Ştii ce bei?

[dcp100168]

Ştii ce bei? Ce boli ar putea fi transmise prin apa de la robinet

* Mulţi gălăţeni nu au încredere în apa de la robinet şi preferă să cumpere apă îmbuteliată * Holera, febra tifoidă şi hepatita de tip A sunt doar câteva dintre afecţiunile grave ce ar putea fi provocate de consumul de apă necorespunzătoare

Nu puţine sunt persoanele care se plâng de calitatea apei de la robinet. În ciuda faptului că statisticile oferite de autorităţi ne asigură că apa potabilă nu dăunează cu nimic stării noastre de sănătate, tot mai mulţi gălăţeni preferă să cumpere şi să bea apă îmbuteliată. Acest lucru poate fi lesne remarcat, rafturile supermarketurilor şi ale magazinelor fiind pline de baxuri cu diverse tipuri de ape minerale.

Începând cu acest material, „Viaţa liberă” iniţiază o nouă campanie, intitulată sugestiv „Ştii ce bei?”. Pe parcursul mai multor reportaje publicate succesiv până la jumătatea lunii august, vă vom prezenta mai multe aspecte legate de apa care curge la robinetele noastre. În a doua parte a lunii august, vom scrie despre celelalte tipuri de băuturi pe care le consumăm frecvent, fie că este vorba despre apă îmbuteliată, sucuri sau ceaiuri, şi vom analiza ce impact au acestea asupra sănătăţii noastre, în ciuda campaniilor publicitare care au scopul de a ne îndemna să le consumăm. Având în vedere natura problemelor pe care le vom aborda, aşteptăm părerile, sesizările şi opiniile gălăţenilor. Suntem convinşi că aceste puncte de vedere ne vor fi de un real folos, ajutându-ne să ne canalizăm viitoarele anchete pe probleme specifice fiecărei zone a oraşului nostru.

Boli ce pot fi transmise prin apă

Foarte multe boli pot fi provocate de consumul de apă necorespunzătoare. Bolile diareice sunt printre cele mai des întâlnite. „Vorbim apoi despre dizenterie, holeră, hepatită virală de tip A sau febră tifoidă. Deşi o mare parte dintre aceste afecţiuni au fost eradicate de la noi din ţară, ele pot reapărea oricând, dacă anumite standarde de igienă nu sunt respectate. Chiar dacă medicina zilelor noastre dispune de mijloacele necesare pentru a trata bolile de mai sus, trebuie să ţinem cont de faptul că avem de-a face cu afecţiuni care pot deveni în orice moment mortale. De regulă, atunci când factorul cauzator al acestor boli este apa, nu avem de-a face doar cu cazuri izolate, ci vorbim de adevărate epidemii. În ultimii ani, toate probele de apă potabilă pe care le-am prelevat au fost conforme cu standardele, atât din punct de vedere microbiologic cât şi chimic”, ne-a explicat dr. Elena Vrabie, şef compartiment Evaluarea Factorilor de Risc din Mediul de Viaţă şi Muncă (EFRMVM), din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi.

În următorul material, care se va constitui într-un reportaj, vom vorbi despre sursele de apă pe care le are la dispoziţie Galaţiul şi despre situaţia staţiilor de epurare a apei de la Galaţi şi Brăila.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Apa oraşului, dependentă de Mittal

* Combinatul nu ne poate închide robinetul, sunt de părere autorităţile gălăţene

Mai bine de 60 la sută din apa potabilă pe care o consumăm provine din Dunăre, restul fiind apă de adâncime, extrasă de la aproximativ 80 de kilometri depărtare de Galaţi. Apa de Dunăre este captată prin intermediul Prizei de Apă, aflată la intrarea în oraş, în amonte de portul mineralier şi de gura de vărsare a Siretului. Deşi este vorba despre un obiectiv de o importanţă vitală pentru oraş, Priza de Apă nu îi aparţine comunităţii, ci combinatului ArcelorMittal, adică unui operator privat. Care, la modul pur teoretic, se poate supăra peste noapte şi să ne închidă robinetul de unde ne vine cea mai mare parte din lichidul vital. Spunem teoretic, pentru că autorităţile locale exclud o astfel de situaţie. "Nici nu se poate pune o astfel de problemă. Chiar dacă este a Combinatului, cei de acolo nu-şi pot permite niciodată să nu ne dea apă. Există un contract ferm, este un obiectiv de o importanţă majoră, nu se pune problema. Eu spun că, în condiţiile în care ai reguli bine puse la punct, ai un contract, nu e nicio problemă", este de părere directorul tehnic de producţie al Apă-Canal, Niţă Podaru.

