Popa Sisters cântă Galaţiul în Italia

[dcp100168]

Cântec din Italia, din dragoste şi dor de Galaţi

* „Deşi au plecat din Galaţi de 12 ani, nu l-au părăsit cu adevărat niciodată şi au continuat să-l păstreze în inimi, ba chiar i-au compus un cântec * Mirela şi Cristina Aurelia Popa, adică Popa Sisters i-au cucerit pe italieni şi pe români cu vocile şi talentul lor * Succesele obţinute la concursurile naţionale au fost dublate de bucuria de a cânta pe aceeaşi scenă cu Maria Ciobanu şi Ionuţ Dolănescu

Mirela avea 12 ani, iar sora ei, Cristina Aurelia, doar şase 6 ani când au ajuns în Italia. În 2000, atunci a început aventura lor: „Era începutul mileniului, începutul unei noi vieţi… A fost o călătorie lungă şi grea, dar unirea familiei ne-a întărit şi nenumărate vise ne-au alimentat entuziasmul”, ne-au mărturisit surorile Popa. Şi mai mult, spun ele, niciodată nu au părăsit Galaţiul! Rădăcinile le-au rămas aici, dovadă că prima compoziţie muzicală a familiei a fost “Galaţiul meu”, o emoţionantă declaraţie de dragoste pentru oraşul de la Dunăre: „Eram atât de mică/ Atunci când am plecat/ Cum pleacă o rândunică/ Pe un drum îndepărtat/ Galaţiul meu/ Cât de mult eu te iubesc/ De atunci mereu/ Doar la tine mă gândesc/ Mi-e tare dor de tot/ Ce am lăsat atunci”. Tatăl lor plecase în Italia în 1995, pe jos, împreună cu fraţii lui, şi cu multe sacrificii le-a creat condiţiile necesare pentru a se stabili în Italia. „Totul s-a făcut cu iubire pentru familie, pentru binele ei, depăşind greutăţi şi obstacole, pentru a ne construi un viitor plin de realizări şi de linişte”, ne-au spus gălăţencele.

O familie muzicală

Toată familia Popa are pasiunea muzicii şi a poeziei, dovadă fiind înregistrările, CD-urile de familie, iar rugăciunea şi muzica se împletesc la reuniunile de familie. Obişnuinţa a fost menţinută şi în Italia, acasă, şi în comunitatea creştină a românilor şi la evenimentele publice ale oraşului în care locuiesc, Jesi. Într-un asemenea cămin, talentul surorilor a fost imediat descoperit şi încurajat, iar surorile le mulţumesc mamei şi tatălui că au făcut tot posibilul pentru creşterea lor artistică.

Mirela a luat lecţii de canto la Şcoala muzicală G. B. Pergolesi şi a concertat cu importante vedete italiene: Irene Grandi, Linda, Noemi şi Matia Bazar. Cu cea din urmă a avut un duet minunat. Cristina a început muzica în cadrul corului de copii a Şcolii G. B. Pergolesi care i-a oferit ocazia de a participa la concerte şi turnee la nivel naţional. Când pasiunea pentru muzică a fost completată cu lecţii de teatru, spectacolele s-au înmulţit. Au urmat concursurile „La Corrida”, „Pianello Got’s Talent” şi mai ales “Primo Trofeo della canzone italiana” al Radio Italia. Chiar dacă nu au studiat la şcoală instrumentele muzicale, din casa lor nu lipsesc chitara acustică şi clasică, basso, tobele şi clapele, adică „jucăriile” lor preferate cu care s-au născut primele compoziţii muzicale. Inedit, Cristina face parte dintr-un grup de tineri care cântă la tobe medievale, în cadrul Asociaţiei Culturale locale “Ente Palio di San Floriano” şi a avut spectacole în mai multe oraşe italiene. “Italia este foarte tradiţională din punct de vedere artistic şi cultural, şi asta ne-a fascinat”, spun tinerele.

Popa Sisters

Experienţa comună în corul polifonic „Brunella Maggiori” din Jesi le-a ajutat să-şi dezvolte tehnica vocală nu numai ca soliste, şi în corală, şi le-a armonizat vocile. „Am participat la Concursul Naţional «Talent Vocal Selection» ca soliste, am ajuns amândouă în faza finală şi am decis să ne unim. Rezultatul a fost foarte bun, ne-am calificat între primii zece câştigători şi am avut marea ocazie de a participa la concertul în onoarea lui Lucio Dalla la Fiorano Modenese. Vor urma alte concerte, cu mari cântăreţi şi grupuri italiene şi internaţionale”, ne-au mărturisit surorile.

