Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, evacuat!

[dcp100168]

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, evacuat!

* Este al doilea muzeu din Galaţi care rămâne fără sediu, în decurs de o lună * De la 900 de metri pătraţi insuficienţi, spaţiul expoziţional se va reduce la jumătate

După ce două dintre casele de cultură au fost transformate în spaţii comerciale, după dispariţia librăriilor şi după comasarea teatrelor, a venit şi rândul muzeelor gălăţene. În mai puţin de o lună, şi Muzeul de Istorie, dar şi Muzeul de Artă Vizuală au primit ordin de evacuare de la Consiliul Judeţului. Sediul de la Istorie a fost retrocedat, în urma hotărârilor judecătoreşti, familiei Cavallioti.

Muzeul de Artă Vizuală a primit şi el la începutul acestei săptămâni un ordin de evacuare din partea CJ, întrucât Arhiepiscopia a primit fonduri europene pentru renovarea şi reconsolidarea fostului palat episcopal, unde muzeul a fost găzduit, fără chirie, de la retrocedare. Reamintim că în urmă cu opt ani sediul unde a funcţionat primul muzeu de artă contemporană înfiinţat la noi în ţară a fost retrocedat Arhiepiscopiei.

Muzeografii îşi fac bagajele

Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală, ne-a declarat: „Mă voi conforma adresei primite pe 29.10.2012, prin care Consiliul Judeţului Galaţi ne comunică următoarele: În vederea demarării lucrărilor pentru proiectul de consolidare, reabilitare şi modernizare a Palatului Episcopal, trebuie luate măsuri de eliberare a imobilului din Galaţi, strada Domnească nr. 141. Am înţeles că mobilul trebuie pregătit pentru şantierul ce va începe la data de 01.12.2012. Voi da curs solicitării Consiliului Judeţului Galaţi. Va fi greu pentru că avem de mutat peste 7.000 de piese din patrimoniul muzeului şi nu am de făcut alte comentarii”.

Instituţia se mută la Piaţă

Cum construirea noului muzeu de artă în Parcul Rizer este incertă, patrimoniul instituţiei va fi mutat la blocul V3 de lângă Piaţă, fostul sediu al Centrului Cultural „Dunărea de Jos”. „E vorba de 400-500 de metri pătraţi, în care ne vom descurca provizoriu”, ne spune county-managerul Costel Fotea. În condiţiile în care personalul muzeului s-a plâns în repetate rânduri că cei 900 de metri pătraţi ai Palatului Episcopal le erau insuficienţi pentru a ţine valoroasele colecţii, e de neimaginat ce se va întâmpla acum cu patrimoniul care cuprinde lucrări râvnite şi expuse de mari muzee ale lumii, în expoziţii itinerante.

Ce proiect aveam odată!

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Costel Fotea ne-a mai informat că Uniunea Europeană nu va acorda finanţare nici pe proiectul european depus în urmă cu trei ani pentru sediul nou al Muzeului de Artă. Însă Costel Fotea nu ne-a putut spune de ce nu se mai acordă această finanţare. „Era vorba de o finanţare printr-un proiect regional România - Moldova - Ucraina, dar am înţeles că nu se mai acordă fonduri”, ne spune county-managerul. Noul sediu al muzeului cu patru etaje ar fi trebuit să coste 7,5 milioane de euro, dintre care 4,5 au fost deja aprobaţi printr-o hotărâre a Consiliului Judeţului cu această destinaţie, deci ei teoretic ar trebui să mai existe în cont.

Costel Fotea ne-a asigurat că se vor face demersuri şi anul viitor pentru obţinerea de fonduri structurale pentru noul sediu: „Cei 4.600 de metri pătraţi destinaţi muzeului din Parcul Rizer vor rămâne ai muzeului. Chiar dacă vom moderniza parcul, acolo vom planta gazon până vom obţine finanţarea”.

Cu două muzee evacuate unul după altul, viitorul sună sumbru. După ce industria a fost distrusă bucată cu bucată, încet, dar sigur, rămânem şi fără cultură.

viata-libera.ro

[Mikka]

Las' ca o sa aiba preotimea unde sa se hodine. Ca oricum nu aveau si munceau de se speteau.

O mizerie...

[dcp100168]

Petiţie on-line: „Salvaţi Muzeul de Artă Vizuală”

Evacuarea Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi a nemulţumit mulţi iubitori de frumos. Ca urmare, unul dintre cititorii noştri ne semnalează că s-a deschis o petiţie on-line - „Salvaţi Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi”. „Constatând becalizarea accelerată a României şi atacul fără precedent asupra culturii naţionale, cerem factorilor de decizie să oprească abuzul pe cale a se petrece în Galaţi - primul muzeu de artă contemporană din România, actualul Muzeu de Artă Vizuală, este pe care de a fi evacuat”, spune iniţiatorul petiţiei pe care o găsiţi pe http://www.petitieon...etitie/21130137 .

viata-libera.ro

[dcp100168]

S-au năruit 45 de ani de tradiţie

1967 - 2012 - patruzeci şi cinci de ani de existenţă a Muzeului de Artă din Galaţi, pentru mine au constituit „o viaţă” şi un „loc", un univers de frumuseţe şi de creaţie, şocante şi incitante, provocând atât nedumerire cât şi atracţie, pentru că totul era ALTFEL.

Iniţial, muzeul deţinea sub o mie de piese. Din februarie până în iunie 1967, patrimoniul său se îmbogăţea cu încă şase sute de piese (pictură, sculptură, grafică, desene şi gravuri, afişe, artă decorativă şi tehnici mixte), reprezentând creaţia plastică românească dintre anii 1955-1965, cu autori aflaţi atunci în prima fază de creaţie, astăzi cuprinşi în istoria creaţiei naţionale.

Se crease o instituţie destinată etalării plasticii contemporane româneşti, acest lucru fiind posibil datorită preocupării şi insistenţelor domnului Nicolae Itu (primul director), pentru ca Palatul Episcopal să devină un muzeu.

În 1967 se concepea, odată cu însăşi creaţia plastică în desfăşurare, primul Muzeu de Artă Contemporană Românească din ţară. O nouă epocă, o nouă tematică, o nouă factură stilistică, în raport cu arta interbelică şi, odată cu acestea, un pionierat în conceperea unui muzeu cu lucrări neconsacrate în timp, un muzeu ’’altfel’’, comparativ cu cele tradiţionale.

