu meargă mai departe, cu toate dificultăţile care sunt. Se închid secţii, e din ce în ce mai greu dar, cu toate acestea, sunt mulţi cei care vor ca acest lucru să continue. Mi s-a acordat titlul de comisar al taberei, eu mă ocup de partea artistică. Promotorul şi cel care s-a ocupat de partea de sponsorizare este Cătălin Fetecău, decanul Facultăţii de Mecanică, majoritatea sponsorilor fiind absolvenţi ai acestei facultăţi sau foşti colegi ai profesorului Fetecău. Iar domnul director Dan Basarab Nanu e liantul ce face ca toate lucrurile să se întâmple”.

Fizică, artă şi... umor

Vorbind despre lucrarea sa, Eduard Costandache spune: „De data aceasta, mă leg de numele unui mare fizician englez, Stephen Hawking, teoretician al originii universului, şi mă strecor undeva în lumea microcosmosului, fiind pasionat atât de genetică, cât şi de fizică cuantică. Bineînţeles, la modul amator, de căutător, nu la nivel de aprofundare. Mă voi lega de celula vie, iar lucrarea mea va avea şi o notă de umor. Voi face un neuron de dimensiuni mari, toate sinapsele având la capăt câte un clopoţel. Dacă ştiţi jokerul din pachetul de cărţi de joc, care este, de fapt, şi nebunul regelui, acesta are o tichie pe cap cu clopoţei la capăt. Aşadar, va fi o aluzie la neuronul „înnebunit”, mă şi gândisem la un moment dat la un titlu de genul „Neuron.pa”, unde apăreau atât ideea de negaţie, cât şi cea de Europa, dar aş vrea să evit conotaţiile politice, în niciun caz lucrarea mea nu va fi un manifest politic, sub nicio formă”.

Cu siguranţă, în lucrarea lui Eduard Costandache se va regăsi spiritul său ludic: „Dacă ne referim la modul în care concep forma, în general, lucrările mele au o parte organică de construcţie. Deopotrivă, în unele dintre ele, există o notă de umor, de ironie. Un neuron, atât de mic, eu îl fac gigantic, îl scot din microcosmos şi îl duc dincolo, în macrocosmos, păstrând, totuşi, raportul între lucrare şi privitor. E ştiut că, pentru a putea privi orice lucrare monumentală, trebuie să te situezi la o distanţă de cel puţin două ori şi jumătate mai mare decât dimensiunile ei, ca să-ţi poată intra în câmpul vizual. Dacă te uiţi foarte de aproape, fără să o priveşti în ansamblu, nu înţelegi nimic”, afirmă artistul. Neuronul realizat de Edi va fi albastru cu clopoţei orange.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură - Cosmin Saulea face un ronde-bosse „organic”

Cosmin Saulea este membru în Gruparea „Athanor”, a plasticienilor gălăţeni şi participant la Tabăra de sculptură în metal ce se desfăşoară în aceste zile la Muzeul de Artă Vizuală. Încercând să sintetizeze în cuvinte demersul său plastic, Cosmin spune: „Îmi place să modelez metalul. Ideea de la care am plecat a fost ca lucrarea mea să poată fi privită ca un ronde-bosse, adică de jur-împrejur. Nu sunt adeptul lucrărilor nemonolitice, cu alte cuvinte consider că lucrările trebuie să fie dintr-un întreg, totul să fie într-o singură componentă, nu în mai multe. Am mai pornit de la ideea de a merge pe rotund, pe sferă, şi am adaptat proiectul iniţial în funcţie de materialele pe care le-am găsit aici. Greu a fost până i-am dat direcţia. Nu va fi ceva figurativ, nu vreau să fie ceva prea explicit, ca omul când se uită să spună: am ghicit, acesta e un tors, aici e un picior, o gambă! Am să-l încurc în a desluşi înţelesul facil şi simplitatea mesajului”.

Metalul poate fi modelat

Materialul - oxidat, ruginit - l-a ajutat pe artist pentru că „are atuul de a putea fi modelat fără prea multe pretenţii; una e când lucrezi cu tablă nouă, cu fier nou şi cu totul altceva când lucrezi cu fier ruginit, degradat, pe undeva acesta din urmă se aseamănă cu lutul şi poate fi modelat. Sper ca, în final, privitorul să regăsească în lucrarea mea elemente din structura anatomică a omului, cea a insectelor şi cea a plantelor. Vreau să fie o lucrare organică, aşa cum bine m-a ajutat să-mi definesc ideea colegul meu, Edi Costandache. Deocamdată, ştiu ce am de făcut până la nivelul înălţimii mele, de 1.70 metri. De aici încolo trebuie să întorc lucrarea, să fie culcată, ca să pot să o duc mai departe, să o pot vedea. Deşi s-a hotărât ca, la final, aceasta să fie grunduită şi vopsită, eu nu sunt de acord. Aş vrea să rămână ruginită şi, dacă se poate, aş scufunda-o în Dunăre, să se mai corodeze, iar la sfârşit, aş mai interveni puţin pe anumite zone pentru a decupa şi pentru a-i da forma pe care mi-am propus-o”.

