Elnav, distrusă din "nepricepere şi jaf la drumul mare"

[dcp100168]

Elnav are nevoie de credite

Conducerea turnătoriei de oţel Elnav va propune acţionarilor contractarea unor credite bancare de maxim 20 de milioane de euro, fondurile urmând să fie garantate cu o active din patrimoniul societăţii. Propunerea va fi analizată de acţionari în adunarea convocată pentru 20 martie, când se va discuta şi planul de investiţii pentru anul în curs. Elnav are ca acţionat majoritar firma gălăţeană Metal Grup Industrie (condusă de Corneliu Mangalea), care deţine 98,5% din capitalul social.

[dcp100168]

Elnav împrumută 20 de milioane de euro

Firma de prelucrare a oţelului Elnav din Galaţi va contracta credite de până la 20 de milioane de euro, garantate cu bunuri mobile şi imobile aflate în patrimoniul propriu. Operaţiunea a fost aprobată de acţionari la 20 martie, se arată într-un comunciat al Elnav transmis pieţei Rasdaq.

Firma a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 9,77 milioane de lei (trei milioane de euro), în avans cu 22% faţă de 2006. Totodată, Elnav a raportat pierderi de 1,3 milioane de lei, faţă de profitul net de 2,8 milioane de lei obţinut în 2006.

Elnav are un capital de 4,4 milioane de lei, împărţit în 1,7 milioane de acţiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei. Conform celor mai recente raportări, firma Metal Grup Industrie deţine 98,54% din acţiunile Elnav.

[dcp100168]

Elnav Galaţi vrea să ia credite în limita a 20 milioane euro

Fabricantul de produse din oţel Elnav Galaţi (ELNV) propune acţionarilor contractarea unor credite de maximum 20 milioane euro, potrivit convocatorului transmis vineri pieţei Rasdaq.

Acţiunile Elnav Galaţi sunt cotate pe piaţa Rasdaq, la categoria de bază, secţiunea XMBS, sub simbolul ELNV. Compania are un capital social de 4,42 milioane lei, divizat în 1,77 milioane acţiuni, cu o valoare nominală de 2,50 lei. Elnav are o capitalizare de 1,77 milioane lei, potrivit cotaţiei de 1 leu/acţiune, stabilită în şedinţa bursieră din 9 aprilie 2008. Firma este controlată de Metal Grup Industrie SRL, care deţine 98,54% din acţiuni.

[dcp100168]

Elnav, în executare silită

* Fiscul a scos la licitaţie terenuri şi imobile cu un preţ de pornire de 3,5 milioane lei *

Societatea gălăţeană Elnav pare a nu fi scăpat de parcurs economic turbulent. Mai nou, pentru că nu a reuşit să-şi achite debitele restante la bugetul de stat, s-a trezit cu terenuri şi construcţii sechestrate de DGFP Galaţi în vederea valorificării prin executare silită. Mai precis, fiscul va organiza pe data de 19 februarie o licitaţie pentru vânzarea unor bunuri imobiliare situate în Calea Prutului nr.11 evaluate ca preţ de pornire la 3,5 milioane lei. Grosul este format dintr-un atelier forjă, ce cuprinde atât construcţii pe o suprafaţă de 3.313 mp, cât şi un teren pretabil de asemenea pentru construcţii de 12.317 mp. Ambele bunuri au un preţ de pornire de 3.197.319 lei, din care terenul este evaluat la 2.617.044 lei, iar construcţiile la 580.266 lei. Acestor bunuri şi se mai adaugă un imobil cu o suprafaţă de 85,81 mp şi un teren de 1.347 mp, împreună valorând 311.700 lei. Societatea Elnav este specializată pe activitatea de turnătorie oţel şi fontă, forjă, prelucrarea metalelor. Dar brandul societăţii s-a construit în special în jurul pieselor destinate industriei navale.

http://www.viata-libera.ro/articol-Elnav_in_executare_silita_2.html

[dcp100168]

Elnav, scoasă la vânzare pe bucăţi

Elnav dispare încet, dar sigur de pe harta economică a Galaţiului. Cu datorii considerabile la bugetul de stat, societatea se află pe lista neagră a sechestrelor instituite de DGFP Galaţi. Încă din primăvară, fără succes însă, Fiscul a încercat să vândă o parte dintre clădirile şi terenurile Elnav pentru recuperarea unor datorii.

În această săptămână, pe 14 octombrie, DGFP Galaţi organizează o nouă licitaţie, dar dacă iniţial bunurile imobiliare ale Elnav, situate pe Calea Prutului nr.11, au fost scoase la vânzare cu 3,5 milioane lei, în prezent preţul de pornire este de doar 1,75 milioane lei.

Punctul de greutate este un atelier forjă, ce cuprinde atât construcţii pe o suprafaţă de 3.313 mp, cât şi un teren pretabil de asemenea pentru construcţii de 12.317 mp. Ambele bunuri au un preţ de pornire de 1.598.655 lei, din care terenul este evaluat la 1.308.522 lei, iar construcţiile la 290.133 lei. Acestor bunuri li se mai adaugă un imobil cu o suprafaţă de 85,81 mp şi un teren de 1.347 mp, împreună valorând 155.850 lei.

Pe lângă bunurile imobiliare, DGFP Galaţi a scos la vânzare şi unele din utilajele Elnav, cu un preţ de pornire 959.287 lei. În fapt, este vorba de o maşină de frezat pale de elice, la un preţ de 170.000 lei, şi un strung carusel, cu un preţ de 789.287 lei.

Societatea Elnav era specializată cândva pe activitatea de turnătorie oţel şi fontă, forjă, prelucrarea metalelor, dar şi-a conturat brandul în special prin piesele destinate industriei navale.

http://www.viata-libera.ro/articol-Elnav_scoasa_la_vanzare_pe_bucati_2.html

[dcp100168]

Singura fabrică de elice navale din România este la un pas de închidere

Una dintre capacităţile industriale care în urmă cu 25 de ani erau emblematice pentru economia gălăţeană, Elnav, se află în pragul desfiinţării. Specializată în fabricarea de elice pentru nave, precum şi de alte echipamente navale obţinute prin tehnologii metalurgice, firma are datorii la bugetul de stat. În plus, pe rolul instanţelor de judecată gălăţene sunt în derulare peste 50 de procese prin care SC Elnav SA este reclamată pentru plata unor datorii către foştii angajaţi şi foştii parteneri de afaceri.

Conform datelor de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, firma gălăţeană are datorii de 324.381 lei la bugetul asigurărilor de sănătate, 24.305 lei datorie la bugetul asigurărilor de şomaj şi o datorie de 1.002.075 la bugetul asigărilor de stat. În total este vorba de o sumă de 1,35 milioane de lei. Autorităţile financiare au şi început recuperarea creanţelor. În acest scop, Fiscul a pus sechestru pe mai multe bunuri ale Elnav.

Elnav a fost înfiinţată în 1978 şi la acea vreme producea zeci de mii de tone de piese turnate. Unitatea gălăţeană era singurul producător de elice navale din Estul Europei, cu cea mai modernă tehnologie japoneză. În anii 90, societatea a intrat în declin. În 2006, pachetul majoritar de acţiuni (98,5%) de la Elnav au fost preluate de Metal Grup Industrie, firma lui Cornel Mangalea. Elnav mai are acum în jur de 100 de angajaţi, faţă de 1.000, în urmă cu 20 de ani.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-_Fabrica_de_elice-la_un_pas_de_inchidere_0_383961645.html

[Mikka]

Singura fabrică de elice navale din România este la un pas de închidere

ba chiar:

Unitatea gălăţeană era singurul producător de elice navale din Estul Europei, cu cea mai modernă tehnologie japoneză

Atata mirare de parca ar fi singura in situatia asta.

Pai ori nu era rentabila (chiar daca era singura)si atunci asta e, ori a fost praduita si atunci giurnalistii ar fi trebuit sa vada ce s-a intamplat pe acolo...

[dcp100168]

Fiscul vinde un teren de la Neptun al Elnav

Societatea galateana SC Elnav SA a fost o companie infiintata in 1978, la Galati, avand ca principal obiect de activitate productia de elice navale. In timp, a ramas singura de profil, iar in 2006 a intrat intr-un declin din care nu avea sa-si mai revina. Actiunile acesteia au fost preluate de Metal Grup Industrie SRL, tot din Galati, societate administrata de Cornel Mangalea. La ultimele alegeri locale, Mangalea a candidat ca independent, cu sustinerea PSD, la primaria Galati. Desi in campanie a mizat pe faptul ca va actiona ca un sef sarguincios la primarie, nu a reusit sa ii convinga pe oameni sa il voteze, acestia acuzandu-l de mai multe distrugeri pe plan local (echipa de volei, Elnav, etc.). Revenind la Metal Grup Industrie, aceasta a preluat, printre alte active valoroase a firmei de elice, si o serie de terenuri, printre care unul in zona vilelor de protocol de la Neptun. Terenul, in suprafata de 443,75 mp, situat intre Vila Visinul si Vila Ciresul. Cele doua au trecut, in 2002, prin hotarare de guvern, in administratia Regiei Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat. Cei de la Administratia Finantelor Publice Mangalia executa terenul in cauza (pe care se zvoneste ca ar mai fi trebuit construita o vila), pentru suma de 226.400,00 lei fara TVA, reprezentand doar o parte din datoria pe care Metal Grup Industrie o are la fiscul de la malul marii.

http://www.replicaonline.ro/fiscul_vinde_un_teren_al_ultimei_fabrici_de_elice_din_romania_54940.html

[dcp100168]

Elnav Galaţi, singura fabrică de elice navale din România, este executată silit de Fisc

Unica fabrică de elice navale din România a fost executată silit de Fisc pentru că nu şi-a putut plăti dările. Pe 1 iunie, acesteia îi va fi scos la licitaţie un utilaj în valoare de aproximativ 400.000 de lei.

Pentru că are datorii de milioane de lei către bugetul statului, SC Elnav SA Galaţi, pe vremuri singura fabrică de elice navale din România, va rămâne fără un strung carusel SC 27. Utilajul, în valoare de 394.644 de lei, a fost pus sub sechestru de către Fisc, iar pe data de 1 iulie urmează a fi licitat.

Potrivit declaraţiei lui George Marinescu, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi, la 31 martie, SC Elnav SA înregistra datorii către stat de peste două milioane de lei. Astfel, către bugetul de stat societatea gălăţeană înregistrează datorii de 970 mii lei, către sistemul de pensii peste 1,15 milioane de lei, şomaj 27.000 de lei, iar sistemul de sănătate 366 mii lei. „Faţă de luna decembrie a anului trecut se constată o diminuare a obligaţiilor bugetare înregistrate de această societate. Cu toate acestea, firma prezintă în continuare datorii. I s-a pus sechestru pe acest bun pentru a fi valorificat de stat, conform legii, în contul obligaţiilor bugetare restante", ne-a declarat George Marinescu.

