Barboşi, cartierul fără şcoală

[dcp100168]

Barboşi, cartierul fără şcoală

2.000 de ani degeaba?

* Cartierul nu are nici dispensar, nici biserică * Autobuzul care îi duce pe locuitori din oră în oră spre oraş pare singura legătură cu municipiul * Apa curentă nu se poate bea, canalizarea dă pe afară la fiecare ploaie, iar alimentarea cu gaze e doar un vis frumos * Doar molcomul Siret a rămas frate cu "bărboşii"

Pe malul Siretului, sub buza ruinelor de la Tirighina şi de multe ori învăluit în fumul greu de la groapa de gunoi a oraşului, Barboşi pare rupt din alte timpuri. În scârţâitul roţilor personalului care opreşte ritmic şi molcom în gară, în susurul Siretului care bate calm în maluri, pe sub sălcii, cele aproape 600 de suflete din Barboşi îşi duc traiul departe de ritmul dezlănţuit al oraşului.

De 2.000 de ani, aşezarea aceasta înfruntă istoria cu stoicism. Ruinele castrului roman de la Tirighina sunt azi mărturie a dărniciei pământului care i‑a atras şi i‑a ţinut pe oameni la această răspântie de ape. În anul de graţie 2008, starea jalnică a drumurilor, a ceea ce a fost cândva un mini‑parc, lipsa unei şcoli sau a unui dispensar ori nepăsarea cu care sunt tratate chiar ruinele complexului Tirighina sunt mărturii că 2.000 de ani nu au fost de ajuns pentru a construi ceva.

Deşi este cartier al oraşului Galaţi de câteva decenii, Barboşi rămâne, din păcate, la periferia investiţiilor municipalităţii. Petunii nu au mai văzut oamenii pe aici de pe vremea lui Ceauşescu, singurul scuar cu spaţiu verde fiind într‑o paragină de maidan. Apa de la robinet nu se poate bea, e bună doar pentru menaj. Canalizarea e suficient de veche cât să dea pe afară la fiecare ploaie, iar alimentarea cu gaze este doar un vis frumos. Maidanezii trăiesc în deplină armonie cu şobolanii, ademeniţi de mizerie şi de bălţile de apă din zonă.

Chiar şi aşa, Barboşi este în mişcare. Aici oamenii vin, de aici oamenii pleacă, se construiesc case mari, cad casele vechi, aplecate iremediabil la inundaţia din 2006. Şi toată lumea aşteaptă vremuri mai bune.

De ce să vrei Barboşi?

"Sunteţi groapa de gunoi a oraşului" * Oraşul ici, civilizaţia departe

"Trăim cum putem, ce să facem�", răspunde nea Ghiţă Balint la întrebarea noastră despre viaţa la Barboşi. "Nu mai avem nimic aici. A fost şcoala cu clasele I‑IV, s‑a desfiinţat, am avut dispensar, s‑a desfiinţat. Bieţii copii sunt nevoiţi să meargă la şcoala din Micro 19. Vară, iarnă, aşteaptă autobuzul. Iar pentru doctor la fel. E greu şi când apare o urgenţă. Dacă nu ai pe cineva cu maşină, ajungi greu la spital, ambulanţa întârzie şi ea. Pentru apă avem un puţ forat, dar nu s‑a mai spălat castelul şi apa nu se poate bea, e bună doar pentru menaj. Dacă e să îmi pară rău de ceva asta este că s‑a desfiinţat restaurantul Tirighina. Era frumos, se făceau nunţi acolo, aveam şi noi unde să mai bem o bere, la o ciorbă de burtă.

Nea Ghiţă a fost pompier la Târgu Bujor şi s‑a mutat la Barboşi în 1982, ca să fie mai aproape de oraş, după cum spune, pentru copii. Acum, la 62 de ani, nu prea mai crede că va veni ziua în care acest cartier să se schimbe cu adevărat, după ce a văzut cum au "acţionat" administraţiile locale de după 1990. "Ne‑au spus de multe ori, gata, nu aţi înţeles, sunteţi groapa de gunoi a Galaţiului, nu avem treabă cu voi", adaugă bărbatul, cu resemnare.