1967 - anul inaugurării

Cel care se frământa având în faţă sute de piese, prin încercări şi reveniri, căutând modul cel mai fericit de a pune în valoare fiecare operă şi de a transmite mesaje, a fost pictorul, sculptorul, graficianul (atunci cu atribuţii de conducere) - Vasile Onuţ. Un om îndrăzneţ, ’’dintr-o bucată’’, cu simţul culorii, al formei, al luminii şi, în special, al spaţiului în raport cu opera de artă. În 1967 se inaugura la Galaţi primul Muzeu de Artă Contemporană Românească, în peste 50 de săli de expunere, unde s-a etalat primul deceniu de creaţie plastică postbelică. O bucurie pentru artiştii din toată ţara, o bucurie pentru gălăţenii care nu beneficiaseră până atunci de un muzeu de o asemenea anvergură. În prima lună, cinci mii de vizitatori, cam intrigaţi la primul contact cu noua stilistică, unii chiar indignaţi, un public care, în acest răstimp de patruzeci şi cinci de ani, a făcut un salt uriaş în receptarea operei de artă, unii devenind chiar colecţionari.

La scurt timp după inaugurare, la Muzeul de Artă din Galaţi se deschidea prima expoziţie temporară - Retrospectiva Dumitru Ghiaţă; a urmat Retrospectiva Ion Ţuculescu, prima expoziţie a artistului, dispărut în 1962, itinerată în toată lumea. A fost primul mare eveniment expoziţional, care a dat faima muzeului, când s-au achiziţionat peste jumătate din numărul actual al pieselor semnate de Ion Ţuculescu. Au urmat foarte, foarte multe expoziţii temporare cu artişti români sau străini. Muzeul a devenit mediul de lansare pentru tinerii artişti, dar şi o oportunitate pentru consacrarea altora, locul ideal pentru confruntare şi pentru actualizarea patrimoniului muzeal. Numeric, patrimoniul a ajuns la peste şase mii de piese, dar mai important este faptul că acesta a crescut calitativ, ca urmare a decantărilor şi exigenţelor artiştilor.

Astăzi, Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, prin expoziţii şi activităţi speciale, se confruntă cu muzee şi galerii de artă din toată Europa. Am rememorat doar câteva aspecte care sper să fie repere pentru o imagine complexă a ceea ce reprezintă Muzeul de Artă Contemporană din Galaţi, acum, când spaţiul care ne oferea locul cel mai frumos de cultură şi de trăire spirituală autentică se va închide pentru totdeauna.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Galaţiul a rămas fără muzeele de istorie şi de artă

În numai două luni, la Galaţi au ajuns în stradă două muzee: Muzeul de Istorie şi Muzeul de Arte Vizuale. Ambele instituţii funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţului (CJ) Galaţi şi, deşi se ştia de mulţi ani că imobilele în care funcţionau muzeele erau revendicate în instanţă, aleşii nu au făcut nimic pentru a asigura din timp alte sedii.

Acum s-a ajuns la evacuarea în forţă, colecţiile ambelor muzee fiind mutate în Piaţa Centrală, principala piaţă agroalimentară din Galaţi. Cutiile în care au fost împachetate colecţiile Muzeului de Istorie au fost duse din luna octombrie la Muzeul Colecţiilor de pe str. Traian, iar colecţiile Muzeului de Artă sunt împachetate chiar în aceste zile şi duse la sediul Consproiect SA, societatea de proiectări a CJ Galaţi.

Vestigii importante pentru istoria Europei

Printre colecţiile Muzeului de Istorie se află importante vestigii din Antichitate, când pe teritoriul de astăzi al oraşului se afla o dava dacică. Mai târziu, aici s-a format o puternică aşezare romană. Vestigiile din epoca romană descoperite la Galaţi sunt importante chiar pentru istoria Europei, pentru că dovedesc revirimentul stăpânirii romane la nord de Dunăre în timpul domniei lui Constantin cel Mare. În acelaşi timp, vestigiile descoperite în necropola romană sunt mărturii pentru încreştinarea populaţiei daco-romane care trăia în această zonă în secolul 3. Sunt fragmente de amfore sau accesorii inscripţionate cu simboluri creştine sau monograma numelui lui Isus Hristos.

Lucrări semnate de plasticieni români celebri

În colecţiile Muzeului de Arte Vizuale se află lucrări ale unor importanţi pictori şi sculptori români: Teodor Aman, Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, M.H. Maxy, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Henri Catargi, Rudolf Schwei­tzer-Cumpăna, Constantin Piliuţă. Pe o singură simeză a muzeului puteau fi admirate două lucrări din seria „Dealuri" a lui Horia Bernea, dar şi lucrări semnate de Sorin Dumitrescu. În colecţia muzeului mai sunt şi sculpturi de Pacea, Apostu etc.

Muzeul de Istorie, un chiriaş costisitor

Despre revendicarea în instanţă a sediului Muzeului de Istorie şi posibila evacuare a acestei instituţii aleşii judeţeni ştiau de 6 ani. Pe 13 decembrie 2006, Radu Cavalioti a deschis acţiune în instanţă împotriva CJ, solicitând retrocedarea clădirii muzeului. În dosarul 5242/121/2006, instanţa s-a pronunţat pe data de 8 martie 2007, admiţând acţiunea lui Cavalioti şi dispunând restituirea în natură a imobilului. CJ a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar prin sentinţa nr. 771/09.02.2010 instanţa supremă a respins recursul CJ Galaţi ca nefondat. După alţi doi ani de indiferenţă, în această toamnă s-a ajuns la negocieri cu proprietarul de drept, care iniţial a cerut să-i fie plătită o chirie de 10 euro/mp, după care a scăzut preţul la 8,5 milioane euro. Cum asta ar fi însemnat plata unei chirii lunare de 17.000 euro, conducerea CJ Galaţi a preferat soluţia evacuării Muzeului de Istorie.

Galaţiul nu ar fi ajuns în situaţia ca vestigiile romane să fie îngrămădite în cutii şi mutate într-un sediu din piaţa centrală, unde nu vor mai putea fi expuse. Importanţa vestigiilor de la Galaţi îi convinsese până şi pe liderii comunişti că este necesară construirea unui muzeu de arheologie.

Acesta trebuia construit la Cavoul Roman, monument de dimensiuni impresionante, descoperit în 1974 de prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, arheolog la Muzeul de Istorie. Cavoul are lungimea de 12 m, lăţimea de 9 m şi înălţimea de 5 m. Comisia Monumentelor Istorice a hotărât ca monumentul de la Galaţi să fie pus în valoare prin includerea sa „in situ" în ansamblul unui Muzeu de Arheologie.