Licitaţie fără voie

Pe 1 iunie, la ora 11.00, utilajul pus sub sechestru de Fisc, în valoare de aproape 400.000 de lei, va fi vândut în cadrul unei licitaţii care se va organiza la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi. La licitaţie pot participa atât persoane juridice, cât şi fizice. Pentru că preţul utilajului scos la licitaţie nu acoperă suma pe care Elnav o datorează către stat, societatea riscă să rămână şi fără alte active dacă nu îşi va achita obligaţiile bugetare.

„Elnav era una dintre cele mai grozave firme din Europa, o bijuterie a tehnicii. La Elnav se făceau elice pentru toate vapoarele produse în ţară, dar şi pentru străinătate. După Revoluţie, fabrica a intrat pe mâna găştilor de partid, a unor lipitori de afişe, nu a unor specialişti. De-asta s-a dus Galaţiul la vale.", ne-a declarat Marian Filimon, preşedintele Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi.

16 mari societăţi comerciale din judeţul Galaţi se află pe lista neagră a DGFP. Acestora li se vor licita, până la începutul lunii iunie, bunuri în valoare de peste cinci milioane de lei.

adevarul.ro

[dcp100168]

Executare cu scandal la Elnav

Anul trecut, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a pus sechestru pe două bunuri mobile – o maşină de frezat pale elice şi un strung carusel - ale societăţii Elnav SA. Bunurile sechestrate de Finanţe, pentru că societatea Elnav înregistrase mai multe datorii la bugetul de stat (659.293 de lei), au fost scoase ulterior la licitaţie.

Maşina de frezat pale elice a fost câştigată la licitaţie pentru suma de 170.000 de lei de societatea Onsal Com SRL Roman. În procesul verbal de licitaţie se precizează că bunurile nu sunt grevate de sarcini.

Vrem să intrăm în posesia utilajului

Firma Onsal Com a depus acţiune în instanţă pentru executarea silită a celor de la Elnav. În urma procesului, magistraţii gălăţeni au decis să oblige „intimata Elnav SA să permită accesul în incinta sa pentru ridicarea bunului, respectiv pentru efectuarea de către contestatoare (SC Onsal Com – n.r.) a operaţiunilor de demontare/pregătire de expediere şi transport al bunului adjudecat”.

Reprezentanţii firmei Onsal au mers pe 6 iunie la sediul Elnav pentru a-şi ridica maşina de frezat, dar nu au avut succes. Marţi, aceeaşi reprezentanţi, alături de avocatul firmei şi de executorul judecătoresc, au mers din nou la Elnav, unde au întâmpinat aceleaşi probleme. „Am venit pe 6 iunie şi nu am găsit nici un reprezentant al firmei Elnav. Utilajul pe care noi l-am cumpărat se află într-o hală, iar la acel moment era închisă cu lacăt. Am încercat de mai multe ori să intrăm în posesia utilajului. Domnul director al SC Elnav a chemat ITM-ul şi Garda de Mediu. Nu văd care este logica. Pe 20 iunie chiar am primit din partea celor de la ITM o amendă de 50.000 de lei pentru că oamenii care au demontat utilajul în perioada 7 – 14 iunie nu aveau protecţia muncii. Dar, abia pe data de 15 iunie s-a început demontarea utilajului, lucru specificat în procesul verbal încheiat marţi şi semnat şi ştampilat de cei de la Elnav”, explică avocatul Bogdan Silitră, reprezentantul firmei Onsal Com.

Marţi, la Elnav au fost chemaţi şi jandarmii, pentru ca executarea silită să se poată face în bune condiţii. „Suntem în plină executare silită şi se recurge la aceleaşi tertipuri ca şi până acum. Iar au fost chemaţi cei de la ITM şi de la Garda de Mediu. Cei de la Elnav trebuie să ne asigure cadrul necesar să ne luăm utilajul. Am încărcat abia un tir şi jumătate. Mai avem de încărcat vreo trei tiruri”, susţine avocatul firmei Onsal.

„Aşa sunt legile, aberante, în România”

Am luat legătura şi cu domnul Corneliu Mangalea, preşedintele Consiliului de Administraţie de la SC Elnav SA.

„Tevatura durează de mai mult de 9 luni de zile dintr-un mod arbitrar de a aplica legea de către cei de la Finanţe. Ei au vândut unul dintre cele mai importante utilaje din Elnav, deşi codul fiscal interzice vânzarea de mijloace fixe care contribuie la realizarea veniturilor, dânşii şi-au permis să încalce legea. Noi am contestat decizia celor de la Finanţe în instanţă, dar cum la noi procesele durează foarte mult, în tot acest timp se produc daune. Cumpărătorul a fost de bună credinţă, dar şi-a asumat nişte riscuri. În procesul verbal de adjudecare a licitaţiei scrie că bunul se achiziţionează în starea în care este şi din locul în care este. Dânsul, în dorinţa de a intra în posesia bunului, ceea ce nu este de condamnat, a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, dar nu irevocabilă. Această decizie a fost atacată în instanţă (n.r – dosarul are termen în luna august). Ca să şi-l ia trebuie să îmi plătească anumite costuri, pe care a refuzat să mi le plătească. Eu i-am explicat cumpărătorului că oamenii lui lucrează într-o incintă privată şi trebuie să se supună legilor şi condiţiilor de muncă de aici. Domnul executor judecătoresc admite poziţia lor şi nu veghează la buna aplicare a legilor. Dânşii nu au vrut să semneze nici un act de protecţia muncii sau de protecţia mediului şi au tot forţat nota. Noi am solicitat intrarea în legalitate a firmei respective. Cei de la Onsal nu mai recunosc documentele semnate, refuză să respecte protecţia mediului şi protecţia muncii. Ei trebuie să îşi ia bunul fără să aducă prejudicii de nici un fel societăţii Elnav. Ce este supărător este că un membru al Baroului instigă la nerespectarea legilor din România. Tanti Aglaia de la Finanţe nu ştie despre ce este vorba, se ascunde în spatele unei legi, greşeşte un document şi te execută silit. Ce vină am eu că cei de la Finanţe au vrut să încaseze nişte bonusuri? Cei de la Finanţe m-au executat pentru nişte datorii la bugetul de stat pentru nişte salarii care nici măcar nu au fost achitate. Aşa sunt legile, aberante, în România. Taxele la stat trebuie plătite chiar dacă nu se achită salariile. Probabil, pentru economia gălăţeană va fi mai bine. Mai tai nişte locuri de muncă şi asta este. Ei iau maşina asta, îi pun un calculator pe ea, deşi făcea parte din planul nostru de investiţii, şi o vor vinde în Canada. Şi în România se va trăi din cartofi şi urzici, pentru că aşa sunt legile din România”.

Poziţia celor de la Finanţe

„Marţi, s-au prezentat la sediul SC Elnav SA din partea DGFP Galaţi executorii fiscali Modiga Iuliana, Ilie Ioana şi Mihalache Dan în vederea încheierii procesului verbal de predare-primire a bunului adjudecat în data de 19.10.2010 de SC Onsal Com SRL, respectiv maşina de frezat pale elice, în ansamblu aşa cum a fost sechestrat şi valorificat de DGFP Galaţi. La faţa locului, reprezentanţii SC Onsal Com SRL au prezentat obiecţiuni verbale asupra semnării procesului verbal de predare-primire a bunului, motivate de faptul ca bunul trebuie predat pe componente şi nu în ansamblu, dată fiind complexitatea lucrării de demontare şi transport a acestuia, refuzând astfel semnarea procesului verbal de predare-primire. În jurul orei 15,40, când reprezentanţii DGFP Galaţi au plecat către sediul instituţiei, în incinta SC Elnav SA existau încărcate două camioane cu părţile componente dezmembrate din bunul adjudecat, iar executorul judecătoresc Postelnicu Ştefan împreună cu reprezentanţii SC Elnav SA şi SC Onsal Com SRL au rămas pentru întocmirea formalităţilor”, ne-a declarat Costică Onica, directorul general executiv al DGFP Galaţi.

Marţi, după ora 17,00, cele două tiruri încărcate cu câteva componente de la maşina de frezat au părăsit curtea Elnav. Rămâne de văzut când se vor lua şi celelalte părţi ale bunului câştigat de Onsal Com la licitaţie. Şi mai rămâne întrebarea dacă o legislaţie care-i deserveşte pe investitori nu ne afundă mai mult în criză, în loc să ne ajute să ieşim din ea.

viata-libera.ro

[Mikka]

mai rămâne întrebarea dacă o legislaţie care-i deserveşte pe investitori nu ne afundă mai mult în criză, în loc să ne ajute să ieşim din ea.

Patetic.

Totusi, de dragul discutiei - carei-i investitorul: ala care cumpara, cu taxele la zi si bun contribuabil sau cel care are milioane datorii la fisc??? Si nu numai.

[dcp100168]

ELNAV, distrusă din "nepricepere şi jaf la drumul mare"!

* Întreprinderea care cândva producea elice pentru industria navală a sfârşit în ruină şi înglodată în datorii * Utilajele japoneze şi matriţele pentru fabricarea elicelor au fost distruse * Culmea nepăsării: biblioteca tehnică a societăţii, cu studiile privind tehnologia de producere a echipamentelor navale, a fost dată… la topit

Dacă ar fi să se facă un top al întreprinderilor care, cândva, dădeau blazonul industrial al Galaţiului, cu siguranţă ELNAV - fostul INETOF - s-ar afla la loc de cinste. Dar, din păcate, întreprinderea care cândva producea piese pentru industria navală - elicele fiind piesele de rezistenţă - a ajuns doar o umbră. Din cea mai mare turnătorie de neferoase din sud-estul Europei nu mai rămas, practic, nimic. Cauzele au fost multiple: dependenţa de sistemul centralizat, dispariţia unor pieţe, instabilitatea economică, politică şi socială, un proces de privatizare controversat şi, nu în ultimul rând, un management defectuos.

O întreprindere… miraculoasă

În momentul în care INETOF/ELNAV a apărut în peisajul economic gălăţean, evenimentul a fost privit ca un veritabil miracol pentru industria românească. Întreprinderea a apărut ca urmare a dorinţei de a dezvolta industria navală, iar producerea componentelor în ţară era importantă şi în contextul dorinţei de a reduce exporturile. Producţia elicelor a fost o piatră de încercare. Iniţial, nimeni nu credea că românii pot produce elice de nave, dar această teorie a fost dată peste cap de către Mircea Roibu, care a reuşit să ducă la bun sfârşit procesul de producere experimentală a unor elice. Acest episod a fost, de altfel, şi sursă de inspiraţie pentru cinematografie! Sergiu Nicolaescu a realizat în 1975 filmul „Zile fierbinţi”, care avea ca subiect realizarea de către o echipă românească a unei elice pentru un mineralier… Reuşitele echipei conduse de Mircea Roibu au condus la decizia de a se realiza o secţie specială - INETOF - în cadrul IMNG (actualul Menarom), secţia devenind, mai târziu, întreprindere de sine stătătoare. Investiţiile în noua secţie au fost importante, totul s-a făcut după tehnologia de ultimă oră de la acea vreme, inclusiv prin achiziţionarea unor licenţe de producţie de la companii din Japonia! „La data punerii în funcţiune, investiţia a fost de 480 de milioane de dolari şi o datorie faţă de NPC (Nakashima Propellor Codid) de 100.000 USD pe an indiferent dacă se produce sau nu vreo elice, timp de 20 ani”, precizează Mircea Roibu, într-un studiu recent privind societatea ELNAV.

