Executarea silită a propriului copil

[dcp100168]

Copil de nouă ani executat silit

* O gălăţeancă a recurs la executor judecătoresc pentru a-şi lua fetiţa de la fostul soţ * Acesta, deşi copilul îi fusese încredinţat mamei, a luat-o acasă anul trecut, când ajunsese la poliţie drept posibilă victimă a unui viol * Micuţa nu vrea să plece, fiindcă spune că mama, care şi-a dat foc în faţa ei, o bate

Eugen Simionel a ajuns la redacţie în disperare de cauză luni după-amiază. Primise un telefon de la un executor judecătoresc, care îl anunţase că marţi dimineaţă vine să îl execute. Bărbatul nu urma să ajungă în stradă sau fără vreun bun, ci fără propriul copil. „Fosta mea soţie şi-a dat foc în 2008. Fetiţa avea cinci ani atunci şi ea a fost cea care a găsit-o pe fosta mea soţie în flăcări. În ianuarie 2009 mi s-a intentat divorţ, iar fetiţa i-a fost încredinţată. Am fost de acord atunci pentru că e fată şi era normal să locuiască cu mama ei”, şi-a început povestea Eugen Simionel.

Situaţia s-a complicat în martie 2011, când mama fetei a depus o plângere la poliţie prin care susţinea că minora a fost violată chiar de concubinul ei. Poliţiştii au investigat şi au înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, unde cauza e încă în cercetări. Şi, cum este vacanţă judecătorească, răspunsul procurorilor va mai întârzia ceva timp.

„Fata a fost dusă la control medical şi nu s-a confirmat niciun viol. Singurul lucru care l-au descoperit atunci a fost faptul că fetiţa avea urme de violenţă pe corp, semn că a fost bătută. Atunci, poliţiştii de la Secţia 2 m-au întrebat dacă iau fata sau o duc ei la Protecţia Copilului. Era normal să nu îmi las propriul copil în orfelinat şi să îl iau acasă. După acel incident, fosta mea soţie a fost internată la spitalul de psihiatrie. Acuza că Doru, concubinul ei, i-a pus camere de supraveghere în casă şi trezea copilul noaptea să le caute. Am înţeles că are discernământ diminuat. Din martie 2011 şi până acum, fosta mea soţie a fost la copil la şcoală. Nu şi-a exprimat niciodată dorinţa să o ia acasă. Fetiţa nu vrea să meargă acolo şi îmi spune mereu că s-a săturat de bătaia mamei”, ne-a spus Eugen Simionel.

Executarea judecătorească

Marţi dimineaţă, aşa cum era anunţat, un executor judecătoresc s-a prezentat la uşa lui Eugen Simionel. Omul a încercat să îşi expună punctul de vedere şi să le explice autorităţilor îngrijorarea lui. „Ce se va întâmpla dacă o omoară? Cine va răspunde pentru asta?”, a întrebat bărbatul. Răspunsul oficialilor a fost simplu şi, de ce să nu recunoaştem, legal: mama. În tot acest timp, în care executorul întocmea procesul-verbal (de parcă se prelua un mecanism şi trebuia văzut dacă are sau nu toate piesele), pe un colţ de canapea, fetiţa de nouă ani se îneca în lacrimi. Am stat de vorbă cu ea chiar înainte ca executorul judecătoresc să ajungă şi ne-a confirmat faptul că nu doreşte să plece de la tatăl ei. Părerea ei însă nu a contat şi nici nu va conta prea curând. Legea spune că părerea unui copil este luată în considerare în faţa instanţei doar după vârsta de zece ani. Iniţial, cererea de executare silită fusese respinsă de magistraţii Judecătoriei Galaţi, dar, în recurs, aceasta a fost admisă, ajungându-se astfel la situaţia de ieri.

Eugen Simionel a deschis un proces de reîncredinţare minor. Procesul a fost însă oprit tot de mamă cu o altă acţiune privind tăgada de paternitate. Practic, după nouă ani, femeia şi-a amintit brusc că fostul soţ nu este tatăl biologic al copilei. Şi toate aceste lucruri sunt permise de lege. Bărbatul s-a adresat ieri şi celor de la Protecţia Copilului în speranţa că cineva îi va întinde o mână de ajutor.

Până la rezolvarea dosarelor din instanţă şi de la parchet, fata va sta, contrar voinţei ei, la mamă. Şi legea este de partea mamei. Tatăl nu poate decât să aştepte şi să se roage ca fiica lui să nu mai treacă prin nicio experienţă neplăcută.

viata-libera.ro

[George]

Ete na. Si eu daca as fi in locul copilei as fugi cu prima ocazie inapoi la tata. Ce o sa o pazeasca executorul judecatoresc sa nu se intoarca la tata?