Varianta de avarie

În cazul care, din indiferent ce motiv, societatea de distribuţie a apei în Galaţi nu ar mai primi apă de la Priza aparţinând ArcelorMittal, există, totuşi, un plan de rezervă. Apa de adâncime ar putea ajunge la robinetele tuturor gălăţenilor, însă doar la jumătate din capacitatea actuală. "Dacă nu am avea apă de Dunăre, avem posibilitatea să acoperim necesarul cu apă de adâncime, însă doar pe jumătate. Adică nu am furniza 24 din 24, ci doar 12 din 24. La fel şi invers. Dacă, din cine ştie ce motiv, nu am avea apă de adâncime, am putea furniza apă de Dunăre pentru toţi consumatorii, dar numai 12 ore din 24", mai spune directorul Niţă Podaru.

La Brăila, toată apa potabilă provine din Dunăre, însă vecinii nostri nu stau la mâna nimănui, cu atât mai puţin la mâna unui privat străin. "Nu depindem de nimeni. Noi captăm apa, noi o purificăm, noi o distribuim", spune directorul Companiei de Utilităţi Publice Dunărea, din Brăila, Mihai Chiriţă.

Care apă e mai bună: de Vrancea sau de Dunăre?

Campania "Ştii ce bei?" continuă săptămâna viitoare cu o hartă a oraşului Galaţi din care veţi putea afla ce tip de apă consumaţi: de adâncime (de Vrancea) sau de suprafaţă (de Dunăre). De asemenea, veţi afla care sunt diferenţele dintre cele două tipuri de apă, care e mai bună de băut şi care e mai bună pentru spălat. Vă vom mai spune care este procesul prin care trece apa până să ajungă la robinete şi vom dezbate şi celebra legendă conform căreia Galaţiul bea ce deversează Brăila.

viata-libera.ro

[riaji]

Pai daca exista suspiciuni cu privire la calitatea apei, de ce dracu ii mai dati drumul pe teava fara sa faceti ceva in privinta asta..?

[dcp100168]

Află ce fel de apă curge la robinetul tău

* Ce fel de apă primiţi la robinet: de Dunăre, de Vrancea sau mixtă * Avantaje şi dezavantaje: apa de Vrancea are un gust mai bun, dar apa de Dunăre nu îţi strică maşina de spălat

Galaţiul este împărţit în trei zone, în funcţie de tipul de apă pe care Apă-Canal o livrează consumatorilor din oraş. Astfel, o parte dintre gălăţeni primeşte apă de Dunăre, o altă parte primeşte din sursa de adâncime, însă mai există şi o a treia categorie, căreia i se livrează un amestec între apa de Dunăre şi cea de Vrancea.

Aşa cum se poate vedea şi din harta alăturată, locuitorii din zona de Vest, Sud-Vest, mai precis cei care locuiesc în Micro 17, 18, 19, 20, 21, precum şi cei din Ţiglina III sunt racordaţi la sursa de apă de suprafaţă, apa fiind procesată la Uzina 2 (zona IVAS). Nordul oraşului, precum şi zona de Nord-Vest, care cuprinde cartierele Fileşti, Siderurgiştilor Est şi Vest, Micro 13 B, Micro 38, 39 şi 40, Aurel Vlaicu (I.C. Frimu), precum şi zona de la nord de Parcul Rizer şi Grădina Publică, este alimentată din sursa de apă de Vrancea, procesată şi distribuită prin staţia de pompare de la Fileşti. Restul cartierelor (Ţiglina I, Ţiglina II, Mazepa, Centru şi Valea Oraşului) sunt alimentate cu apă mixtă (de Dunăre şi de Vrancea), amestecul producându-se la Turnul de Apă, aflat pe cel mai înalt punct al oraşului.