Pentru protejarea monumentului până la construirea muzeului, pe locul respectiv a fost turnată o placă de beton.

Deşi există două proiecte arhitectonice, Muzeul de Arheologie nu a mai fost construit. Pe placa de beton de deasupra Cavoului Roman a fost amenajat un punct de colectare a gunoiului.

Noul Muzeu de Artă, o poveste tergiversată

Sediul Muzeului de Arte Vizuale a fost, înainte de perioada comunistă, Palatul Episcopal. În 2006, Comisia Specială de Retrocedare a Guvernului României a emis Decizia nr. 156/31.03.2006, prin care a retrocedat imobilul către actuala Arhiepiscopie a „Dunării de Jos".

Conform Deciziei 156, muzeul mai putea funcţiona în clădire până pe 31.03.2007. Arhiepiscopul „Dunării de Jos", ÎPS dr. Casian Crăciun, a fost de acord ca retrocedarea să fie amânată până la construirea unui nou sediu pentru muzeul de artă. Politicienilor din Primăria şi CJ Galaţi le-au trebuit 3 ani ca să hotărască locaţia, în Parcul Rizer. Între timp a fost realizat un proiect arhitectonic şi a fost pregătită accesarea unor fonduri de la MDRT. Se pare că în această vară a fost pierdută finanţarea. Dacă politicienii nu s-au priceput la atragerea finanţării, Arhiepiscopia Dunării de Jos a reuşit acest lucru. Pe 27.09.2012, a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. 3.382/2012 între Arhiepiscopia „Dunării de Jos" şi MDRT, în vederea demarării lucrărilor pentru proiectul de consolidare, reabilitare şi modernizare a Palatului Episcopal în cadrul căruia va fi amenajat „Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos". Pentru că exista riscul pierderii finanţării accesate de Arhiepiscopie, în baza adresei nr. 5.013/10.10.2012 a Arhiepis­copiei „Dunării de Jos", pe 29 octombrie, preşedintele CJ Galaţi a dispus evacuarea Muzeului de Arte Vizuale şi mutarea operelor de artă la sediul Cons­proiect SA. Săptămâna trecută a avut loc ultimul vernisaj.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Muzeul de Artă Vizuală va părăsi actualul sediu în două săptămâni

Ampla expoziţie „Corpul uman”, deschisă vineri, la Muzeul de Artă Vizuală, în cadrul căreia expun 14 graficieni români contemporani, va rămâne, probabil, în istorie, ca fiind expoziţia cu cea mai scurtă viaţă, întrucât instituţia a fost somată să-şi mute sediul, până pe 1 decembrie. Astfel, parterul şi birourile trebuie evacuate în următoarele două săptămâni, pentru a putea începe lucrările la reabilitarea viitorului Palat Episcopal.

Concretizarea altor două evenimente, planificate încă de la începutul anului - expoziţia Sterică Bădălan şi fiii, precum şi cea a Janei Andreescu - este, în momentul de faţă, pusă sub semnul întrebării. Şi nu pentru că autorii nu le-ar fi pregătit, dimpotrivă, ei le aşteaptă de mult, însă locul unde vor putea fi expuse lucrările este încă incert, întrucât viitorul sediu al muzeului - parterul blocului V3, la intersecţia străzilor Traian şi Tecuci, lângă Piaţa Centrală - trebuie, la rândul său, amenajat (în momentul de faţă acesta fiind compartimentat ca sediu de firmă, nicidecum ca muzeu). Ziua de marţi, când muzeografii au aflat ultimatumul, a fost cea mai neagră din istoria instituţiei.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Palatul Episcopal va rămâne muzeu!

* Clădirea nu va deveni nici locuinţă, nici sediu şi nici spaţiu cu altă destinaţie pentru Arhiepiscopie, ci va adăposti "Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii creştine a Dunării de Jos”, dar din suflet şi către sufletele oraşului Galaţi, prin decizia Arhiepiscopului, încă din 2007

În contextul mutaţiilor şi al schimbărilor şi de mentalitate şi de viaţă în România, multe instituţii încearcă, nu fără piedici imense şi nu fără manipulare, de neînţeles, să refacă imaginea reală, profundă, atât locală, naţională, cât şi europeană, a uneia din cele mai cunoscute urbe de adâncă "respiraţie" aristocratică de odinioară - Galaţiul.

Se ştie, Galaţiul era al treilea oraş al României, după Bucureşti şi Iaşi, iar în ultimii ani a rămas ceea ce se vede, evident nu din pricina oamenilor de toată isprava, răbdători şi buni la suflet, ci din cauza "vremilor sub care ne aflăm", nu de azi, de ieri sau de altăieri…

Printre acele instituţii de suflet şi pentru sufletele oamenilor, cărora le pasă de restaurarea chipului cu adevărat autentic al Galaţiului, aşa cum a fost el perceput în lumea mare, este şi Arhiepiscopia Dunării de Jos, "casa" sufletelor tuturor celor ce-i trec sau nu pragul, o înţeleg sau nu, dar cu siguranţă este simbolul văzut al tuturor care azi sau în viitor se bucură de pace, de iertare şi de demnitate umană, căci nu prin desfigurarea semenilor ne însănătoşim social şi economic, cu atât mai puţin cultural, ci mai ales prin adevăr, discernământ, iertare, iubire şi conciliere!

Biserica este a tuturor, iar patrimoniul ei face parte din cele 80 de procente ale valorii patrimoniale a României! Ce ne-am face fără Voroneţ? Dar fără Putna? Dar fără Curtea de Argeş? Dar fără martirii secolului al IV-lea de la Niculiţel? Dar fără Innocens, din secolul al III-lea, de la Bărboşi - Galaţi?

Tot astfel, fără Catedrala noastră, fără Palatul Navigaţiei, Universitatea şi vechiul palat al Prefecturii, toate din timpul lui Carol I? Între clădirile pomenite este şi Palatul Episcopal, una dintre cele mai semnificative "case" ale sufletului generator de cultură, provenită din "candela" sufletului, căci "cultura sufletului este sufletul culturii"!

Uitând umilinţele, suferinţele şi temniţele preoţimii române şi nedreptatea făcută sfântului Ierah Chesarie al Dunării de Jos, în anii 60 ai secolului trecut, când clădirea a fost confiscată abuziv de comunişti, cu scopul vădit de a readuce Biserica la statutul de "cenuşăreasă" a societăţii, ne bucurăm nespus de şansa artiştilor care au putut fi adăpostiţi acolo!

