Familia Chrissoveloni - istoria unei dinastii de bancheri

[dcp100168]

Familia Chrissoveloni - istoria unei dinastii de bancheri

O expoziţie foto-documentară de excepţie s-a deschis, ieri, la sediul Muzeului de Istorie: „Familia Chrissoveloni - un destin european”, ce va putea fi vizitată timp de o săptămână la sediul din strada Domnească nr.25. Realizată de instituţia gazdă în colaborare cu Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu, Biblioteca şi Primăria Ghidigeni, Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale şi Comunitatea Elenă, expoziţia prezintă repere semnificative din viaţa şi activitatea unei “dinastii” de bancheri-aristocraţi de origine greacă, ce a dat României trei bancheri: Nicolas Z. Chrissoveloni (1838-1913), Jean N. Chrissoveloni (1880-1926) şi Dumitru N. Chrissoveloni (1883-1957). La vernisajul de ieri au fost prezenţi trei reprezentanţi ai familiei: Sybille (măritată Manu), Ion Nicolae şi Elena Verov Chrissoveloni.

Întrebat despre palatul familiei din comuna Ghidigeni, Ion Nicolae a declarat: “Fiind devastat după 1990, acolo nu mai e astăzi decât un schelet. Planul nostru este să-l refacem şi să-i dăm o menire comercială, să-l transformăm într-un han pentru turism silvic. Având şi 400 de hectare de pădure, în ţară, cu faună deosebită, intenţionăm să facem nişte turnuri de observaţie unde să vină oameni interesaţi să vadă animalele şi păsările - nu să le împuşte, aşa cum se întâmplă, din păcate, la noi. Încercăm, atât cât putem, să reconstruim, ca să putem da ceva înapoi comunităţii. Aceasta e ţinta noastră. Vrem să luăm finanţare pentru acest proiect, aşa că prevăd ca într-un an, un an şi jumătate, să se întâmple ceea ce ne-am propus”.

Pare paradoxal ca o familie de bancheri să aibă nevoie de finanţare: “În 1932, tatăl meu a fost nevoit să semneze falimentul băncii, însă a vrut să restituie tuturor banii, astfel încât a plătit mai mult de 3 miliarde de lei, în cocoşei de aur: cred că suntem singura bancă de atunci care a plătit, când toţi ceilalţi şi-au închis uşile”, declară Ion Chrissoveloni. Familia Chrissoveloni a avut, la Ghidigeni, o fabrică de spirt, una de oţet şi una de cărămidă. Industria locului s-a dezvoltat datorită acestei familii. “Şoseaua ce străbate comuna de la un capăt la altul poartă numele Chrissoveloni, ceea ce dovedeşte că locuitorii de astăzi îi poartă acelaşi respect acestei familii”, a declarat la vernisaj Marius Mitrof, iniţiatorul expoziţiei, adăugând: “Prin acest demers ne-am propus să oferim comunităţii locale informaţii cu valoare istorică şi, pe de altă parte, să-i aducem la Galaţi pe urmaşii acestei familii care, în urmă cu cinci generaţii, au pornit aici marile afaceri, în special cele bancare".

viata-libera.ro

[dcp100168]

