Jump to content

Un altfel de Robinson Crusoe


dcp100168

Recommended Posts

Sihastru în ţinutul nimănui

Are 64 de ani şi de aproape două decenii este un localnic atipic de pe malul Dunării. Trăit în Galaţi, unde a avut o familie, o casă şi o meserie a ales, imediat după Revoluţie, să ducă o altfel de viaţă. Este, probabil, cel mai vechi baştinaş al unui petic de pământ aflat chiar lângă firul apei, printre cei care, din ce în ce mai mulţi, au început să vâneze locul pentru niţică recreere şi aer curat. O viaţă agitată, plină de urcuşuri şi coborâşuri. Asta deoarece, pentru el, viaţa pe malul Dunării, la circa şapte kilometri de Galaţi, a însemnat un urcuş - o nouă familie, doi copii şi credinţa că în viaţă poate face orice, dincolo de prejudecăţi, numai pentru a supravieţui departe de jungla civilizaţiei.

Adrian Hâncu a fost, până la scurt timp după Revoluţie, un om care nu se distingea din mulţimea muncitorimii gălăţene. De meserie constructor-zugrav, bărbatul era capul unei familii numeroase, tată a cincii copii. Meandrele vieţii au făcut ca familia meseriaşului, care se autointitulează, fără falsă modestie ca ”cel mai bun pe Galaţi” la acea vreme, să se destrame. Despărţirea de familie l-a pus în ipostaza de a se vedea fără casă. ”Nu puteam să rămân din apartament, că divorţasem, dar nici nu puteam lăsa femeia şi copiii pe drumuri. Aşa că m-am dus la primărie şi am spus că nu am unde sa stau şi că aş vrea să obţin o locuinţă. Mi s-a spus că pot avea o casă dacă îmi cumpăr una. Aşa că mi-am luat băgăjelul şi...aici m-am oprit” povesteşte Adrian Hâncu.

Un altfel de Robinson Crusoe

La circa 7 kilometri de Galaţi, spre frontiera cu Republica Moldova, în apropiere de Zătun, Adrian Hâncu şi-a găsit sălaş într-un loc izolat pe malul Dunării. Nicio urmă de civilizaţie, doar pescarii care ieşeau cu bărcile în larg pentru a-şi câştiga existenţa. Acolo, printre copaci, fostul zugrav şi-a improvizat un adăpost dintr-un atelaj părăsit, pe care l-a învelit cu tablă şi care, utilat cu un pat, o masă şi un aragaz, i-a devenit casă. ”Nu mi-am mai făcut meseria, că imi era imposibil să fac naveta zilnic în Galaţi. Aşa că m-am apucat de pescuit, am avut şi barcă, dar s-a scufundat. De pescuit m-am ocupat până anul trecut că aveam permis, dar a expirat şi nu am mai avut bani să-l înnoiesc. Îmi trebuiau vreo şase milioane dar din pensia mea de trei, nu am avut cum. Acum lucrez la un punct de colectare a peştelui, al unei firme. Aici mă ocup de hârtii, ca la viaţa mea am fost şi gestionar, ţin hârtiile pescarilor care aduc peştele aici” spune cu o oarecare mândrie Hâncu.

Un loc nou, o nouă şansă

Nu la multă vreme după ce şi-a stabilit ”reşedinţa” lângă malul Dunării, Adrian Hâncu, cunoscut în zonă sub numele de ”Şoricelul”, a întrezărit oportunitatea să-şi refacă viaţa. A cunoscut-o pe actuala soţie şi fără prea multe vorbe a invitat-o să împartă cu el adăpostul din sălbăticie. ”A fost dragoste la prima vedere şi i-am zis scurt: măi fato: mergi, sau nu mergi? şi a mers. Au venit şi doi copii mai poi, Adrian, care are acum 15 ani şi Alin, de 12 ani. Am trecut împreună prin multe necazuri, dar ne-am descurcat. Şi peste boli, şi peste alte probleme. Acum nu mai stăm împreună, că i-am găsit gazdă la Galaţi; copiii trebuie să meargă la şcoală, şi nu le puteam asigura asta de aici” mărturiseşte bărbatul, care ne-a mai spus că singurul mijloc de legătură cu oraşul din care a plecat este o bicicletă, cu care, o dată pe săptămână, merge până la bariera de la şantierul naval de unde se aprovizionează cu alimente şi ţigări.

Şi-a plătit scump ”sihăstria”

Traiul departe de lume, departe de orice formă de organizare, şi-a arătat din plin colţii. Plecat din apartamentul care odată i-a fost proprietate, Adian Hâncu nu a mai avut un domiciliu legal şi deci nici posibilitatea să-şi reînnoiască buletinul de identitate. ”Din i90 nu am votat niciodată. Să mă duc să votez, dar pe ce adresă? Aş putea să mă duc să votez pe listele alea pe care poţi sa votezi oriunde, dar nu am fost niciodată. Probleme cu actele au avut şi copiii. Cel mare are buletin, dar pe adresa uneia din familiile la care l-am dar în asistenţă, până anul trecut, ca să poată merge la şcoală. A fost departe de noi şapte ani şi a fost tare greu. De anul trecut l-am reluat. Cel mic, de 12 ani, anul ăsta i-am făcut certificat de naştere şi a putut merge la o şcoală unde a putut să recupereze patru ani într-unul singur. Chiar dacă l-am învăţat aici să citească şi să scrie, tot trebuie să meargă la şcoală, să facă ceva în viaţă” este de părere Adrian Hâncu, care, în timp, şi-a văzut teritoriul populat cu tot mai mulţi oameni, care aleg să se refugieze periodic în colţul de rai din apropierea Cotului Pisicii.

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... articol=14

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.