Digul Siretului - mană cerească

Departe de lumea dezlănţuită

* Mai multe familii au concesionat aria de apărare a cartierului, amenajând adevărate oaze de relaxare * Gabriela şi Gavrilă Cuzmin îşi trăiesc aici vârsta pensionării, după o viaţă la furnale

Am luat la pas malul Siretului, într‑o dimineaţă senină de mai, şi am descoperit încă o dovadă că �omul sfinţeşte locul". Zona învecinată digului a fost împrejmuită de câteva familii, de ani buni. Autorităţile de la Apele Române au inspectat în nenumărate rânduri zona de care vorbim şi s‑au declarat mulţumite, pentru că digul este întreţinut în bună stare. Iar fericiţii �posesori" ai unei astfel de bucăţi de rai nu pot decât să se bucure din plin de ce le oferă natura aici. Printre ei se află şi Gabriela şi Gavrilă Cuzmin.

Pe dig, au amenajat o căsuţă, cu două camere, dar şi o grădină de mai mare frumuseţea, cu toate cele necesare în gospodărie, de la legume şi verdeţuri la pomi fructiferi, totul aliniat într‑o curăţenie deplină. "Terenul de aici a aparţinut iniţial combinatului siderugic, până la demolările făcute de Ceauşescu. Apoi a fost concesionat de socrul meu, iar de vreo 10 ani venim din ce în ce mai des aici. Acum, pe timpul verii, în apartamentul din oraş locuieşte doar băiatul," ne spune dl Cuzmin, insistând să intrăm în "gospodăria" sa.

Casa, construită în trepte, a fost ferită de inundaţii în 2006. Atunci, majoritatea curţilor şi caselor din Barboşi au fost umplute de apele crescute care au venit dinspre Mălina. Valurile Siretului însă au bătut numai până în pragul familiei Cuzmin. Semn că râul a simţit dragostea cu care e înconjurat şi îngrijit acolo, la Barboşi. Nu s‑a răzbunat pe oameni.

"Aici vin şi prietenii noştri ori de câte ori doresc, la fiecare sfârşit de săptămână, când sunt în căutare de linişte," a adăugat Gavrilă Cuzmin. "Iar nouă nu ne trebuie nimic mai mult. Eu sunt tulcean, crescut în deltă. Am avut teren ca să facem casă în Bariera Traian, dar l‑am vândut. Nu avea niciun farmec, nici nu se compară cu viaţa pe malul apei, după atâţia ani de muncă la furnale."

Aşa ne apărăm istoria

Vestigii romane, oi contemporane

Ruinele vechii cetăţi de la Tirighina veghează un teritoriu vast, înconjurat de ape. Te înfioară la gândul că aici s‑a scris istoria, că aici au fost strămoşii, că noi încă suntem aici şi avem dovada că ne‑am înfipt rădăcinile aici, acum 2.000 de ani. Numai dacă ai citit despre istoria Galaţiului ştii că acea movilă de pământ care umbreşte Barboşiul adăposteşte un castru roman. Oile care pasc nestingherite pe un teritoriu cu o proprietate incertă spun însă multe despre felul în care am înţeles să ne apărăm istoria.

În sfârşit

Se va construi biserică

Pe părintele Ioan Postolache, paroh la Biserica Sfântul Nicolae, l‑am găsit muncind în grădină. S‑a mutat definitiv la Barboşi, acum trei ani, când şi‑a vândut apartamentul din oraş. Aici i‑a plăcut liniştea. Ar mai fi multe de făcut, spune Sfinţia Sa, dar vestea cea mai bună e legată de biserică: "Acum doi ani ni s‑a promis că vom avea gaze naturale. Pentru un cartier vechi de 2000 de ani nu s‑au găsit resurse, dar pentru unul abia înfiinţat da. E bine că vom avea o biserică în sfârşit. S‑a înfiinţat parohia, avem preot, am înţeles că se va pune în curând piatra de temelie a unei biserici".

În mişcare

Unii vin, alţii pleacă

Cu toate neajunsurile sale, cartierul Barboşi este unul plin de viaţă. Unii pleacă de aici, sătui să aştepte condiţii de trai mai bune, care să îi aducă în rândurile orăşenilor nu numai cu numele. Alţii vin, bucuroşi, să găsească liniştea, îndeplinindu‑şi astfel dorinţa de a locui "pe pământ". Se construiesc case modeste, case mari, cu etaj, se cultivă grădini de zarzavat, se amenajează grădini cu trandafiri. Preţul terenului la Barboşi este în medie de 50 de euro pe metrul pătrat.

