Raiul fructelor, în stil italian, la Plevna

[dcp100168]

Raiul fructelor, în stil italian, la Plevna

* Afacerea soţilor Bălan demonstrează clar că cine vrea să reuşească în viaţă o poate face * Munca, investiţiile şi pasiunea fac fructele să rodească * Murelor mari şi dulci le face concurenţă zmeura de un roz-aprins * Anul viitor vor intra pe rod vişinii şi cireşii

Reţeta de succes a familiei Bălan are la bază trei ingrediente principale: curaj, muncă şi încredere oarbă în forţele proprii. În urmă cu câţiva ani, Constantin şi Fănica Bălan au pornit de la zero. Au muncit mult în străinătate, au făcut sacrificii şi au strâns bani pe care apoi i-au investit într-o livadă de aproape 4 hectare, la Plevna. Truda zilnică, investiţiile şi pasiunea pentru agricultură au făcut ca pământul să rodească, aşa că livada este una care va produce din ce în ce mai mult în fiecare an, iar mâinile pricepute ale celor care au plantat-o o vor extinde pe alte hectare de teren. Pentru vizitatori, livada cu cireşi, cu vişini, cu meri şi cu peri, dar şi plantaţiile de mure, zmeură şi coacăze arată ca un colţ de rai. Pentru familia Bălan, însă, este locul în care munca începe de cum se luminează şi se termină târziu, în noapte.

Din angajaţi, propriii stăpâni

Constantin Bălan a fost şofer în Italia, iar soţia sa, Fănica, a lucrat ani la rând într-o livadă. Amândoi au învăţat secretele pomilor şi ale culturilor de mure, zmeură şi coacăze. În 2003, s-au gândit că au muncit destul printre şi pentru străini şi s-au întors acasă, la Plevna (comuna Rediu), unde şi-au plantat propria livadă. În Italia au trăit dintr-un singur salariu. Pe celălalt l-au pus deoparte, ca să îl investească mai târziu. „N-am avut nimic, la început. Chiar am făcut totul din nimic. Când ne-am întors, cu banii strânşi din Italia, am cumpărat pământul, răsadurile, utilajele, îngrăşămintele şi tot ce ne-a mai trebuit ca să începem să ridicăm livada. N-am ales o investiţie uşoară. O livadă intră pe rod după patru sau cinci ani, iar în tot acest timp nu ai fructe pe care să le vinzi. Trebuie doar să bagi bani, fără să scoţi nimic”, ne spune Fănica Bălan.

Constantin Bălan spune că primii doi ani au fost cei mai grei. A ştiut însă că nu va da greş, dacă munceşte şi face lucrurile ca la carte. S-a înscris şi în Asociaţia Producătorilor Agricoli pentru a beneficia de consiliere şi ajutor.

„În perioada 2003-2005, abia dacă reuşeam să susţin livada, cu banii aduşi din străinătate. Fără acei bani, nu puteam face nimic. E nevoie de mult curaj ca să investeşti în agricultură la noi. Şi îmi pare tare rău că e aşa. În Italia, livada unde am învăţat noi era plantată pe un pământ roşu, foarte prost. Dar lucrurile mergeau ca unse, fiecare îşi făcea treaba şi producţia ieşea”, spune fermierul din Plevna.

Familia - artizanul afacerii

Şi acum, soţii Bălan muncesc de dimineaţă până noaptea. Glumesc, gândindu-se că mezina familiei va fi cea mai mare agricultoare pentru că au luat-o în livada de la doar câteva luni. Şi fiindcă afacerea este una de familie, fiul cel mare, George, proaspăt intrat la facultate, va deveni inginer horticol, că să poată continua şi îmbunătăţi afacerea familiei. Tatăl său, Constantin Bălan, şi-ar dori însă ca fiul să îşi înceapă o afacere proprie în agricultură şi să fie independent.

Murele şi zmeura îţi iau ochii

Lângă cele trei hectare de pruni şi meri din apropierea dealului căruia localnicii îi spun Aniţa se întind 60 de arii cultivate cu mure, zmeură şi coacăze. „După toate lucrările agricole şi după ce fructele se coc suficient, recoltarea se face cam pe la jumătatea lunii iunie. Murele se culeg o singură dată, dar zmeura mai poate da o producţie.