Trei luni pentru o elice

Prima elice a fost produsă la INETOF/ELNAV în 1978. „S-au adus echipamente de turnare foarte complexe, care permiteau producerea unor elice cu o greutate finită de până la 43 de tone şi un diametru de 9,5 metri. De asemenea, o altă investiţie importantă care a stat la bazele întreprinderii a fost o maşină cu comandă program ce lucra cu modele tridimensionale (3D). Comenzile se dădeau cu ajutorul unor role cu bandă perforată, pare ireal astăzi, dar la acea vreme erau cele mai performante calculatoare. Această maşină, în baza proiectul elicei, asigura finalizarea piesei.

Trebuie spus că, matematic, elicea este o formă geometrică complexă, greu de realizat”, ne-a declarat la rândul său Corneliu Brandabur, care a fost director al ELNAV în perioada 1994 - 2007. Ciclul de fabricaţie al unei elice putea dura şi trei luni de zile. După proiectare se realiza forma de turnare - „negativul” elicei - în care se turna un aliaj special ce conţinea aluminiu şi nichel, ce-i dădeau piesei o rezistenţă deosebită. Numai răcirea elicei, după turnare, dura cam două săptămâni! Urmau „dezbrăcarea” piesei şi îndepărtarea maselotei (surplusul de metal care rezultă în urma procesului de turnare - n.r.) cu ajutorul maşinii cu comandă numerică. „Fiecare etapă a procesului tehnologic era atent monitorizată, pentru că piesele navale au un regim special, foarte strict. Dar dincolo de fabricarea elicelor pentru nave, mai existau o oţelărie şi o forjă, pentru realizarea şi a altor piese destinate industriei navale”, a precizat Corneliu Brandabur. Practic, ELNAV era una dintre întreprinderile de vârf ale economiei gălăţene, dar şi ale economiei naţionale.

Începutul sfârşitului

Dispariţia, după 1989, a sistemului centralizat, care susţinea într-o bună măsură fluxurile de producţie lungi şi adesea costisitoare din industria navală, a însemnat şi începutul declinului întreprinderii ELNAV. Economia de piaţă… originală a fost otravă curată pentru societatea gălăţeană. Flota românească s-a evaporat, industria navală autohtonă a înregistrat un recul, resimţit inclusiv în comenzile pentru componente, liberalizarea cursului de schimb a dus la creşterea preţului energiei, instabilitatea financiară a îngreunat obţinerea de credite bancare. Singura şansă a ELNAV era orientarea spre piaţa externă, dar cucerirea unor noi pieţe a fost limitată de capacitatea societăţii de a asigura la nivel internaţional service-ul pentru produsele livrate. La acea vreme, dura câteva săptămâni obţinerea unei vize, plus că marile companii de profil din lume avea reţele de asistenţă în toată lumea.

Privatizare controversată

Dincolo de greutăţile de piaţă, nu neapărat imposibil de depăşit, cireaşa de pe tort a fost un sistem păgubos de privatizare a societăţii. Potrivit datelor furnizate de Bursa de Valori Bucureşti (BVB), la începuturile statutului de societate pe acţiuni, ELNAV a avut ca acţionari SIF Moldova (controlată atunci de Cătălin Chelu) - 58,1 la sută, APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Proprietăţii Statului) - 40 la sută şi micii „cuponari” - 1,9 la sută. În această structură, nici unul dintre acţionari nu a fost interesat să investească în retehnologizarea ELNAV, iar societatea a rămas să se descurce strict cu ce putea din interior.

În 2004, cota de 40 la sută de la APAPS a fost achiziţionată de SC Nicorex SA, deţinută la acea vreme de Gheorghe Mardare şi Ion Panaghia. Un scandal a izbucnit în 2006, când SC Metal Grup Industrie SRL, controlată de Corneliu Mangalea, a achiziţionat de la SIF Moldova pachetul de 58,1 la sută de acţiuni, iar apoi, în circumstanţe extrem de controversate, a reuşit să-l convingă pe Ion Panaghia să-i vândă pachetul de acţiuni deţinut de SC Nicorex SRL, dar acest lucru s-a făcut fără ştiinţa celuilalt acţionar, Gheorghe Mardare.

Dincolo de istoria privatizării, evoluţia societăţii a fost din rău în mai rău. Încă înainte de a fi preluată de societatea lui Mangalea, ELNAV trecea prin convulsii financiare puternice. Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, în perioada 2000 - 2005, societatea a suferit an de an pierderi considerabile. De exemplu: 28,4 milioane de lei - 2000, 4,2 milioane - 2003, 1,5 milioane de lei - 2005. În paralel a scăzut şi numărul de salariaţi. Dacă în vremurile de glorie ELNAV avea în jur de 800 de salariaţi, în 2000 au rămas 404, iar până în 2005 - 238 de salariaţi. În 2006, anul preluării de către Metal Grup Industrie, pe fondul plăţii unor datorii ale societăţii, societatea a înregistrat un profit de 2,79 milioane de lei, dar a rămas cu doar 155 salariaţi.

Din păcate, după 2007 societatea a intrat din nou în picaj. Pierderile din exploatare au fost dublate de pierderile generate de plata dobânzilor la o serie de credite contractate de firmă. La momentul 2010, ELNAV a ajuns să aibă datorii de 30,9 milioane de lei. Ca politică economică, în rapoartele pentru piaţa bursieră apare invariabil formularea: „restrângerea activităţii de producţie cauzată de contextul economic”. Punctul culminant a fost atins la începutul lui 2012, când acţiunile ELNAV au fost retrase de la tranzacţionarea pe piaţa bursieră, din cauza intrării societăţii în procedura de declarare a falimentului. Practic, ELNAV este o societate muribundă. În ultimul exerciţiu financiar - 2011, societatea mai adăuga la pierderi 1,11 milioane de lei şi mai avea doar 24 de angajaţi.

Verdict: nepricepere şi jaf la drumul mare!

Din utilajele care făceau cândva mândria ELNAVULUI s-a ales praful. După 2006 a încetat complet fabricarea elicelor. Cochiliile pentru cămăşile de înveliş (matriţele pentru elice), utilajele de turnare, echipamentele japoneze, cuptoarele de inducţie s-au distrus, fie tăiate de noul proprietar, fie pur şi simplu furate. Verdictul în acest caz este pus chiar de cel care a pus bazele întreprinderii, Mircea Roibu: „Se poate concluziona că ELNAV a dispărut din peisajul real al oraşului nostru prin nepricepere şi jaf la drumul mare”.

Nu au mai rămas nici măcar preţioasele documentaţii tehnice adunate în atâtea decenii. Întreaga bibliotecă tehnică a uzinei, cu tot cu studiile tehnice şi detaliile tehnologice privind producţia elicelor, a fost dată la topit!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Poate scăpa afaceristul Chelu cu ajutorul ASF?

* O adresă a autorităţii de reglementare este contrazisă de instanţă şi de Registrul Comerţului

Un document emis de ASF schimbă datele problemei într-un dosar al cărui protagonist este controversatul om de afaceri Cătălin Chelu. În 2010, gălăţeanul a reapărut spectaculos în atenţie după ce a fost săltat de procurori chiar din parcarea MAI, în urma unui flagrant.

O simplă hârtie emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) l-ar putea ajuta pe omul de afaceri Cătălin Chelu într-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT.

Reamintim că după flagrantul realizat de procurori în parcarea Ministerului de Interne, în noiembrie 2010, Chelu şi doi dintre oamenii săi au fost arestaţi. În dosarul 394/D/P/2007, Cătălin Chelu este cercetat de procurorii DIICOT Bucureşti pentru tranzacţionarea ilegală a unui pachet de 40% din acţiunile SC Elnav SA, fosta uzină de elice navale şi piese turnate de la Galaţi.

Tranzacţia a avut loc în februarie 2006, când Chelu era preşedintele Consiliului de Administraţie al SIF Moldova. În această calitate, i-a facilitat unui apropiat, omul de afaceri gălăţean Cornel Mangalea, preluarea la un preţ subevaluat a pachetului de 58% din acţiunile Elnav SA Galaţi, deţinute de SIF Moldova. Pentru acest pachet, Mangalea a achitat SIF-ului 515.691 lei, adică 0,65 lei/acţiune.

Totuşi, în 2005 Elnav SA fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane euro, iar în aceste condiţii pachetul de 58% valora 4,2 milioane euro. Tranzacţia din 28 februarie 2006 s-a făcut prin intermediul Societăţii de Investiţii Financiare a lui Chelu, EldaInvest Galaţi. Ulterior, firma lui Mangalea, Metal Grup Industrie SRL Galaţi, a preluat şi alt pachet de 40% din acţiunile Elnav, deţinut de firma Nicorex SRL Galaţi, la care erau asociaţi cu contribuţii şi drepturi egale Gheorghe Mardare şi Ion Panaghia.

Numai că Mangalea s-a înţeles doar cu Panaghia în privinţa tranzacţiei, iar celălalt asociat s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Ulterior, cercetările au fost preluate de structura centrală a DIICOT, în dosarul 394/D/P/2007 fiind conexate mai multe dosare în care e cercetat Cătălin Chelu.

Adresa abuzivă a Serviciului Abuz de Piaţă din ASF

În cazurile tranzacţiilor cu acţiunile Elnav SA Galaţi, una dintre ilegalităţile cercetate de procurorii DIICOT este faptul că în 2006 nu puteau fi efectuate tranzacţii decât cu acordul judecătorului sindic, pentru că firma era în reorganizare judiciară.

Dar cercetările procurorilor DIICOT în legătură cu această tranzacţie de acţiuni ar putea fi stopate pentru că între timp a apărut un schimb de corespondenţă între cel păgubit de tranzacţia cu acţiunile Elnav, Gheorghe Mardare, ASF şi DIICOT. Potrivit lui Mardare adresa pe care a primit-o de la Serviciul Abuz de Piaţă, din cadrul Direcţiei de Supraveghere Tranzacţii Emitenţi a Sectorului Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare din cadrul ASF, schimbă în totalitate datele problemei. Practic, dispare obiectul anchetei. În adresa nr. A/11372/20.11.2013 a ASF se spune că “în perioada 12.12.2005-06.02.2007 debitoarea SC Elnav SA Galaţi nu s-a aflat în insolvenţă, neputându-se considera că era deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”. Este o deturnare de la situaţia reală, care poate influenţa ancheta DIICOT, pentru că deschiderea procedurii de insolvenţă a avut loc pe data de 22.09.2005 şi a fost înregistrată la Registrul Comerţului (ORC) pe data de 07.10.2005.

Tribunalul şi ORC demonstrează contrariul

Eroarea comisă de ASF este dovedită printr-un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Galaţi pe 3 decembrie 2013, potrivit căruia dosarul a fost deschis pe 27 iulie 2005 la solicitarea Larissa SRL Galaţi, care cerea deschiderea procedurii de lichidare judiciară a Elnav SA.