Cetăţenii municipiului Galaţi

Şi peste linie e viaţă

* Oamenii se plâng de groapa perpetuă care îneacă drumul de acces în cartier la fiecare ploaie

"Când plouă venim acasă pe jos, pe unde, cum putem, cu maşina nu se mai poate circula. Poate ne ajutaţi, că nu cerem mult. De ani de zile ne chinuim cu această groapă din faţă de la Arcada. S‑a mai astupat o dată, dar de mântuială. S‑a întâmplat în 2006, când au adus nişte piatră şi au promis asfalt. Acum noi nu visăm la asfalt, dar măcar să se astupe gropile. Am umblat peste tot, şi sunt şi bolnavă. La Primărie ni se spune că au terminat cu Barboşi, nici în audienţe nu mai suntem primiţi, ni se spune de fiecare dată să facem plângere în scris." Acesta este oful Tincăi Radu, de pe strada Castrul Roman nr. 34. Oful ei şi al celor 40 de familii care locuiesc dincolo de linia de calea ferată şi ajung în cartier pe sub banda transportoare a combinatului.

Şi nici nu ar fi cine ştie ce investiţie o pietruire cu simţ de răspundere, pe lângă multe alte dorinţe edilitare, cum ar fi alimentarea cu gaze, la care cei din Barboşi nici nu îndrăznesc să viseze.

La periferie

Cine are nevoie de spaţiu verde?

Întrebând despre spaţiu verde, despre amenajare "ca la oraş", cu flori şi gard viu, oamenii ne‑au răspuns cu zâmbete amare. Nu au mai văzut o dungă de var sau o vopsea pe gărduţul de fier din faţa gării de ani buni. După 1990, totul a intrat în paragină. Ce s‑a făcut până atunci a fost devastat, iar spaţiul verde, puţin cât era amenajat, plânge azi plin de buruieni. Nu că nu ar avea verdeaţă în jur, dar de puţină estetică au nevoie şi gălăţenii de la Barboşi.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24108

[dcp100168]

Noi promisiuni pentru Barboşi şi Fileşti

La fel ca şi în 2004, când primarul le-a promis oamenilor din Barboşi şi Fileşti că vor avea canalizare şi apă, anul acesta, după câştigarea noului mandat, Nicolae face aceleaşi promisiuni. Edilul-şef al oraşului spune că există un proiect pentru Barboşi, care constă în înlocuirea a 5,4 km conductă de apă, 6 km conductă canalizare, străzi asfaltate, iar costurile lucrărilor se vor ridica la 131 miliarde lei vechi. Toate acestea reprezintă doar planuri, din cauză că la ora actuală nu există banii necesari pentru demararea lucrărilor. "În 2004 eu mi-am luat angajamentul faţă de cetăţenii oraşului Galaţi că voi rezolva probleme de apă şi canalizare la o serie de cartiere din oraş. În cartierul Barboşi unde sunt 450 de locuitori şi 5 străzi principale avem prioiectul făcut. Proiectul constă în 5,4 km conductă de apă 6 km conductă canalizare, vom avea o staţie de epurare şi apa o vom duce în Siret. Străzile vor avea asfalt, iar costul lucrării va fi de 131 miliarde lei vechi. Nu avem la ora asta banii, în momentul în care Consiliul aprobă indicatorii vom începe şi eu zic că până la sfârşitul mandatului, Barboşiul va fi în regulă", a mai spus Dumitru Nicolae.

În aceeaşi situaţie se află şi locuitorii cartierului Fileşti. În ceea ce priveşte acest cartier, a fost aprobat, vinerea trecută, studiul de fezabilitate C.T.E (Consiliul Tehnico-Economic al Primăriei), iar după ce vor fi aprobaţi indicatorii, de către Consiliul Local, va începe treaba. Şi în acest caz, primarul este optimist şi speră să fie gata totul până la sfârşitul mandatului. "La cartierul Fileşti am aprobat vineri studiul de fezabilitate C.T.E (Consiliul Tehnico-Economic al Primăriei). Aici sunt 500 de locuitori, 8 străzi principale. Canalizarea va avea 3,3 km, vom avea o staţie de pompare şi o staţie de epurare. Vom deversa apa menajeră epurată în Cătuşa. Avem de înlocuit 3,4 km de conductă apă potabilă şi asfalt la străzi, în lungime de 2,5 km. Costul lucrărilor va fi de 88 miliarde lei vechi, dar ăsta este numai CTE-ul. În timp ce la Barboşi am proiect de execuţie, aici e CTE. Va trebui să aprobăm indicatorii în CL şi ne vom apuca de treabă", a mai spus primarul Nicolae.