La Jesi şi la Firenze au avut şansa de a cânta în concert cu Maria Ciobanu şi Ionuţ Dolănescu. „A fost o mare onoare şi o ocazie minunată să fim invitate la un asemenea eveniment. Ne-am dat seama ca scena este habitatul nostru natural, iar publicul foarte călduros şi primitor. Sperăm ca experienţele cu artiştii români să fie mai dese”, spun surorile Popa.

Muzica învinge prejudecăţile

Integrarea în Italia nu a fost uşoara, au avut şi experienţe negative, probleme de socializare. „Ca în toată lumea, există persoane mai mult sau mai puţin deschise la minte, dar am avut şi foarte multe experienţe pozitive, familii sau persoane care ne-au respectat, ajutat, încurajat recunoscându-ne valoarea aşa cum merităm. Când lumea ne ascultă, oferim o imagine frumoasă a României”, spun artistele.

Repertoriu bogat

Le-ar fi greu să aleagă o melodie preferată din bogatul lor repertoriu, fiecare etapă din viaţa lor regăsindu-se într-un cântec. Iubesc melodiile copilăriei lor din România – „Amintirile” (3 Sud Est), „Caravanele” (Andrè), „Mama” (Sweet Kiss), „Singur” (Talisman), iar din repertoriul italian „Qualcosa che non c’è” (Elisa), prima melodie cu care s-au lansat pe web, „Uh La La La” (Alexia) cu care s-au prezentat la „X-Factor”. Din repertoriul internaţional, preferate sunt „Don’t know why” (Norah Jones) şi „Spider man” (Michael Bublè) cu care s-au prezentat la Concursul Naţional „Talent Vocal Selection”. Iar mai nou, cânta fenomenal „Euphoria”! N-au uitat nici cântecele populare: „Iarba verde de acasă”, „Aşa-i romanul”, „Omul bun şi pomul copt”, „Andri Popa”, „Trandafir de la Moldova” sau „Mă dusei să trec la Olt”. La place toată muzica, de la cea clasică, trecând prin blues, jazz, soul, swing, twist, rock’n roll, country, funky, până la disco, dance şi pop, şi cu toate că genul pop l-au practicat mai des, sunt dornice de experimente muzicale, fie separat, ca soliste fie ca Popa Sisters. Modelele lor sunt vedetele italiene Giorgia şi Elisa, Irene Grandi şi Laura Pausini.

Rădăcinile sunt în România

„Cum spune cântecul popular «Iarba verde de acasă să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă…», în România sunt rădăcinile noastre şi împreună cu părinţii încercăm să menţinem tradiţiile şi contactul cu ţara, de care suntem foarte legate. Ne întoarcem cât de des putem şi suntem interesate de soarta României şi a romanilor, deoarece sângele ne leagă. Şi în Italia ne simţim acasă, e ţara care ne-a adoptat, dar nu vom uita niciodată de unde venim, spunând tuturor cu mândrie ca suntem români de-ai ai lui Decebal şi Traian”, ne-au mărturisit Mirela şi Cristina Popa.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Poveşti de succes din Italia. O gălăţeancă, finalistă la Sanremo

"La jesina Cristina Aurelia, figlia di un tenore, tra i finalisti di Area Sanremo", aşa se intitulează articolul publicat în "Corriere Adriatico" despre artista care a reuşit performanţa de a fi aleasă, din 600 de concurenţi, printre cei 70 de finalişti ai celebrului Festival Sanremo. "Originaria della Romania ma in Italia da diciassette anni, Cristina Aurelia Popa e figlia d'arte in una famiglia numerosa e nota in citta” - „Originară din România, dar în Italia de 17 ani, Cristina face parte dintr-o numeroasă şi cunoscută familie de artişti din oraşul nostru", precizează presa italiană.

Despre Cristina Aurelia şi sora ei, Mirela, care aveau şase şi, respectiv, 12 ani când au ajuns în Italia, aţi putut citi în anul 2012, în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”. Formau, la acea vreme, trupa Popa Sisters, şi îi cuceriseră pe italieni şi pe români cu vocile şi talentul lor.

Între timp, Mirela s-a căsătorit, are o fetiţă minunată, Miriam, şi continuă să cânte în biserică şi la evenimente creştine, cu un grup de tineri din zona în care locuieşte.

