Jump to content

Cantalupul de Umbrăreşti


dcp100168

Recommended Posts

Cantalupul de Umbrăreşti

* Cantalupul, soiul de pepene galben cerut la marile mese din Europa, se cultivă şi la Umbrăreşti * Un singur producător gălăţean a învăţat toate cele 27 de secrete ale cultivării fructului, după mulţi ani în care a lucrat în Spania * Preţul la producător este de aproape trei ori mai mic decât cel practicat în supermarketuri

Pepenii din soiul cantalup care cresc pe un hectar de pământ uscat din Umbrăreşti au, la maturitate, aceleaşi gust cu cei pe care papii de la Roma îi apreciau încă din cele mai vechi timpuri, pe durata şederii în reşedinţele lor de vară. Sunt aceleaşi fructe de care amintea cu plăcere Ionel Teodoreanu în “Hotarul Nestatornic” - primul volum din romanul “La Medeleni”. Cantalupul se găseşte rar pe piaţă gălăţeană şi la preţuri prohibitive, din cauză că, de obicei, este importat din ţări îndepărtate, cum ar fi Brazilia. În întreg judeţul avem un singur producător care s-a încumetat să cultive acest soi de pepene. Revenit în ţară după 17 ani de horticultură în Spania, inginerul Mircea Hamza şi-a creat o fermă proprie, unde produce nu doar struguri de masă şi legume, ci şi cantalup. Pasiunea sa pentru cultivarea fructului exotic nu i-a adus încă prea mulţi bani, dar, în timp, sunt şanse bune ca românii să procedeze la fel ca italienii şi spaniolii şi să renunţe aproape de tot la celelalte soiuri de pepene, în favoarea parfumatului cantalup.

Un deliciu în lumea bună

«Numele fructului provine de la «cantalupo» - denumirea reşedinţelor de vară ale papilor din apropierea Romei. Acolo se consuma din belşug acest soi de pepene. Iniţial a fost cultivat de italieni, apoi l-au preluat maurii şi l-au dus şi în Spania, unde l-au crescut pe pat de gunoi», spune inginerul Mircea Hamza.

Cultivatorul ne spune că acest soi de pepene are 27 de secrete! El le cunoaşte pe toate şi chiar e dispus să le împărtăşească gălăţenilor care ar vrea să devină producători serioşi de cantalup.

"Acest pepene trebuie cules la maturitatea tehnologică, nu la cea fiziologică. Nu trebuie lăsat pe câmp prea mult, din cauză că planta acumulează toxine, pe care le depune apoi şi în fruct", ni se spune care este unul dintre secrete.

Mici secrete de producţie

"După ce a fost cules, fructul rămâne o lună sau chiar mai mult în depozit sau într-un loc amenajat special pentru stocare, pe câmp, pentru a se finaliza procesul de coacere. La maturitatea deplină, cantalupul are deja alt gust şi un parfum de pepene galben combinat cu strugure", ne-a mai explicat inginerul horticol. Pepenele rezistă la secetă, la transport şi poate rămâne pe tarabă şi o lună întreagă, fără să se strice. Are puţine boli şi creşte armonios cu doar două tratamente uşoare.

Până în acest moment, gălăţenii n-au prea dat de gustul cantalupului. În supermarketuri e prea scump, sortimentul cultivat în Brazilia ajungând la aproape 10 lei kilogramul.

Pe piaţă apare doar la Ziua Recoltei

Cantalupul produs la Umbăreşti e mai scump decât un pepene galben autohton, dar gustul este al unei salate de fructe cu miez de pepene şi strugure. "Nu îl pot vinde chiar la preţul unui pepene care se cultivă, de regulă, la noi. Momentan producem prea puţin ca să intrăm în supermarketuri, iar în pieţe vin mai mult pensionarii, care nu au bani să cumpere kilogramul de pepene cu 3,5 lei. Eu aş fi dispus să vând pepenii şi unui intermediar cu 2 lei kilogramul, iar el ar putea să câştige 1,5 lei, fără să mai mucească la câmp. Dar momentan nu a venit nimeni să îmi ceară cantalup", a conchis inginerul Mircea Hamza. Cine va dori să guste din deliciosul cantalup va avea, totuşi, ocazia să o facă la finele lui septembrie. Ca în fiecare an, producătorul de la Umbrăreşti vor aduce pepenii exotici în Piaţa Centrală, la Ziua Recoltei.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Inginerul horticol Mircea Hamza: "Visul american nu există în România"

Din cei 61 de ani ai săi, inginerul Mircea Hamza şi-a dedicat patru decenii horticulturii. A lucrat 15 ani în Spania şi a plantat, acolo, circa 4.000 de hectare de vie nobilă. Alte 3.000 de hectare le-a ridicat în ţară, începând de la Buziaş şi până la Adamclisi. Mai mult de jumătate dintre cele 918 hectare de vie tânără plantată, în Galaţi, în cadrul programului de reconversie - suprafaţă care ne situează pe locul 3 în ţară - au ieşit de pe mâna sa. În cele din urmă, Mircea Hamza şi-a fondat propria fermă, la Umbrăreşti. Aici, cultivă vie care rodeşte struguri de masă din soiuri precum Black Magic, Victoria şi Italia, legume, pepeni cantalup şi, mai nou, arbori de goji, care la anul vor intra pe rod. Şi să nu uităm trandafirii, florile care i-au trezit pasiunea pentru horticultură încă din liceu.