Prin sentinţa nr. 360/22.09.2005, instanţa a admis cererea Larissa SRL. Pe 22 septembrie 2005, Elnav a intrat în lichidare. În dosar au mai formulat cereri de creanţă şi alţi creditori, respectiv Primăria, DGFP, Distrigaz, AVAS etc. Elnav SA a făcut recurs şi în dosarul nr 2.748/C+MF/2005 Curtea de Apel (CA) Galaţi a pronunţat o sentinţă prin care a modificat decizia nr. 360/22.09.2005, în sensul că a respins ca nefondată cererea Larissa SRL. Alţi creditori au renunţat la judecată. Toate astea nu însemnau anularea procedurii de reorganizare judiciară, deoarece CA Galaţi nu a anulat sentinţa 360, ci a modificat-o. În certificatul de grefă se mai spune că prin decizia CA Galaţi sentinţa 360 a rămas irevocabilă. Altă dovadă este că sentinţa 360 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului (ORC) pe data de 7 octombrie 2005 şi ulterior nu a mai fost înregistrată o altă sentinţă.

Dosarul DIICOT, în stand-by

Articolul 46, al. (1) din Legea 64/1995 prevede că „după ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 38, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes, deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri”.

În aceste condiţii, Gheorghe Mardare s-a adresat vicepreşedintelui ASF, Mircea Ursache, care conduce Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare, solicitându-i ca ASF să retragă afirmaţiile eronate din adresa către DIICOT: “Menţiunea că «în perioada 12.12.2005-06.02.2007 debitoarea SC Elnav SA Galaţi nu s-a aflat în insolvenţă, neputându-se considera că era deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului», este o eroare de interpretare juridică, în raport cu data deschiderii procedurii, 22.09.2005, înregistrată la ORC pe 07.10.2005. Poate ASF, prin Serviciul Abuz de Piaţă, să prezinte un raport de verificare, ulterior datei 22.09.2005, efectuat la Depozitarul Central, faţă de acest aspect prevăzut de art. 46 al Legii 64/1995, în contextul înregistrării sentinţei civile nr. 360/22.09.2005 la ORC pe data de 07.10.2005?”, susţine Mardare. În acelaşi timp s-a adresat şi DIICOT, punând la dispoziţia procurorilor certificatul de grefă emis de Tribunalul Galaţi, prin care dovedeşte erorile din adresa ASF. Iţele acestor afaceri rămân încurcate şi anii trec, fără ca în dosarul DIICOT nr 394/D/P/2007 să se întâmple mare lucru.

Am încercat să aflăm punctul de vedere al DIICOT, dacă adresa ASF a ajuns la DIICOT şi cum ar putea influenţa cercetările, dar nu am primit un răspuns. Am solicitat şi poziţia ASF, prin purtătorul de cuvânt Radu Soviani, dar până la închiderea ediţiei nu a existat o reacţie.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Cazul „Elnav” - copia fidelă a Afacerii „ICA”

* La opt ani de la tranzacţionarea a 98% din acţiunile „Fabricii de Elice” din Galaţi, oamenii legii nu au reuşit încă să dea un verdict

Faptul că omul de afaceri Cătălin Chelu a fost dat în urmărire generală, din cauză că se sustrage executării celor şase ani de închisoare la care a fost condamnat în cazul „Mită la MAI”, readuce în atenţie unul din cazurile care au „motivat” încercarea de mituire, de către Chelu, a chestorului Valentin  Fătuloiu: tranzacţiile din 2006, cu 98% din acţiunile fabricii de elice navale, Elnav SA Galaţi. Cazul este anchetat de procurorii de la DIICOT Bucureşti în dosarul 394/D/P/2007, în care mai sunt conexate şi alte dosare, în care Chelu mai e acuzat de manipularea pieţei de capital, dar şi de preluarea ilegală a pachetului majoritar de acţiuni al SC Plase Pescăreşti SA Galaţi. În cazul tranzacţiilor cu acţiunile Elnav mai este implicat şi alt cunoscut om de afaceri din Galaţi, Corneliu Mangalea, căruia Chelu, în calitate de preşedinte al CA-ului de la SIF 2 Moldova, i-a facilitat preluarea a 58% din acţiunile Elnav, deţinute de SIF, la un preţ cu mult sub valoarea reală. Din acest punct de vedere, avem de a face cu un caz aproape identic cu Afacerea „ICA”, în care Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare, însă în cazul „Elnav” prejudiciile sunt mult mai mici.

Pentru infracţiuni similare, legea se aplică cu aceeaşi măsură, diferind doar pedepsele, în funcţie de prejudicii şi de existenţa sau nu a unor circumstanţe atenuante. Totuşi, în cazul Elnav cercetările trenează de ani de zile. Trebuie luat în calcul şi faptul că este un dosar complex, dar s-au întâmplat şi destule situaţii ciudate. Cum ar fi, spre exemplu, apariţia în dosar a unei adrese a Autorităţii de Supraveghere Financiară, care a fost pe punctul de a bloca cercetările procurorilor DIICOT, pentru că, din condei, instituţia condusă de Dan Radu Ruşanu, între timp arestat pentru fapte de corupţie, sugera că tranzacţiile cu acţiunile Elnav erau legale. Diversiunea a fost lămurită printr-un certificat de grefă al Tribunalului Galaţi, depus la dosar de Gheorghe Mardare, administratorul SC Total Service SA Galaţi, unul dintre păgubiţii din acest dosar. Procurorii DIICOT îşi continuă cercetările. Dar, dincolo de rezoluţia pe care o vor da procurorii şi o eventuală sentinţă a instanţelor de judecată, rămâne întrebarea firească: ce se va întâmpla cu halele Elnav, vor mai găzdui vreodată o activitate industrială care să creeze locuri de muncă?

Afacerea „ICA” de Galaţi

Iată şi detaliile care fac ca acest caz să semene cu Afacerea „ICA”. O primă tranzacţie a avut loc pe 28.02.2006, când Cătălin Chelu era preşedintele CA-ului SIF Moldova şi i-a facilitat lui Corneliu Mangalea preluarea pachetului de 58% din acţiunile Elnav SA Galaţi, deţinute de SIF Moldova. Tranzacţia s-a făcut prin societatea lui Chelu, Eldainvest Galaţi. Pentru acest pachet de acţiuni, Mangalea a plătit SIF-ului 515.691 lei, adică 0,65 lei/acţiune. Spunem că acţiunile erau subevaluate, deoarece în 2005 Elnav SA fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane dolari, adică 5,28 euro/acţiune, iar în aceste condiţii pachetul de 58% valora 4,2 milioane de dolari. Ulterior, firma lui Mangalea a mai preluat un pachet de 40% din acţiunile Elnav, deţinut de Nicorex SRL Galaţi, o afacere în care erau asociaţi Gheorghe Mardare şi Ion Panaghia. Numai că Mangalea s-a înţeles doar cu Panaghia în privinţa tranzacţiei şi celălalt asociat, Gheorghe Mardare, a cerut cercetarea penală a lui Panaghia şi Mangalea, pentru înşelăciune.

Iată cum au stat lucrurile: în 2003, SC Total Service SRL, administrată de Mardare şi SC Nicorex SRL, administrată de Panaghia, s-au asociat, pentru „producţie şi vânzări în domeniul tehnologiei electroradiante, import CSI”. În martie 2004, Nicorex l-a împuternicit pe Gheorghe Mardare să achiziţioneze 546.899 de acţiuni Elnav. Tranzacţia a fost efectuată. În procesul verbal al CA-ului Nicorex, din 7 iulie 2004, se precizează că „drepturile juridice, economice, financiare dobândite de asociaţi nu pot fi folosite numai de una din părţile contractante, fără acceptul scris al celeilalte părţi”. În concluzie, Panaghia nu putea vinde lui Mangalea cele 40% din acţiunile Elnav fără acordul lui Mardare. Totuşi, tranzacţia a avut loc pe 20.06.2006, fără ca Mardare să-şi fi dat acordul. Ambele tranzacţii, cea cu pachetul de 58% al SIF, dar şi cea cu pachetul deţinut de Nicorex, erau ilegale, pentru că la acea dată Elnav era în reorganizare judiciară şi tranzacţionarea acţiunilor nu se putea face fără acordul judecătorului sindic, aşa cum prevede Legea Reorganizării şi Falimentului, nr 64/1995 si Legea 297/2004.

Mardare: Parchetul a refuzat anchetarea cazului

Gheorghe Mardare a depus o primă plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. În dosarul 531/II/2007, cererea sa a fost respinsă prin rezoluţia din 16.07.2007, a prim-procurorului Nicolae Chirilă. Mardare a contestat rezoluţia în instanţă, iar prin sentinţa 632/04.12.2007, pronunţată în dosarul 5898/121/2007, instanţa de la Tribunalul Galaţi i-a admis plângerea penală, încadrând faptele la înşelăciune, conform art.215 CP, redeschizând astfel urmărirea penală împotriva lui Ion Panaghia, Corneliu Mangalea şi Cătălin Chelu. Dar, împotriva sentinţei Tribunalului a făcut recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. Pe 16.06.2008, la judecarea recursului la Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunal a fost reprezentat de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi instanţa a acceptat recursul Parchetului. „Practic, a refuzat anchetarea acestui dosar penal. Toate astea  reflectă legăturile strânse între instituţiile statului şi miliardarii iliciţi, precum Cătălin Chelu şi Corneliu Mangalea”, ne-a declarat Gheorghe Mardare. Totuşi, din 2007, cazul este anchetat de DIICOT în dosarul 394/D/P2007. 

