"Fabrica" de livezi de la Lieşti

[dcp100168]

"Fabrica" de livezi de la Lieşti, sursa pomicultorilor experimentaţi

* Pomii pe care inginera Dragostina Brăilescu îi creşte sunt căutaţi de fermierii din toată ţara, din Timiş până la Tulcea * De la mărul Idaret, la piersicul Redhaven şi la coacăz, pepiniera bună şi experienţa în pomicultură fac livada mare

Fiecare dintre noi ar trebui să planteze, într-o viaţă, măcar un pom ca să simtă că n-a făcut umbră pământului degeaba. Cine ştie, poate ridică de la pământ nu un copac, ci codri întregi. Inginera Dragostina Brăilescu a plantat până acum milioane de pomi fructiferi, atât în livada proprie de la Lieşti, cât şi în pepiniera întinsă pe un hectar şi jumătate, din care vin acum să cumpere pomicultori de prin toată ţară. Bineînţeles, nu este singura specialistă din judeţul nostru care şi-a dezvoltat o pepinieră cu pomi fructiferi, dar este de departe cea mai experimentată şi, probabil, cea care pune cel mai mult suflet în creşterea copacilor.

Aici se poate învăţa arta pomiculturii

Cumpărătorii pomilor din pepiniera de la Lieşti sunt de toate felurile. Unii vor doar câţiva copaci pe care să îi planteze în curtea casei, iar alţii vin aici cu gândul de a pune bazele unei livezi de zeci sau chiar sute de hectare. Sfaturi de preţ despre cum să îşi crească pomii primesc şi unii, şi ceilalţi.

„Nu poţi planta oriunde. Multe depind de zona în care un fermier vrea să-şi dezvolte această cultură. Contează, mai întâi, tipul de sol din care se vor dezvolta pomii. Spre exemplu, pe cernoziom - în Câmpia Română sau cea de Vest - merg mai degrabă sâmburoasele, cum ar fi piersicul sau prunul. Sămânţoasele se dezvoltă mult mai bine pe soluri aluvionare. Adâncimea la care se află pânza freatică şi existenţa unui puţ forat în zonă sunt, de asemenea, importante pentru că sămânţoasele au nevoie de mai puţină apă decât sâmburoasele. Când pleacă de aici, un pom - să spunem un măr - poate avea şi vârsta de trei ani şi e scos la vânzare numai dacă se află într-o stare foarte bună”, declară Dragostina Brăilescu.

Prin codrii de pomi fructiferi

Pomii sunt plantaţi în zone bine definite. Acum păşeşti pe lângă o plantaţie de măr şi, peste doar câteva secunde, ajungi la un codru de prun. Se scot din pământ şi se pregătesc pentru replantare doar pomii care merg la punctul de desfacere aflat tot în Lieşti, dar la stradă. Şi aici, într-un fel de seră, copacii stau tot în pământ, ca să fie sănătoşi şi viguroşi la cumpărare. Fiecare pom se vinde doar însoţit de un certificat de calitate şi informaţii complete legate de soi şi de starea în care se află.

Ce creşte în pepinieră? Cam toate soiurile care merg la noi şi din care s-ar putea înfiinţa o livadă pe cinste: de la măr Idaret şi Starkinson („bot de iepure”), piersic Redhaven, Cardinal şi Superba de Toamnă, până la prun Diana sau Stanley, cireş Stella, vişin Rivan, gutui Bereschi şi coacăz.

Plantaţii de sute de hectare, în toată ţara

Nu doar gălăţenii vin să cumpere de la pepiniera din Lieşti. „Cu pomii pe care îi cresc aici, pe câmpurile din pepinieră, am înfiinţat livezi peste tot în ţară. Spre exemplu, printre cele mai recente se numără una din Timiş, de 7 hectare, şi o alta în Sălaj, de 40 de hectare. Tot cu pomi de aici s-a înfiinţat o livadă de 3 hectare la Tulcea, plus două la Isaccea, de 800 de hectare şi 5 hectare. Preţurile la care dăm pomii sunt făcute în aşa fel încât să fie convenabile şi pentru cumpărătorul care ia câţiva pomi pe care să îi planteze pe lângă casă şi pentru pomicultorul care îşi face livadă. Iar cheltuiala cu înfiinţarea şi creşterea unor astfel de culturi nu este atât de mare, dacă ştii cum să o faci. De fapt, atunci când înţelegi ce trebuie să plantezi printre pomi, cum să îi uzi, să îi stropeşti şi să îi îngrijeşti, ar trebui să scoţi primii bani din livadă încă din anii de început. În anul III, producţia ar trebui să ajungă până la 10 sau chiar 15 tone de fructe pe hectar, aşa că fermierul care a pus livadă poate să câştige destul de bine”, apreciază Dragostina Brăilescu.