Artistul se descoperă prin ceilalţi

Participarea la această tabără este pentru Cosmin „o oportunitate extraordinară de a mă manifesta şi de a fi alături de ceilalţi colegi – pentru că numai într-un mediu creativ, în care lucrăm împreună, putem ajunge să cunoaştem mai mult şi să ne cunoaştem mai bine, chiar pe noi înşine. Lucrul în atelier te sălbăticeşte, te însingurează şi te face să crezi că eşti cel mai bun, îţi raportezi mereu lucrările la celelalte ale tale. Fiind într-o tabără de creaţie există şi o concurenţă, dar nu pentru a câştiga ceva, ci numai pentru a te descoperi”.

Cu mare bucurie am descoperit şi noi ce oameni minunaţi sunt artiştii participanţi la tabără. Vernisajul va avea loc vineri, 31 august, la Muzeu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Vernisaj cu primele imagini din cadrul taberei de sculptură

Vineri, 31 august, la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, la ora 18.00, are loc vernisajul expoziţiei “foto document”, care are ca subiect munca realizată de cei opt artişti plastici ce lucrează la cea de-a şasea ediţie a taberei de sculptură în metal. Expoziţia cuprinde fotografii realizate de Simona Andrei, Cornel Gingăraşu şi Marcel Marcu şi surpinde diferite momente ale desfăşurării taberei de creaţie.

Tabăra a debutat pe 1 august, iar prima lucrare finalizată este “Rădăcini spre înalt”, de Sorina Fădor Vădeanu. Participanţii acestei ediţii a taberei de sculptură sunt Gheorghe Terescenco, Relu Angheluţă, Cătălin Batâr, Mihaela Brumar, Eduard Costandache, Sorina Fădor Vădeanu, Cosmin Saulea şi Adrian Vădeanu.

impartial.ro

[dcp100168]

Şase sculpturi în metal au ajuns la gălăţeni, în Spaţiul cultural deschis "Nicolae Mantu"

Şase dintre cele şapte lucrări realizate în cadrul taberei de sculptură în metal desfăşurată la Galaţi în cursul lunii august, la Muzeul de Artă Vizuală, au fost amplasate, sâmbătă, în campusul universitar de pe strada Domnească nr. 111, în Spaţiul cultural deschis „Nicolae Mantu”.

Trei dintre ele, „Neuronul Împăratului” - Eduard Costandache, „Dinamica sufletului” - Relu Angheluţă şi „Realităţi” - Adrian Vădeanu, sunt chiar pe strada Domnească, vizavi de Catedrala Ortodoxă, în timp ce „Instrument pentru ascultarea timpului” - Mihaela Brumar, „Rădăcini spre înalt” - Sorina Fădor Vădeanu şi „Clepsidră” - Cosmin Saulea sunt amplasate în curtea interioară a campusului. Cea de-a şaptea, „Neîmblânzitul”, creaţia sculptorului Gheorghe Terescenco, se află încă în curtea Muzeului de Artă Vizuală, urmând să-şi găsească locul pe scuarul de pe strada Brăilei, în zona băncilor.

„Am schimbat un colţ de oraş”

Cătălin Fetecău, decanul Facultăţii de Mecanică şi, totodată, cel care a militat, încă din luna martie, pentru realizarea taberei, declară: „Ştiu că sună ca un clişeu, dar chiar ne bucurăm să lăsăm ceva în urmă. În felul acesta capătă şi altă valoare Spaţiul cultural deschis, care, până acum, era doar o plăcuţă de marmură. Eduard Costandache spunea că am schimbat un colţ de oraş. Asta s-a întâmplat. Când vezi că lucrările stârnesc curiozitatea şi că studenţii încearcă să înţeleagă ce a vrut să spună artistul, înseamnă că mintea lor lucrează. Iar semnul cel mai mare de preţuire este acela că tinerii doresc, deja, să se fotografieze cu lucrările. Peste zece, peste 15 ani, dacă nu se va gândi cineva să le dea la fier vechi, aceste lucrări vor dăinui, vor fi tot acolo”.