Edited August 17, 2012 by George

[dcp100168]

La nouă ani, preluată cu executorul judecătoresc. Un copil ca o minge de ping-pong

Povestea fetiţei de nouă ani preluată de la tată cu executorul judecătoresc continuă. Între Eugen Simionel, tatăl fetei, şi Ionela Pruteanu, mama ei, lupta este din ce în ce mai aprigă. După ce Eugen Simionel a deschis un proces de reîncredinţare minor, Ionela Pruteanu a apelat la instanţa de judecată pentru că, susţine ea, fostul soţ nu este tatăl biologic al copilei. Acest ultim dosar a avut termen pe 22 august, dar instanţa a acordat un alt termen de judecată pentru luna octombrie. Bărbatul a cerut ajutorul Protecţiei Copilului, dar legislaţia greoaie îi împiedică pe asistenţii sociali să acţioneze mai repede. „Sunt nişte paşi de urmat. Tatăl a fost chemat la noi la începutul lunii septembrie pentru discuţii. Nu putem contrazice o hotărâre judecătorească. Asistenţii noştri vor face anchetele sociale şi vor ancheta cazul exact aşa cum prevede legislaţia”, ne-a explicat Tania Calcan, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Judeţene de Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială.

„El ştie că nu este tatăl biologic”

Ionela Pruteanu susţine că fostul ei soţ ştie că nu este tatăl biologic al copilului. „A făcut analize şi ştia că nu poate avea copiii. Cum poate spune acum că este tatăl ei? De ce nu vrea să facă testul ADN ca să se convingă?”, se întreabă, mai mult retoric, mama fetei.

Tatăl însă respinge acuzaţiile şi spune că nu ar fi acceptat niciodată să crească copilul altui bărbat. Lupta dintre cei doi adulţi este aprigă şi are repercusiuni asupra copilului. Ionela Pruteanu nu are o motivaţie pentru care nu şi-a luat copilul de la fostul soţ din martie 2011 şi până în prezent. „M-am gândit că e mai bine să o iau aşa cum spune legea. Cu executor judecătoresc şi tot ce trebuie. Atunci (n.r. în martie 2011, când fetiţa a fost luată de tatăl ei de la Secţia 2 de Poliţie) eu am fost luată cu salvarea deşi nu îmi era rău. M-au ţinut la spitalul de psihiatrie pentru şase zile. Nu ştiu ce diagnostic mi-au pus. Am ajuns la Poliţie pentru a depune o plângere împotriva unui bărbat cu care eu am ieşit în oraş şi despre care fetiţa mi-a spus că a abuzat-o. Am sesizat poliţia cu privire la o tentativă de viol. Am înţeles că nu s-a confirmat acest lucru. Am vizitat-o zilnic la şcoală. Mă interesează soarta şi educaţia ei. Cât a fost la mine, copilul mergea la şcoală şi apoi la afterschool”, ne-a spus Ionela Pruteanu.

Afterschoolul contestat

Eugen Simionel contestă tocmai faptul că fetiţa lui îşi petrece toată ziua la şcoală şi la afterschool. „Ea are probleme cu vederea şi nu ţine pasul cu ceilalţi copii. Cât a stat la mine am reuşit să o ajut cu lecţiile şi să obţină rezultate foarte bune la şcoală. Am fost cu ea chiar şi la psiholog. Eu sper ca toată munca mea să nu fie distrusă acum de fosta mea soţie, mai ales că va începe în curând şcoala”, ne-a declarat tatăl fetei.

Am stat de vorbă cu directoare şcolii la care merge fata, doamna Monalissa Nica, care ne-a mărturisit că s-a observat o îmbunătăţire a situaţiei şcolare pe parcursul ultimul an. „Dacă în clasa a I a fost un copil timid, şi datorită problemelor din familie, în clasa a II-a, cu ajutorul psihologului, lucrurile au intrat pe un făgaş normal. Faptul că a stat cu tatăl ei şi a avut parte de stabilitate s-a văzut şi în situaţia şcolară. Am făcut o echipă formată din învăţătoare, psiholog, director şi tatăl copilului şi am conlucrat spre binele lui. Şi mama ei vine la şcoală, îi aduce pachet, dar tatăl este mult mai activ în relaţiile cu şcoala. Un copil se simte cel mai bine când are ambii părinţi aproape, dar, în cazul ei, progresul s-a văzut clar atunci când a stat cu tatăl ei”, ne-a spus directoarea şcolii.

Despre stabilitate vorbeşte şi psihologul Nicoleta Popleşanu. „Familia reprezintă universul unui copil. Atunci când intervine un divorţ, universul lui se năruie. Acest copil are nevoie de un specialist pentru o evaluare psihologică. De asemenea este nevoie şi de o evaluare psihologică a părinţilor, iar instanţa ar trebui să ţină cont de această evaluare. În acest caz, atât instanţa, cât şi protecţia copilului ar trebui să grăbească un pic lucrurile spre binele copilului”, ne-a explicat psihologul.

Până când lupta dintre cei doi părinţi se va încheia, fetiţa trăieşte într-un coşmar, care, cu siguranţă, îşi va pune amprenta asupra ei.

viata-libera.ro