"Sunt culturi foarte sensibile, care trebuie îngrijite cu mare atenţie şi care cer investiţii destul de mari. Singurii cărora nu le prea prieşte zona noastră sunt coacăzii. Nu s-au dezvoltat încă aşa cum trebuie, dar vom mai avea răbdare cu ei”, apreciază Fănica Bălan.

Mure mici n-am prea văzut. Cele mai multe au dimensiunea unor boabe mari şi negre de strugure şi sunt atât de dulci încât cu greu te poţi sătura de ele. Deşi am ajuns în livadă după vremea culesului, prin frunzişul bogat al plantelor se vedeau încă multe mure mari şi negre. Câteva rânduri mai jos, culorile se schimbă, iar privirea vizitatorului începe să caute fructele de zmeură, de un roz-aprins.

Boabele mici şi negre de coacăz au şi ele un gust aparte, chiar dacă cel puţin până acum nu s-au prea acomodat cu locul din care trebuie să crească.

Pruni şi meri încărcaţi de rod, cât vezi cu ochii

Acolo unde nu sunt mure şi zmeură, cresc meri şi pruni, pe o suprafaţă de trei hectare. Frumos aliniaţi, cu instalaţie de irigaţie prin picurare ce trece pe la rădăcina fiecăruia, pomii se dezvoltă pentru a da tot mai mult rod. „În acest an, la meri, nu ştiu dacă vom scoate mai mult de cinci tone la hectar. Producţia ar putea fi de câteva ori pe atât, când pomii ajung la maturitate, dar e încă devreme. Am avut şi un an foarte greu, din cauza îngheţului din iarnă şi a dăunătorilor. Ne-am gândit să investim şi într-o plasă care să ferească pomii de grindină, dar va trebui să mai aşteptăm”, declară Fănica Bălan.

Merele sunt sănătoase şi, probabil, se vor vinde bine. Prunele văratice s-au copt deja şi sunt mari şi dulci, iar cele de toamnă, deja frumos colorate, vor fi şi ele gata de cules în curând.

Livada cu vişini

În apropierea casei, soţii Bălan au plantat şi un hectar de vişini şi cireşi. Pomii nu rodesc încă, dar o vor face, cel mai probabil anul viitor. „Cred că aici am terminat munca într-o săptămână, când am făcut livada. Cu toate lucrările de care este nevoie. Acum avem grijă de ea şi aşteptăm să intre pe rod”, spune Constantin Bălan. Şi aici pomii aliniaţi se întind până în zare. Şi, la fel ca şi livada de meri, pruni, zmeură şi mure, şi aceasta ar putea fi extinsă.

Cum se vând fructele?

Nicio fructă nu rămâne pe stoc. Se dau en-detail sau en-gros, la pieţele din Chiraftei şi Pechea. Clienţii au învăţat deja că marfa e de bună calitate şi vin să cumpere. Ba chiar italienii s-au oferit să ia o parte din producţie. „Şeful livezii din Italia s-a bucurat când a auzit că ne-am făcut şi noi exploataţie în România. Ba chiar s-a oferit să cumpere producţia. Şi mi-a spus un lucru trist, dar adevărat, din păcate: „O să vezi că, în câţiva ani, eu o să vând la tine în ţară şi tu nu o să ai unde să îţi mai desfaci marfa. Şi pare să aibă dreptate, după cum evoluează piaţa”, conchide Constantin Băldan. Cu un proiect european în aşteptare, cu acelaşi curaj pe care l-au avut întotdeauna, dar şi cu tot mai multă experienţă, soţii Bălan demonstrează că dacă vrei, poţi!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Plantaţie extinsă de mure, zmeure şi coacăz la Plevna

* Fructele de pădure mult dorite se coc, în judeţ, doar la Plevna * Există în continuare planuri de mărire a suprafeţei * Din păcate, banii europeni pentru construcţia agriculturii sănătoase nu-s la îndemâna cui are nevoie de ei