Tabăra de creaţie a costat 65.000 lei

Costurile totale s-au ridicat la 65.000 lei. Referindu-se la toţi cei care au făcut posibilă realizarea lucrărilor, Cătălin Fetecău aminteşte: „Fundaţia Culturală „Nicolae Mantu”, Muzeul de Artă Vizuală - care a gestionat tabăra din punct de vedere artistic şi Universitatea „Dunărea de Jos”. Dintre sponsorii de suflet ţin să-i amintesc pe Alexandru Şerban, patronul Criomec SA, Şantierele Navale Damen Galaţi (director Florin Spătaru) şi Daewoo Mangalia, Arcelor Mittal Galaţi, Fabrica de bere Martens SA şi Palinal Color SRL. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe viitor cu tabăra, dacă ediţia din 2013 va fi preluată de Consiliul Local şi de Primărie, aşa cum ar fi normal”, conchide Cătălin Fetecău.

viata-libera.ro

[Lucian Brandt]

Buna ziua,

Vin cu o rugaminte catre participantii acestui forum din partea D-lui Hilgemann Ewerdt. Unul dintre sculptorii care nu si-a vazut lucrarea ridicata dupa evenimentul din 1991.

Daca aveti cel putin careva informatii sau vre-o recomandare referitor la existenta si posibila locatie a sculpturii va rog sa-mi lasati un mesaj privat pentru a continua discutia.

Cele bune,

Lucian Melnic/ Brandt

00 49 172 3583 984

contact@lucianbrandt.com

 

 

  

 

[dcp100168]

O nouă ediţie, a VII-a, a Taberei de sculptură în metal, la Galaţi

• Proiectul gălăţenilor este finanţat de Ministerul Culturii şi cofinanţat local
• Evenimentul, ajuns la ediţia a VII-a, este în desfăşurare, iar rezultatul va fi un număr de opt lucrări noi

Tabăra de sculptură în metal Galaţi, deja tradiţională la ediţia a VII-a, sub numele regretatului sculptor Silviu Catargiu, este un eveniment de mare întindere, desfăşurându-se în perioada iulie - octombrie. S-a trecut deja de faza de preselecţie, un număr de opt artişti români specializaţi în domeniul sculpturii în metal urmând să creeze, până la 31 octombrie, noi lucrări care să populeze spaţiul public gălăţean. Deja, Galaţiul şi-a câştigat un loc aparte în Europa prin taberele de sculptură în metal începute încă din anii ´80, care au dat o imagine aparte Falezei.

Printr-un proiect câştigat de gălăţeni, tabăra este finanţată de Ministerul Culturii prin Programul ACCES (99.964 lei din valoarea totală a proiectului (124.955,00 lei; inclusiv TVA), urmând ca parteneri locali să asigure restul de 24.991 lei.

De la Costică Voicu, responsabil legal al principalului partener al proiectului, Fundaţia „Mantu”, mai aflăm şi că în prezent se lucrează pentru achiziţia materiilor prime şi materialelor necesare bunei desfăşurări a Taberei. Artiştii vor lucra în spaţii de la Parcul Industrial. Amintim că, la primele ediţii ale taberei de sculptură în metal de pe faleză, Combinatul Siderurgic Galaţi şi Şantierul Naval au pus la dispoziţie tablă groasă, utilaje şi mână de lucruri. „Cei de la Arcelor Mittal şi de la Şantierul Naval Damen, cărora le-am trimis acorduri de parteneriat, s-au arătat deja foarte receptivi, însă în continuare aşteptăm orice ajutor de la firme care înţeleg demersul nostru”, spune reprezentantul Fundaţiei, Costică Voicu. Materiale, mână de lucru, fonduri, vor fi necesare şi în continuare. S-a luat şi legătura cu Primăria, pentru că va fi necesar o bună înţelegere între viziunea artiştilor, care au viziunea specialistului privind o viitoare amplasare a sculpturilor, şi interesul public.

Beneficiari ai proiectului Taberei sunt, precizează organizatorii, municipiul Galaţi, în calitatea sa de gazdă a celei mai mari expoziţii de lucrări de artă monumentală din metal în aer liber din Europa de Est; şi solicitantul - Fundaţia Culturală „Nicolae Mantu”. Partenerii sunt Asociaţia Absolvenţilor Facultăţii de Mecanică din Galaţi şi Asociaţia CED România - Centrul de Excelenţă prin Diversitate. Trebuie remarcată implicarea Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, care asigură că vor fi respectate strict criteriile valorice artistice.