Este o mare onoare pentru Biserică şi astăzi, pentru actul cultural săvârşit, fie şi în timp de persecuţie!

Muzeul de Artă Contemporană este şi va fi o efigie a oraşului nostru, inclusiv pentru Arhiepiscopie.

Evident, instituţia merită o clădire pe măsura valorilor pe care le deţine, potrivit calităţii artiştilor şi muzeografilor şi într-un spaţiu mai aproape de oraşul modern şi contemporan. Cei în drept s-o facă vor avea toată înţelepciunea în finalizarea cât mai repede cu putinţă, căci pentru cultură există multe posibilităţi de accesare de fonduri europene.

Arhiepiscopia oferă Galaţiul şi gălăţenilor clădirea ei simbol, unde ierarhii, regii României şi demnitarii locali au făurit o perspectivă echilibrată şi demnă pentru zona Dunării de Jos, care sperăm să aibă şi astăzi aceiaşi sorţi de izbândă. O oferă zonei văduvite de valori culturale reale, înfiinţând aici Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii creştine de la Dunărea de Jos, care acoperă o perioadă de peste 17 secole! Un astfel de Muzeu este nu numai necesar, ci absenţa sa ar însemna exprimarea inexplicabilă a istoriei, artei, culturii şi spiritualităţii, doar prin valorile secolului al XX-lea, de altfel extrem de importante. Ele însele au nevoie de înrădăcinarea în istorie, pentru a se înscrie în exigentele ei pagini.

Aşadar, prin acest Muzeu nu se pierde nimic la Galaţi, ci se câştigă imens prin valorile care ne ajută să nu ne pierdem identitatea şi continuitatea şi să exprimăm apartenenţa la spaţiul European.

Mare va fi bucuria, după restaurare, cu fonduri europene şi de la Arhiepiscopie, bani aduşi pentru gălăţeni de Biserică, în timp de criză economică, când o parte dintre muzeografi vor reveni acasă şi unele exponate aşişderea.

Aceasta este casa Bisericii, a noastră, a tuturor!

Palatul Episcopal s-a construit în perioada 1897-1900, pe locul cunoscut sub numele de "Piaţa lui Ştefan Cel Mare", graţie eforturilor deosebite ale episcopului Dunării de Jos, P.S. Partenie. Arhitectul clădirii a fost Toma Dobrescu, iar inginer constructor, A.F.Bădescu.

În 1965, Palatul a fost confiscat de autorităţile comuniste, care au înfiinţat acolo Muzeul de Arte Vizuale. În 2004, clădirea a fost restituită Bisericii, însă proprietatea s-a manifestat doar juridic, muzeul funcţionând pe mai departe acolo.

Imobilul este clasificat ca monument istoric.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos

[dcp100168]

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi se mută la bloc

Consilierii judeţeni au aprobat miercuri proiectul de hotărâre prin care imobilul situat pe strada Tecuci, nr.7, bloc V3 este trecut în administrarea Muzeului de Artă Vizuală. „Sigur, suprafaţa expoziţională este mică, dar probabil că vor fi expuse numai cele mai reprezentative tablouri. Acesta este singurul muzeu de artă modernă din România. Trebuia salvat patrimoniul de valoare. S-a găsit spaţiu de depozitare în siguranţă pentru a preveni degradarea şi furtul patrimoniului şi s-a găsit şi un spaţiu pentru birouri. Rezolvăm, chiar dacă nu în condiţii ideale, o situaţie de urgenţă reală”, a explicat preşedintele CJ, Nicolae Bacalbaşa. Rămâne de văzut cât timp le va lua consilierilor să găsească o soluţie pentru ca muzeul de artă să aibă un sediu adecvat.

viata-libera.ro

[Mikka]

Cu sprijinul neprecupetit al lui unui individ (nascut prin judetul Buzau), s-a mai facut praf un muzeu.

Spatiul de la V3 e o gluma, nici nu se poate pune problema ca acolo sa functioneze un muzeu.

Pupatorii de moaste sper sa fie satisfacuti

[gelu]

Cate vorbe goale aruncate praf in ochi de "Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos". De cand are nevoie biserica de birou de presa? Parca Cristos si apostolii isi faceau munca vorbind direct cu oamenii si nu prin papirusuri.

Lucrurile au evoluat! Preafericitii in mertane si cu o foame de bani ce pare sa o depaseasca pe cea de dumnezeire.

Stilul inconfundabil al Mariei Stancu: betie de cuvinte imbracate intr-un aer usor mistic numai bune pentru habotnici.

[dcp100168]

Alo, România! Se evacuează muzeele!

Galați. Cel mai valoros muzeu de artă contemporană din România, Muzeul de Artă Vizuală, se mută din palat la bloc. Colecţiile sale vor fi depozitate într-o fostă uzină... Palatul Episcopal a fost retrocedat Arhiepiscopiei, care construieşte acum acolo Muzeul Spiritualităţii, Culturii şi Ordodoxiei al Dunării de Jos. Viitorul sună bine, nu? Cu bani europeni şi fonduri de la stat.

Oradea. Muzeul Țării Crişurilor e mai norocos. Evacuat din Palatul Baroc, retrocedat Bisericii Romano Catolice, se mută într-o fostă cazarmă, suficient de mare pentru a adăposti cele peste 400.000 de exponate, a cincea colecţie muzeală ca mărime din România.

Braşov. Muzeele de Artă şi cel de Etnografie, singurele menţionate în ghidul turistic Michelin, aşteaptă să fie evacuate din clădirea, retrocedată şi ea - de data asta Bisericii Evanghelice.

Cluj. Muzeul de Artă mai are încă cinci ani de păsuire până la evacuare, conform legii în vigoare. Palatul Banffy, care găzduieşte muzeul, a fost recent retrocedat moştenitorilor familiei Banffy.

Cine se mai pregăteşte?

Există ţări care au ales să se dezvolte prin cultură. România, din nefericire, nu a ales aşa. Nu-mi este de altfel clară opţiunea de dezvoltare a României, aşa că rămân la patrimoniul cultural. Atât cât mai este.

Întreb dacă în România există vreo lege prin care să fie apărat patrimoniul cultural? Muzeele, în speţă. Acolo unde ni se oglindeşte trecutul şi prezentul.

