Gheorghe Ivanov - bijutierul lui Ceauşescu

[dcp100168]

Gheorghe Ivanov - bijutierul lui Ceauşescu

* Dezvăluirile incredibile ale gălăţeanului care i-a lucrat podoabele dictatorului timp de un deceniu şi jumătate * "Mă duceau cu maşina neagră la atelier şi mă supravegheau ca să nu fug din ţară” * Elena Ceauşescu i-a cerut să-i facă o monogramă ca a lui Cuza * "Şi dacă voiau scară la Lună, trebuia să o faci!” *

Să faci ceea ce îţi place şi să câştigi regeşte din asta este visul tuturor tinerilor care păşesc în viaţa de adult. Dar câţi ajung să-şi trăiască visul? Un gălăţean a reuşit. Ce face, însă, povestea lui cu totul specială este faptul că nu este plasată în capitalismul - aşa schimonosit cum e el - din România de azi, ci în ultimii şi cei mai negri ani ai comunismului. Gheorghe Ivanov era pe atunci un tânăr bijutier abia ieşit de pe băncile şcolii meşteşugăreşti. Cu toate astea, câştiga mai mult decât primarul! Căci edilul i-o fi plivit laurii lui Ceauşescu, dar bijutierul era cel care îi sufla cu aur.

"Generalul Moga răspunde de dumneavoastră"

Gheorghe Ivanov are 62 de ani. S-a născut la Brăila şi, după ce a terminat cursurile de bijutier la Şcoala Profesională UCECOM din Arad (unitatea de învăţământ a cooperaţiei meşteşugăreşti este acum liceu), s-a mutat la Galaţi, unde locuieşte şi azi. "Am venit aici pentru că e judeţul mai mare", mărturiseşte el. A început să muncească la 19 ani şi nu s-a mai oprit. A făcut pauze doar ca să mănânce chimie pe pâine. La bătrâneţe, a învăţat engleza tehnică şi să lucreze pe calculator, pentru că acum aurul se face din mouse.

Pentru că a fost destupat la minte de tânăr, le-a atras atenţia tovarăşilor. Din fericire pentru el, nu era tipul de atenţie de care cineva ar putea avea parte într-un beci, cu un bec în ochi.

"În 1975, prim-secretarul Buga de la Brăila m-a recomandat pentru a-i auri câteva obiecte lui Ceauşescu. La scurt timp, secretarul de partid din Brăila şi cel din Galaţi m-au chemat la judeţ şi mi-au spus că va trebui să onorez comenzi venite de sus de tot. Tot atunci mi-au prezentat pe cineva. «Generalul Moga se ocupă de dumneavoastră. Nu puteţi fugi din ţară» au fost primele cuvinte pe care mi le-au spus. Aşa a început colaborarea mea cu Nicolae şi Elena Ceauşescu", îşi aminteşte Gheorghe Ivanov.

Nu a fost singurul bijutier al celor doi conducători, dar a lucrat vreme îndelungată pentru aceştia - cam un deceniu şi jumătate, până la Revoluţia Română din decembrie 1989, care a adus căderea regimului comunist şi sfârşitul soţilor Ceauşescu.

Soţia dictatorului a vrut monogramă ca a lui Cuza

În cei aproape 15 ani în care a făurit aur pentru Ceauşeşti, Gheorghe Ivanov le-a făcut o mulţime de podoabe. "Am creat bijuterii pe care ei le purtau sau le dăruiau, obiecte de decor din aur pentru reşedinţele lor sau pentru demnitari, iar lui i-am făcut un ceas de mână din aur", spune giuvaiergiul.

Una dintre ultimele piese pe care le-a realizat pentru cuplul prezidenţial a fost o ramă de tablou din metal preţios. "Cu trei-patru luni înainte să fie împuşcaţi, le-am făcut o ramă din aur, cu lauri, pentru un tablou care îi înfăţişa pe ei doi urcând nişte scări. Era clasic pentru acea perioadă. Acum, tabloul este expus la Muzeul de Istorie din Bucureşti", relatează Ivanov.