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... articol=11

[riaji]

Barbosi e din pacate, cartierul fara...de toate: scoala, gradinita, iluminat, asfalt, gaze, etc. Si tot din pacate insa, nici nu vor avea prea curand..

[dcp100168]

Barboşi, satul de la oraş

* Capăt de lume. Mal de Siret. Cartier mărginaş. Pseudo-sit arheologic. Sat în oraş. Case de vacanţă cu termopane. Peisaje minunate. Gunoaie răspândite şi iarbă arsă. Apă la robinet şi WC în fundul curţii. Electricitate pentru telenovele, dar butelie pentru făcut ciorba. Fără şcoală, fără biserică. Cu multă lume. Dar cu oameni puţini… *

Cam aşa ar putea fi caracterizat, telegrafic, cartierul municipiului Galaţi, Barboşi. Această oază de verdeaţă, în care lumea trăieşte ca la ţară, dar „în scripte” apare că duce viaţă de orăşean, Barboşiul nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Lipsurile nu au dispărut, ba chiar s-au înmulţit. Localnicii merg şi acum, aşa cum merg de ani de zile, în „oraş”, fie ca să se închine la o biserică (pentru că în cartier nu au), fie ca să-i însoţească pe copii la şcoală (pentru că Barboşiul nu are aşa ceva!), fie ca să facă şi ei cumpărături, pentru că, în afară de cele câteva chioşcuri din spatele gării, alte magazine nu sunt! Din păcate – sau din fericire, lipsa de civilizaţie înseamnă şi… apropierea de natură. Iar natură este, slavă Domnului!, destulă la Barboşi.

Cartierul se întinde, leneş, în soare, de-a lungul malului Siretului, „până la pod”. Grădinile, udate cu apa Siretului, sunt pline de legume, iar animalele domestice – capre, vaci, cai – pasc iarba grasă, întocmai ca la ţară. Mulţi dintre localnici sunt pescari, unii amatori, alţii, profesionişti. La malul Siretului stau mărturie micile pontoane, la care sunt agăţate bărcile. Vorba aceea, peşte să fie, că bărci… destule!

Peisajele din lunca Siretului sunt parcă desprinse din poveşti; liniştea este întreruptă doar de glasul păsărilor sălbatice din pădurea de peste Siret, sau de clopoţelul vreunei capre mai jucăuşe… Din păcate, imaginea bucolică este mixată cu felii mari de realitate autohtonă: iezii abia fătaţi, albi ca spuma laptelui, pasc printre gunoaiele lăsate de nesimţiţii care îşi petrec weekendurile la iarbă verde, iar cântecul păsărelelor sălbatice – o muzică pe care cu greu o mai găseşti, astăzi, în natură – este acoperit, la fiecare sfârşit de săptămână, de manele, sau alte genuri de muzică ascultată la maxim, la boxe gigant, aduse cu maşinile, de aceeaşi nesimţiţi care cred că a te relaxa în mijlocul naturii înseamnă a distruge totul în jur, inclusiv liniştea. „Vin, se distrează, dar lasă în urmă numai mizerie… Noi mai strângem după ei, dar nu este normal, domnule, aşa ceva! M-am mai dus la ei, câteodată, şi le-am spus să nu mai lase gunoi, iar ei mi-au spus că «da, dom’le, strângem», dar în urmă numai mizerie a rămas”, ne-a povestit un localnic, Sorin… „Eu mă duc peste Dunăre, cu soţia, când vreau să mă relaxez, dar înainte să pun cortul, curăţ pădurea pe o rază de cel puţin 100 de metri… E mizerie peste tot, oamenii nu mai respectă natura deloc”, concluzionează, trist, Sorin.