Ediţia a VI-a a Taberei se desfăşura în 2012. Prima ediţie a fost în 1976, urmată de o a doua în anul următor, cu lucrări plasate pe faleza superioară şi pe cea inferioară, apoi pe străzi din oraş sau în Parcul Coposu (fost Cloşca). Au urmat alte patru, după Revoluţie: în 1991, ´95 şi ´97: în jur de 40 de lucrări. Lucrările au fost de mai mici dimensiuni şi din material metalic mai subţire, amplasarea ridicând uneori probleme, unele fiind mutate, iar altele, nici acum puse în valoare.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Faleza se va îmbogăţi cu noi monumente. 40 de ani de la prima ediţie a Taberei de Sculptură în metal

• Cea de-a şaptea ediţie a Taberei de Sculptură în metal este în plină desfăşurare la Galaţi

Opt sculptori participă în perioada 8 iulie - 31 octombrie, la Galaţi, la cea de-a şaptea ediţie a Taberei de Sculptură Monumentală în Metal "Silviu Catargiu", organizată de Fundaţia "Nicolae Mantu", Asociaţia Absolvenţilor Facultăţii de Mecanică şi Asociaţia CED România Centrul de Excelenţă prin Diversitate, cele trei organizaţii fiind partenere ale acestui proiect.

Este cunoscut faptul că unicitatea Galaţiului este dată, printre altele, şi de lucrările de sculptură în metal amplasate atât pe faleza superioară şi inferioară a Dunării, cât şi în municipiu (pe strada Brăilei, în Parcul Cloşca), aici aflându-se una dintre cele mai mari expoziţii în aer liber din sud-estul Europei. De-a lungul timpului, au fost şase ediţii ale taberei naţionale de sculptură în metal: două înainte de 1989 (în 1976 şi 1977) şi patru după (în 1991, 1995, 1997 şi 2012).

Cei opt plasticieni - Cătălin Bădărău, Nicolae Popa şi Laurenţiu Mogoşanu din Bucureşti, Sorin Purcaru din Iaşi, Valentin Vârtosu din Chişinău, Liviu Mocan din Cluj, Denis Brînzei şi Gheorghe Terescenco din Galaţi - s-au luptat cu sufletul metalului pentru a plăsmui noi monumente în diferite ateliere, fie la Facultatea de Inginerie, fie Criomec la SA şi la Şantierul Naval Damen.

Donaţii şi site

Fiind unul din brandurile Galaţiului, care însă nu este popularizat suficient, organizatorii îşi propun să realizeze şi un site al Taberei de Sculptură în Metal. "Acum că lucrările au prins deja contur, vom putea deschide acest site în care vor fi incluse informaţii privind ediţiile anterioare ale evenimentului, dar şi informaţii privind ediţia curentă. Vom realiza, de asemenea, şi pagina de Facebook a evenimentului. Site-ul va conţine şi o secţiune dedicată strângerii de fonduri pentru organizarea cu frecvenţă anuală a Taberei de Sculptură în Metal, începând cu anul 2017" ne spune Andra Marcu, managerul de proiect.

Organizatorii îşi propun să realizeze plăcuţe informative pentru fiecare sculptură realizată de-a lungul tuturor ediţiilor Taberei de Sculptură de Metal.

"Cel mai impozant muzeu în aer liber din sud-estul Europei"

Reprezentantul Asociaţiei Absolvenţilor Facultăţii de Mecanică, profesorul universitar Cătălin Fetecău este şi cel "vinovat" de organizarea celei de-a şasea ediţii, cea din 2012. "Consider că este unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului 2016 din Galaţi. Prima ediţie a avut loc acum 40 de ani şi, în timp, fenomenul artistic de la Galaţi a devenit cea mai importantă tabără de sculptură în metal din ţară. Amplasarea lucrărilor pe malul Dunării a creat cel mai impozant muzeu în aer liber din sud-estul Europei. Oraşul nostru are un mare privilegiu şi cred că ar trebui să profităm mai mult de această şansă şi să acordăm mai mare atenţie întreţinerii şi conservării lucrărilor de artă monumentală. Am avut marea şansă şi privilegiul să îi întâlnesc pe artiştii plastici care lucrează în tabăra de sculptură şi pot să spun că dorinţa de a-şi vedea lucrările materializate şi de a continua tradiţia artistică a învins greutăţile inerente, proprii unui nou început. A şasea ediţie, care a avut loc în 2012, a reluat tradiţia întreruptă în 1997, dar lucrările realizate au fost de dimensiuni mai mici şi nu s-au putut alinia lucrărilor monumentale anterioare. În scurt timp, gălăţenii vor putea admira pe Faleza Dunării alte sculpturi monumentale, realizate de artişti care reprezintă nume cu greutate în acest domeniu. Bineînţeles că totul nu ar fi fost posibil, dacă nu am fi avut şi sponsori generoşi, care ne-au ajutat cu spaţii, materiale şi alte lucruri necesare, ArcelorMittal, Damen Shipyards şi Criomec SA", ne-a declarat profesorul Cătălin Fetecău.