"În principiu, 60-65 la sută din apa pe care o furnizăm oraşului provine din Dunăre, iar restul de 35-40 la sută din sursa de adâncime, adică apă de Vrancea. În orice caz, sistemul nostru de alimentare nu este blocat pe aceste surse. În orice moment noi putem furniza doar apă de Dunăre în tot oraşul, la fel cum putem furniza apă de Vrancea în tot oraşul. Desigur, asta la jumătate din capacitate, adică 12 ore din 24", ne-a explicat directorul tehnic al Apă-Canal, Niţă Podaru.

Suprafaţa colorată cu roşu primeşte apă de adâncime (Vrancea), cea în albastru - apă de suprafaţă (Dunăre), iar suprafaţa colorată cu galben primeşte apă amestecată (Dunăre + Vrancea)

Care apă e mai bună?

Întotdeauna gălăţenii s-au întrebat dacă nu cumva apa pe care o beau alţii e mai bună decât cea care curge la robinetele lor. Directorul Niţă Podaru a făcut o radiografie a celor două tipuri de apă, subliniind "punctele tari" şi "punctele mai puţin tari" ale fiecăreia. Probabil că cea mai mare diferenţă dintre apa de suprafaţă şi cea de adâncime este temperatura. Astfel, în vreme ce apa de Vrancea are o temperatură constantă pe tot parcursul anului (12 grade iarna şi 13 grade vara), apa de Dunăre are o variaţie de peste 20 de grade (2-4 grade iarna şi 26 de grade vara). "Probabil că de asta spun mulţi că apa de Vrancea e mai bună, pentru că e mai rece. Dar vă spun că dacă pui apa din Micro 19 la rece pe timp de vară nu o să mai simţiţi cine ştie ce diferenţe", ne-a explicat directorul tehnic Apă-Canal, Niţă Podaru. Apoi, mai spune reprezentantul societăţii de distribuţie a apei, apa de Vrancea e ceva mai puternic mineralizată. "Are un uşor gust metalic, şi dacă picură pe robinet, iar locuitorii din zonele care primesc astfel de apă ştiu asta, se înroşeşte puţin bateria sau chiuveta. Asta înseamnă că are o duritate mare, ceea ce înseamnă că, la spălat, trebuie neapărat folosit anticalcar la maşinile de spălat", a precizat Niţă Podaru. În schimb, dacă apa de Dunăre (mai puţin mineralizată) poate avea un gust ceva mai puţin plăcut faţă de cea de Vrancea, este mult mai bună pentru spălat, pentru că nu e atât de dură.

"Toată apa e bună"

Directorul tehnic al Apă-Canal, Niţă Podaru, insistă însă asupra faptului că toată apa livrată în Galaţi este bună de băut. "Nu iese apă din robinet care să nu se încadreze în standardele de calitate. Asta trebuie să ştie gălăţenii. Cu asta nu ne jucăm pentru că este vorba despre viaţa oamenilor", a subliniat reprezentantul Apă-Canal.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cum ajunge apa din Dunăre în pahare

* Aflaţi care este traseul pe care îl face apa de la fluviu şi până la robinetul dumneavoastră din bucătărie

Puţini ştiu care este drumul pe care îl parcurge apa înainte de a ajunge la robinete, motiv pentru care am decis, în cadrul campaniei "Ştii ce bei?", să facem o vizită la staţia de purificare a apei de Dunăre. Am aflat, astfel, că până să ajungă în casele noastre, apa parcurge şapte etape, fiecare dintre acestea având un rol major.

