Jump to content

Anghel Saligny vs. L.V.A.: Cine are carte, n-are parte… de dotări?


dcp100168

Recommended Posts

Anghel Saligny vs. L.V.A.: Cine are carte, n-are parte… de dotări?

Comparând gradul de promovabilitate la prima sesiune de bacalaureat cu investiţiile făcute în ultimul timp în Grupul Şcolar Anghel Saligny şi Colegiul Naţional Vasile Alecsandri se poate constata o realitate surprinzătoare: la Galaţi nu există o legătură directă între condiţiile de studiu şi performanţele în învăţământ. Fără ca această concluzie să aibă pretenţia de postulat, exemplele celor două unităţi şcolare ar trebui să dea de gândit multora. Şi Primăriei Galaţi, atunci când alocă fonduri, şi conducerilor şcolilor, atunci când doar cer bani, uitând că sunt şi alte variante de finanţare în afară de administraţia locală şi Ministerului Educaţiei, atunci când alocă bugetul „per capita” şi chiar şi părinţilor, atunci când aleg la ce şcoală va merge copilul lor şi chiar şi opiniei publice, prea obişnuită să catalogheze un liceu ca fiind bun sau prost, în funcţie de promovabilitatea de la bacalaureat ignorând însă evoluţia reală a elevului – căci una este să iei 10 la bac dacă ai fost mereu elev de 10 şi alta e să obţii un 6, dacă ai fost elev de nota 3.

Anghel Saligny, campion la investiţii prin proiecte europene

Acum, la început de an şcolar, dacă îi întrebi de ce mai au nevoie pentru a asigura elevilor toate condiţiile, directorii şcolilor din Galaţi vor răspunde că de bani. Excepţie face Grupul Şcolar Tehnic Anghel Saligny, unde răspunsul reprezentanţilor conducerii te descumpăneşte. „Să ştiţi că nu avem nevoie de nimic, de nici un fel de dotare. Până şi căminul-internat are condiţii de hotel la noi: am cumpărat paturi şi saltele noi, avem televizoare în fiecare cameră, frigidere, bucătării şi maşini de spălat la grupurile sanitare”, ne-a declarat contabila Gabriela Vişan, cea care ne-a şi condus prin sălile de clase ale liceului. Toate sălile sunt curate, băncile noi, parchetul, la fel, iar lista poate continua la nesfârşit. Secretul succesului: accesarea de proiecte europene de către echipa şcolii, condusă de directoarea Nicoleta Constantin. În ultimii trei ani, unitatea şcolară în care învaţă 800 de elevi a ştiut să atragă trei proiecte în valoare totală de peste 7,6 milioane de lei. „Am accesat proiecte prin Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, axa 2 – „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” şi pe axa 2.1 – „tranziţia de la şcoală la viaţa activă”, ne-a spus directoarea adjunctă, Viviana Crăciun. Dar dincolo de cuvintele pompoase ale proiectelor rămân dotările extrem de importante ale şcolii, dotări pe care licee de prestigiu din oraş numai visează să le aibă: laboratoare de informatică cu 50 de calculatoare şi 10 laptopuri, imprimante, xeroxuri performante, sute de bănci noi, 40 de bancuri de lucru, echipamente de protecţie şi materiale de practică, 35 de paturi şi saltele noi şi lista ar putea continua. Fiecare din cele trei proiecte europene a vizat formarea a sute de elevi ai şcolii, în unele cazuri aceştia primind chiar şi o bursă de studii. „În această vară am înlocuit ultimele geamuri cu tâmplările din lemn, cu cea din termopan. Este vorba despre geamurile de la un atelier”, adaugă Viviana Crăciun.

LVA, tâmplărie veche de 110 ani şi parchet schimbat de părinţi

În comparaţie cu situaţia de la Saligny, bătrânul Colegiu Naţional Vasile Alecsandri, construit (aripa veche) acum 145 de ani se află la polul opus. „Tâmplăria din lemn este veche de 110 de ani. Fiind vorba despre o clădire de patrimoniu, lucrările nu se fac oricum, ci cu aprobări şi multe studii. De aproape doi ani Primăria ne-a susţinut să ne schimbăm tâmplăria, dar acum investiţia este blocată din cauza contestaţiilor la licitaţii, dar sperăm ca acestea să se finalizeze şi să continue investiţia – vorbim de schimbarea tâmplăriei de la geamuri, uşi şi la înlocuirea parchetului”, ne-a spus până nu demult directoarea adjunctă, Luminiţa Cobzaru.

Aşadar, în lipsa unui proiect major, clasele se cârpesc aşa cum se poate, adică prin aportul părinţilor elevilor, dar nu oricum, ci prin direcţionarea de către aceştia a 2% din impozitul pe venit către contul unei fundaţii a părinţilor, ONG care apoi susţine financiar lucrările. Aşa s-au parchetat anul trecut câteva clase, s-au cumpărat dulapuri, scaune, un computer la laboratorul de biologie, iar lista poate continua. „În această vară am refăcut hidroizolaţia, am suplimentat elemenţii unor calorifere şi la trei săli schimbăm parchetul şi lambriurile, pentru că s-a făcut igrasie, din cauza unor infiltraţii în peretele şcolii, provenite de la vecinii unităţii de învăţământ”, mai spune Luminiţa Cobzaru. Surse de finanţare: banii alocaţi de Primărie, cei ai Fundaţiei Părinţilor, la care se adaugă sursele extrabugetare – din închirierea celor două chioşcuri, din taxele pentru cursurile de înot, de engleză şi de utilizare a calculatoarelor.

Procentul de promovabilitate la bacalaureat, unitate de măsură?

La prima sesiune de bacalaureat, la Grupul Şcolar Anghel Saligny, procentul de promovabilitate a fost de doar 5%. La antipod, CNVA cu un procent de promovabilitate de 98%! Este o distanţă de la cer la pământ.

Totuşi, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Directoarea adjunctă de la Anghel Saligny, Viviana Crăciun punctează: „ca să vorbim de procentul scăzut de promovabilitate trebuie să vorbim de elevi. La noi învaţă elevi, mulţi din mediul rural, din familii monoparentale, cu venituri modeste. Ne vin elevi cu note de 2 şi de 3 şi ca să aduci astfel de elevi la nota 6 este un efort foarte mare pe care cadrele noastre didactice îl fac. În plus, toţi elevii noştri au atestat de calificare pentru fiecare meserie pe care au terminat-o”. Pe de altă parte, Viviana Crăciun spune că părinţii care îşi dau copiii la Saligny nu prea sunt interesaţi de condiţiile de cazare sau din clase, ci de „meserie. Să fii constructor este o meserie bănoasă şi este o garanţie că acel copil se va putea întreţine”.

În schimb, la CNVA părinţii elevilor care abia trec la gimnaziu sunt descumpăniţi când văd lipsa dotărilor din liceu. „La început, părinţii nu sunt foarte mulţumiţi, ba chiar sunt miraţi că pereţii sunt goi, tablele nu sunt moderne, dar cu timpul se obişnuiesc şi realizează că principalul obiectiv al nostru este educaţia. Nu cred că dotările sunt principalul motiv pentru care părinţii îşi aduc copiii la şcoală, pentru că aici nu suntem pe primul loc. Avem în schimb, nu doar un înalt grad de promovabilitate, ci şi un număr mare de olimpici, medii foarte bune pe clase, profesori cu renume, adică este un complex de motive”, spune Luminiţa Cobzaru.

presagalati.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.