Pomii din marketuri sunt stresaţi

Cel mai bine, spune inginera de la Lieşti, este să cumpărăm direct dintr-o pepinieră pomii pe care vrem să îi plantăm în curte sau cu care vrem să înfiinţăm o livadă. „Eu spun că pomii din pieţe şi supermarketuri sunt stresaţi. Mai întâi, pentru că sunt scoşi din pământ încă din toamnă (momentul ideal ca să îi şi plantăm) şi, în cazul în care nu se vând în scurt timp, rămân cu rădăcinile în pungi de plastic până în primăvară. Datorită condiţiilor de climă din magazine, încep să îşi dezvolte părţi de rădăcină în acel mediu. Ulterior, acele părţi trebuie îndepărtate în primăvară, la replantarea în pământ. Iar şansele ca acel pom să nu meargă sunt mult mai mari decât în cazul unuia cumpărat din pepinieră şi plantat la timp”, mai spune Dragostina Brăilescu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Dragostina Brăilescu şi excelenţa în pomicultură

* "Pasiunea mea pentru meserie a depăşit demult limitele normale şi m-a ajutat să trec peste toate!", ne-a  declarat inginera horticolă din Lieşti

Sute de agricultori - atât din ţară cât şi din străinătate - şi-au cumpărat puieţii cu care şi-au înfiinţat livezile din pepiniera inginerei horticole Dragostina Brăilescu. Odată cu pomii, specialista le-a dat, gratuit, cumpărătorilor şi sfaturile atât de preţioase pentru plantarea şi îngrijirea livezilor tinere, până la maturitate. Totodată, în cei peste 40 de ani de activitate, inginera n-a încetat nicio clipă să facă cercetare şi încrucişare de soiuri, până când a ajuns să producă în cantităţi însemnate unele dintre cele mai căutate sortimente de fructe de pe piaţă.
În regiunea noastră, Dragostina Brăilescu este, fără îndoială, o autoritate în domeniul horticulturii şi exploatează, în prezent, o pepinieră pomicolă de un hectar şi jumătate şi o livadă de măr întinsă pe opt hectare, în comuna Lieşti.
De asemenea, este posesoarea singurului depozit de mare capacitate de fructe din judeţ, aflat în aceeaşi localitate.

Cercetarea a dat roade, peste ani

"Am terminat facultatea la Iaşi, iar la proiectul de diplomă am realizat un aparat care înjumătăţea timpul de deshidratare a legumelor. Lucrarea a fost foarte bine văzută şi am primit o bursă de la cei de acolo. Ulterior, am lucrat în cercetare, la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Focşani. Toate proiectele mi-au trecut prin mână, ani la rând, şi m-a interesat să fac o selecţie a soiurilor, astfel încât să le pot alege pe cele care aveau cele mai bune caracteristici. Vorbim aici şi despre dezvoltarea pomului, dar şi despre calitatea fructei: să fie dulce, să aibă coajă subţire, să aibă rezistenţă sporită la monilioză, în cazul sâmburoaselor, şi aşa mai departe”, ne-a declarat inginera Dragostina Brăilescu.
Tot ameliorând, a creat o variaţiune a Idared-ului clasic, mai rezistent şi mai dulce, pe care îl pot mânca şi diabeticii. Mărul se vinde foarte bine, la ora actuală, ne spune experta în horticultură. Deşi lucrează în domeniu de mai bine de 40 de ani, se documentează continuu, cumpărându-şi revistele de specialitate şi cărţile care prezintă noutăţile ştiinţifice.

Fabrica de livezi

În pepiniera pomicolă de la Lieşti se găsesc aproape toate soiurile care merg la noi şi din care s-ar putea înfiinţa o livadă care să dea producţii remarcabile: de la măr Idared şi Starkinson („bot de iepure”), piersic Redhaven, Cardinal şi Superba de Toamnă, până la prun Diana sau Stanley, cireş Stella, vişin Rivan, gutui Bereschi şi coacăz. Fiecare răsad în vârstă de minim trei ani se vinde cu certificat fito-sanitar şi fiecare generaţie de pomi este aclimatizată şi rezistentă la multe dintre bolile pe care le au soiurile aduse din străinătate sau cele pe care le putem cumpăra din magazin, cu rădăcinile înfăşurate în folie de plastic. „Trebuie să ştii ce sol este cel în care plantezi, la ce adâncime se află pânza freatică, dacă sunt sau nu cursuri de apă în zonă etc. Eu îi întreb pe cumpărătorii mei toate aceste lucruri, astfel încât să valorificăm cât mai bine resursele de mediu, iar pomii să crească sănătoşi şi să fie productivi. Evident, gratuit, odată cu pomii, le dau şi calendarul de stropiri şi le dau detalii clare cu privire la plantare şi lucrările de întreţinere a pomilor. Am înfiinţat pepiniera imediat după 1990, aşa că mi-e imposibil să le mai ţin minte pe toate. Totuşi, ştiu că folosind puieţi din pepiniera mea s-a înfiinţat peste 800 de hectare la Isaccea. La Greaca s-au pus livezi cu material săditor cumpărat de la mine, la Matca, la Vaslui, până la Ostrov, Brăila şi Timişoara”, ne-a declarat inginera.