Dacă mergi de-a lungul Siretului, descoperi, într-adevăr, cu mare tristeţe, cât de prost crescuţi pot fi unii. Iarba este arsă, semn că oamenii aceştia habar nu au că s-au inventat grătare portabile, iar printre copacii înalţi şi falnici îşi duc veacul PET-urile, cutiile de bere goale, pungile de plastic, tradiţionalele tăviţe pentru pasta de mici… Contrastul între frumuseţea naturii şi mizeria lăsat de oameni în urmă este atât de mare, încât te face să găseşti îndreptăţită „revolta” naturală a plăcilor tectonice, a valurilor uriaşe, sau a vulcanilor de pe mapamond… La atâta lipsă de respect pe care oamenii o demonstrează faţă de natură, de ce nu ne-ar trata natura şi pe noi la fel de dur?

Taxe şi nedumeriri

„Vă rugăm să le reamintiţi aleşilor locali că şi străzile Lunca Siretului şi Castrul Roman, din cartierul Barboşi, fac parte din oraşul Galaţi… Pe aceste uliţe, noroiul este până la genunchi, iar când nu plouă, praful te îneacă… Cetăţenii de pe aceste străzi plătesc taxa de habitat”, ne-a scris o localnică a cartierului, care ne-a anexat şi chitanţa care dovedeşte că îşi achită taxele şi impozitele locale la Primărie. Cele două străzi sunt, într-adevăr, în ultimul hal. Dacă ar fi cazul de vreun sat, am mai înţelege, însă vorbim, totuşi, despre un cartier al municipiului Galaţi.

Nedumerire pe malul apei

Toţi cei care au grădini de-a lungul malului Siretului au plătit, până în acest an, o taxă de concesiune, la Primărie. „Contractele se reînnoiau, din oficiu, în fiecare an. În acest an ni s-a spus să solicităm reînnoirea contractului şi când am depus cererea, mi s-a spus de la Primărie că nu se ştie dacă se mai reînnoiesc sau nu…”, ne-a povestit unul din posesorii de grădină de acolo. „Acum, înţeleg că aici nu se poate vinde teren sau să se construiască ceva, că e zonă inundabilă, dar am înţeles, că terenul ar aparţine Apelor Române. Păi dacă e aşa, de ce ne-a luat Primăria chiria atâţia ani?”, se întreabă, nedumerit, omul.

http://www.viata-libera.ro/articol-Barbosi_satul_de_la_oras_.html

[dcp100168]

Cartierul Barboşi - fără apă, canalizare sau gaze

Cartierul Barboşi. Toată lumea ştie ce-i preocupă pe locuitorii acestui cartier gălăţean: lipsa unei reţele publice de apă potabilă, lipsa canalizărilor, străzi neasfaltate, ca să nu mai vorbim de riscul mare de inundaţii atunci când se umflă Siretul. Singura lor speranţă se agaţă de campaniile electorale, o dată la patru ani, atunci când brusc autorităţile devin interesate şi de votul locuitorilor din acest cartier.

Dacă, în alţi ani, candidaţii se îngrămădeau să vină să le asculte păsul, anul acesta doar doi au venit – e-adevărat, favoriţii din cursă. A fost mai întâi Marius Stan, apoi a venit şi Nicuşor Ciumacenco. „Din patru în patru ani îşi aduc şi ei aminte de noi. Le-am spus că toţi cei care au trecut pe aici ne-au promis apă, canalizare, drumuri bune. Uitaţi-vă şi dumneavoastră cum arată… Strada principală are zgură pe ea, n-are trotuare. Apă, se fură ca-n codru de la CFR, gaze, doar dacă mâncăm fasole”, spune revoltat un bărbat care se declară dezamăgit de întreaga clasă politică. În drum spre Gara CFR - poate cea mai aglomerată zonă a cartierului - întâlnim o femeie din cartier care ne invită să venim să vedem cum joacă junii din cartier fotbal în parcarea din faţa Gării. „Să-i vedeţi, săracii, cum întrerup meciul cât stă autobuzul în staţie, adică chiar pe terenul lor de fotbal”, ne explică femeia. Oamenii care s-au stabilit de ani buni de zile în acest cartier mărginaş al Galaţiului au totuşi o mulţumire: au secţia lor de votare, amenajată chiar în clădirea gării. "Nu ştiu dacă mă mai atrage ceva către această secţie de votare. Cred că o să-mi văd de grădina mea", ne spune un bătrân care dădea de zor la sapă într-o curte pe malul Siretului.