Frumoasa Sybille Chrissoveloni, prietena Reginei Maria, a salvat vieţile a sute de ostaşi români răniţi pe front
Eglezoaica născută la Galaţi, despre care regina scrie că: „Nimeni nu-şi purta găteala în chip mai desăvârşit decât ea”, a transformat în spital Palatul de la Ghidigeni, în care locuia, şi a îngrijit nenumăraţi răniţi dovedindu-şi dragostea şi ataşamentul pentru România.
Istoria Galaţiului este marcată de câteva femei a căror celebritate s-a datorat, nu numai personalităţii şi faptelor deosebite pentru care merită recunoştinţa posterităţii, ci şi frumuseţii lor consemnate în cronicile vremii. Celebra actriţă Fani Tardini, care a renunţat la tumultul Bucureştiului pentru a-şi urma iubirea pe meleaguri gălăţene, Smaranda Brăescu, prima femeie din lume care a sărit cu paraşuta, poeta Natalia Negru sau scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu, au fost femei remarcabile despre care în hebdomadarele vremii s-a scris foarte mult.
Zâna englezoaică, născută la Galaţi
Totuşi, cea care este considerată drept cea mai frumoasă femeie din istoria Galaţiului, remarcată şi pentru frumuseţea sa sufletească, este Sybille Youell, prietena cea mai bună a M.S.Regina Maria şi soţie a celebrului bancher gălăţean Jean Chrissoveloni. „Sybille Youell s-a născut în anul 1879, la Galaţi, fiind a doua fiică a lui Edward Youell şi a Mariei Watson. Youell era un vestit negustor englez, stabilit pe meleaguri gălăţene, care deţinea în asociere cu socrul său, un mare antrepozit în portul Galaţi. Locuiau pe Calea Bârladului şi, când domnişoara Sybille trecea pe Strada Domnească, aflată în drumul său, trecătorii se opreau pentru a-i admira frumuseaţea fascinantă. Scrierile vremii o descriu ca pe o zână din poveşti, cu chipul luminos şi zâmbitor, cu părul ca razele de soare şi ochii căprui”, spune Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană de Cultură, un mare pasionat de istorie a Galaţiului, care ne-a pus la dispoziţie informaţiile şi ilustraţiile necesare pentru redactarea acestui articol.
Frumuseţea aceasta remarcabilă nu avea cum să nu stârnească pasiuni printre tinerii Galaţiului acelor ani, însă doar unul dintre ei a reuşit s-o cucerească pe Sybille Youell. „La 11 octombrie 1907, ea s-a căsătorit cu Jean Chrissoveloni, gălăţeanul care, în anul 1920, avea să înfiinţeze celebra Bancă Chrissoveloni din Bucureşti, instituţie de notorietate internaţională. După nuntă, Sybille s-a mutat împreună cu soţul ei în monumentalul Palat de la Ghidigeni (pe teritoriul actualei comune Ghidigeni din judeţul Galaţi). La impunătoarea reşedinţă, cei doi soţi erau vizitaţi deseori de către alteţele lor regale, principesa Maria şi principele Ferdinand pentru că Sybille se număra printre cele mai bune prietene ale prinţesei”, explică Marius Mitrof.
„Veselă, cu inima bună, spontană”
Iată cum o descrie pe Sybille, regina Maria în jurnalul ei, „Povestea vieţii mele”: „Sybill Youell, care făcea parte din cercul nostru, cu firea ei adevărată anglo-saxonă, veselă, plină de avânt, fără făţărnicie, făcea un contrast încântător cu al cumnatei sale mai blazată. Sybille, ca şi frumoasa ei soră (…) era o întruchipare strălucită a voiniciei. Înaltă, bălae, neobosită, veselă cu inima bună, spontană, avea o statură minunată şi pieliţa albă ca laptele; mişcările ei păreau pline de o voiciune falnică şi toată fiinţa ei era pătrunsă de sevă şi strălucită vitalitate (…)”.
În societatea de atunci, Sybille dădea tonul modei căci, după cum afirmă Principesa Maria: „Nimeni nu-şi purta găteala în chip mai desăvârşit decât ea; avea o înfăţişare triumfătoare care te înviora(…)”
Prinţesa Maria o vizita des pe Sybille la Ghidigeni. Petrecea multe ceasuri senine lângă această fiinţă aleasă, în castelul ei ca din basme.
Prietenia dintre regină şi Sybille a fost atât de strânsă, încât, regina Maria a devenit naşa de botez a unicului copil al lui Jean şi Sybille Chrissoveloni, Nicolae, născut în iunie 1909.
Dovada iubirii pentru România
„Englezoaica Sybille Chrissoveloni şi-a dovedit şi frumuseţea sufletească prin dragostea şi recunoştinţa pentru ţara sa natală, în timpul primului război mondial, atunci când armata română, înfrântă, a fost nevoită să se retragă spre Moldova. Din iniţiativa ei, pe cheltuiala familiei sale, Palatul de la Ghidigeni a fost transormat în spital pentru răniţii şi bolnavii de pe front. Sybille a îngrijit bolnavii şi răniţii români cu o dăruire de-a dreptul maternă. Regina Maria arătă în cartea sa că acest spital a salvat sute de vieţi ale ostaşilor români răniţi pe front şi a fost o adevărată minune posibilă graţie minunatei Sybille Chrissoveloni”, mai aflăm de la Marius Mitroff.
Sybille Chrissoveloni s-a stins, la Paris, în noiembrie 1931, dispariţia ei îndurerând-o profund pe buna sa prietenă regina Maria. „Sybil era una din fiinţele cele mai curate la gând şi o iubeam din toată inima” mărturisea regina în volumul său autobiografic „Povestea vieţii mele”.