Au trecut mai bine de doi ani de la înfiinţarea celei mai însemnate plantaţii de mur, zmeur şi coacăz din judeţul nostru, în satul Plevna din comuna Rediu. Cu răbdare, dar mai ales cu multă, multă muncă, investiţia începe să dea roade. Plantaţia întinsă pe o suprafaţă de 60 de arii şi care a rodit în vara anului trecut pentru prima oară s-a extins acum şi ocupă două hectare. Murele care se coc odată pe an, zmeura care dă două recolte în fiecare vară şi coacăzele sunt la mare căutare pe piaţa gălăţeană, mai ales că cultivatorul cel mai apropiat care scoate asemenea fructe este tocmai în Brăila. În rest, ce găsim pe piaţă este de import.
Povestea familiei Bălan, întemeietoarea plantaţiei de mur, zmeur şi coacăz de la Plevna, v-am spus-o pe larg anul trecut, în ediţia din 13 august 2012, în materialul ”Raiul fructelor, în stil italian”. Soţii Fănica şi Constantin Bălan au muncit în Italia şi s-au întors în sat cu banii strânşi. Aici au investit într-o livadă de meri şi pruni şi au pus bazele uneia de vişini, dar au ridicat şi plantaţia care rodeşte mure, zmeură şi coacăze.

Murele se fac greu şi se vând de cu noapte

„Ne-am mai extinde încă şi peste aceste două hectare, dacă am avea teren disponibil. Dar cel puţin până la acest moment n-am reuşit să mai cumpărăm, din cauză că proprietarii nu au vrut să vândă. Cultura este una rentabilă pentru că nu are nevoie de prea multe tratamente. Noi vindem murele, spre exemplu, en-gross, în Piaţa de pe Calea Prutului, la circa 13 lei kilogramul. Ajung în piaţă pe la 2.30 noapte şi până dimineaţă la 6.00 sau 7.00 am vândut”, ne-a declarat Fănica Bălan. Chiar dacă investiţiile în cultura de mure sunt moderate, munca nu se termină niciodată, pentru că plantele nu trebuie legate odată pe an, ca via, ci de patru ori. În plus, ne spune George Bălan – fiul cel mare al familie, actualmente student la Horticultură - viaţa productivă a unei plantaţii de mur e de doar 10 ani. Trebuie, deci, întinerită mult mai des decât via.

Banii europeni nu-s pentru toţi

Familia Bălan a încercat să obţină bani europeni prin intermediul unui proiect, dar fără succes. Finanţarea le-ar fi fost de mare folos, în condiţiile în care fermierii iau în calcul folosirea unei plase de grindină, dar care ar costa circa 10.000 de euro pentru fiecare hectar. Fără bani europeni, ar fi, deci, o investiţie nu tocmai la îndemâna unor agricultori aflaţi la început de drum şi care nu exploatează sute sau chiar mii de hectare. Cea mai de folos investiţie ar fi, însă, pentru întreaga fermă a familiei Bălan, un depozit frigorific. Dar şi aici costurile sunt crescute, ajungând la circa 30.000 de euro.
Asociaţia Producătorilor Agricoli, prezidată de ing. Elena Patriche, le oferă fermierilor asistenţă şi sprijin în demersurile lor. Totuşi, statul, prin instituţiile sale specializate, ar trebui să fie cel care să le faciliteze dezvoltarea acestor fermieri mici şi medii, dat fiind faptul că succesul lor economic ar fi, în mod evident, de foarte bun augur şi pentru bugetul public. Cu cât ar câştiga mai mult, valoarea impozitelor încasate de stat ar fi mai mare. Din păcate, însă, politicile naţionale în domeniul agricol ţin prea puţin cont de astfel de aspecte, în acest moment.

viata-libera.ro
 

[dcp100168]

Livada din Pleva - povestea a două generaţii de oameni harnici. Asta înseamnă "fermă de familie"

Lângă livada de şase hectare a părinţilor săi - Costel şi Fănica - se pregăteşte acum şi George Bălan să îşi înfiinţeze o plantaţie de două hectare de mur. Va fi un nou început. Un alt nou început, pentru că, de fapt, primele capitole ale istoriei livezii din satul Plevna (comuna Rediu) s-au scris în urmă cu vreo 13 ani. La acea vreme, în 2003, după mulţi ani de muncă în Italia, soţii Bălan se întorseseră în sat, cu gândul de a-şi face, la ei acasă, o fermă la fel de frumoasă cu cea în care lucraseră printre străini. Uşor nu le-a fost, cu toate că aveau, pe atunci, o grămadă de bani. În Italia trăiseră doar dintr-un salariu, pe celălalt punându-l deoparte pentru reîntoarcerea acasă. Şi mai frumos este că, în jurul livezii, familia Bălan rămâne unită.