Nu plecăm din Barboşi fără să facem un tur pe principalele străzi pentru a vedea dacă oamenii de acolo trăiesc campania electorală la aceeaşi intensitate cu concitadinii lor de la câţiva kilometri mai sus. Un banner mare al unui candidat, la intrarea în cartier, alături un panou la fel de mare al altui candidat. Ah, şi vreo 3-4 afişe în format A4 lipite răzleţ pe câţiva stâlpi, altele pe uşa cârciumii. Sunt decolorate de la soare şi par desprinse din altă campanie electorală. Una trecută, în care promisiuni s-au făcut, dar de petrecut, se vede, nu s-a petrecut nimic nou.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Barboşi, locul unde nu se mai întâmplă nimic
Orice cartier al Galaţiului, fie el unul central sau periferic, merită o şansă. Barboşiul însă parcă a fost cu totul uitat de autorităţile care au preferat să coboare în mocirla de la marginea Galaţiului numai atunci când au avut nevoie de ceva voturi. În ultimii ani, locuitorii de aici nu au avut parte decât de investiţii făcute mai degrabă rămase la stadiu de promisiune, nenorociri peste nenorociri şi de aroganţă maximă din partea celor care ar trebui, cel puţin teoretic, să aibă grijă de destinele urbei.
Sute de solicitări, răspunsuri protocolare
Unul dintre cei mai vocali oameni ai cartierului este Gheorghe Dragomir. Omul locuieşte în această parte a Galaţiului de câteva zeci de ani, însă îmbunătăţirile văzute le poate număra pe degetele de la o singură mână. "Mereu ne-au minţit cei din Primărie. Am cerut să facă ceva şi pentru infrastructura acestui cartier, însă niciodată nu au venit cu altceva în plus în afară de promisiuni. Am făcut nenumărate petiţii şi memorii către fosta conducere a Primăriei Galaţiului, acte pe care şi-au pus semnătura peste 160 de oameni, însă răspunsurile pe care ni le-au dat au fost mai degrabă protocolare. Acum am făcut memorii şi către Marius Stan, să vedem ce o face şi el", a spus Dragomir. Principala doleanţă a locuitorilor este legată de sistemul de canalizare al cartierului. Lipsa acestei facilităţi, prezente până şi în oraşele de dimensiunile Făureiului, transformă Barboşiul într-o mică Veneţie odată la câţiva ani. "Peste o săptămână au stat militarii pe aici când au fost inundaţiile. Au venit comisii peste comisii de la Primărie, de la CFR , de la ISU, Apă-Canal, şi Primărie, însă nu au făcut absolut nimic", a spus şi Doiniţa Carp.
"Nu am cerut luna de pe cer. Le-am cerut celor din Primărie doar să repare strada principală, să prelungească traseul transportului în comun cu 500 de metri, până la vechea staţie terminus şi să ne rezolve problema cu canalizarea. În şase ani am primit de la Primărie doar două răspunsuri trase la xerox. Chiar nu ştim ce să mai facem", a mai spus Dumitraşcu. Paradoxal, Barboşiul are ceva în comun cu Parisul. Capitala Franţei este împărţită în două de Sena, în timp ce cartierul Galaţiului este străbătut de.... şina de tren. "Dacă pe aici, pe unde mai trece autobuzul s-a mai făcut din când în când câte o asfaltare, dincolo de linii, pe Strada Castrul Roman, nici măcar nu au aruncat o basculantă de pietriş. Taxiurile, Ambulanţele, nimic nu intră pe aici. Toţi se tem că îşi vor fărâma maşinile", a spus şi Dumitru Tiron.
Pedepsiţi de restul oraşului
Nu numai Primăria pare să fi uitat cartierul Barboşi. Deşi reprezintă practic o comunitate independentă, despărţită de Galaţi de un drum lung de aproximativ un kilometru, Barboşiul nu beneficiază nici măcar de o secţie de Poliţie, singurele forţe de ordine prezente în zonă fiind reprezentate de poliţiştii de la Transporturi, care au sub jurisdicţie Gara Barboşi şi zona aferentă liniilor ferate. Cei care a însă de suferit de pe urma hoţilor ar trebui însă să se adreseze secţiei 3 de Poliţie, aflată tocmai lângă Spitalul Judeţean. Dacă în vecinătate s-ar afla Beverly Hills sau Monte Carlo, nepăsarea ar fi poate de înţeles, însă Barboşiul se învecinează pe de o parte cu Groapa de Gunoi, iar pe de altă parte cu celebra stradă a Garofiţei, una dintre cele mai rău-famate ale Galaţiului. "Noi suntem pedepsiţi aici. Cei din oraş vin cu maşinile aici, aduc câini, pisici, gunoi. Când au avut nevoie au umblat însă după voturi", a spus şi Andrei Dumitraşcu.
Viaţa de Ev Mediu
Gălăţenii din Barboşi sunt practic condamnaţi să trăiască precum în cele mai izolate sate ale României, deşi se află atât de aproape de oraş. În plin secol XXI, oamenii de aici sunt nevoiţi să se descurce aşa cum pot, fără a beneficia de canalizare, fără a beneficia de alimentare curentă cu gaz, fară drumuri practicabile, fără un serviciu de salubritate eficient, fără dispensar sau şcoală. "Nu voi uita în viaţa mea o scenă cu fostul primar Dumitru Nicolae. Venise la inundaţii şi trecea chiar prin faţa casei mele. L-am poftit înăuntru, pentru a vedea cum trăim, însă mi-a spus că nu va intra, pentru că îşi murdăreşte pantofii. Cam atât de mult le pasă lor de noi", a spus Doiniţa Carp.