Cercetările DNA, „inhibate” de rezoluţia din 2007

Exasperat de faptul că cercetările DIICOT cam bat pasul pe loc, Gheorghe Mardare s-a adresat, în 2011 şi DNA Galaţi. Potrivit rezoluţiei nr.179/VIII/1/2011, procurorul de caz, Diana Alexandru, a reţinut detaliile asocierii dintre Mardare şi Panaghia, inclusiv înţelegerea convenită de ei, că drepturile financiare „dobândite de asociaţi nu pot fi folosite numai de una din părţi, fără acceptul scris al celeilalte părţi”, dar şi rezoluţia din 2007, respectiv faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Panaghia. Efectele juridice ale celor două documente se bat cap în cap. A contat mai mult rezoluţia şi DNA a respins plângerea lui Gheorghe Mardare. A fost decizia procurorului de caz, bazată pe interpretarea legii. Dar, revenind la 2007, acea rezoluţie a Parchetului Tribunalului Galaţi a fost contestată în instanţă şi, în dosarul 5898/121/2007, instanţa de la Tribunalul Galaţi a pronunţat sentinţa care a infirmat rezoluţia parchetului, stabilind că Panaghia trebuie să fie cercetat penal pentru înşelăciune, conform art.215 CP. Sentinţei Tribunalului i-a urmat şi recursul la Curtea de Apel, care a întors decizia Tribunalului, dar, în condiţiile divergenţelor dintre magistraţi, pentru eliminarea oricăror suspiciuni, poate că era mai bine pentru toată lumea ca dosarul să fi fost trimis în instanţă pentru judecarea cauzei pe fond, iar vinovăţiile sau nevinovăţiile lui Panaghia sau Mangalea să fie stabilite printr-o sentinţă a instanţei de judecată, nu printr-o decizie a procurorilor. Pentru că nu i-a fost comunicată rezoluţia nr.179/VIII/1/1011, pe 13 mai 2014 Gheorghe Mardare a contestat rezoluţia la DNA Bucureşti, cerând reluarea urmăririi penale. Prin rezoluţia 1.378/II-2/2014, procurorul Claudiu Dumitrescu, de la structura centrală a DNA, a constatat că respingerea plângerii penale de către DNA Galaţi a fost justificată, „neexistând indicii temeinice privind comiterea unor fapte de corupţie de către Mangalea Corneliu”. În aceeaşi rezoluţie a DNA Bucureşti se mai spune că „starea de fapt sesizată nu pune în evidenţă o posibilă stare infracţională în legătură cu emiterea unor hotărâri judecătoreşti privind litigiul”. În concluzie, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prejudicii de milioane, lăsate în seama acţiunii civile

 Avocatul lui Mardare a contestat la Tribunalul Galaţi ambele rezoluţii ale DNA, cerând reluarea cercetărilor. În dosarul 4.418/121/2014, Tribunalul Galaţi s-a pronunţat pe 5 august 2014, respingând contestaţia în baza aceleiaşi rezoluţii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi din dosarul 215/P/2007, prin care se dispunea scoaterea de sub urmărirea penală a lui Panaghia, instanţa apreciind că este „un litigiu de natură civilă”. În sentinţă se mai spune că nu sunt probe pentru punerea sub acuzare a lui Mangalea. Astfel, acea rezoluţie din dosarul 215/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pare să fi blocat definitiv judecarea cauzei pe fond, deşi, la un moment dat, Tribunalul Galaţi dispusese reluarea cercetărilor, considerându-l un caz de înşelăciune, conform art.215 CP. Iar lui Gheorghe Mardare, victima înşelăciunii de milioane de euro, i se recomandă să îşi recupereze paguba printr-o acţiune pe civil. Probabil că doar Consiliul Superior al Magistraturii ar mai putea descâlci iţele acestui caz.

Fabrica de elice Elnav SA, o afacere de top

În urmă cu 20 de ani, nimeni nu îşi putea închipui că „Fabrica de Elice”, fostă INETOF şi încă Elnav, care fusese înfiinţată în 1978 şi producea 20.000 de tone de piese turnate, ar putea ajunge la dezastru. Atunci, societatea, singura de profil din Europa de Est, producea elice pentru nave de diferite tonaje, până la cele pentru petrolierele de 150.000 tone, cum era „Independenţa”, propulsat de două elice cu diametrul de 10,5 metri şi greutatea de 40 de tone. Societatea lucra şi pentru industria de apărare, la Elnav fiind produse şi elicele cu diametrul de 0,5 metri pentru amfibiile construite la Moreni. După 1990, directorii numiţi pe criterii politice de către Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) au administrat prost, dar cel puţin societatea mai producea piese turnate. Dezastrul s-a produs la momentul tranzacţiilor cu acţiunile Elnav din 2006.

În Afacerea „ICA”, ani grei de închisoare

În dosarul Afacerii „ICA”, instanţa a motivat condamnarea lui Voiculescu la zece ani de închisoare şi a directorului Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), Gh Mencinicopschi, la şase ani de închisoare, pentru că ICA a fost subevaluată, iar licitaţia s-a făcut în caşa fel încât firma lui Voiculescu să câştige. În motivarea sentinţei se spune: „…rezultă din activitatea infracţională complexă săvârşită de aceşti inculpaţi (Mencinicopschi Gheorghe şi Pantiş Sorin), care relevă că aceştia au acţionat în acest mod în scopul facilitării adjudecării pachetului majoritar de acţiuni de către SC Grivco SA controlată de inculpatul Voiculescu Dan, beneficiarul final al operaţiunii prin care ADS a vândut pachetul de acţiuni pe care-l deţinea la societatea în cauză la un preţ de 75 de ori mai mic decât valoarea comercială a acestuia, respectiv la un preţ de garsonieră de periferie, de 104.730 euro”. Asemănarea dintre cele două cazuri este evidentă.

presadegalati.ro

[Mikka]

Poate 0,65 lei/actiune n-o fi chiar pretul cel mai corect. Dar nici 5,xx euro/actiune nu are absolut nicio legatura cu realitatea. O firma cu pierderi "constante", care nu a mai beneficiat de nicio imbunatatire a tehnologiilor utilizate, care a trebuit sa trimita in somaj sute de angajati... o evaluezi in vreme de crancena criza (a firmei, ma refer) la vreo 11 milioane de dolari.

 

Ca o parere: daca firma face 11,4 milioane, 58% din ea nu poate valora sub... 50%. Deci 58% ar fi trebuit sa faca mult mai mult decat ceea ce a calculat "evaluatorul"...
Parerea mea.

 

în 2005 Elnav SA fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane dolari, adică 5,28 euro/acţiune, iar în aceste condiţii pachetul de 58% valora 4,2 milioane de dolari

[LaurX82]

Elnav nu mai e, sunt 2 firme in acea curte, MEHID si Metal Grup, sunt acelasi patron... promite ca acum a revenit cu salarile si restul, sper sa fie adevarat, spune ca are comenzi multe, angajeaza oameni...

[dcp100168]

Cum a fost furată şi distrusă o fabrică românească de elice navale, cea mai mare din Europa: până să fie prins vinovatul s-au prescris faptele

Procesele şi anchetele penale au fost tergiversate la nesfârşit, reclamaţiile penale şi civile au fost clasate. Abia în 2017, adică după prescrierea faptelor, procurorii au constatat oficial că la mijloc au fost fapte de natură penală care au vizat SIF 2 Moldova, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi o serie de oameni de afaceri.

Istoria celei mai mari fabrici de elice navale din Europa, Elnav SA Galaţi, ascunde, deopotrivă, momente extraordinare, dar şi fapte ce se înscriu (după cum constată, chiar dacă tardiv, procurorii), în aria penalului. Înfiinţată în anul 1974, sub numele de „Întreprinderea Navală de Elice şi Turnare Oţel şi Fontă” (INETOF), fabrica avea scopul de a asigura industriei navale româneşti componente produse în ţară. Asta, din dorinţa puterii comuniste de a se elimina importurile de elice de mari dimensiuni (pe atunci, tehnologia de producţie o deţineau doar statele capitaliste, mai exact SUA, Japonia, Olanda, Norvegia, Suedia şi Germania de care şantierele navale româneşti depindeau).

Iniţial, a funcţionat ca o secţie a fostei IMNG (actuala Menarom), iar ulterior - de sine stătătoare. În 1978 a fost produsă prima elice la INETOF, în urma unor investiţii considerabile (aproape o jumătate de miliard de dolari) în tehnologie japoneză de ultimă oră la acea vreme, inclusiv o maşină cu comandă program pe modele tridimensionale. În paralel, întreprinderea deţinea o oţelărie şi o forjă pentru realizarea altor piese destinate industriei navale, fiind o adevărată emblemă a economiei gălăţene.

În 1990, INETOF avea peste o mie de salariaţi, iar reorganizarea, din martie 1991 - conform HG nr. 520/15.02.1991 - a transformat-o în societate pe acţiuni, sub denumirea Elnav, pachetul majoritar de acţiuni (58%) ajungând SIF Moldova, fond de investiţii controlat de statul român şi de diverşi mici acţionari. Restul acţionarilor Elnav era anagajaţii (APAPS - 40%) şi diverşi aşa-numiţi „cuponari”.

În 2004, pe fondul unui regres important al activităţii, APAPS renunţă la pachetul de acţiuni, acesta ajungând în posesia firmelor Nicorex SRL şi Total Service SRL, controlate în sociere în participaţiune de Gheorghe Mardare şi Ion Panaghia.

Doi ani mai târziu, în 2006, începe un adevărat coşmar pentru societate. Ion Panaghia vinde, fără acordul asociatului lui, acţiunile către Metal Grup Industrie, grup de firme deţinut de Corneliu Mangalea. Apoi Mangalea cumpără şi pachetul SIF, iar societatea începe un picaj accelerat, pentru ca în 2009 să intre în insolvenţă.

Ambele tranzacţii au provocat însă un lung şir de anchete penale şi de procese, de-a lungul cărora dreptatea s-a mutat când de o parte, când de alta, însă nici acum, la 11 ani distanţă, lucrurile nu au fost clarificate pe deplin.

Cum s-a diminuat de 35 de ori valoarea activelor

Potrivit expertizelor întocmite în anul 2005 de către Romcontrol SA Bucureşti (cel mai credibil evaluator din piaţă la acea vreme), activele Elnav valorau 11,4 milioane de dolari, adică 5,28 dolari/pe acţiune. În ciuda acestei expertize, în 28 februarie 2006, la doar câteva luni distanţă, SIF Moldova (condusă la acea vreme de miliardarul gălăţean Cătălin Chelu - între timp decedat) vinde pachetul de acţiuni deţinut la Elnav către Corneliu Mangalea. Preţul este de doar 515.691 lei, deşi valoarea reală era a pachetului de acţiuni era 18,5 milioane de lei, adică de 35 de ori mai mare (socotind la un curs oficial de 2,8 lei pe dolar şi la valoarea de 6,6 milioane de dolari a pachetului de 58%).

Toate instituţiile de stat sesizate în legătură cu frauda de la SIF Moldova au invocat faptul că tranzacţia s-ar fi făcut corect, deşi preţul plătit nu acoperea nici măcar valoarea gardului împrejmuitor al fabricii, fără a mai pune la socoteală clădirile industriale, utilajele existente, sutele de matriţe de elice, o arhivă de desene industriale vastă şi, nu în ultimul rând, un teren de 11,6 hectare în intravilanul oraşului Galaţi, cu deschidere la drum european şi cu legătură cu calea ferată largă, pentru export est.

Ani la rândul, toţi cei care au reclamat abuzul au primit de la DNA şi DIICOT răspunsuri din categoria „faptele sesizate nu se confirmă”, deşi totul semăna cu „Cazul ICA”, în care a fost condamnat Dan Voiculescu.

O înşelăciune trecută cu vederea de procurori

Şi în ceea ce priveşte preluarea de către Corneliu Mangalea a pachetului de acţiuni de 40% deţinut de asocierea dintre Nicorex şi Total Service, lucrurile sunt la fel de tulburi.

Cum spuneam, patronul Nicorex, Ion Panaghia, a vândut acţiunile fără acordul asociatului lui, Gheorghe Mardare. Iată cum au stat lucrurile: în 2003, Total Service SRL, administrată de Mardare şi Nicorex SRL, administrată de Panaghia, s-au asociat, pentru „producţie şi vânzări în domeniul tehnologiei electroradiante, import CSI”.