- De ce aţi ales horticultura?
- Am făcut Liceul "Vasile Alecsandri" din Galaţi. Toţi colegii mei voiau, la finele liceului, să devină măcar medici. Eu am vrut să mă fac horticultor, pentru că am ţinut cu tot dinadinsul să cresc trandafiri. M-a fascinat un soi care se numeşte Blue Moon, un trandafir albastru, foarte frumos. Cultiv acum trandafirii pe care i-am putut pune aici.

- Ce-i trebuie unui agricultor ca să fie bun?
- Îi trebuie dragoste, mai mult decât orice, pentru meseria lui. Agricultura nu este, în primul rând, o afacere, deşi mulţi tineri o privesc aşa. Noi, agricultorii, suntem un fel de pictori, dacă vreţi. Uitaţi-vă cum arată un rând de legume. Ca un fermoar. Pictezi aceste fermoare în burta pământului. Plantele, toate, sunt zimţii fermoarului. Lucrând cultura, deschizi fermoarul ăsta şi încerci să scoţi de acolo ce-ţi oferă pământul. Nu scoţi, însă, niciodată, aur masiv, cu care să dai fuga la bancă şi să-l prefaci în bani. Scoţi fire de aur subţiri, dacă ai ştiut să faci cultură şi natura a ţinut cu tine.

- Aţi găsit aici cel mai potrivit loc pentru soiurile cultivate?
- Nu, nu e chiar cel mai potrivit loc pentru strugurii de masă. E frig şi iarna trebuie să îngrop o parte din coarde. E o complicaţie pentru horticultor, o muncă în plus, dar fără asta îngheţul ar face ravagii. Inginerul horticol nu poate face chiar orice. Sunt factori de care depinzi. Oricât ai munci, ai şti şi ai vrea, natura îţi impune limite. Asta e a treia fermă de felul ăsta pe care am înfiinţat-o. Pe celelalte două, viaţa m-a obligat să le las şi să plec. N-o să mai fac asta încă o dată, deşi uneori îţi vine să o iei din loc, la câte obstacole trebuie să depăşeşti astăzi în agricultură. Am rămas aici pentru că de aici sunt originar. Mama mea s-a născut la Buceşti, tatăl meu la Umbrăreşti, iar ferma asta e undeva la mijloc, ca poziţionare.

- Ce merge prost, de fapt, în agricultură noastră? Care sunt obstacolele?
- Anul acesta a fost prost din mai toate punctele de vedere, din păcate. A plouat mult, când nu trebuia şi, apoi a început, brusc, seceta. Aceste schimbări au afectat cultura de cantalup. Via, pe de altă parte, a fost încercată de toate bolile posibile din cărţi. Chiar şi de cele foarte rare.
La nivel global, toată strategia naţională de dezvoltare pentru agricultură a fost gândită pentru a sprijini fermele mari. Or, tinerii ar putea trăi din agricultură, din ferme mici, cel puţin la început, dacă statul i-ar sprijini. Fără acest sprijin, nu se poate. De unde să vii cu bani, când abia acum te apuci de treabă, iar în agricultură rodul se culege la final? Ţăranul gălăţean nici până astăzi n-a apucat să-şi facă o vie bună, de două hectare, pe care să o iubească, să o crească şi să o dezvolte. Statul ia deja un sfert din valoarea fiecărui aliment pe care-l mâncăm… N-o fi de ajuns această formă cruntă de înrobire? Nu plătind tot mai multe taxe te dezvolţi. Şi nici muncind şi vânzand la negru, ca să scapi de biruri. Progresezi când faci agricultură la lumină, cu profit.

- Ce ne-ar trebui ca să progresăm?
- Vom merge înainte când cele şapte milioane de români care sunt încă în străinătate vor veni acasă şi se vor restabili în ţara lor. Se va întâmpla peste relativ puţin timp, cred. Când am ajuns eu în Spania, era invazie de polonezi. Opt ani mai târziu, nu mai găseai aproape niciunul. S-au întors în ţara lor şi, iată, acum Polonia este înaintea noastră, ca dezvoltare… Când se va întâmpla asta cu românii, se vor cumpăra şapte milioane de pâini în plus, zilnic. Vom avea măcar şapte milioane de kilograme de carne în plus vândute lunar. Vom avea piaţă de desfacere pentru ce producem. Momentan, în România, faptul că eşti cinstit, tenace şi muncitor nu-ţi asigură succesul. Visul american nu există în ţara noastră.

- Vor veni pregătiţi românii de peste graniţe să ridice economia?
- Să sperăm că da. Din păcate, inclusiv mentalitatea unora dintre oamenii care munceasc acum peste graniţe e greşită. Cei care revin şi îşi bagă toţi banii ăia munciţi cu greu în vile şi maşini greşesc. Dacă aş avea prilejul, i-aş sfătui să-şi construiască fiecare, din banii câştigaţi, câte o hală. Iar când se vor întoarce în ţară, în parte din hală îşi vor amenaja o locuinţă, iar în restul vor face ceea ce au învăţat şi lucrat în străinătate. Pâine, piese de maşini… orice. Doar aşa vom progresa.

Cine este Mircea Hamza
Inginerul horticol Mircea Hamza are 61 de ani. Este absolvent al Colegiului Naţional "Vasile Alecsandri" din Galaţi şi al Facultăţii de Horticultură din Iaşi, pe care a terminat-o în 1977. A fost şef de fermă, în satul Costi, vreme de 11 ani şi, înainte de Revoluţie, a fugit din ţară, în Spania. A ajuns în Las Palmas şi a început să lucreze în agricultură. Şi-a dorit însă dintotdeauna să revină şi să lucreze acasă.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.