Vorbesc cu directorul Muzeului de Artă din Cluj, Călin Stegereanu, care îmi spune că ar fi Legea Monumentelor Istorice. "Clădirile istorice sunt inalienabile, nu se pot înstrăina..." Mă trimite însă spre Consiliul Judeţean, proprietarul de până acum al clădirii. Patrimoniul muzeului aparţine totuşi statului...

Iar "statul" ăsta, cine o fi el, este ba indiferent, ba ocupat cu alte treburi.

Şi totuşi, Clujul, aflu cu stupoare, are mai mare noroc decât Galaţiul. De ce? Pentru că deciziile pentru Cluj se iau acolo, în timp ce pentru Galaţi răspunde Suceava. Mai sunteţi cu mine sau v-am pierdut pe drum?

Viitorul patrimoniului cultural - între Kafka şi Urmuz

Directorul muzeului din Galaţi, Dan Nanu Basarab, istoric, îmi spune că există un proiect, aprobat, pentru construirea unui muzeu nou şi modern, ca pentru secolul XXI. Îmi saltă inima la loc. "Dar nu există fonduri", adaugă domnia sa.

Păi de ce nu au făcut ca cei de la Arhiepiscopie, care, iată, nu numai că evacuează muzeul, dar au mai obţinut şi 3,5 milioane euro din fonduri europene, plus bani de la stat, pentru a transforma Palatul Episcopal în Muzeul acela al Culturii şi Ortodoxiei Dunării de Jos?

Răspunsul corect, mi-a explicat situaţia dl. Basarab, este că Muzeul depinde de fondurile de pe... Axa de dezvoltare România-Moldova-Ucraina! Acolo e blocajul... cu fondurile, cu axa...

Pentru Galaţi, cultura se declină la timpul trecut. Peste o lună, veţi căuta muzeul de arte vizuale pe undeva printre blocuri, iar colecţiile vor fi departe, în depozite cu aer condiţionat, e drept, dar din câte am aflat, undeva, într-o fostă fabrică.

"Am fost singurul muzeu de artă din ţară care a fost o oglindă pentru evoluţia artei româneşti contemporane, din interbelic până în prezent", îmi şopteşte un vechi şi sufletist muzeograf local.

Clujul este pesimist. "Nu sunt bani să facem alt muzeu", îmi spune Călin Stegerean.

Mă întorc cu gândul la Oradea, că parcă acolo ziceau că sunt mai norocoşi, cu cazarma cea suficient de mare pentru a adăposti colecţiile enciclopedicului Muzeu al Ţării Crişurilor.

"Muzeele au fost părăsite de factorul politic şi chiar de Ministerul Culturii'', îmi spune directorul muzeului, distinsul istoric de artă Aurel Chiriac.

Punem sau nu de o petiţie, ca să deblocăm lucrurile?

O rază de speranţă vine însă de la Braşov, unde aflu din presa locală că directoarea Muzeului de Etnografie Ligia Fulga a lansat o petiţie, pentru susţinerea celor două muzee în prag de evacuare, cel de artă şi de etnografie, şi a cerut declanşarea unei campanii naţionale de salvare a instituţiilor de cultură.

Rezonez pe deplin cu această bravă doamnă din Braşov, care aflu că a mai trimis şi un memoriu autorităţilor noastre de stat, solicitând o lege/legi pentru protejarea specială a muzeelor din România şi a patrimoniului deţinut.

Tot o petiţie, "Pentru Brukenthal şi cultura română", a lansat deunăzi şi o britanică inimoasă, mare iubitoare a României, indignată de ceea ce numeşte ea zidul de indiferenţă şi tăcere care înconjoară declinul instituţiilor culturale din Romania, neglijate de stat.

"Ruşinoasa situaţie actuală a Brukenthalului este legată de soarta în declin rapid a culturii române, care va continua în absenţa unei restructurări totale a sistemului învechit care persistă şi acum. Facem apel la o dezbatere publică despre soarta culturii române in secolul XXI, la care să participe Ministerul Culturii, muzeele, instituţiile culturale, ONG-urile, pentru a defini cursul reformelor atât de disperat necesare în acest domeniu vital pentru viitorul României", citim în finalul petiţiei, publicată pe blogul Sarah in Romania.

E drept, Brukenthalul nu a fost evacuat sau retrocedat nimănui (încă???). Dar directorul muzeului sibian îmi spune că s-a simţit umilit, recent, când, după săptămâni întregi de memorii fără răspuns la Ministerul Culturii, a trebuit să apeleze la presă pentru a rezolva o problemă internă curentă, dar presantă - plata salariilor şi a facturilor la gaz şi electricitate.

Istoricul Sabin Luca, elevul lui Daicoviciu, mi-a spus că nici un muzeu, mai ales unul de talia Brukenthalului, al cărui director este, nu ar trebui să se autofinanţeze, ca pe vremea comunismului. Sistemul contabil este din anii şaizeci, iar atitudinea şi mentalitatea funcţionarilor din minister sunt staliniste, de apatie şi indiferenţă. "Acest sistem învechit trebuie destructurat", mi-a spus domnia sa.

Aproape toţi cei evacuaţi, cu muzee cu tot, cu care am vorbit mi-au spus că problema nu este retrocedarea clădirilor către diferitele biserici - ortodoxă, romano-catolică sau evanghelică, ci faptul că statul nu protejează muzeele şi patrimoniul acestora, care este proprietatea sa.

"Am să tot strig, până îmi pierd glasul şi tot obţin cele 2.000 de semnături", spune Sarah Grant pe blogul ei.

Vă invit şi eu, în calitatea mea de co-autoare a petiţiei generic numite ''pentru Brukenthal şi pentru cultura română'', redactată în română, engleză, germană şi franceză, pentru o cât mai mare diseminare, să facem ceva, împreună, ca să o ajutăm măcar pe britanica Sarah să ajute muzeele şi patrimoniul nostru cultural.

Dacă doriţi să citiţi şi sa semnaţi petiţia, vă rog apăsaţi AICI. Şi apoi să o daţi mai departe.

cotidianul.ro

[dcp100168]

Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi se va muta „la bloc”

Palatul Episcopal al Dunării de Jos, de la Galaţi, a fost construit între anii 1897-1900, pe locul cunoscut la vremea aceea sub numele de "Piaţa lui Ştefan cel Mare". În 1965, destinaţia clădirii Palatului Episcopal a fost schimbată pentru a găzdui Muzeul de Artă Vizuală, primul muzeu de artă contemporană românească. Valorosul patrimoniu al prestigioasei instituţii muzeale cuprinde creaţii de artă românească din a doua jumatate a secolului XIX şi din secolul XX purtând semnături celebre precum cele ale lui Teodor Aman, Nicolae Grigorescu, Octav Bancilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Victor Brauner, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Henri H. Catargi, Dumitru Ghiaţă, Rudolf Schweitzer.