O anume comandă, pe care i-o lansase tovarăşa, i-a rămas întipărită în minte bijutierului, deoarece putea uşor trece drept paradoxală, absurdă şi arogantă. "Elena Ceauşescu primise un cristal pe care, la rândul ei, intenţiona să îl ofere cadou. Voia, însă, ca acel cristal să fie gravat cu monograma ei, care să fie ca aceea a lui Cuza. Am mers la Muzeul de Istorie din Galaţi, am studiat monograma lui Cuza şi i-am făcut una asemănătoare. După gravare, a pus cristalul între două capace speciale şi l-a dăruit", dezvăluie bijutierul.

Aşadar, Elena Ceauşescu, o jumătate a cuplului care a dus la rang de artă îngrădirea libertăţilor prin teroare şi cenzură în România comunistă, i-a cerut lui Gheorghe Ivanov să-i creeze o monogramă asemănătoare cu cea a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, promotorul valorilor occidentale în Principatele Române din secolul al XIX-lea!

"Dacă voiau scară la Lună, trebuia să o faci!"

Deseori, cererile soţilor Ceauşescu nu erau dintre cele mai simple. Dar asta nu era problema lor. "Ei spuneau cam ce îşi doresc, făceau propuneri, iar eu concepeam modelul şi realizam piesa. Şi dacă voiau scară la Lună, trebuia să găseşti soluţii să o faci. Nu te întrebau «Se poate? Nu se poate?». Nu! Trebuia să o faci!", rememorează Gheorghe Ivanov.

Ca să răspundă cererilor extravagante ale Ceauşeştilor, giuvaiergiul s-a pus serios cu burta pe carte. A citit peste 50 de cărţi de chimie anorganică şi chimia metalelor, groase de o palmă. Nu chiar ceea ce ai răsfoi într-o după-amiază leneşă de duminică.

Eforturile - cu excepţia celor intelectuale - de a îndeplini sarcinile trasate de întâii tovarăşi ai patriei erau colective. Nimeni nu voia să afle ce s-ar fi întâmplat dacă scara la Lună nu ar fi fost executată întocmai şi la timp. "Ori de câte ori primeam o comandă de sus, cei din Ministerul Industriei mă întrebau «Ce-ţi trebuie? Spune şi luăm de la Combinat». În Combinatul Siderurgic de la Galaţi se găsea orice îmi trebuia, de la inox până la platină", îşi aminteşte bijutierul.

Ivanov a inventat lipitura cu cadmiu, folosită şi azi

În anii ’70, pe când avea doar 20 şi ceva de ani, Gheorghe Ivanov a făcut o descoperire care a revoluţionat lumea podoabelor - lipitura cu cadmiu, folosită şi în ziua de azi. "Am creat lipitura cu cadmiu într-o seară, la atelier. Am plecat acasă şi, dimineaţa, când am revenit la serviciu, am găsit toate plantele din atelier moarte. Aşa am ajuns să studiez problema şi să perfecţionez lipitura", rememorează bijutierul stabilit la Galaţi.

Cadmiul este un metal moale, asemănător cu zincul, iar principala sa proprietate este aceea că reduce semnificativ temperatura de topire a aliajului. Asta face, de exemplu, ca, atunci când o piesă este lipită de ceea ce va fi un colan, piesa lipită anterior să nu se încălzească şi, prin urmare, să nu se desprindă.

Până la apariţia lipiturii cu cadmiu, bijutierii erau nevoiţi să modifice compoziţia materialului de lipit la fiecare lipitură, ca să modifice temperatura de topire a fiecăreia piese şi - folosim exemplul anterior - să împiedice încălzirea întregului colan şi destrămarea acestuia. Se poate spune, aşadar, că lipitura cu cadmiu le-a făcut viaţa mai uşoară tuturor bijutierilor. Nu numai lor, însă.