Etapele purificării

Apa din Dunăre este captată prin intermediul Prizei de Apă, care aparţine ArcelorMittal, undeva la câţiva kilometri înainte de intrarea în Galaţi. Staţia de preluare este situată în amonte de confluenţa cu Siretul şi de Portul Mineralier tocmai pentru a se evita o serie de impurităţi suplimentare. După ce este extrasă, apa este trimisă la Uzina 2, aflată în zona IVAS, acolo unde este transformată în apă bună de băut. Următoarea etapă este trecerea printr-o serie de site rotative, care au rolul de a elimina impurităţile mai mari. De aici, apa ajunge într-un bazin în care este amestecată cu o anumită doză de sulfat de aluminiu, care are darul de a uni particulele mici în particule mai mari, care, într-o etapă ulterioară, se vor lăsa la fund. Acest proces are loc în cele două decantoare uriaşe, cu o capacitate de 450 de litri pe secundă. Mâlul se depune pe fund, iar apa, care deja este mult mai curată, este preluată de deasupra şi trimisă către un alt loc, unde se desfăşoară procesul de filtrare. Trecerea prin nisipul cuarţos, o operaţiune extrem de spectaculoasă, asigură o ultimă filtrare a apei, care este trimisă apoi în bazinele de stocare. De aici pleacă spre ultima etapă, cea de dezinfecţie, cu ajutorul clorului.

"E mai bună decât apa îmbuteliată"

Toate aceste etape sunt atent monitorizate de un laborator specializat, care măsoară permanent parametrii apei. Mostre de apă sunt prelevate după fiecare dintre aceste etape pentru a se şti, în timp real, care este calitatea apei. În funcţie de analizele care se fac pe fiecare etapă sunt stabilite dozajele pentru toate substanţele care asigură purificarea apei. De altfel, specialiştii laboratorului de aici sunt mai mult decât convinşi de calitatea apei pe care o purifică Apă-Canal. "Noi nu bem apă plată îmbuteliată. Noi facem aici analize şi vă spunem că valorile pe care le obţinem la apa de la robinet sunt mai bune decât în cazul multora dintre apele minerale. Suntem conştienţi că avem pe mână sănătatea unui oraş. Nimeni nu se joacă cu aşa ceva", este de părere Marcela Dabija, inginer chimist. Părerea sa este susţinută şi de directorul tehnic al Apă-Canal. "Avem aici cei mai buni oameni. Aici nu e loc de greşeală. Cine greşeşte pleacă", spune Niţă Podaru, care a încheiat turul cinstind cu noi, în mod simbolic, o cană de apă de la primul robinet instalat după întregul proces de purificare a apei.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţenii beau ce deversează brăilenii?

* După înfiinţarea staţiei de epurare de la Brăila, chiar nu mai există temeri cu privire la calitatea apei, susţin autorităţile

Una dintre legendele care circulă la Galaţi legată de calitatea apei potabile spune, într-un limbaj acceptabil, că noi bem ceea ce deversează brăilenii. Atâta vreme cât mizeria din canalizările oraşului vecin este deversată în Dunăre, iar după ceva mai mult de zece kilometri Galaţiul captează apă pentru băut, temerile par oarecum justificate. Specialiştii sunt, totuşi, de o cu totul altă părere. Ei cred că fluviul are o capacitate de diluţie foarte mare şi că apele reziduale pe care le deversează un oraş nu pot afecta calitatea apei în aval.

Acum Dunărea e mai curată

Întrebat dacă gălăţenii au de ce să fie îngrijoraţi cu privire la deversările din Brăila, directorul Companiei de Utilităţi Publice Dunărea Brăila, Mihail Chiriţă, a zâmbit şi apoi ne-a răspuns direct. "Nu există niciun motiv de îngrijorare. Cu atât mai puţin acum, după ce oraşul nostru a inaugurat staţia de epurare. Sigur, înainte de toamna anului trecut se deversa direct în Dunăre tot ceea ce se aduna din canalizările oraşului. Acum, însă, chiar nu mai are niciun sens să spui că Galaţiul bea ce deversează Brăila. Aşa, am putea spune că noi bem tot ceea ce se deversează în toate oraşele de dinaintea noastră pe cursul Dunării. Vă spun că staţia de epurare este una performantă, iar apa pe care o deversăm acum este mai curată decât apa din Dunăre. Nu e nicio exagerare", a comentat Mihail Chiriţă. "Eu aş fi băut şi înainte şi aş bea şi acum liniştit apă de Dunăre de la Galaţi. Apa de la robinet e mai bună decât cea plată", a mai completat directorul brăilean.