În februarie 2006, în urma solicitării ÎPS Episcopul Casian Crăciun, adresată Comisiei Speciale de Retrocedare, Consiliul Judeţului Galaţi a aprobat restituirea clădirii Palatului Episcopal. Conform hotărârii votate în unanimitate de către aleşii judeţeni, muzeul mai putea funcţiona în clădirea retrocedată până la data de 31 martie 2007.

Totuşi, chiar şi în aceste zile, muzeul îşi aşteaptă vizitatorii tot la adresa din strada Domnească, la numărul 141, cu toate că, în noiembrie anul trecut, Arhiepiscopia „Dunării de Jos” a transmis Consiliului Judeţean, o adresă în care se spune: „Domnule Preşedinte, vă facem cunoscut faptul că în data de 27 septembrie 2012 a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. 3382/2012 între Arhiepiscopia „Dunării de Jos” şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în vederea demarării lucrărilor pentru proiectul de consolidare, reabilitare şi modernizare a Palatului Episcopal în cadrul căruia se va amenaja Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm să dispuneţi măsurile ce se impun în vederea pregătirii imobilului în care actualmente funcţionează Muzeul de Arte Vizuale, pentru şantierul ce va începe la 1 decembrie 2012”.

„Nu suntem cu mâinile pe piept”

Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală, are numai cuvinte de laudă pentru „înţelegerea de care a dat dovadă Arhiepiscopia”, cu toate că, în iunie, instituţia pe care o conduce va părăsi clădirea monumentală şi se va muta la parterul unui bloc de locuinţe, pe strada Tecuci, la numărul 7. „Cei de la Arhiepiscopie ne-au lăsat şi încă ne mai lasă aici, relaţia dintre cele două instituţii fiind cât se poate de bună. Ani de zile după retrocedarea Palatului, muzeul, rămas în clădire, n-a plătit nici măcar un singur un leu chirie. Arhiepiscopia m-a anunţat cu şase luni înainte că a câştigat finanţarea europeană şi că trebuie începute lucrărle. Când au stabilit graficul de lucrări, m-au chemat ca să spun ce am nevoie şi cum să se procedeze pentru a nu fi perturbată activitatea muzeului. În decembrie, când au început să lucreze, a fost izolat parterul de etaj, ca să nu fie afectată zona expoziţională şi cea de patrimoniu. Am stabilit un grafic de eliberare a spaţiului dar, la ora actuală, încă mai avem expoziţii programate pentru luna mai.

Din iunie însă, constructorul va trebui să treacă la etapa următoare a lucrărilor ca să nu se piardă finanţarea europeană, condiţionată de respectarea unor termene. Aşadar, să fie clar, nu ni s-a întâmplat marasmic, nu ne-a scos nimeni în stradă cu obiectele de artă. Ba chiar ni s-au creat condiţii pentru buna desfăşurare a activităţii muzeului şi, din dispoziţia ÎPS, când avem vernisaje, se opreşte lucrul ca să nu fim deranjaţi”, afirmă directorul Muzeului de Artă Vizuală.

Dan Nanu ne-a prezentat şi programul expoziţional pentru perioada imediat următoare: „Continuăm să funcţionăm în condiţii normale şi iată afişul pentru expoziţia care va fi prezentată cu ocazia manifestării Noaptea muzeelor, în 18 mai. De asemenea continuăm tradiţia găzduirii Concursului internaţional Camil Ressu. Prin urmare, char nu suntem cu mâinile pe piept”.

Mutatul „la bloc”, o soluţie „temporară”?

Nici directorul muzeului pe cale de a fi strămutat nu ştie pentru cât timp este necesară „soluţia temporară”. „Urmează să înceapă reamenjarea spaţiului de la blocul V3, unde avem la dispoziţie 900 de metri pătraţi, din care 600 pentru expunere. Reamenajarea nu se poate face decât prin licitaţie publică, pe SEAP, că aşa-i legea în România şi numai după aprobarea bugetului, care s-a făcut abia în data de 6 aprilie. Acum aşteptăm desemnarea câştigătorul licitaţiei şi dacă lucrurile merg cum îmi doresc, în august, vom aştepta primii vizitatori”, a explicat istoricul Dan Basarb Nanu.

La parterul blocului V3, din Piaţa centrală, nu există spaţiu suficient, şi pentru expoziţia permanentă, şi pentru cele temporare şi pentru depozitarea lucrărilor. „Prin urmare, nu se putea altfel decât să găsim un alt spaţiu pentru depozitare. Pe de altă parte, la V3, nu vom mai avea curte, spaţiu pentru ateliere şi pentru personal. Angajaţii muzeului vor avea birourile pe strada Eroilor la numărul 6. Până când se va rezolva problema construirii noului sediu, pe terenul pe care îl avem în Parcul Rizer, expoziţiile vor fi la V3, birourile pe strada Eroilor şi depozitul pentru păstrarea obiectelor de artă la Menarom. Sper ca această situaţie să nu dureze mai mult de doi-trei ani”, mai spune directorul Muzeului de Artă Vizuală.

Teoretic, în cei maximum trei ani ar trebui să se construiască noul sediu, al cărui proiect a fost premiat, admirat, dar nu şi finanţat. L-am întrebat pe Dan Basarab Nanu dacă chiar crede că mai sunt şanse de punere în operă a proiectului semnat de arhitectul Dan Ujeucă. „Sincer, chiar nu ştiu. Proiectul acelei clădiri superbe urma să beneficieze de finanţare europeană, dar, fiind lucrare de investiţii, a fost inclus în Programul de dezvoltare pentru axa România-Moldova – Ucraina. Noul sediu al muzeului trebuia inaugurat anul acesta, dar s-a blocat finanaţarea. Ideea era să avem în acelaşi areal, Muzeul Creştinătăţii de la Dunărea de Jos, Muzeul Secolului 21, din Parcul Rizer, Teatrul Muzical şi statuia lui Cuza. Când s-a lansat proiectul noului sediu, Consiliul Judeţului a alocat 5,6 milioane de euro şi mai erau necesare încă 3 milioane de la Consiliul Europei, care însă n-au mai fost primite. Arhiepiscopia a avut avantajul că această clădire este monument istoric şi de arhitectură şi din acest motiv a putut să acceseze altă linie de finanţare. Sper să se găsească altă variantă şi pentru noi căci este de neconceput ca Muzeul de Artă Vizuală să rămână la V3”, consideră directorul instituţiei.

