Picturile gălăţencei Monica Turcu, premiate la Verona

[dcp100168]

Picturile gălăţencei Monica Turcu, premiate la Verona

Monica Turcu a câştigat recent Marele premiu la Bienala de la Verona, ea reuşind să cucerească atât organizatorii, cât şi juriul format din critici italieni consacraţi şi să se ridice deasupra artiştilor italieni cu experienţă, deşi abia a ieşit de pe băncile Facultăţii de Arte din Galaţi.

Povestea unei mari iubiri

Despre reuşita gălăţencei ne-a vorbit profesorul ei, Ioan Tudor, cel care a crezut foarte mult în talentul ei: „Monica este un fenomen. Nici măcar n-are Liceul de Artă. Este produsul pur al facultăţii noastre şi este o mândrie pentru noi”.

Deşi s-a văzut de mică la şevalet, cu pensula în mână, destinul i-a stat împotrivă: „Am vrut să pictez de când mă ştiu. Dar s-au tot întâmplat tot soiul de lucruri în viaţa mea care m-au îndepărtat de acest drum. Aşa am făcut liceu de filologie şi apoi am făcut facultatea de drept. Am afacerea mea cu arhivare şi depozitare de documente. Sunt căsătorită şi am găsit exact jumătatea mea. Dar cu toate acestea simţeam că nu sunt împlinită. În urmă cu trei ani, când am aflat că s-a înfiinţat facultate de arte la Galaţi, viaţa mea a devenit o adevărată frenezie. Nu am putut să lipsesc nicio zi de la cursuri. Nu m-a lăsat inima să-mi scape ceva din ceea ce aş fi putut învăţa de la profesorii mei, care m-au ajutat enorm, în special domnul Ioan Tudor. Am terminat fiecare an cu zece pe linie şi tot zece am luat şi la licenţă. Pictura este dragostea vieţii mele”, povesteşte Monica cu multă lumină în ochi şi cu entuziasmul unui adevărat îndrăgostit.

Drumul spre recunoaştere

Avea nevoie de certitudini, pentru că la vârsta pe care o are, 36 de ani, nu-şi mai permite să lucreze doar la modul boem. Aşa a început să trimită lucrări la concursuri şi expoziţii. A câştigat premiul I la Festivalul de la Câmpina, a fost selectată să expună în cadrul Bienalei de la Chişinău, alături de lucrări ale unor artişti din 21 de ţări.

„Am început s-o bat la cap pe sora mea, care locuieşte cu mama la Verona, să se intereseze de concursuri şi expoziţii acolo. Aşa am aflat de această bienală, la care participă de regulă numai artiştii italieni. Am insistat ca organizatorii să se uite măcar pe lucrările mele, ştiind că am şanse minime ca să fiu selectată. De cum le-au văzut, au decis să mă includă în expoziţie. De unde speram să am şi eu o lucrare expusă la Verona, m-am trezit că merg în Italia să primesc placheta cu Marele premiu, alături de laudele artiştilor şi criticilor italieni. Este cea mai mare realizare din viaţa mea!”, povesteşte ea, promiţând că acesta va fi doar un început de bun augur, nu şi finalul strădaniilor ei.

Aprecierile critice au fost elogioase: „A rezultat o operă capabilă să zguduie sufletul cu violenţă. Culoarea, atât de bine compusă şi distribuită pe pânză, chiar şi singură merita premiul. Foarte echilibrată şi intensă opera: dacă aceasta este frumuseţea, atunci lumea cu siguranţă este salvată!” (Umberto Maria Laneri, Gianni Marconcini).

viata-libera.ro