Reţeta lipiturii a ajuns la "monetarul" Isărescu

Banca Naţională a României a auzit de invenţia lui Gheorghe Ivanov şi i-a cerut reţeta lipiturii cu cadmiu, dar el a refuzat să o dea. Cum-necum, formula tot a ajuns pe mâna băncii centrale. "Monetăria avea nevoie de reţetă, pentru că şi ea făcea piese din aur pentru Ceauşescu, dar de dimensiuni şi în cantităţi mari. Ei făceau tăvi, eu bijuterii unicat", explică giuvaiergiul.

Potrivit acestuia, râvnita reţetă "a trecut şi prin mâna lui Isărescu", în prezent guvernator al BNR. Ulterior, s-a răspândit în atelierele de bijuterii din România. "Şi acum se foloseşte în toată ţara", spune Ivanov.

Plantele din atelierul în care a inventat lipitura cu cadmiu n-au murit, însă, de bucurie în acea noapte. Experţii occidentali au avertizat recent că acest metal este nociv, iar Uniunea Europeană a anunţat în 2011 că scoate de pe piaţă bijuteriile lipite cu cadmiu. Rezultatele acestor studii recente nu reduc, însă, importanţa descoperirii pe care Gheorghe Ivanov a făcut-o acum mai bine de 30 de ani şi care, de altfel, nu a fost singura. "Am inventat şi culori pentru aur: verde salată, galben închis, galben deschis şi alte câteva", relatează giuvaiergiul.

"Mă duceau cu maşina neagră la atelier"

Tocmai datorită priceperii sale şi, mai ales, datorită rangului celor pentru care lucra, Ivanov era păzit ca ochii din cap de Securitate. "Mă sculau la 6,00 dimineaţa, mă duceau cu maşina neagră la atelier şi, dacă stăteam peste program, stăteau cu mine, uneori şi până la 12,00 noaptea", îşi aminteşte bijutierul. Erau măsuri pe care regimul le aplica din teama obsedantă a trădării: "Mă supravegheau ca să nu fug din ţară".

Securitatea îl urma şi în excursii. "Am fost o dată la Moscova. Şi acolo am fost supravegheat", mărturiseşte Ivanov.

"Stai în banca ta!"

Atenţia pe care Securitatea i-o acorda lui Gheorghe Ivanov sporea ori de câte ori Ceauşescu sosea la Galaţi. "Când venea aici, eram întrebat «Ce vrei? Măsline, portocale, lămâi?». În acelaşi timp, însă, eram atenţionat «Vezi că vine. Ai grijă ce faci, să nu vorbeşti mult, stai în banca ta!»", dezvăluie bijutierul.

Totuşi, el nu s-a aflat niciodată faţă în faţă cu Nicolae sau cu Elena Ceauşescu. Comenzile lansate de ei ajungeau la Ivanov prin intermediari, oameni de încredere ai nomenclaturii.

"Luam şi 13.000 de lei pe lună salariu"

Lucrul pentru soţii Ceauşescu avea, însă, beneficiile sale. Pe lângă accesul la alimente la care majoritatea românilor doar visau pe atunci, colaborarea cu familia prezidenţială i-a mărit giuvaiergiului clientela. "Mi-a adus clienţi din Bucureşti şi din aproape toate regiunile ţării", spune Ivanov.

Însă cel mai important beneficiu era, fără îndoială, leafa. Pe vremea aceea, toţi bijutierii erau bine plătiţi, dar nu la fel de bine ca bijutierul lui Ceauşescu. "În anii ’80, în breasla noastră se luau salarii de peste 3.000 de lei pe lună. Eu luam între 10.000 şi 13.000 de lei, mai mult decât primarul Caranghel, care avea 3.300 de lei. Împreună cu soţia, încasam peste 20.000 de lei pe lună", mărturiseşte bijutierul stabilit la Galaţi.