Cătălin Fetecău susţine că va face demersuri pe lângă autorităţi pentru a le găsi monumentelor realizate de cei opt artişti spaţii de amplasare care să le pună în valoare.

Premierea lucrărilor şi prezentarea acestora va avea loc la finalul lunii octombrie în cadrul unui eveniment public organizat în Spaţiul Cultural Deschis „Nicolae Mantu”.

"O onoare să particip"

Sorin Purcaru este unul dintre artiştii invitaţi la această ediţie a taberei de sculptură. Deşi în prezent locuieşte în Iaşi, s-a născut la Galaţi şi susţine că se consideră gălăţean şi acum, acesta fiind motivul pentru care a acceptat cu mare bucurie propunerea. "Pentru mine e o onoare. Am crescut cu aceste lucrări şi, dacă am fost chemat să continui şi să întreţin tradiţia acestei tabere, înseamnă că n-am muncit degeaba până acum", spune Sorin Purcaru.

Recunoaşte că s-a străduit să realizeze ceva la înălţimea predecesorilor: "Este cea mai mare lucrare realizată de mine până acum, pe o temă foarte dragă, pentru că acest proiect a fost dezvoltat anterior în alte ipostaze. Se numeşte "Înaripatul", e un personaj, un om aripă, o lucrare care mă caracterizează şi care are în ea acel ceva al meu", mai mărturiseşte artistul.

Lucrarea are o înălţime de peste cinci metri şi va fi vopsită în alb şi albastru, întrucât Sorin Purcaru şi-a dorit ca şi culorile alese să fie legate de amintirile pe care le are despre oraşul natal. Când se gândeşte la Galaţi, vede vapoarele colorate în alb şi albastru, pe care le-a admirat atâta pe malul Dunării în copilărie.

Participarea la această tabără este o onoare şi pentru Denis Brînzei, un alt artist gălăţean. "Mi s-a oferit ocazia să realizez o lucrare monumentală, lucru care nu ştiu dacă se va repeta de multe ori în viaţă. E nemaipomenit. Am plăsmuit un înger - Serafim - aşa se va numi sculptura. E primul înger de lângă Dumnezeu, cu şase perechi de aripi. Va fi vopsit în roşu, pentru că vreau să fie incandescent", declară artistul.

Nume noi în tabăra de sculptură. Cine sunt artiştii ediţiei a VII-a

Cătălin Bădărău - Bucureşti - are un doctorat în Sculptură şi predă la Universitatea Naţională de Arte din Capitală. Lucrările sale au fost expuse în expoziţii solo şi de grup în România, Italia, Franţa şi Germania. Are numeroase premii şi burse.

Nicolae Popa, absolvent al Institutului de Arte Plastice Bucureşti, are lucrări amplasate în România, dar şi în străinătate, inclusiv într-un muzeu din Rusia, colecţii personale din Grecia, Ungaria, Austria, Franţa, SUA, Germania, Rusia şi România. A fost distins cu Diploma de Excelenţă acordată de Ministerul Culturii. 

Laurenţiu Mogoşanu a absolvit Academia de Artă din Bucureşti. A fost recompensat cu mai multe premii şi burse, printre care şi Medalia "Meritul Cultural" în grad de Cavaler, în 2004. A avut expoziţii personale şi de grup în ţară şi peste hotare, în Germania, Belgia, Franţa, Italia Olanda şi Ungaria. A participat la nenumărate tabere de sculptură.

Liviu Mocan a absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj. Expoziţii personale la New York, Chicago, Budapesta, Bucureşti, Elveţia, Germania. Sculpturile sale pot fi văzute în locuri publice din Germania, SUA, Norvegia, Noua Zeelanda şi România. Este deţinătorul mai multor premii prestigioase pentru sculptură, numeroase lucrări ale sale fiind achiziţionate de colecţionari particulari din Marea Britanie, Elveţia, Grecia, Austria, Germania, SUA sau Norvegia.

Sorin Purcaru - S-a născut în 1971, la Galaţi. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, fiind asistent universitar doctor. Distins cu Premiul pentru sculptură, Salonul anual al filialei UAP, Iaşi, Premiul Ministerului Culturii şi Turismului a Republicii Moldova, Saloanele Moldovei. A avut expoziţii personale şi de grup la Galaţi, Iaşi, Bacău, Tg. Mureş, Arad, dar şi peste hotare, în Germania şi Ungaria.

Valentin Vârtosu a absolvit Facultatea Arte Plastice şi Design din Chişinău. A participat la nenumărate simpozioane, iar lista cu lucrările sale realizate în diverse oraşe din republica Moldova este foarte lungă, la fel şi cea a premiilor şi distincţiilor obţinute. A iniţiat un premiu - "Vârtosu" - pe care în oferă anual pentru doi artişti tineri. 