În martie 2004, Nicorex l-a împuternicit pe Gheorghe Mardare să achiziţioneze 546.899 de acţiuni Elnav. Tranzacţia a fost efectuată. În procesul verbal al CA-ului Nicorex, din 7 iulie 2004, se precizează că „drepturile juridice, economice, financiare dobândite de asociaţi nu pot fi folosite numai de una din părţile contractante, fără acceptul scris al celeilalte părţi”.

În concluzie, Panaghia nu putea vinde lui Mangalea cele 40% din acţiunile Elnav fără acordul lui Mardare. Totuşi, tranzacţia a avut loc pe 20.06.2006, fără ca Mardare să-şi fi dat acordul. Mai mult decât atât, ambele tranzacţii, cea cu pachetul de 58% al SIF, dar şi cea cu pachetul deţinut de Nicorex, erau ilegale, pentru că la acea dată Elnav era în reorganizare judiciară şi tranzacţionarea acţiunilor nu se putea face fără acordul judecătorului sindic, aşa cum prevede Legea Reorganizării şi Falimentului, nr 64/1995 si Legea 297/2004.

Gheorghe Mardare a depus o primă plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. În dosarul 531/II/2007, cererea sa a fost respinsă prin rezoluţia din 16.07.2007, a prim-procurorului Nicolae Chirilă. Mardare a contestat rezoluţia în instanţă, iar prin sentinţa 632/04.12.2007, pronunţată în dosarul 5898/121/2007, instanţa de la Tribunalul Galaţi i-a admis plângerea penală, încadrând faptele la înşelăciune, conform art. 215 CP, redeschizând astfel urmărirea penală împotriva lui Ion Panaghia, Corneliu Mangalea şi Cătălin Chelu.

Dar, împotriva sentinţei Tribunalului a făcut recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. Pe 16.06.2008, la judecarea recursului la Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunal a fost reprezentat de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi instanţa a acceptat recursul Parchetului.

DIICOT şi DNA, amânări peste amânări

Din 2007, cazul este anchetat de DIICOT în dosarul 394/D/P2007, însă totul a mers extrem de lent. Exasperat de faptul că cercetările DIICOT bat pasul pe loc, Gheorghe Mardare s-a adresat în 2011 şi DNA Galaţi.

Potrivit rezoluţiei nr.179/VIII/1/2011, procurorul de caz Diana Alexandru (actuala şefă a DNA Galaţi) a reţinut detaliile asocierii dintre Mardare şi Panaghia, inclusiv înţelegerea convenită de ei, că drepturile financiare „dobândite de asociaţi nu pot fi folosite numai de una din părţi, fără acceptul scris al celeilalte părţi”, dar şi rezoluţia din 2007, respectiv faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Panaghia. Lucruri total contrare.

Ca urmare, a contat mai mult rezoluţia parchetului, aşa că DNA a respins plângerea. Pe 13 mai 2014 Gheorghe Mardare a contestat rezoluţia la DNA Bucureşti, cerând reluarea urmăririi penale. Prin rezoluţia 1.378/II-2/2014, procurorul Claudiu Dumitrescu, de la structura centrală a DNA, a constatat că respingerea plângerii penale de către DNA Galaţi a fost justificată, „neexistând indicii temeinice privind comiterea unor fapte de corupţie de către Mangalea Corneliu”.

În aceeaşi rezoluţie a DNA Bucureşti se mai spune că „starea de fapt sesizată nu pune în evidenţă o posibilă stare infracţională în legătură cu emiterea unor hotărâri judecătoreşti privind litigiul”. Mai pe româneşte, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, Gheorghe Mardare a contestat la Tribunalul Galaţi ambele rezoluţii ale DNA, cerând reluarea cercetărilor. În dosarul 4.418/121/2014, Tribunalul Galaţi s-a pronunţat pe 5 august 2014, respingând contestaţia în baza aceleiaşi rezoluţii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi din dosarul 215/P/2007, prin care se dispunea scoaterea de sub urmărirea penală a lui Panaghia, instanţa apreciind că este „un litigiu de natură civilă”.

În sentinţă se mai spune că nu sunt probe pentru punerea sub acuzare a lui Mangalea. Astfel, acea rezoluţie din dosarul 215/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pare să fi blocat definitiv judecarea cauzei pe fond, deşi, la un moment dat, Tribunalul Galaţi dispusese reluarea cercetărilor, considerându-l un caz de înşelăciune, conform art.215 CP. Iar lui Gheorghe Mardare, victima înşelăciunii de milioane de euro, i se recomandă să îşi recupereze paguba printr-o acţiune pe civil, caz care este în curs.

Faptele penale, constatate după prescriere

Unul dintre cele mai interesante dintre toate documentele din acest hăţiş juridic este, însă, ordonanţa nr. 13 din 22 februarie 2017 emisă de procurorul Gabriela Popescu de la DNA Galaţi. Deşi, în esenţă, este un document de clasare a cauzei, argumentaţia procurorului arată, fără echivoc, că în toată povestea Elnav s-au săvârşit numeroase fapte de natură penală. Cu toate acestea, procurorul nu poate decât să constate prescrierea faptelor.

adevarul.ro

[dcp100168]

11 ani de anchete la fabrica de elice. Infracțiunile au fost săvârșite, dar s-ar fi prescris. Nume grele sunt implicate în caz: fosta procuroare șefă a DIICOT, Alina Bica, politicieni de la PDL și PSD, plus conducerea ASF

În dosarul "Elnav" sunt vehiculate nume grele, precum fostul procuror-șef al DIICOT Alina Bica, fostul om de afaceri Cătălin Chelu, politicieni PSD și PDL care ar fi asigurat protecția, dar și oamenii de la ASF, care au încurcat ițele și în acest caz.

Gheorghe Mardare este unul dintre românii care au fost păgubiți printr-o tranzacționare ilegală cu acțiunile Elnav SA Galați, la fel ca alte câteva mii de mici acționari și foști angajați ai fabricii de elice navale. După ce societatea a fost închisă, Mardare și-a căutat dreptatea în justiție. Dacă în 2011 DNA Galați constata că infracțiunile nu există, în 2017 a dat o rezoluție prin care a constatat că în cauză au existat infracțiuni de corupție, dar dosarul a fost clasat pentru că acele infracțiuni s-ar fi prescris în 2014.

Acum, Gheorghe Mardare adresează ministrului Justiției un memoriu prin care cere ca evaluarea managementului să se facă și la serviciile teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție. „DNA Galați a dat în 2011 o  soluție, că faptele nu există, iar în 2017 tot DNA Galați dă altă rezoluție, că infracțiunile există, dar sunt prescrise. Și faci calculul greșit la prescripție! Nu-i pe vorbe, noi avem acte, sunt documente cu antet“, ne-a declarat Gheorghe Mardare.

Elnav SA Galați era singurul producător de elice navale din Europa de Est și una dintre cele mai moderne fabrici, fiind înființată în 1978 cu utilaje importate din Japonia. Producea anual 20.000 tone de piese turnate și elice pentru nave de diferite tonaje, până la cele pentru petrolierele de 150.000 tone, ca „Indepen­denţa“, propulsat de două elice, de 40 tone, cu diametrul de 10,5 metri.

Cu toate acestea, societatea a ajuns în faliment.

Marele jaf: 98% din acțiuni, vândute ca la tarabă

În februarie 2006, SIF Moldova deţinea 58% din acţiunile Elnav, alte 40% erau deţinute de administratorul SC Nicorex SRL Galaţi, Ion Panaghia, în asociere cu Gheorghe Mardare, administrator al Total Service SRL Galați, restul de 1,9% fiind la „cuponari“. În februarie 2006, SIF Moldova, al cărui preşedinte al Consiliului de Administrație era omul de afaceri Cătălin Chelu (între timp decedat), a vândut pachetul de 58% firmei Metal Grup Industrie SRL Galaţi, care aparţine prietenului lui Chelu, omul de afaceri gălățean Cornel Mangalea. Faptul că tranzacţia s-a făcut prin intermediul Societăţii de Investiţii Financiare a lui Cătălin Chelu, EldaInvest Galaţi, dovedeşte că între cei doi ar fi existat un aranjament.

Preţul negociat a fost de 0,65 lei/acţiune, iar Cornel Mangalea a plătit SIF Moldova peste 515.000 lei, adică 143.000 euro. Preţul acţiunilor fusese mult subevaluat, pentru că în 2005 Elnav fusese apreciată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane euro, iar pachetul de 58% ar fi valorat 6,61 milioane euro.

După câteva luni, Cornel Mangalea a cumpărat de la Ion Panaghia, unul dintre cei doi asociaţi, şi pachetul de 40%. Gheorghe Mardare susține că această tranzacție ar fi avut loc fără știrea sa.

Dosarul „Elnav“, anchetat de Alina Bica

Nici SIF, nici Panaghia nu puteau vinde acţiunile deţinute la Elnav, pentru că la acea dată societatea era în lichidare judiciară, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Galaţi. Potrivit Legii insolvenţei, coroborată cu sentinţa instanţei din 2005 și Decizia Curții Constituționale 182/1999, tranzacţiile efectuate fără acordul judecătorului sindic sunt nule şi cum nu exista un asemenea acord, vânzarea acţiunilor Elnav de SIF Moldova şi Nicorex trebuia considerată nulă.

Gheorghe Mardare a depus plângere penală, însă în dosarul  din 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați i-a respins cererea, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a lui Panaghia, pentru că ar fi „un litigiu de natură civilă“. Ulterior, Tribunalul Galați a dispus reluarea cercetărilor, dar Curtea de Apel a anulat sentința și astfel dosarul a ajuns la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București.

În caz erau anchetate mai multe tunuri date pe piața de capital de Cătălin Chelu. Procuror de caz era Alina Bica, viitoarea șefă a DIICOT. Gheorghe Mardare ne-a declarat că a fost audiat de mai multe ori de Alina Bica în prezența judiciaristului Florin Mihăilescu, dar dosarul ar fi rămas în continuare în sertare.

După ce DNA a început cercetarea Alinei Bica și judiciaristului Mihăilescu pentru luare de mită și favorizarea infractorului în cazul Ovidiu Tender, lui Mardare i s-a părut că descoperă explicația „nelucrării“, pentru că Bica și Mihăilescu se ocupaseră și de dosarul „Elnav“. În 2015, a depus plângere la Direcția Națională Anticorupție, cerând reunirea cauzelor, motivându-și cererea pe faptul că și stagnarea  cercetărilor în dosarul fabricii de elice, de la DIICOT, s-ar datora unor influențe politice.   

Cazul era anchetat de DNA din 2011, dar procurorul constata că nu există fapte de corupție și, în consecință, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pe 26 octombrie 2016, Gheorghe Mardare a revenit și a depus o nouă sesizare la DNA Galați în legătură cu tranzacționarea ilegală a acțiunilor Elnav, acuzând că au fost complicii lui Mangalea, Chelu și Panaghia și reprezentanții Comisiei Naționale a Valorilor Imobiliare (CNVM), care  trebuiau să suspende tranzacțiile.