Cei care nu au prins "Epoca de Aur" îşi pot face o idee despre dimensiunea veniturilor lui Gheorghe Ivanov aflând că, în anii ’80, salariul unui muncitor calificat pornea de la 1.800 de lei pe lună. O comparaţie interesantă, dar discutabilă s-ar putea face şi cu salariul oficial al lui Ceauşescu, care la sfârşitul acelei decade era de 18.000 de lei pe lună, după cum relatează enciclopedia on-line Wikipedia.org. Concludentă este, însă, conversia remuneraţiei lui Ivanov în moneda americană. Cei 13.000 de lei pe care el îi ridica lună de lună însemnau peste 800 de dolari, la cursul mediu din acea perioadă.

"Am dus-o mai mult decât bine pe vremea lui Ceauşescu", recunoaşte, uşor nostalgic, bijutierul fostului dictator.

Dar, pe la mijlocul anilor ’80, soţia i s-a îmbolnăvit de cancer. Boala a mâncat nu doar sănătatea femeii, ci şi agoniseala familiei. După Revoluţie, Gheorghe Ivanov nu mai avea nici una, nici alta.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Bijutierul Ceauşeştilor şi-a făcut uzină de aur

* Gheorghe Ivanov, cel care a fost bijutierul soţilor Ceauşescu timp de un deceniu şi jumătate, are acum unul dintre cele mai moderne ateliere din ţară şi vrea să readucă la viaţa şcoala românească de bijutieri înfiinţând o platformă de e-learning

Era mijlocul anilor '80. Gheorghe Ivanov, un bijutier născut la Brăila şi stabilit la Galaţi, lucra deja de zece ani pentru cuplul prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu. Grandomania dictatorului ajunsese chinuitoare pentru români, care făceau foamea şi îndurau frigul şi întunericul în apartamente pentru ca regimul să poată plăti, printr-un heirupism cinic, împrumuturile externe din care finanţase programele economice. Aceeaşi grandomanie îi dădea de lucru lui Gheorghe Ivanov, care le făcea Ceauşeştilor tot soiul de podoabe din aur masiv. Bijutierului îi intrau în casă peste 20.000 de lei pe lună când tragedia i-a lovit familia. Soţia lui s-a îmbolnăvit de cancer şi toată agoniseala s-a risipit prin spitale ca şi când n-ar fi fost. Toţi banii nu au fost, însă, de ajuns ca să o salveze. Femeia s-a stins câţiva ani mai târziu, în 1994. "E greu să te desparţi de cineva cu care ai împărţit atâtea", mărturiseşte bijutierul şi îşi acoperă tristeţea cu un zâmbet. Atunci i-a fost greu. Şi lui, şi fiului său. Gheorghe Ivanov şi-a stins furia faţă de soarta potrivnică prin muncă. A luat-o pe cont propriu şi micul lui atelier de bijuterii, înfiinţat în acel nesigur început de tranziţie, s-a transformat acum într-unul dintre cei mai căutaţi producători de podoabe din ţară. În ultimii ani a investit jumătate de milion de euro în echipamente de ultimă generaţie şi nu se opreşte aici. Visul lui este să înfiinţeze o şcoală de bijutieri, pe internet.

"Tot ce visăm, maşina poate face"

Astăzi, Gheorghe Ivanov are un atelier de bijuterii şi un magazin de desfacere în Galaţi. De curând, are şi un site, www.smarald.ro, care nu este complet finalizat, dar care îi poate ajuta pe potenţialii clienţi să-şi facă o idee despre piesele care ies din mâinile lui. Oferta este generoasă. "Avem acces la cataloage cu sute de modele de bijuterii din toată Europa, pe care clienţii noştri le pot consulta", spune bijutierul.