Denis Brînzei - născut la Galaţi, absolvent al Academiei de Arte Vizuale "Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, este profesor şi muzeograf, cu numeroase participări la tabere şi expoziţii de grup în ţară.

Gheorghe Terescenco este sculptorul care a realizat câteva din lucrările reprezentative ale Galaţiului: „Poarta oraşului” - Faleza Superioară, „Cristal de gheaţă” - lângă Patinoar, „Porumbel” - parcul Cloşca, bustul poetului Vasile Alecsandri, la CNVA, „Lupoaica” (1998) din faţa Universităţii, bustul tenorului Leonard de la Teatrul Muzical.

Obiectiv în proiect. Sculpturile existente trebuie protejate

Pe parcursul desfăşurării taberei organizatorii îşi propun să promoveze ideea conservării lucrărilor care fac parte din patrimoniul arhitectural urban al Galaţiului. "Se va iniţia un dialog între toţi factorii interesaţi din mediul public şi privat pentru demararea unor acţiuni care să aibă ca scop educaţia civică în scopul protejării şi promovării acestor obiecte de artă", susţine managerul de proiect Andra Marcu.

Arta trebuie promovată. Ateliere de lucru cu studenţii

În cadrul proiectului se organizează ateliere de lucru în cadrul cărora studenţii şi masteranzii Facultăţii de Inginerie interesaţi de domeniul sculpturii în metal au oportunitatea unui dialog deschis, aplicat pe tehnici specifice, cu artiştii participanţi, care susţin demonstraţii practice. "Grupa de studenţi de anul I cărora le sunt eu tutore a fost deja astăzi (n. r. - ieri, 3 octombrie) la o întâlnire cu artiştii", ne-a anunţat Cătălin Fetecău.

Comoara de pe Faleză. Peste 40 de lucrări monumentale

Deşi trecem des pe lângă ele, aproape uităm că lucrările existente pe Faleza Dunării reprezintă pentru alţii un motiv să ne invidieze, un brand al Galaţiului, o comoară. În cele cinci ediţii în care s-au făcut sculpturi metalice monumentale (nu vorbim de cea din 2012, în care s-au realizat lucrări de mici dimensiuni), au rezultat circa 40 de lucrări ce pot fi văzute, dar şi câteva care n-au avut „soartă”: una aparţinându-i sculptorului constănţean Wilhelm Demeter, care, din cauza dimensiunilor gigantice şi din cauza unei „raze” ce ar fi urmat să traverseze faleza superioară, constituind un potenţial pericol pentru trafic,  nu a  putut fi amplasată în faţa Hotelului Faleza, în 1977; o alta, aparţinându-i sculptorului olandez Everdt Hilgemann, intitulată „Omagiu lui Brâncuşi”, care nu a fost agreată de autorităţi, în 1991 (înfăţişa o coloană „turtită”, alcătuită din trei paralelipipede vidate). Ar fi trebuit amplasată la Potcoava de Aur, însă a fost „exilată” undeva lângă Trecerea bac, autorităţile încercând azi, la insistenţele repetate ale autorului, să o monteze pe un soclu. De asemenea, „Noul Ierusalim - Cetatea”, lucrare realizată tot în 1991, de Marian Zidaru, amplasată iniţial pe strada Domnească, lângă Facultatea de Mecanică, de jur împrejurul unui nuc, a fost mutată în curtea interioară a campusului, la solicitarea Episcopiei, pe motiv că ar conţine simboluri anticreştine, iar nucul respectiv a fost tăiat, doar ca să poată fi mutată lucrarea! Tot o schimbare a amplasamentului, mult mai sinuoasă, a avut-o „Evoluţie - Revoluţie”, realizată de Bela Crişan în 1991: postată iniţial pe locul unde astăzi se află Mc Donald’s, sculptura a dispărut pentru o vreme şi a reapărut apoi pe Faleza inferioară, unde se găseşte şi în prezent.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cu ce se va mai îmbogăţi faleza Dunării din Galați. O rugă perpetuă şi un instrument de măsurat dorul

Doi dintre sculptorii participanţi la cea de-a şaptea ediţie a Taberei de Sculptură Monumentală în Metal "Silviu Catargiu" şi-au răpit din puţinul timp liber care le rămâne în afara multelor ore de meşteşugit la lucrările lor, pentru a ne vorbi despre ce vor putea vedea gălăţenii pe Faleza Dunării.

"Arta trebuie să transmită iubire"

Deţinător al unui CV impresionant, cu nenumărate participări la tabere de sculptură în ţară dar şi peste hotare, Nicolae Ovidiu Popa ne-a spus franc că iubeşte Galaţiul pentru acumulările în timp ale unor comori de artă monumentală extrem de valoroase. "Sculptori cu nume mari care au lăsat urme aici m-au chemat şi mi-au capacitat la maximum dorinţa de a realiza o lucrare care să stea în rând cu celelalte", a mărturisit artistul bucureştean de origine.