E ca o picătură într-un cazan

De aceeaşi părere este şi conducerea societăţii similare de la Galaţi, Apă-Canal. "Nu are nicio influenţă ceea ce se întâmplă la Brăila asupra calităţii apei de la Galaţi. Cu sau fără staţie de epurare, oricum este ca şi cum ai pune o picătură într-un cazan de zeci de litri. Încercaţi dumneavoastră să puneţi o picătură cu impurităţi într-o cantitate mare de apă şi vedeţi dacă se întâmplă ceva", a declarat directorul tehnic al Apă-Canal, Niţă Podaru. Acesta mai spune că, aşa cum aţi putut citi în articolele anterioare din campania "Ştii ce bei?", oricum apa trece printr-un proces de filtrare extrem de riguros, iar standardele de calitate sunt foarte ridicate. "Oamenii nu au niciun motiv să se teamă de apa de la robinet. Este foarte bună şi accept oricând orice test", a mai spus Niţă Podaru.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Află de ce ne îmbolnăvesc sucurile

* Apa este singura băutură recomandată de nutriţionişti * Băuturile răcoritoare, ceaiurile şi apele aromatizate conţin cantităţi mari de fructoză şi zahăr, substanţe care dereglează profund organismul

Suntem încă în plină vară şi nu de puţine ori ni se întâmplă să simţim nevoie de a bea ceva răcoritor. Sucurile devin astfel opţiuni foarte tentante, mai ales că le putem cumpăra de la mai toate magazinele. Însă, fie că simţim nevoia de hidratare, sau că suntem pur şi simplu suntem atraşi de gustul dulce sau de arome, medicii ne sfătuiesc să ne gândim de două ori înainte de a duce la gură un pahar sau o sticlă cu suc.

Apa, cel mai bun suc

„Încă de la început trebuie spus că apa este singurul lichid recomandat pentru potolirea setei şi pentru o hidratare corespunzătoare. Aceasta pentru că nu conţine substanţe chimice adăugate cu scopul de a da aromă sau stabilizatori. Un alt motiv pentru alegerea apei constă în faptul că nu conţine nicio calorie, neducând astfel la acumularea de kilograme suplimentare”, explică medicul nutriţionist Magdalena Moroşanu.

Fructoza şi zahărul, puse la zid

Facem abstracţie, pentru moment, de celelalte substanţe pe care le conţin sucurile îmbuteliate, şi ne limităm doar la substanţele folosite pentru îndulcirea acestor băuturi. După o scurtă analiză a mai multor etichete de sucuri, ceaiuri şi ape aromatizate îmbuteliate, ajungem la concluzia că majoritatea îşi datorează gustul dulce fructozei sau zahărului.

„Zahărul este un îndulcitor concentrat şi rafinat. Atunci când ajunge în ficat, organismul este dezorientat, motiv pentru care pancreasul va elibera rapid o cantitate mare de insulină. Repetarea acestui fenomen de-a lungul timpului este o condiţie favorizantă a apariţiei diabetului zaharat. Fructoza, un alt îndulcitor folosit în industria sucurilor, este şi mai dăunătoare. Deşi nu conţine calorii, senzaţia de dulce pe care o dă este de două ori mai intensă decât în cazul zahărului”, mai specifică dr. Moroşanu.

Mecanismul ucigaş

Cu toate că au existat numeroase controverse în privinţa cauzelor care au dus la apariţia epidemiei globale de obezitate, nutriţioniştii par să fi ajuns la un consens. Marea majoritatea a cercetătorilor sunt astăzi de acord cu faptul că la baza acestei pandemii a stat înmulţirea numărului celor care beau sucuri îmbuteliate. Persoanele obeze sunt mai predispuse la a dezvolta diabet, dislipidemii sau hipertensiune arterială. Acest trio este asociat cu principala cauză a mortalităţii la nivel global, boala cardiovasculară.

„Fructoza este şi aici principalul învinuit, deoarece odată ajunsă în organism determină aspecte metabolice extrem de importante. Din cauza faptului că stimulează fabricarea grăsimilor în ficat, se ajunge la steatoză hepatică (ficat gras), ceea ce este un factor important în declanşarea diabetului zaharat. Trebuie să amintim aici şi de alte dereglări metabolice generate de consumul de băuturi răcoritoare. Fabricarea unei cantităţi mari de grăsimi în ficat duce la acumularea de colesterol şi de alte grăsimi în sânge. Acestea se depun pe pereţii arteriali, fapt ce duce, în timp, la apariţia aterosclerozei şi a altor afecţiuni înrudite”, adaugă specialistul.