De la momentul aprobării retrocedării palatului Episcopal, deşi au avut un răgaz mai mult decât generos pentru a construi un sediu nou, demn de cel mai important muzeu de artă contemporană din ţară, autorităţile locale au ignorat cu desăvârşire această necesitate. Drept consecinţă, ca în poveştile cu Păcală, Parcul Rizer, care ar fi urmat să înconjoare sediul futurist al Muzeului de Artă Vizuală, a fost modernizat înaintea construirii superbei clădiri rămase pe planşetă, iar o mică parte din cele 7.000 de lucrări de artă din patrimoniul instituţiei de cultură vor fi expuse în Piaţa Centrală, la câţiva metri de un Sex-shop.

adevarul.ro

[dcp100168]

Muzeul de Arte Vizuale şi-a închis astăzi porţile

După 46 de ani de existenţă, Muzeul de Arte Vizuale din Galaţi şi-a închis astăzi definitiv porţile. Lucrările vor fi depozitate la Menarom, iar personalul administrativ va fi îngrămădit în birourile Consiliului Judeţului de pe strada Eroilor.

Ultima noapte în care Muzeul a fost plin de vizitatori a fost în urmă cu două săptămâni, în Noaptea Muzeelor. Atunci, cei de la Muzeu au organizat un program extrem de intens, astfel încât oamenilor să le rămână bine întipărită în memorie ideea de Muzeu de Artă. De la începutul săptămânii, angajaţii s-au apucat să mute lucrările de artă, iar astăzi, ei au trecut la evacuarea birourilor. Primele vor fi depozitate, din ce-am înţeles noi, în condiţii foarte bune, la Menarom, în vreme ce birourile vor fi duse pe strada Eroilor, într-una dintre clădirile în care funcţionează Consiliul Judeţului. Tot astăzi a fost scoasă afară şi celebra lucrare a Anei Lupaş - „Maşina de zburat în zi de sărbătoare”, care a survolat pentru ultima oară holurile muzeului! Ce se va întâmpla de mâine? Lucrările nu vor mai putea fi văzute până când nu se va termina amenajarea spaţiului de la Piaţă, de la parterului blocului V3. Sunt voci care spun că acest lucru nu va putea fi posibil până pe la toamnă. ca să nu mai vorbim că în spaţiul de acolo nu încape decât jumătate din totalul lucrărilor care erau expuse în vechiul sediu.

adevarul.ro

 

[dcp100168]

„Noul” Muzeu de Artă Vizuală se deschide în septembrie

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi şi artiştii săi au fost nevoiţi să-şi facă bagajele şi să părăsească vechiul sediu, de vizavi de Grădina Publică, unde Arhiepiscopia (proprietarul clădirii din Domnească 141) a început, de luna trecută, reabilitarea clădirii şi transformarea ei într-un Muzeu al Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.

Singurul spaţiu expoziţional primit „la schimb” de Muzeul de Artă Vizuală din partea Consiliului Judeţului a fost cel situat în apropierea Pieţei Centrale, la parterul blocului V3. Acestuia i se adaugă un spaţiu administrativ, pentru birouri, pe strada Eroilor 6 şi un alt spaţiu, pentru depozitarea lucrărilor, pe Calea Prutului.

13 oferte pentru contractul de reabilitare a noului sediu

Conform directorului Muzeului de Artă Vizuală, Dan Basarab Nanu, spaţiul de expunere de la V3 va fi pe două nivele, câte 280 de metri pătraţi de fiecare, mai puţin de jumătate comparativ cu vechiul sediu din Domnească 141.

Pentru reabilitarea şi amenajarea noului sediu, la licitaţia organizată pe SEAP au fost 13 oferte, câştigătorul fiind desemnat pe baza preţului celui mai scăzut. Preţul de pornire a fost de 279.630 de lei, iar oferta cea mai bună, de 143.134 de lei, a venit din partea unei firme destul de puţin cunoscute: SC Lavory Serv Impex SRL, cu sediul în str. Ştefan cel Mare nr.425, Corod, judeţul Galaţi. Nu a existat nicio contestaţie.

Contractul a fost semnat pe 21 iunie, iar marţea trecută s-a predat spaţiul către constructor. Termenul de execuţie este de 3 luni, ceea ce înseamnă că noul sediu al muzeului va fi gata de deschidere în ultima decadă a lunii septembrie.

„Contractul de amenajare a spaţiului expoziţional presupune realizarea izolaţiei la copertină (care e o problemă foarte gravă, cu infiltraţii de la ploaie), sistemul de securitate (camere video, senzori etc.), sistemul de iluminat pentru expunere, compartimentări pentru trei birouri (pentru că numai atât am prevăzut acolo, am vrut să am cât mai mult spaţiu de expunere), înseamnă realizarea simezelor pentru expunere, gratii pentru securitate, tot ce înseamnă parte de climatizare”, ne-a declarat Dan Basarab Nanu.

Conform ultimului bilanţ existent pe site-ul Ministerului de Finanţe, firma Lavory Serv Impex SRL a încheiat anul 2011 cu un profit net de 28.474 de lei, la o cifră de afaceri netă de puţin peste jumătate de milion de lei. Specializată, conform codului AEN, pe „Lucrări de pardosire şi placare a pereţilor”, Lavory Serv Impex SRL a avut, în 2011, un număr mediu de 8 salariaţi. Fără îndoială că o lucrare de genul celei pe care o va face la sediul Muzeului de Artă Vizuală va da bine în portofoliul acestei firme.

presagalati.ro

[dcp100168]