Nicolae Ovidiu Popa susţine că şi-a ghidat şi arta după principiile pe care le-a adoptat în viaţă, considerându-se fericit că a putut să guste din darul ortodoxiei. "Un artist nu poate ajunge la maturitate decât transpunând aceste valori ale ortodoxiei. Prin urmare, arta trebuie să transmită iubire, trebuie să reprezinte frumosul şi să creeze bucurie în sufletul privitorului. Întotdeauna sunt foarte atent ca receptorul să nu meargă cu mintea către lucruri negative, atunci când se află în faţa lucrărilor mele", ne lămureşte sculptorul.

Lucrarea care va sta în rând cu cela aflate deja pe Faleză se va numi "Rugă" şi reprezintă trei personaje într-un joc de lumini şi umbre, cu mâinile îndreptate către cer, într-o rugă perpetuă.

"Cel care stă în faţa lucrării mele va face o simbioză cu ea. Cele trei personaje rămân să se roage pentru el, în continuare, chiar şi după ce va pleca din faţa lor. Dacă vor avea gânduri negative, lucrarea se va ruga în continuare. Există acest element extraordinar care se numeşte cateheză, iubirea mea dăruită, prin artă, altora", mai spune Nicolae Popa, cel care consideră că arta trebuie să aibă şi un rol educativ, nu să existe doar pentru ea însăşi.

Valentin Vârtosu, la curţile dorului

Valentin Vârtosu vine tocmai de la Chişinău, atras şi el de lucrările de pe malul dunărean, pe care le-a admirat, până acum, doar în albume.

"Am lucrat o piesă care face parte dintr-un ciclu  mai amplu - "Dorumetra". Am avut aici o experienţă deosebită: metalul mi-a dat posibilitatea să o ridic un pic mai mult pe verticală, dar şi să o pot desfăşura pe orizontală, mai cu seamă. Acest ciclu de lucrări îşi are pornirea de la fântânile cu cumpene, pe verticală şi orizontală, pe care eu le-am numit "Dorumetre". Acestea nu sunt altceva decât instrumente de măsurat dorul. Dorul de ţară. Lucrarea de la Galaţi este ultima din acest ciclu şi se numeşte "Dorumetrul dorumetrelor". A fost făcută cu mult drag, cu gândul la oamenii pe care i-am cunoscut aici, dar şi la cei pe care i-am lăsat acasă, dar nu în ultimul rând cu gândul la ţara noastră, România, cu speranţa că ea va fi odată şi-odată grămăjoară", ne-a spus Valentin Vârtosu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tabăra de sculptură, la 40 de ani de la înființare

Cea de-a VII-a ediție a Taberei de Sculptură în Metal s-a încheiat după trei luni, Galațiul îmbogățindu-se cu opt noi lucrări în metal realizate de tot atâția artiști, participanți la acest eveniment cultural: Cătălin Bădărău (București) - lucrarea “Meat Me”, Nicolae Popa (București) - lucrarea “Rugă”, Laurențiu Mogoșanu (București) - lucrarea “Transfigurare”, Liviu Mocan (Cluj) - lucrarea “Sămânța”, Sorin Purcaru (Iași) - lucrarea “Înaripat”, Valentin Vârtosu (Chișinău) - lucrarea “Un cactus rupt în două, măsurător de dor de țară”, Denis Brânzei (Galați) - lucrarea “Serafim” și Gheorghe Terescenco (Galați) - lucrarea “Simbol”.

Tabăra de Sculptură în metal are o frumoasă tradiție, fiind deschisă exact în urmă cu 40 de ani, la Galați. Toate lucrările monumentale din metal, de pe Faleza Dunării sau din parcurile din Mazepa, cu care mulți din gălățeni au crescut reprezintă rezultatul edițiilor de până în 1989 ale taberelor de sculptură în metal. După o lungă perioadă de pauză, frumoasa tradiție a taberei de sculptură în metal a fost reluată, acum ajungând la a VII-a ediție. Așa cum a ținut să menționeze Dan Nanu Basarab - cel care a resuscitat tabăra de sculptură în metal - , de această dată tabăra de la Galați a depășit barierele geografice și a “ajuns” până în București și de acolo, în toată țara. Și asta, nu datorită participării artiștilor din toată România, ci datorită faptului că de această dată, tabăra s-a derulat în cadrul unui proiect finanțat de Ministerul Culturii. “Cu alte cuvinte, Ministerul Culturii a  recunoscut importanța existenței aceste tabere de sculptură în metal”, a punctat Dan Nanu Basarab. Proiectul, derulat în cadrul Programului Acces, a beneficiat de o finanțare de 99.964 de lei și a primit această finanțare datorită implicării Fundației Culturale “Nicolae Mantu” Galați și a partenerului - Asopciația Absolvenților Facultății de Mecanică din Galați.

presagalatibraila.com

[dcp100168]

Când vor fi amplasate lucrările realizate la ultima ediţie a Taberei de sculptură în metal?