Pasiune fără limite

În glumă, inginera ne spune că, dacă ar fi ştiut că toată viaţa va trebui să meargă încălţată cu cizme, s-ar fi gândit de două ori înainte să facă facultatea de horticultură. "Cred că, în cazul meu, pasiunea a depăşit demult limitele obişnuite. Aşa cum ştie toată lumea, în 2005 livada pe care tocmai o înfiinţasem a fost înecată şi, în 2006, am replantat-o. Nu ştiu cum sună, dar e o muncă titanică. Am avut nopţi în care n-am dormit, gândindu-mă la datoriile pe care le aveam de plătit. Au fost ani cu datorii de vreo 300.000 de lei şi nici un pom viabil în livadă. Dar am trecut, iar livada este deja în al şaptelea an. Îmi doresc doar să mă ajute Dumnezeu să trăiesc să mă bucur de toate lucrurile pe care le-am făcut până acum. Să le văd dezvoltându-se şi funcţionând”, conchide Dragostina Brăilescu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cum se fac sute de tone de mere într-un an agricol greu. Toamnă îmbelşugată în livada Dragostinei Brăilescu de la Lieşti

• Un soi de măr lieştean, obţinut într-o viaţă de muncă
• Pasiunea pentru livadă rodeşte şi în anii cu vreme rea

În livada de şapte hectare a inginerei Dragostina Brăilescu de la Lieşti, parcă nici nu se simte că anul agricol a fost unul greu, din punct de vedere al vremii! Cât timp alţi fermieri se plâng acum de pierderile din 2015, inginera coordonează recoltatul merelor din miile de pomi care aproape că se apleacă sub greutatea rodului. Cum se obţin astfel de recolte impresionante, chiar şi atunci când vremea e capricioasă? Iată cum.

Greutăţi mari, producţie şi mai mare

„Am aici şapte hectare de livadă, iar pe fiecare hectar sunt plantaţi 833 de meri. Deşi n-am stabilit precis, aş spune că, dacă am estima o producţie medie, aceasta s-ar ridica la cel puţin 50 de kilograme de mere per pom şi tot ar fi o recoltă foarte bună într-un astfel de an”, apreciază inginera Dragostina Brăilescu.
Ar fi vorba, deci, despre un rod al livezii de aproape 300 de tone de mere, chiar potrivit celor mai pesimiste estimări. Producţia a fost obţinută însă cu muncă şi cu investiţii mai mari decât de obicei.

„Ne-am luptat cu problemele cum am ştiut noi mai bine. Undeva prin luna iunie, ne-a bătut grindina, iar acest lucru s-a simţit, în livadă. Apoi a venit seceta. Pentru aceasta din urmă eram pregătiţi, având în livadă sistem de irigaţie prin picurare pentru toţi pomii. Ne-am forat din timp puţuri, pentru că fără apă n-ai cum să faci pomii să rodească. Dar, cu toată grija noastră, dificultăţi tot au existat. A fost nevoie de mai multe stropiri în acest an, unele dintre ele cu substanţe foarte scumpe. În general, am făcut toate stropirile la limita menţinerii substanţei, nu doar atunci când am remarcat semne ale instalării unor boli”, spune inginera. Bună parte din producţia de mere ajunge în depozitul fermei, care are o capacitate de stocare de 120 de tone şi care e deja pe jumătate plin. Aici, la o temperatură de două – trei grade Celsius, fructele ţin şi până în luna mai. Aşa că mere de Lieşti se găsesc pe aproape toată durata anului.

„Soiurile de mere pe care le cultiv aici sunt dintre variate: Idared, Golden spur, Starkinson, Florina, Ionatan… Important e că sunt variate ca gust, dar că sunt soiuri de iarnă, care rezistă în timp, în depozit. Soiurile de vară sunt perisabile. Şi, dacă nu reuşeşti le vinzi la timp, singura soluţie este să le dai la făcut suc, iar asta înseamnă că obţii pe ele un preţ foarte, foarte mic”, apreciază Dragostina Brăilescu.