“O fermă n-o faci într-o singură generaţie!”

Văzându-şi fiul cel mare că se descurcă, şi în livadă, dar şi la piaţă, Costel Bălan se gândeşte că toată munca de până acum a meritat. „Trebuie să ne mai uităm şi pe la alţii. În străinătate, o afacere de familie nu se construieşte într-o viaţă de om. E nevoie de generaţii. Şi asta încercăm să facem şi noi, aici, la nivelul nostru mai mic. Pentru mine, începutul a fost foarte greu. N-aveam pământ, aşa că trebuia să-l închiriez de la alţii. Încărcam în căruţă butoaie cu apă, ca să mă duc să îmi ud culturile. Şi sigur că mi-am dorit ajutor, în creşterea afacerii, de la fiul meu cel mare, George. Dar nici n-am vrut ca lui să-I fie tot atât de greu cât mi-a fost mie, la început. Aşa că acum vreau să-l ajut. Cele două hectare de pământ i le cumpăr eu. Sau, de fapt, nu i le cumpăr direct. Îi dau prune din recolta mea să le vândă şi îi dau diferenţa de bani de care o să aibă nevoie. Nu-i vorba, că şi el mă ajută pe mine. E horticultor cu diplomă acum şi mă sfătuiesc cu el în multe probleme care ţin de livadă”, spune Costel Bălan.
Are Costel Bălan de ce să fie mândru. Pe de o parte, pentru că din mâinile lui şi ale soţiei a ieşit frumuseţe de livadă de măr, prun, mur şi zmeur. N-ai cum s-o uiţi pe Fănica Bălan povestind cum venea până şi noaptea cu marfă, tocmai de la Rediu, în piaţa de gros de pe Basarabiei, ca să vândă fructe. Sau cum, la scurtă vreme după ce şi-a născut mezina, a pus-o într-un ham şi a luat-o în livadă, pentru că pomii au şi ei nevoie de grijă ca să rodească şi nu-i aşteaptă pe oameni să-şi rezolve problemele.
Amândoi soţii au de ce se mândri, în primul rând pentru că au reuşit să îşi ţină copiii aproape. Acum, au şi pentru cine, dar şi alături de cine munci.

„De la măr, la cidru”

Proaspăt absolvent de Horticultură, George Bălan are toată viaţa să îşi realizeze planurile în agricultură şi afaceri. „Am terminat facultatea la Iaşi şi, în prezent, fac un masterat în horticultură ecologică. Aş mai putea continua şi după, cu un doctorat. Dar asta rămâne de văzut. La finele masteratului o să mă hotărăsc dacă îmi continui studiile post-universitare, sau dacă o să mă concentrez doar pe fermă”, spune George Bălan. De muncă este, în fermă. Chiar mai multă decât de obicei.
„Ne pregătim acum pentru o nouă rundă de achiziţii. Vrem să aducem, în fermă, instalaţii de ultimă generaţie. Vrem să lucrăm mai eficient şi să putem folosi cât mai mult din producţie. Să închidem cercul, cum se spune, în producţie. Vă dau drept exemplu mărul. Îl cultivi. Îl recoltezi. Apoi, îl poţi vinde proaspăt. Sau îl poţi prelucra şi poţi vinde produsul. Poţi să ajungi chiar până la fabricarea de cidru, ultimul produs care se poate obţine din măr”, apreciază specialistul.
Familia Bălan nu mai produce doar fructe, pe care să le vândă, ci şi suc de mere pasteurizat şi dulceţuri. Pe partea aceasta sunt în curs de autorizare. O sticlă de suc de măr, spre exemplu, îşi păstrează prospeţimea vreme de un an. Odată deschisă sticla, sucul mai e valabil încă trei zile. E o produs care ar putea prinde, ca şi dulceaţa de ardei iute. Oricum, familia Bălan mizează pe ele, în viitor.
Ca şi părinţii lui, George e neobosit atunci când vine vorba despre dezvoltarea fermei de familie. Nici n-ar putea fi altfel, de vreme ce a crescut între oameni care n-au avut, în viaţă, decât două interese majore: familia şi muncă.

viata-libera.ro