viata-libera.ro

[dcp100168]

În aşteptarea lucrărilor, la Barboşi se înoată în noroi

O mocirlă imensă, care ţine dintr-un gard în altul, astfel încât locuitorii nu au pe unde trece nici cu maşina, nici pe jos, ne-a fost semnalată în cartierul Barboşi, pe strada Lunca Siretului. „Nu avem pe unde trece. S-a lucrat la canalizare, s-a săpat de două ori, pentru nu ştiu ce motiv şi am rămas cu balta aceasta şi cu noroiul care ne vor ţine, probabil, până în primăvară. Drumul până la staţia de autobuz e făcut, dar 500 de metri, spre dig, e jale. Nu s-a mai obosit nimeni să ne creeze şi nouă condiţii cât de cât, astfel încât să nu înotăm în noroi. Plătim aceleaşi taxe ca toţi cetăţenii. De ani de zile ni se tot promite că se va asfalta, că se vor face trotuare. Nu vrem asta, că lucrările la canalizare nu sunt gata şi ar trebui să aşteptăm ani ca să ne putem bucura şi noi de asfalt. Dar măcar pietriş să ne pună, astfel încât să nu fim nevoiţi să ne afundăm în mocirlă mai sus de glezne. E o nimica toată ce cerem, dacă ar exista bunăvoinţă”, ne spune supărat Nicolae Jalbă, unul dintre gălăţenii care locuiesc pe strada respectivă.
Aşa cum se vede şi din fotografiile alăturate, oamenii s-au străduit să îşi improvizeze măcar o alee, pentru a reuşi să traverseze cumva strada transformată într-o baie de nămol, dar nu din cel terapeutic. Evident, soluţia nu este de durată şi nu toţi cetăţenii pot face echilibristică.  
Am luat legătura cu reprezentanţii Primăriei, pentru a le transmite nemulţumirile oamenilor. De aici ni s-a răspuns că se va remedia problema în perioada imediat următoare. „După ce săptămânile anterioare au fost reparate străzi din cartierul Filești, în perioada următoare se vor relua lucrările de reparații și pietruire și în cartierul Barboși. Strada Lunca Siretului este prioritară și, în funcție de condițiile meteo, se va interveni aici în câteva zile”, ne-a comunicat Biroul de presă al Primăriei municipiului Galați.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălățeni nevoiți să arunce gunoiul în stradă, după ce autoritățile locale au desființat punctul de colectare a deșeurilor

A trecut mai bine de o lună de când unii dintre gălățenii de pe strada Lunca Siretului sunt nevoiți să arunce direct pe stradă sacii cu gunoi menajer. Autoritățile locale au desființat punctul de colectare a deșeurilor existent în zonă, iar soluția propusă pentru amenajarea unei noi ghene îi nemulțumește pe oameni. În timp ce fiecare dintre părți își susține cauza, realitatea de pe teren duhnește, la propriu.