Zero zahăr cu zahăr

Una dintre modalităţile comerciale la care apelează producătorii de sucuri constă în faptul că anumite băuturi nu conţin zahăr. Totuşi, din cauza zahărului caramelizat folosit pentru colorare, şi acestea au un număr destul de mare de calorii. În plus, trebuie să fim atenţi la cafeina conţinută.

Recomandări

În concluzie, ce putem bea pentru a evita astfel de probleme? Dr. Moroşanu recomandă doar apa, indiferent că este plată sau carbogazoasă. „Experienţa a arătat că doar renunţând la consumul zilnic de sucuri, o persoană reuşeşte să slăbească până la opt kilograme într-un an. Dacă totuşi dorim ceva diversitate, o opţiune este amestecul de apă, zeamă de lămâie şi un îndulcitor fără valoare calorică. Putem alege îndulcitorul în funcţie de afinităţile pe care le avem. Avem astfel gust, aromă şi o băutură care nu ne dereglează metabolismul”, concluzionează sursa noastră.

Nevoia de dulce, o iluzie

Este important să ne menţinem greutatea corporală în limitele admise. Chiar şi trei sau patru kilograme suplimentare vor duce la activarea anumitor nuclee la baza creierului, care în mod normal sunt răspunzătoare de ţinerea în frâu a poftei de mâncare. Astfel, avem de-a face cu o atenţionare falsă şi inconştientă, care este creată prin obişnuinţă şi nicidecum prin faptul că organismul chiar ar avea nevoie de dulce.

Când e bună mierea de albine?

Pentru cei cu o greutate normală, mierea de albine reprezintă un aliment foarte recomandat. Pentru cei care au probleme cu greutatea, însă, mierea poate deveni un duşman. Acest lucru se întâmplă deoarece mierea are 85 la sută din numărul de calorii conţinute de zahăr

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alte efecte adverse ale sucurilor acidulate, dincolo de obezitate

Acumularea de calorii care are drept consecinţă obezitatea nu este singurul efect advers pe care îl au băuturile răcoritoare. În articolul de astăzi vă prezentăm şi alte riscuri la care vă expuneţi prin consumul acestor produse alimentare. Ne vom limita astăzi doar la sucurile carbogazoase.

Îmbătrânire accelerată

Dacă privim fructele şi legumele ca pe nişte elixire ale tinereţii, atunci băuturile răcoritoare sunt exact opusul lor. Excesul de acid fosforic, substanţă care se găseşte în aceste băuturi, poate cauza probleme cu inima şi cu rinichii, pierdere de ţesut muscular şi osteoporoză. Un nou studiu mai adaugă la toate aceste afecţiuni provocate de acidul fosforic şi îmbătrânirea prematură.

Caramelul cancerigen

Un studiu efectuat în SUA, în anul 2011, de către o organizaţie nonprofit, a arătat faptul că două dintre substanţele care se regăsesc în caramelul artificial folosit pentru colorarea anumitor sucuri pot cauza cancer. Membrii ONG-ului au specificat faptul că folosirea caramelului artificial nu se justifică din punct de vedere al gustului, ci doar pentreu obţinerea culorii.

Boli specifice fumătorilor

Cifrele rezultate în urma unui studiu efectuat la Universitatea Adelaide au arătat faptul că astmul bronşic şi boala pulmonară obstructiv-cronică sunt mult mai des întâlnite în rândul celor care beau frecvent sucuri acidulate sau ape minerale carbogazoase cu diferite arome. Procentul celor afectaţi de aceste boli este apropiat de cel din rândul fumătorilor.

Alte riscuri

Pentru cei care consumă peste patru doze cu suc pe zi, pericolul de a dezvolta carii serioase este mult mai mare. Acest lucru se întâmplă, în parte, tot din cauza acidului fosforic. Alte studii recente au corelat consumul frecvent de sucuri acidulate cu înclinaţia spre fenomene antisociale. Consumul de sucuri afectează şi capacitatea organismului de a metaboliza alimentele, ducând, în timp, la anumite deficite alimentare destul de severe.

viata-libera.ro