Ultima ediție a Taberei de sculptură în metal organizată în Galați, cea de-a VII-a, s-a desfășurat în perioada august - octombrie 2016. Proiectul acesteia, așa cum se menționează în catalogul editat cu prilejul vernisajului din 27 octombrie, "s-a născut din dorința Fundației Culturale «Nicolae Mantu» și a partenerilor săi, Asociația Absolvenților Facultății de Mecanică Galați (preşedinte, prof. ing. dr. Cătălin Fetecău) și Asociația CED România - Centrul de Excelență prin Diversitate (preşedinte, Cristina Căluianu), de a continua tradiția organizării unui eveniment artistic emblematic pentru municipiul Galați".

Organizatorii au avut sprijinul financiar al Ministerului Culturii, care a alocat suma de 99.964 de lei. Manageri de proiect: Andra Luciana Marcu și Cătălin Fetecău. Au participat opt sculptori: Cătălin Bădărău (n. 1975), Nicolae-Ovidiu Popa (n. 1967), Laurenţiu Mogoşanu (n. 1958) din București, Liviu Mocan (n. 1955) din Cluj-Napoca, Sorin George Purcaru (n. 1971) din Iași, Valentin Vârtosu (n. 1962) din Chișinău, Denis Brînzei (n. 1975) și Gheorghe Terescenco (n. 1947 - m. 2022), toţi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu un bogat palmares artistic şi cu lucrări de artă monumentală nu numai în ţară, ci şi peste hotare.

Câteva firme importante din oraş au contribuit la deschiderea şantierelor, sponsorizarea cu materiale, echipamente şi consumabile necesare, sprijinindu-i pe artişti pentru realizarea sculpturilor: Universitatea "Dunărea de Jos", ArcelorMital, Damen Shipyards, S.C. Criomec, Menarom PEC, Lemland şi Administraţia Pieţelor Agroalimentare.

Tema propusă pentru ediţia a VII-a a fost "Arc peste timp", iar în cadrul acesteia au fost realizate următoarele lucrări de artă monumentală: Cătălin Bădărău - "Meat Me"; Nicolae Popa - "Rugă"; Laurenţiu Mogoşanu - "Transfigurare"; Liviu Mocan - "Sămânță"; Sorin George Purcaru - "Înaripat"; Valentin Vârtosu - "Un cactus rupt în două, măsurător de dor de țară"; Denis Brânzei - "Serafim"; Gheorghe Terescenco - "Simbol". Lucrările realizate sunt adevărate metafore plastice ale unor idei semnificând zborul, dorinţa omului de a năzui la idealuri cât mai înalte și de a-și depăși propriile sale limite, jertfa, dorul de ţară.

Operele au fost donate de Fundația Culturală "Nicolae Mantu" Primăriei municipiului Galați pentru a întregi patrimoniul arhitectural-artistic urban al orașului, în condiţiile în care lucrările create la edițiile anterioare au conferit municipiului și mai ales Falezei Dunării din Galaţi o atracție unică. Criticul de artă Mircea Grozdea scria că sculpturile de pe faleză oferă o "panoramă unică în peisajul fluvial, un punct-șoc de atracție vizuală pentru bătrânul port, înnoit cu moderne construcții, dar și prin lucrări de artă de cea mai recentă concepție" ("Sculptori români contemporani", Editura Meridiane, București 1984).

Din păcate, deși au trecut aproape şapte ani de la desfăşurarea respectivei ediții a Taberei de sculptură în metal, o singură lucrare a fost amplasată în oraş: "Simbol", de Gheorghe Terescenco, aflată în sensul giratoriu de la intrarea în Galați dinspre Tecuci. Celelalte şapte sculpturi sunt găzduite în curtea firmei Criomec. Asistăm astfel la repetarea cazului lucrării "Omagiu lui Brâncuși", a sculptorului german Ewerdt Hilgemann, care a zăcut în iarbă, pe Faleza Inferioară a Dunării, timp de 32 de ani și a fost restaurată și instalată abia în acest an. Așa se va întâmpla oare și cu cele șapte lucrări? Aşteptăm un răspuns din partea municipalităţii, pentru că gălățenii sunt nerăbdători ca lucrările să înnobileze spațiile publice ale orașului.

viata-libera.ro