Idaredul de Lieşti

Idaredul este un soi de măr care s-a obţinut pentru prima dată în Statele Unite, din încrucişarea dintre soiurile Ionatan şi Wagner. A fost introdus în producţie în 1942. Inginera Dragostina Brăilescu a realizat, la Lieşti, un genotip al Idaredul adaptat la condiţiile de mediu în care şi-a creat livada.
„Am ales Ionatanul de Rădăşani, pentru că este frumos, apetisant, parfumat şi pentru că produce mult şi l-am ameliorat cu un Wagner premiat. Am obţinut astfel un genotip al unui Idared. Tehnic vorbind, am încercat să îl pun pe mai multe porturi. Pe M9, înrădăcinarea era superficială şi am renunţat. Pe port M27, pomul creşte foarte înalt, aşa că trebuie să te urci cu scara ca să culegi merele. Pe M6, însă, am remarcat că rezultatele sunt foarte bune, aşa că am ales această soluţie”, spune inginera. Soiurile nu se creează de azi pe mâine.

„Practic, îţi trebuie o viaţă de om ca să creezi un soi. Trebuie să studiezi în timp modul în care se comportă pomul. Poată că eşti mulţumit de ceea ce ai făcut şi abia după 25 de ani să te întâlneşti cu condiţii de mediu care să pună la încercare soiul pe care l-ai creat. Şi abia atunci s-ar putea să vezi că n-ai obţinut rezultatele la care te aşteptai şi că trebuie să o iei de la capăt. Trebuie să iubeşti într-adevăr meseria asta, să iubeşti pomii ca să ai atâta răbdare şi să îţi dedici tot timpul muncii în livadă. Eu fac ameliorare de 40 de ani, de când am început să lucrez”, spune Dragostina Brăilescu.

Semne bune are şi 2016

„Când vezi că merele cresc frumos, în livadă, nu-i motiv suficient să te bucuri şi să n-ai grijă. Trebuia să monitorizezi în permanenţă şi starea mugurilor de rod. De procesul de diferenţiere al acestor muguri de rod depinde producţia anului viitor. Cine n-are această grijă, poate foarte bine să aibă multe mere acum, iar la anul, să nu mai recolteze aproape nimic”, spune inginera.

O viaţă de temerar

Capacitatea de a obţine rezultate serioase în cercetare şi-a demonstrat-o inginera Dragostina Brăilescu încă de la finele facultăţii. La acel moment, proiect de licenţă (cel al unui deshidrator de legume) a redus timpul necesar deshidratării la jumătate. Nu puţini au fost profesorii care i-au spus atunci că lucrarea e una de diplomă de stat, ci una de doctorat. Asta nu înseamnă că, de-a lungul vieţii, inginera n-a fost nevoită să o ia de la capăt iar şi iar, chiar şi de pe poziţia de muncitor în livadă. Probleme mari a întâmpinat şi la Lieşti. În 2005, livada a fost pe de-a-ntregul inundată. Dragostina Brăilescu a replantat-o şi a creat depozitul frigorific. Acum, pomii intraţi pe rod au zece ani.
„Dacă e îngrijit aşa cum trebuie, un pom rodeşte vreme de 35 de ani sau chiar 40 de ani. Se întâmplă aşa însă numai în condiţiile în care îngrijirea este continuă. Dacă ai scăpat pomul din mână, cu greu îl mai readuci pe drumul cel bun”, conchide inginera Dragostina Brăilescu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

"Creşa" de pomi fructiferi de la Lieşti livrează în toată ţara

Cu pomii din pepiniera inginerei Dragostina Brăilescu de la Lieşti poţi întinde o livadă cât vezi cu ochii. Specialista care a acumulat deja 40 de ani de experienţă în pomicultură are aici de toate: de la meri de diverse soiuri la peri, pruni, caişi, vişini şi cireşi, gutui şi pruni. De altfel, de la Timişoara până în Dobrogea, s-au înfiinţat deja sute de hectare de livadă cu pomi crescuţi în pepiniera Dragostinei Brăilescu de la Lieşti. Foarte important este că, pe lângă pomi, inginera le oferă şi consiliere celor care sunt la început de drum cu livada.

„Nu-i chiar uşor să creşti un pom sănătos şi să-l pregăteşti de vânzare. Ai nevoie de trei ani de muncă. Începi cu baza materială, apoi, în anul al doilea, faci plantaţia de câmp şi altoieşti. Abia în anul următor, după ce produsul altoit este corespunzător şi sănătos, te poţi gândi la vânzare”, spune inginera.

Potrivit specialistei, încep să se înfiinţeze din ce în ce mai multe plantaţii de nuc în ţara noastră. Şi, cu toate că nucul are o altoire mai greoaie, în pepiniera lieşteană se găsesc din belşug nuci tineri şi sănătoşi, cu care se poate face livadă.

La acest moment, în judeţul nostru sunt, din datele Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, 739 de hectare de livadă. Plantaţiile de măr ocupă 193 de hectare, cele de prun 172 de hectare, cele de cireş şi vişin 264 de hectare. Mai sunt livezi de: cais (44 de hectare), piersic (43 de hectare), nuc (şapte hectare) şi gutui (opt hectare).

viata-libera.ro