Muzeul de la bloc are faţadă nouă

Sediul cel nou al Muzeului de Artă Vizuală, de pe strada Traian nr. 7, la parterul blocului V3, are o nouă faţadă. Şi un sistem de supraveghere infailibil, după cum ne asigură directorul Dan Basarab Nanu. Spaţiul de expunere este pe două nivele, fiecare cu câte 280 de metri pătraţi. „Putem expune, în total, cam 150-160 de lucrări, faţă de 400 câte încăpeau în vechiul sediu. Acolo avantajos era şi faptul că, având depozitele aproape, le puteam mişca altfel. Acum, depozitele sunt la trei kilometri, pe strada Prutului”, declară directorul Dan Basarab Nanu.
După pierderea vechiului sediu, de pe strada Domnească, Muzeul de Artă Vizuală a mai primit de la Consiliul Judeţului un spaţiu administrativ, pentru birouri (pe strada Eroilor nr. 6) şi spaţii de depozitare pentru cele 7.000 de obiecte din patrimoniul instituţiei, care au fost închiriate, pe Calea Prutului. Nu va mai trece mult şi sediul de la V3 îşi va deschide porţile pentru iubitorii de artă. Până la sfârşitul acestei luni va fi inaugurată expoziţia permanentă a Muzeului.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Muzeul de Artă Vizuală inaugurează noul spaţiu expoziţional cu vernisajul expoziţiei „Muzeografi – Accente plastice”

Muzeul de Artă Vizuală îşi va inaugura, joi, noul spaţiu expoziţional pus la dispoziţie de Consiliul Judeţului, în sediul de la intersecţia străzilor Tecuci şi Traian, la parterul blocului V3, în care au funcţionat Centrul Cultural Dunărea de Jos şi Consproiect SA.

Este o soluţie provizorie. Evenimentele muzeului se vor desfăşura în acest spaţiu până la găsirea unui spaţiu care să întrunească calităţile presupuse de un spaţiu în care să poată fi organizate expoziţii de arte plastice.

„Inaugurarea noului spaţiu expoziţional va avea loc joi, 7 noiembrie, ora 18.00, odată cu vernisajul expoziţiei,<<Muzeografi – Accente plastice>>. Vor expune colegii noştri, artiştii: Anca Tofan (pictură), Mariana Cocoş (pictură), Gheorghe Miron (pictură, grafică), Gheorghe Andreescu (pictură), Alexandru Pamfil (sculptură), Eduard Costandache (sculptură) şi Liviu Adrian Sandu (sculptură)”, a declarat Simona Biriş, şefa Departamentului Relaţii Publice din cadrul Muzeului de Artă Vizuală.

presagalati.ro

[dcp100168]

De aproape trei ani, primul muzeu de artă contemporană românească din ţară îşi expune lucrările la parterul unui bloc

Anul acesta se împlinesc trei ani de când Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi a fost nevoit să se mute la parterul blocului V3, din Piaţa Centrală. Valorosul muzeu a ajuns în această situaţie după ce Consiliul Judeţului Galaţi i-a dat ordin de evacuare, deoarece Arhiepiscopia primise fonduri europene pentru renovarea şi consolidarea fostului palat episcopal.

Timp de 47 de ani, Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi a fost găzduit în Palatul Episcopal. În urmă cu zece ani însă, în urma solicitării ÎPS Episcopul Casian Crăciun, adresată Comisiei Speciale de Retrocedare, Consiliul Judeţului Galaţi a aprobat restituirea clădirii Palatului Episcopal.

În 2012 însă, Arhiepiscopia „Dunării de Jos” a încheiat un contract de finanţare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în vederea demarării lucrărilor pentru proiectul de consolidare, reabilitare şi modernizare a Palatului Episcopal în cadrul căruia s-a amenajat Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Aşa se face că Muzeul de Artă Vizuală s-a văzut nevoit să îşi strângă operele de artă şi să se mute la parterul unui bloc de locuinţe, situat în Piaţa Centrală.

Sunt aproape trei ani de atunci, iar în ciuda greutăţilor, instituţia de cultură continuă să îşi desfăşoare activitatea normal. „În planul de dezvoltare 2016 - 2020 este prinsă o sumă pentru rezolvarea acestei probleme. Nu a fost cea mai încântătoare situaţie să ne mutăm la bloc, dar am făcut în aşa fel încât ideea de artă vizuală să nu dispară.

Ultimul vernisaj a avut loc săptămâna trecută şi ne continuăm activitatea în condiţiile date. Pot spune că au fost cei mai grei ani din cariera mea. De când ne-am mutat în acest sediu nu putem expune lucrări de mari dimensiuni din cauza înălţimii sălilor. O sală normală are o înălţime de patru metri şi jumătate, iar noi avem peste doi metri. Tocmai de aceea am făcut o colaborare cu Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos pentru a expune acolo lucrările de mari dimensiuni, cum sunt acele sculpturi de peste trei metri, care în actualul nostru sediu nu încăpeau sub nicio formă”, a explicat pentru „Adevărul”, istoricul Dan Basarb Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală.

Primul muzeu de artă contemporană românească din ţară

Muzeul de Artă Vizuală Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi este primul muzeu de artă contemporană românească din ţară şi a fost inaugurat în 1967. Cea mai însemnată parte a patrimoniului şi a expunerii permanente a muzeului o constituie operele realizate în perioada 1967-2012.

„Deţinem operele lui Horia Bernea, în vechiul sediu aveam un perete numai cu picturile sale, iar acum putem expune doar o singură lucrare, deoarece operele sunt foarte mari. Din donaţia «Georgeta şi Constantin Arămescu» nu putem expune decât două lucrări, în timp ce în sediul din Palatul Episcopal o sală era dedicată acestor artişti americani născuţi la Galaţi. O altă donaţie valoroasă este «Idel Ianchelevici». De asemenea, în vechiul sediu, lucrările sculptorului aveau propria lor sală. Toate lucrările pe care le deţinem sunt foarte valoroase şi a trebuit să facem o selecţie la sânge. Expunerea permanentă se mai modifică din când în când, dar totuşi regreţi că, din şase mii de piese, poţi expune doar două sute. Din păcate, arta decorativă, cum este şi «Maşina de zbor în zi de sărbătoare», semnată de Ana Lupaş, nu poate fi expusă acum din motive de spaţiu”, a explicat pentru „Adevărul”, Simona Biriş, şefa Departamentului Relaţii Publice al Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi.

Deşi de la momentul aprobării retrocedării palatului Episcopal, au avut un răgaz mai mult decât generos pentru a construi un sediu nou, autorităţile locale au ignorat cu desăvârşire această necesitate. La un moment dat, s-a vorbit despre faptul că Muzeul de Artă Vizuală ar fi putut avea un sediu modern în Parcul Rizer.

Până când autorităţile îşi vor întoarce privirea către această importantă instituţie de cultură, peste 6.000 de lucrări de artă din patrimoniul muzeului continuă să fie expuse în Piaţa Centrală, la câţiva metri de un sex-shop.

adevarul.ro