Pe 16 ianuarie, prim-procurorul DNA Galați, Diana Alexandru, fost procuror de caz în dosarul „Elnav“, a dispus, de data aceasta, începerea urmăririi penale „in rem“ pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Dar, două luni mai târziu, secția teritorială Galați a clasat cauza, deoarece s-a calculat că, din moment ce faptele anchetate sunt pedepsite cu de la 2 ani și 8 luni până la 9 ani și 4 luni de închisoare, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani când pedepsele penale sunt mai mari de 5 ani, dar nu mai mari de 10 ani, prin urmare, concluzia a fost că răspunderea penală pentru tranzacționările ilegale ale acțiunilor Elnav s-au prescris din 2014.

Termenul prescrierii infracțiunilor

Gheorghe Mardare s-a adresat Tribunalului Galați, cu plângere împotriva rezoluției procurorului. Contesta ordonanța DNA Galați pentru calcularea eronată a termenului de prescriere, dar și pentru că nu erau luate în calcul încadrări care duceau termenul de prescriere  la 14 ani.

Prin sentința definitivă pronunțată pe 22 iunie, a fost respinsă plângerea lui Gheorghe Mardare împotriva ordonanței DNA.

Avocații susțin însă că instanța nu a ținut cont de două documente care schimbă în totalitate calcularea termenului de prescriere a răspunderii penale, respectiv că ar fi existat un act de procedură care întrerupea curgerea termenului de prescriere în 2011. La dosarul de la Tribunalul Galați au fost depuse două documente, Ordonanța nr. 178/II/2/06.06.2014  și Rezoluția nr. 179/VIII/I//26.10.2011, prin care era constatată inexistența infracțiunilor de corupție de către procurorul de caz, care era Diana Alexandru, actualmente șefa DNA Galați, care după 6 ani dispunea începerea cercetărilor „in rem“ pentru infracțiuni de corupție.

Rezoluția din octombrie 2011 a întrerupt prescrierea și de la acel moment a început un nou termen de pre­scriere a răspunderii penale. Potrivit avocaților, prescrierea infracțiunilor s-ar fi produs la 10 ani după emiterea de către DNA Galați a Rezoluției din 2011, adică pe 26 octombrie 2021.

Cornel Mangalea nu a putut fi contactat pentru a-și expune poziția legată de aceste acuzații.     

Mangalea și Dan Voiculescu au vrut să cumpere Sidex

Principalul protagonist al Afacerii „Elnav“, Cornel Mangalea, a intenționat să devină și co-proprietar al Sidex. În 2001, depuseseră scrisori de intenţie pentru preluarea Sidex trusturile Marcegaglia SPA (Italia), Erergli Demir Celik Fabrikalari Tas (Turcia), Tata International Ltd. (India) şi ISPAT, al lui Lakshmi Mittal. Pe ultima sută de metri şi-a anunţat intenţia de a participa în cursa pentru acţiunile Sidex şi un consorţiu format din Metanef SA Focşani, una din casele de comerţ care lucra cu Sidex, patronată de Ştefan Mărgineanu, care a lucrat în comerțul exterior și înainte de 1990, Grivco a binecunoscutului Dan Voiculescu şi Metalexportimport Galaţi, a lui Corneliu Mangalea. Dar la Sidex a fost mai complicat decât la Elnav.

De la Afacerea „Elnav“ s-a ajuns la „Mită la MAI“

Cazul „Elnav“ a fost anchetat de DIICOT într-un dosar din 2007. Pe 19 noiembrie 2010, avea loc în parcarea MAI flagrantul mituirii chestorului Dan Fătuloiu de către Cătălin Chelu. Într-o discuţie pe care cei doi o avuseseră pe 12 noiembrie, afaceristul se arăta deranjat de măsurile dispuse de Fătuloiu pentru impulsionarea anchetei în dosarele sale şi conexarea unora dintre cauze, printre care și dosarul Elnav. Dar la DIICOT cercetările stagnau. Şeful de atunci al DIICOT, Codruţ Olaru, afirma că „nu sunt aspecte penale“. Ulterior, Cătălin Chelu, condamnat la 6 ani în dosarul „Mită la MAI“, s-a refugiat în Iordania, unde a și decedat în 2014.

Conexiuni politice?

În dosarul din 2015 în care cercetările erau efectuate de DNA București, Gheorghe Mardare a acuzat faptul că cel care obținuse fraudulos acțiunile Elnav, Cornel Mangalea, avea multe conexiuni în PSD și PDL. Acesta din urmă nu s-a înscris în vreun partid, a candidat independent la primărie, dar presa din Galați a relatat despre afinitățile sale discrete cu cei ce conduc Galațiul. Fostul primar Dumitru Nicolae (PSD) ar fi cumpărat o conductă care trecea prin curtea Elnav aproape la prețul dat de Mangalea pe cele 58% din acțiuni cumpărate de la SIF, dar ar mai fi cumpărat și câteva cămine de familiști la prețuri mai mari decât pe piața imobiliară.

Alt politician vizat de acuzații era fostul prefect PSD Marius Necula, devenit în 2008 senator PDL. Pe vremea când era prefect, acesta i-ar fi semnat lui Mangalea obținerea terenurilor unor societăți comerciale. Mardare acuză că senatorul Necula l-ar fi putut ajuta pe Mangalea să obțină protecția șefei DIICOT pe filiera Necula-Videanu-Udrea-Bica. În lipsa unor probe sunt greu de demonstrat aceste conexiuni. La dosar este o înregistrare în care Mangalea se laudă că are justiția gălățeană la degetul mic, dar e prea puțin.    

Și ASF a încercat să blocheze dosarul „Elnav“

La un moment dat, ar fi intervenit în blocarea cercetărilor în dosarul „Elnav“ chiar Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), condusă de Dan Radu Ruşanu, care a transmis DIICOT o adresă conform căreia la data tranzacţiei Elnav nu era în reorganizare judiciară, deci tranzacțiile erau legale.

„În perioada 12.12.2005-06.02.2007 debitoarea SC Elnav SA Galaţi nu s-a aflat în insolvenţă, neputându-se considera că era deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului“, susținea ASF. Este o eroare, pentru că deschiderea procedurii de insolvenţă a avut loc pe data de 22.09.2005 şi a şi fost înregistrată la Registrul Co­merţului (ORC) pe data de 07.10.2005. Dovezile sunt Certificatul de grefă nr. 124/121/2005, eliberat de Tribunalul Galaţi, dar și evidențele Registrului Comerțului.

Elnav nu mai face elice de vapor, ci TVA

Cornel Mangalea a adus Elnav la dezastru, printr-o şi mai proastă administrare decât directorii puşi de FPS după 1990. După „privatizarea“ penală din 2006, pentru recuperarea debitelor, Fiscul a pus sechestru pe mai multe bunuri ale societăţii, pe atelierul „Forja“ de 3.313 mp şi un teren de 12.317 mp, în valoare totală de 3.197.319 lei, plus un imobil şi un teren de 1.347 mp, în valoare de 311.700 lei.

Au mai fost scoase la licitaţie, pentru suma de 659.293 lei, două echipamente de foarte mare valoare, „made in Japan“, o maşină de frezat palele de elice navale şi un strung carusel pentru prelucrarea elicilor navale de mari dimensiuni. Maşina de frezat pale de elice a fost cumpărată de un SRL din Roman cu suma de 170.000 lei. Apoi, Elnav a început să producă TVA. În 2007, Metal Grup Industrie SRL Galaţi, care deţine 98,53% din acţiunile Elnav, a „împins“ la Elnav SA o factură de 2,8 milioane de lei, cu 449.213 lei TVA, pentru modernizări de hale, poduri rulante şi reţele electrice.

În 2008, Metal Grup a mai emis către Elnav o factură pentru reparaţii, în valoare de 1,7 milioane, dar cu taxare inversă, pentru a şterge TVA de 326.915 lei. În 2006 şi 2007, Elnav a produs TVA de 3,2 milioane de lei noi, iar în două luni din 2008 a mai produs TVA de 499.288 lei. În februarie 2008 avea de recuperat TVA în valoare de 4.513.099 lei. Inspectorii au constatat mai multe nereguli financiare. Constatările inspectorilor de la Fisc au ajuns de mult la Poliţie şi Parchet, dar nu s-a întâmplat nimic.    

Mangalea: „Am plătit acțiunile și la revedere!“

Principalul acuzat, Corneliu Mangalea, nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunilor de care îl acuză Gheorghe Mardare. Spune că a făcut o ofertă pe piața de capital, a primit răspuns favorabil și a încheiat tranzacția. „Eu ce să vă mai comentez dacă el a făcut plângere la vreo 6-7 parchete și toate parchetele respective au spus că eu am fost cetățean onorabil. Mai mult, la toate rezoluțiile date de parchete, el a contestat la curtea competentă să judece contestația și i-au respins contestația. Dumneavoastră, ca ziarist, de câte informații aveți nevoie ca să vedeți cu ce om aveți de a face. În tranzacția respectivă, cumătru său, Panaghia, l-a înșelat, nu i-a dat banii, bucata lui de bani. Eu, ca cetățean de bună credință, am făcut o ofertă pe piața secundară, mi s-a răspuns, am plătit acțiunile și la revedere!“, ne-a declarat Mangalea, care respinge și acuzația că există o înregistrare în care afirma că ar avea judecătorii la degetul mic: „Să pună înregistrarea, s-o ducă la DNA“.

La rândul său, Corneliu Mangalea acuză că Ion Panaghia și Gheorghe Mardare ar fi adus Elnav SA într-o situație falimentară: „De ce au vândut acțiunile? Când eu am cumpărat 58%, ei erau amândoi în consiliul de administrație și fabrica avea 150 de miliarde datorii la stat. În 3 ani au făcut 80-90 de miliarde datorii. Și le-am spus eu, acționar majoritar, acționarii să aducă bani să-și plătească datoriile la stat, că, dacă nu, ne închide fabrica. Păi n-avem! Mi-au spus că să reevalăm activele. Și cum faci să plătești la stat? Nu știm. Asta nu v-a spus?“.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Salarii restante de zece ani, la fosta întreprindere Elnav. Peste 100 de foști angajați au încă de așteptat

La zece ani de la închiderea Elnav, fosta companie gălățeană producătoare de elice turnate din fontă, peste 100 de foști salariați au încă de așteptat pentru recuperarea unor sume consistente, reprezentând restanțe salariale. Suma totală care ar trebui să le revină depășește 1,2 milioane de lei.

Informația pe care "Viața liberă" a publicat-o în exclusivitate, conform căreia o parte din activele întreprinderii gălățene Elnav, aflată în faliment, au fost cumpărate de producătorul local de containere Palmex, a adus în atenție și situația foștilor salariați de la Elnav. Aceștia continuă să spere că, prin vânzarea activelor Elnav, vor reuși și ei să-şi recupereze salariile restante din ultimele luni de "viață" ale societății la care au lucrat. Astfel, 119 foști angajați ar trebui să primească o sumă totală de 1,245 milioane de lei.