adevarul.ro

[dcp100168]

Hélène Chrissoveloni

2.II.1879 - 25.II.1975, Princesse Dmitrii Soutzo, Madame Paul Morand

Hélène Chrissoveloni, was the eldest daughter of Nicolas Chrissoveleni, a wealthy Greek banker and his wife Callirhoé Economou. She was born February 5, 1879, in Galatz, Moldovia, and eventually married Prince Dimitri Soutzo on June 3, 1903, in Bucarest.

Soutzo, descended from a Greek Phanariote family, was a Romanian military attache in the diplomatic corps, and before too long the marriage quickly became an unhappy one.
Hélène gave birth to a daughter and only child, Princess Marie Georgette Soutzo on February 7, 1904. Tragically, the young princesse died on April 7, 1932 as the wife of Prince Eric de Broglie.

Eventually the princesse was to have an affair of many years duration with Proust confidant and writer Paul Morand, while still married to the prince.

Where Princesse Soutzo, interests us the most is during the time she held a fashionable salon in Paris just prior, during and after WW I. While in Paris, she kept a luxurious apartment at the Ritz Hotel. Described as “small, cute, smart and rich,” the princesse had decided opinions about her rivals in the artistic world of the time and was a critic of both Anna de Noailles and Marthe Bibesco.

It was during the war years that the princesse became a particular patron of Marcel Proust.

Beautiful, and amusing, a combination that Proust found hard to ignore, Hélène Soutzo was introduced to Proust at Larue's by his friend the writer Paul Morand, who would later marry the princesse.

Later in life, Morand recalled that Proust on first meeting the princesse, "studied her black wrap and ermine muff like an entomologist absorbed in the nervurues of a firefly's wing, while the waiters fluttered in circles around him."

As it turned out, Princesse Soutzo was the last young woman in Parisian society to capture the novelist's devotion. ("the only woman who, to my misfortune has succeeded in making me leave my retirement"). At her invitation Proust dined with Soutzo and friends at the Ritz in the spring of 1917, thereupon giving birth to his final image. As "Proust of the Ritz," he dined there several times a week, finding in the great hotel a perfect miniature world of friends and acquaintances, all presided over by the sinister head waiter Olivier Dabescat, who whispered every kind of gossip in the ear of the attentive guest seated at the best table.

After the shelling of Paris on the night of July 27, 1917, all the while that Proust dined with Morand and Princesse Soutzo, the novelist wrote her: "I am not afraid of the cannons and gothas but I am afraid of much less dangerous things, such as mice."

Proust went on to declare his love of the princesse, as a novelist who has to describe women as esthete who loves beauty, as man of the world who loves the charm of intelligence particularly women. "What strikes me most about this woman and her keen sense of politics, this particular force that fascinates me as much as it horrifies me. There's always something magical about her, and especially this iron will!"

After Proust’s death in 1922, the princesse went on to divorce from her husband the prince in 1924 and marry her lover, Paul Morand in 1927.
Rigid of character, and considered not very nice, she was a force to be reckoned with and seems to have been quite controlling of Morand in both his writing career and during the Second World War, when she supposedly pushed him to accept the Vichy embassy in Bucharest.

In spite of her divorce and marriage, Helene remained a princesse to the last and died, February 26, 1975 at the age of ninety-four in Paris.

theesotericcuriosa.blogspot.ro

Cu o traducere aici - eroiiromanieichic.ro

[dcp100168]

Dinastia Chrissoveloni

În anul 1848, în Principatele Române au ajuns Chrissovelonii, o ramură a unei familii vechi din insula Chios. Ei au dezvoltat numeroase afaceri pe teritoriul românesc, devenind recunoscuţi ca o veritabilă dinastie de aristocraţi. Zenni Chrisoveloni se numeşte cel care a venit în Principate şi care a pus bazele unei bănci, dar şi unei companii exportatoare la Galaţi, care s-au extins mai apoi în Brăila şi Bucureşti.