Dacă muşteriii vor bijuterii unicat, se rezolvă. În cel mult o oră, designerii lui Ivanov - atelierul are nouă angajaţi în total - pot face schiţa electronică a oricărei podoabe care îi trece prin cap clientului, iar în trei-patru zile piesa e gata. Atât e de simplu! Ar putea avea ceva de-a face, desigur, cu sutele de mii de euro pe care Ivanov le-a investit în echipamente în ultimii ani. "Dotările din ultimii trei-patru ani sunt de peste 500.000 de euro, din care 200.000 de euro reprezintă fonduri europene nerambursabile, accesate prin Programul Operaţional Regional. Am depus proiectul în 2010, iar anul acesta au venit banii de la UE", relatează bijutierul.

Atelierul lui Gheorghe Ivanov este acum complet informatizat. Doar retuşurile se mai fac la mână. "Avem de toate, dar ziua e prea scurtă", spune el.

Inima atelierului este maşina de făcut modele din ceară, unică în România. Ea costă circa 50.000 de euro, dar face toţi banii. "Este o imprimantă care printează modele 3D în ceară. Înainte, modelele nu se făceau în ţară, aşa că trebuia să le lucrăm manual. Doar turnarea era automată", explică Ivanov. "Acum, tot ce visăm, maşina poate face", adaugă el.

Bijutieri din toată ţara apelează la Ivanov

Imprimanta i-a adus noi clienţi - bijutieri din Galaţi, din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării, ai căror cumpărători vor podoabe unicat şi care nu au unde-şi face matriţele. Şi numeroşi comercianţi de bijuterii apelează la Gheorghe Ivanov, care le face nu doar matriţele, ci şi bijuteriile propriu-zise. Astfel a avut şansa să lucreze podoabe pentru diverse celebrităţi din Bucureşti - personalităţi şi vedete de televiziune.

Clienţii vin la Ivanov nu doar pentru că poate face absolut orice model, ci şi pentru că lucrează cu aur de calitate. "Piaţa este inundată cu aur de slabă calitate, din Turcia. Noi lucrăm, însă, doar cu aur fin şi cu aliaje din metale nobile, cum este argintul. Este ceea ce îl face mai scump", explică bijutierul.

În afară de design personalizat, realizarea matriţelor, turnarea bijuteriilor şi montarea pietrelor, inclusiv a diamantelor, atelierul lui Gheorghe Ivanov le poate oferi clienţilor tot soiul de alte servicii: acoperiri galvanice (aurire, argintare), lăcuirea bijuteriilor (aplicarea unui strat protector) şi rafinarea aurului, dar şi lucrări de mecanică fină, de la piese pentru ceasuri la componente auto.

Clienţii îşi vor putea configura singuri bijuteriile

Sună interesant, nu? Pe asta a mizat şi fiul lui Gheorghe Ivanov, a cărui viziune este întărirea componentei on-line a afacerii. "Vrem să dezvoltăm site-ul www.smarald.ro într-un magazin on-line, în care clientul să aibă inclusiv posibilitatea de a-şi configura singur bijuteria. Acest configurator va fi gata, apreciem noi, într-un an", dezvăluie fiul.

Tot într-un an speră să fie gata şi platforma de e-learning pentru bijutieri, un vis al tatălui său pe care fiul îl pune în practică printr-o soluţie modernă. "Vrem să dezvoltăm o bază de e-learning pentru bijutieri deoarece în ziua de azi nu prea mai găseşti persoane calificate în această meserie", spune tânărul.

Tatăl îi ia vorba din gură. "Şcoala de bijutieri a devenit inexistentă în România. Astăzi, calificarea se face la locul de muncă. Noi, de exemplu, avem nevoie de personal, dar, pentru că nu găsim calificaţi, o luăm de la zero cu cei pe care îi selectăm", explică Gheorghe Ivanov, el însuşi absolvent al vechii şcoli meşteşugăreşti româneşti.

viata-libera.ro