"În 2011 s-a închis fabrica, prin 2012 l-am dat în judecată pe Corneliu Mangalea, patronul Elnav. A fost dată o hotărâre judecătorească în favoarea noastră, dar a zis că nu are bani să plătească. Executorul judecătoresc nu a putut să facă foarte mult, pentru că foarte multe active erau gajate. Am făcut apoi, de comun acord cu patronul, un plan de reorganizare, ne-a promis că o să plătească, dar scadențele nu au fost respectate. Așa că am cerut și s-a deschis falimentul", ne-a spus un reprezentant al foștilor salariați.
Conform acestuia, la Elnav s-au succedat doi lichidatori. Cel de-al doilea, Sierra Quadrant (care este lichidator și la fosta proprietate Mehid din bd. Coșbuc, deținută tot de Corneliu Mangalea - n.r.), a făcut o reevaluare a activelor, rezultând o sumă de aproximativ 10,5 milioane de euro, împărțită în șase loturi. Între timp, s-a mai primit și o amendă de 150.000 de lei pentru neregulile descoperite la conservarea haldei de zgură.

Prețul tranzacției prin care Palmex a preluat o parte din activele fostei Elnav a fost de aproximativ două milioane de euro, fără TVA. "După ce s-au vândut din active, lichidatorul și-a luat partea, în mod legal, apoi Credit Europe Bank, care era ipotecarul principal, plus primul lichidator (o firmă din Iași) și un cabinet de avocatură. Din câte știu, mai există încă două ipoteci, din care una e pusă de Finanțe. Conform Legii 85, toți salariații trebuie să primească bani, dar abia ce rămâne după ridicarea ipotecilor va ajunge și la salariați, deși noi, salariații, am dus tot greul procesului. Ceilalți nu au făcut nimic", a continuat reprezentantul salariaților.

Conform acestuia, din cei 119 foști salariați, "vreo 80 au mers la proces. Vreo 30 au mai primit câte ceva prin fondul de garantare, așa că am rămas 47. Trei au murit, așa că am mai rămas 44, care avem de primit în total 57.720 de lei. Sincer, nu cred că vom primi prea curând acești bani. Poate doar dacă se vând și celelalte active, ultimele două loturi, halda de zgură și gospodărirea de gaze, am putea să primim și noi banii", a încheiat reprezentantul foștilor salariați Elnav.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Halda de zgură a Elnav, unul dintre motivele amenzilor de la Uniunea Europeană

Fosta haldă de zgură a fostei întreprinderi gălățene de elice turnate Elnav este unul dintre cele peste 40 de depozite de deșeuri neconforme pentru care România ar putea fi obligată, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, să plătească a menzi de mii de euro zilnic, până la închiderea lor. Falimentară, Elnav a fost vândută pe bucăți de către administratorul judiciar Sierra Quadrant, cel care "administrează" și ruinele Mehid de pe bulevardul Coșbuc, fără să fie îndeplinite obligațiile legale de mediu.

Fosta întreprindere de elice turnate Elnav, deținută de Corneliu Mangalea (la fel ca fostul Mehid, de pe Coșbuc), a fost vândută, în șase loturi, de către administratorul judiciar Sierra Quadrant. Halda de zgură a fost cumpărată de firma gălățeană Gendav, care trebuie să facă acum ceea ce nu a făcut lichidatorul, adică să închidă dosarul obligațiilor mediu.

Patru ani de corespondență degeaba

Conform documentelor furnizate "Vieții libere" de Agenția pentru Protecția Mediului Galați, situația de la Elnav seamănă izbitor cu cea a fostei întreprinderi de echipamente hidraulice: același (fost) patron, același lichidator, aceleași probleme cu Mediul, același stil de a nu plăti amenzile primite.
Pe 18 septembrie 2017, APM Galați a informat lichidatorul judiciar cu privire la obligația solicitării și obținerii acordului de mediu pentru închiderea depozitului de deșeuri nepericuloase (Halda de zgură), de la punctul de lucru din municipiul Galați, Calea Prutului nr. 11. Pe 7 noiembrie 2017, Elnav SA, prin lichidatorul Sierra Quadrant SPRL București, a solicitat acordul de mediu. În martie 2018, APM a cerut completarea memoriului, cu avizul de gospodărire a apelor și rapoartele de analiză pentru probele de sol prelevate din zona limitrofă depozitului. Memoriul refăcut a fost prezentat către APM abia doi ani mai târziu (!), dar el nu conținea cerințele stabilite de APM. După care s-a... rupt filmul!
"Având în vedere că depozitul industrial de deșeuri aparținând S.C. Elnav SA se află în lista depozitelor care fac obiectul Cauzei C-301/17 pentru care România a fost condamnată la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea nr. 1094266 din 18.10.2018) pentru nerespectarea angajamentelor privind închiderea depozitelor de deșeuri neconforme și că lichidatorul nu a transmis completările cerute în cadrul procedurii de reglementare prin adresa APM Galați din 12.03.2020, instituția noastră a revenit cu solicitări în datele de 09.06.2020, 18.12.2020, 25.02.2021 și 13.05.2021, în vederea finalizării acestei proceduri.
În data de 25.11.2021, Sierra Quadrant București Filiala SPRL ne-a notificat că: a vândut terenul aferent haldei de zgură către SC Gendav SRL (a fost vândută o suprafață de 13.853 mp, din totalul de 95.825,85 mp); a înaintat contractul de vânzare-cumpărare pentru acest teren care include și depozitul de deșeuri industriale nepericuloase; a comunicat APM Galați că s-au transferat toate obligațiile de mediu pentru halda de zgură către SC Gendav SRL.
În data de 06.12.2021, APM Galați a comunicat Sierra Quadrant București Filiala SPRL că vânzarea unor imobile s-a făcut fără a avea acceptul APM Galați și că acesta nu avea calitatea și dreptul legal să facă transferul obligațiilor de mediu care au fost stabilite de către instituția noastră pentru SC Elnav SA. Mai mult decât atât, s-a comunicat lichidatorului judiciar că transferul obligațiilor de mediu se face doar de către A.P.M. Galați, autoritatea emitentă a acestor obligații, și că întreaga responsabilitate a îndeplinirii tuturor obligațiilor de mediu stabilite pentru SC Elnav SA îi revine Sierra Quadrant București Filiala SPRL", conform documentului remis "Vieții libere" de APM Galați.
Așadar, după patru ani de... corespondență cu Agenția pentru Protecția Mediului, halda de zgură a fost vândută de către lichidatorul judiciar, care a "pasat" cumpărătorului (Gendav SRL) și îndeplinirea obligațiilor de mediu.
"Practic, obligațiile de mediu pot fi stinse din hârtii. Dar, dacă ele nu se îndeplinesc, se poate ajunge până la expropriere", ne-a declarat Robert Mihai Rusu, director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Galați.

Două amenzi de câte 50.000 de lei, neplătite

"Am dat două amenzi de câte 50.000 de lei pentru Sierra Quadrant, una anul acesta și alta anul trecut, pentru că au vândut fără să notifice Agenția pentru Protecția Mediului și pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu. Nu s-a plătit nimic, probabil că ei consideră că s-a făcut ce trebuia", ne-a spus Liliana Cornea, comisarul-șef al Gărzii de Mediu Galați.
Pe 23 februarie 2022, Comisia Europeană a introdus la Curtea Europeană de Justiție o cerere pentru declanșarea procedurii de infringement împotriva României, pentru neînchiderea depozitelor industriale neconforme, și s-a propus plata unei sume de 3.311,5 euro pe zi, pentru fiecare zi scursă până la închiderea acestor depozite. Cauza C-109/22 se judecă, în momentul de față.
Sunt peste 40 de depozite de deșeuri pe această listă, din toată țara, unele de deșeuri industriale, altele de deșeuri menajere. Printre ele se află și halda de la Elnav, depozitul de la Rateș (Tecuci), care urmează să se închidă anul acesta, și halda Combinatului Liberty, pentru care însă toate procedurile de închidere sunt în desfășurare. "Se plătesc bani aiurea", a concluzionat șefa Gărzii de Mediu Galați.

Gendav SRL spune că va închide halda

David Neagu, administratorul Gendav - firma care a cumpărat halda de zgură "la pachet" cu obligațiile de mediu, spune că firma se va ocupa de stingerea tuturor obligațiilor. "Abia am preluat terenul de la lichidator, sunt numai 4.000 de metri pătrați. Trebuie făcute niște hârtii pe care alții trebuiau să le facă. Pregătim noi hârtiile, suntem în curs de închidere. Acum vreo șapte ani, cei de la Elnav au luat tot de acolo, acum nu mai sunt nici deșeuri periculoase, nici nepericuloase", a spus David Neagu.
Rămâne să vedem ce se va întâmpla în continuare. Deocamdată, halda de zgură de la Elnav este unul dintre motivele pentru care România este bună de plată în fața Comisiei Europene.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Fosta fabrică gălățeană de elice navale Elnav a fost radiată din Registrul Comerțului

Punct final în istoria postdecembristă a uneia dintre cele mai performante foste fabrici ale Galațiului.

Elnav, întreprinderea gălățeană care producea cândva elice de zeci de tone pentru industria navală (cu numele de INETOF, înainte de 1989), cu tehnologie japoneză de ultimă oră pentru acele vremuri și inspirând inclusiv filmul „Zile fierbinți”, realizat de Sergiu Nicolaescu în 1975, și-a început declinul după 1989, odată cu dispariția flotei și cu reculul industriei navale românești. Au apărut greutățile de piață, apoi privatizarea și trecerea întreprinderii dintr-o mână în alta, în condiții de multe ori dubioase.

Ultimul său patron a contractat credite, iar Elnav nu a mai făcut față datoriilor și dobânzilor. Utilajele au fost tăiate la fier vechi, distruse sau furate. A urmat insolvența, apoi falimentul și vânzarea pe bucăți a ceea ce a mai rămas, după care au venit procesele cu creditorii, care a vrut fiecare câte o „bucățică”, până n-a mai rămas nimic de luat. Bomboana pe colivă a fost pusă anul trecut, după ce Curtea de Apel Galați a decis radierea Elnav din Registrul Comerțului.

Spuneam într-un text publicat acum aproape doi ani că Elnav devine încet-încet istorie. Ei bine, acum a intrat de-a binelea în istorie.

Mi-aduc aminte că, student la Nave fiind, am făcut într-un an practică la Elnav. Era înainte de 1989, iar fabrica încă se numea INETOF. La un moment dat, s-a stârnit un scandal monstru, după ce s-a constatat dispariția unui model de elice dintr-unul din birouri. A apărut și Securitatea, am fost luați la întrebări cu toții - studenți, profesori, angajați, se punea problema de spionaj și de pușcărie. Se zicea că elicea dispărută, fiind un prototip, costa vreun milion de lei, în banii de atunci. O sumă imensă! Până la urmă, lucrurile s-au liniștit, și în urma unor intervenții „de sus”. Prototipul a fost găsit repede, o colegă mărturisind că luase elicea în camera de la cămin, pentru a o folosi ca... scrumieră. Îi plăcuse modelul și s-a gândit că nu se face gaură-n cer dacă o ia în cameră, mai ales că zăcea undeva pe un birou și părea nefolosită. Din fericire, totul s-a rezolvat... amiabil.

Insolvență - faliment - lichidare - radiere. Se pare că de la Elnav mulți au luat „scrumiere” pe care au „uitat” să le mai aducă înapoi.

viata-libera.ro