Strada Lunca Siretului, la un pas de gara Barboși, în cartierul cu același nume. Chiar din dreptul clădirii gării, stratul de asfalt mâncat de vreme se termină brusc, locul lui fiind luat de un drum din pământ. Ulița cu pretenții de stradă este ciuruită de gropi și de denivelări. Ai putea crede că ești într-un sat uitat de lume, dar te afli încă în municipiul Galați. La fel ca restul gălățenilor, și locuitorii de aici plătesc impozite la bugetul local, chiar dacă de oraș îi leagă doar o linie de transport în comun. Acum, unii dintre ei au rămas și fără o banală pubelă unde să-și poate duce resturile menajere. În lipsa tomberoanelor, oamenii aruncă pungile cu gunoi direct pe stradă. În așteptarea mașinii de gunoi, mormanul de pungi crește, de la o zi la alta. La fel și putoarea împrăștiată în aerul din jur, iar maidanezii curioși care rup sacii menajeri și împrăștie resturile nu fac decât să înrăutățească și mai mult lucrurile.

"Într-o zi, ne-am trezit fără pubele"

Grigore Costea locuiește în cartier de zeci de ani, într-un apartament din fostul bloc al CFR. În total, imobilul are 16 apartamente și o curte interioară. Până la desființarea punctului de colectare a gunoiului, oamenii din bloc, dar și unii dintre proprietarii caselor din apropiere aruncau pungile cu deșeuri menajere în tomberoanele Ecosal. Ani de zile, pubelele au fost lăsate pe un teren din apropierea gării, spațiu aflat în proprietatea CFR. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care CFR a solicitat mutarea punctului de pe domeniul său. O perioadă, pubele au fost lăsate pe stradă, chiar lângă gardul gării. În februarie, însă, punctul a fost desființat.

"CFR a făcut cerere la Primărie să vină și să ridice pubelele de gunoi. După ce spațiul a fost închis, două sau trei luni, tomberoanele au fost lăsate în fața vechiului punct de colectare, pe stradă. Veneau zilnic mașini de la Ecosal și ridicau gunoiul. Apoi, într-o zi, în februarie, ne-am trezit fără pubele și cu un anunț care ne informa că punctul a fost desființat. Am întrebat la Ecosal și mi s-a răspuns că Primăria le-a cerut să-l ridice", spune Costea Grigore.

Ghiță Balint locuiește și el în fostul bloc al CFR. În lipsa gazelor naturale, oamenii din cartier se încălzesc cu lemne. "Iarna, cât a fost frig, am ținut cenușa pe care o scoteam din sobă în balcon, pentru că nu aveam unde s-o duc la gunoi. Cei de la Primărie ne-au spus că pot pune tomberoane în curtea interioară a blocului. Nu putem fi însă de acord cu această soluție, pentru că ar fi o sursă de poluare pentru oamenii din cele 16 apartamente", este de părere bărbatul.

Varianta Primăriei Galați

Soluția pe care oamenii au propus-o autorităților este ca punctul de colectare a gunoiului să fie amenajat din nou pe marginea străzii, pe domeniul public. La Primăria Galați, însă, nici nu pare să fie luată în calcul o astfel de opțiune, lucru pe care l-am aflat dintr-un răspuns primit în urma unei solicitări pe care am făcut-o.

"Referitor la solicitarea dumneavoastră, vă comunicăm că, în zonele de case, ridicarea deșeurilor se face din poartă în poartă, așa cum este și cazul cartierului Barboși, conform programului serviciului public Ecosal. S-a propus de către Primărie amplasarea unui punct gospodăresc în cadrul condominiului (curții interioare a blocului - n.r.) din apropierea Gării CFR Barboși, dar cei care locuiesc în acel imobil au refuzat. Mai mult, s-a propus ca alternativă distribuirea de saci menajeri, dar și această propunere a fost refuzată de persoanele respective. În context, facem precizarea că terenul pe care doresc persoanele respective să fie amplasate containere nu aparține municipalității. Având în vedere reglementările în vigoare și cele expuse, soluția municipalității rămâne aceea de a amplasa containere doar în cadrul condominiului", se arată în răspunsul primit de la Primăria Galați.

Costea Grigore spune însă că, în oraș, sunt situații în care pubelele de gunoi au putut fi puse pe domeniul public. "Mă refer la punctul de gunoi de pe strada Oțelarilor, în Micro 19, vizavi de clinica "Sante", pe partea stângă, când mergi spre hotel "Magnus". Sau de pubelele care există pe strada Victor Vâlcovici, tot în Micro 19 sau 20, spre Kaufland. Sau la punctul de pe strada Lăcătușilor. La noi de ce nu se poate?", se întreabă, mai mult retoric, bărbatul.

viata-libera.ro