În anul 1879, Nicolas Chrissoveloni a cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat domeniul de la Ghidigeni, pe care a construit o şcoală, funcţională şi la ora actuală, palatul cu anexele sale şi o biserică. Aici a locuit Sybille Jouell, considerată cea mai frumoasă femeie din istoria Galaţiului. În 1907 s-a căsătorit cu Jean Christoveloni. După nuntă, proaspăt căsătoriţii s-au mutat la Ghidigeni. Aici făceau vizite dese alteţele sale regale, principesa Maria şi principele Ferdinand, Sybille fiind una dintre cele mai bune prietene ale principesei.

Război, voluntariat şi afaceri

În timpul Primului Război Mondial, palatul s-a transformat în spital pentru răniţi, unde Sybille şi principesa Maria au lucrat ca voluntare. Acest fapt a devenit realitate datorită iniţiativei lui Sybille, care a adus doctori din Paris pe cheltuială proprie, iar soţul său, Jean, a creat Serviciul de ambulanţă Regina Maria. El a înfiinţat şi a condus regimentul de transporturi militare şi afacerea s-a răspândit în oraşe importante, având birouri în Paris, Londra, Atena sau New York. Bancherii şi-au folosit atuurile pentru a-şi atrage clienţi şi pentru a sprijini ţara în clipe de restrişte.

După Primul Război Mondial, Jean a transformat distilatorul de coniac de la Ghidigeni într-o fabrică modernă de producţie de alcool, iar prieteniile şi relaţiile sale în cercurile ridicate, au ajutat la creşterea cifrei de afaceri. Sybille s-a stins la Paris, în anul 1931, moarte ce a provocat mare durere bunei sale prietene, iar Jean a murit înaintea soţiei sale, în 1926.

Sora lui Jean, Ellen, s-a căsătorit cu principele Dimitrie Şuţu, căsătorie care a demonstrat că o intelectuală precum Ellen şi un bărbat mereu activ, aşa cum era Dimitrie, nu fac casă bună. Aşadar, relaţia s-a soldat cu un divorţ, iar ea s-a recăsătorit cu Paul Maureen, membru al Academiei Franceze. Amândoi au venit la Bucureşti în 1942 şi au fost acuzaţi că sunt pro-nazişti. Au fost exilaţi în Elveţia, unde şi-au făcut ca prieteni pe Charlie Chaplin, exilat şi el, şi Marcel Proust.

După moartea lui Jean, afacerile au fost preluate de fiul său Nicky, venit de la studii din Oxford în anul 1931. În momentul crahului financiar din 1933, Banca Chrissoveloni era cea mai puternică instituţie bancară la acea oră. Pentru a evita falimentul în acele timpuri delicate, Nicky şi-a riscat întreaga avere, plătind cererile de retragere ale clienţilor din bani personali, reuşind să acopere 95% din plângerile clienţilor. A reuşit, în 1934, să ducă banca la stadiul în care să fie declarată viabilă de BNR. La scurt timp după venirea comuniştilor, Nicky a fost arestat, după 1960 el şi familia sa retrăgându-se în Grecia, iar banca fost naţionalizată.

Conacul de la Ghidigeni, din nou al Chrissovelonilor

Conacul de la Ghidigeni păstrează şi astăzi trăsături ale arhitecturii renascentiste. Grădina era plină de trandafiri, după moda Parisului, intrarea în conac făcându-se printre două bazine de apă. Clădirea face o trimitere clară la rădăcinile greceşti ale famliei, iar conacul avea, lucru rar pentru acea perioadă, pistă de popice şi două terenuri de tenis, din care unul era acoperit.

Pentru cavoul de la Ghidigeni al familiei s-a adus marmură din Grecia şi a fost construit în aşa manieră încât să semene cu cel al zeiţei Nike de pe Acropole. Conacul a fost naţionalizat, a devenit gospodărie agricolă de stat şi apoi cămin pentru copii cu nevoi speciale. A fost salvat de la starea continuă de degradare de moştenitorii familiei Chrissoveloni.

presagalati.ro

[toto]

 

 

Amândoi au venit la Bucureşti în 1942 şi au fost acuzaţi că sunt pro-nazişti. Au fost exilaţi în Elveţia, unde şi-au făcut ca prieteni pe Charlie Chaplin, exilat şi el, şi Marcel Proust.

Cred ca a vrut sa scrie 1952, ca altfel nu se "pupa" datele cu istoria.

[dcp100168]

cotidianul.ro