Multe s-au schimbat şi în viaţa Cristinei Aurelia. "Am avut parte de experienţe extraordinare, care m-au îmbogăţit din punct de vedere muzical. Am trăit într-o barcă, timp de doi ani şi ceva, în portul de Senigallia, alături de fostul meu căpitan-bucătar şi muzician poli-instrumentist Alessandro Tricarico. Am călătorit cu muzica, pe Adriatica, până în Croaţia. M-am dedicat unor stiluri muzicale complexe şi foarte diferite.Am jucat şi într-un film patronat de Amnesty International - Secţiunea Italia: "Sulla Strada Di Casa". Apoi am hotărât să mă dedic muzicii mele. Şi, desigur, compun piese şi în româneşte, pe care sper ca în curând să le ascultaţi!", ne-a povestit gălăţeanca.

Din joacă

Presa italiană se minuna că aproape s-a dublat, faţă de anii trecuţi, numărul de concurenţi la Sanremo, din care au fost selectaţi cei 70 de finalişti, printre care şi gălăţeanca noastră. Tocmai de aceea am fost curioşi să aflăm cât de grea a fost competiţia pentru Cristina Aurelia Popa. "Sanremo a fost o mare surpriză, fiindcă m-am înscris fără nicio pretenţie! Mulţi s-au prezentat cu aranjamente plătite de-a dreptul în aur, pe când eu am înregistrat piesa cu două zile înainte, cu doi prieteni, un bass-man şi un beatboxer, live. Nu mă aşteptam, sincer, la un rezultat mare, mai ales că nici n-am vrut să prezint cântecul cel mai frumos. Am început aventura mai mult în joacă şi a fost foarte satisfăcător. Deci nu a fost dificil, din contră, mai simplu decât îmi puteam imagina...", spune artista.

Crezul artistic

"Cântecul de la Sanremo, "Sopravvivo o vivo", vorbeşte despre vocea interioară, pe care oricine dintre noi o aude în minte, şi cu care avem de-a face tot timpul, despre capacitatea noastră de a o domina, de a o educa spre binele nostru! Şi nu trebuie să ne supărăm când greşim, însă greşeala să reprezinte un pas, o ocazie de a deveni mai mari, mai tari, mai puternici şi de a trece la nivelul succesiv... vrem să supravieţuim? Sau să trăim? Sau trăim aşa cum vrem noi...", spune, despre piesa cu care a ajuns în finala de la Sanremo, Cristina Aurelia Popa.

Gata cu atâtea cântece de dragoste!

"Toate cântecele mele au un mesaj foarte clar. M-am săturat de piese de dragoste, chiar dacă sunt foarte frumoase! Dar dragostea cea mai mare în perioadele de haos este cea care dă încredere, putere, curaj, oricărei fiinţe de pe faţa pământului! Căci toţi, orice meserie am face, avem acelaşi probleme şi acelaşi gânduri. Vreau ca muzica mea să facă lumea să se bucure, să danseze! Să avem gânduri frumoase, nu să ne concentrăm atenţia, tot timpul, pe ceea ce nu avem, pe ceea ce nu merge cum vrem noi, deoarece în felul acesta ne atragem situaţiile grele”, spune artista.

Strategia unui stil muzical original

"Totul porneşte de la gânduri, aşa cred eu, care se transformă în cuvinte, apoi în fapte, iar astea în obiceiuri care devin un stil de viaţă. Şi aşa ne creăm destinul. Putem alege ce să devenim dacă ne educăm gândurile spre calea aleasă şi dacă învăţăm să citim semnalele pe care viaţa ni le trimite", spune Cristina Aurelia Popa.

Stilul ei muzical împleteşte "Credinţa şi bucuria, cu un corect compromis comercial, care atrage mai multe feluri de persoane, mici şi mari, care ascultă jazz, hip-hop sau muzică populară românească”, spune artista.

Confirmarea de care avea nevoie

Deşi n-a ajuns printre cei opt concurenţi la Sanremo, nu regretă: "Am trecut toate probele fără mari emoţii, în afară de ultima, în finală, unde recunosc că îmi tremurau foarte tare mâinile şi picioarele. Şi aşa a vrut Domnul, să greşesc acordurile de la chitară şi să nu ajung la Teatrul Ariston. Dar asta nu e o problemă, am trăit momentul cu multă bucurie şi mulţumire, şi mi-a părut rău să văd tineri descurajaţi, plângând...

Cred că pentru mine asta reprezintă începutul adevărat, căci am primit toate confirmările de care aveam nevoie, acum ştiu exact ce trebuie să fac, deci la treabă! Sunt sigură că dacă voi face o mare carieră în Italia, va fi datorită notelor acelea care te duc cu gândul la cultura noastră românească. Am creat un stil al meu, original, şi abia aştept să-l ascultaţi", ne-a mărturisit Cristina Aurelia Popa.

viata-libera.ro