Biserica "Vovidenia" - pagină memorabilă a Unirii

[dcp100168]

Sărbătoare la Biserica Vovidenia

Astăzi creştinii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, unul din cele mai vechi praznice dedicate de creştini Sfintei Fecioare Maria, marcat în calendar cu cruce roşie şi cu "dezlegare la peşte" pentru cei care ţin post. Ca semn al cinstirii deosebite de care s-a bucurat Maica Domnului, şi la Galaţi s-au construit încă din cele mai vechi timpuri locaşuri de cult dedicate acesteia. Unul dintre ele, Biserica Vovidenia, se află în centrul vechi al oraşului, în spatele actualei Primării. După construirea acestei biserici pe locul alteia mai vechi, actualul locaş de cult a fost sfinţit pentru prima dată în anul 1790, iar apoi în anul 1823, în prezenţa episcopului Gherasim al Romanului. Ca semn al evlaviei faţă de cele sfinte, în 1851, aga Constantin Gheorghe a poleit cu aur catapeteasma bisericii, ridicând astfel prestigiul ei, fapt ce a dus la ridicarea acesteia la rangul de catedrală a Galaţiului. Din acest motiv, domnitorul Al. I. Cuza a vizitat această biserică, iar în 1865 mama sa, Sultana, a fost înmormântată aici, monumentul funerar al acesteia putând fi văzut şi astăzi. Prestigiul istoric al bisericii, situată în faţa universităţii, este accentuat şi de prezenţa unor pietre funerare, martore ale unui vechi cimitir situat în apropierea locaşului de cult, dar şi de manuscrise şi icoane de patrimoniu aflate aici. Ultima restaurare a locaşului de cult datează de la începutul anilor '90, lucrările fiind făcute sub atenta observare a preotului Octavian Pelin. În prezent, la această biserică slujesc preoţii Octavian şi Gabriel Pelin.

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=4

[dcp100168]

Biserica "Vovidenia" - pagină memorabilă a Unirii

Biserica ”Vovidenia” însumează 222 de ani de existenţă materială şi zece ani de la resfinţirea din 2002. "Vovidenia gălăţeană" este locul unde au păşit cu sfială Domnul Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, deputaţi în Divanul Ad-hoc al Moldovei la 1857. Biserica este o pagină memorabilă a Unirii, fiindcă de aici au iradiat ideile unirii românilor la 1859.

Primul Altar, susţinut de banul Ioan Cârjă

Zidit la 1790, prin susţinerea banului Ioan Cârjă, locaşul are rădăcini adânci în istoria locului. ”Tradiţia spune că înainte de actuala zidire exista o biserică din nuiele şi lut, ridicată de negustorul Stavrică”, ne pune în temă părintele Octavian Pelin, paroh al Bisericii din 1987. Locaşul a fost sfinţit la 21 noiembrie 1790, de parohul Gh. Avram, delegat al Episcopului Antonie Gherman Clipa de la Roman. La 1821, biserica a fost ţinta atacurilor turceşti, în contextul Eteriei, fiind incendiată şi distrusă.

Biserica, realizată din cărămidă, cu ziduri de 1,25 metri, are plan triconc şi este decorată cu elemente specifice arhitecturii moldoveneşti. Are pridvor, pronaos, naos și altar. Vremurile grele nu au permis ca biserica să fie îmbrăcată în pictură prea repede. Abia în 7 iulie 1851 au fost începute ”zugrăvitul şi poleitul catapetesmei”, „Poartă a Cerului”, în spiritualitatea ortodoxă. Sculptura, în stil neoclasic, este din lemn de cireş, poleită cu aur.

Anii Unirii

Un moment aparte în istoria locului este anul 1857, la alegerile în Divanul Ad-hoc al Moldovei (5 septembrie 1857). Gălăţenii i-au desemnat ca deputaţi în înaltul for pe Al. I. Cuza (fost pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri. Însoţiţi de electorii entuziaşti din Galaţi, deputaţii au venit la „Vovidenia” să-I mulţumească lui Dumnezeu. Aleşii au jurat pe Sfânta Cruce şi Evanghelie că vor ”fi credincioşi cererilor” şi scopului pentru care au fost trimişi în fruntea ţării, ne informează istoricul Paul Păltănea.

"În istorica biserică a fost concepută ideea de unire în cuget şi simţiri a tuturor românilor, idee care a stat apoi la baza Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Domnul Cuza şi unioniştii gălăţeni au avut ca model al unirii ideea comuniunii Sfintei Treimi, Vlădica Melchisedec Ştefănescu fiind cel care le-a fost sfetnic", spunea la una din sărbători, ÎPS Părinte Casian.

Domnul Cuza, la Înviere

Biserica a avut statut de Catedrală până la secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863. Între paginile aparte, reţinem prezenţa la "Vovidenia", în 1863, a Domnului Al. I. Cuza şi a soţiei sale Elena, când au participat la slujba de Înviere. Mama domnitorului, Sultana Cuza, fiind enoriaşă a bisericii, a fost înmormântată aici, la 2 mai 1865. Mai târziu, trupul său a fost strămutat la Ruginoasa, unde îşi duce somnul de veci Domnul Cuza, din 15 mai 1873. Însă, mormântul şi crucea Sultanei Cuza, restaurate, sunt mărturie a vremurilor de odinioară.

Resfinţită în 2002

Un moment greu a fost la cutremurul din 31 mai 1990, când Biserica "Vovidenia" a rămas fără turle. Cu binecuvântarea Arhiereului locului, părintele Octavian şi enoriaşii au susţinut lucrările de restaurare. „A fost consolidată biserica după fotografii vechi, au fost aplicate centuri de siguranţă pe verticală şi pe orizontală la interior şi exterior, iar în zidul pereţilor au fost implantate grinzi de beton armat şi a fost întărită rezistenţa fundaţiei", ne povestea părintele. Restaurarea a vizat şi frumoasa pictură, făcută în tehnica fresco de artiştii Cristian Condurache, Petru Tulei şi Dan Bălan. Îmbrăcată ca o mireasă, în 21 noiembrie 2002, biserica a fost resfinţită de ÎPS Casian.

Parohia are o cantină care hrăneşte 30 de semeni necăjiţi şi, recent, a fost binecuvântată casa mortuară. Din 2006, aici s-a alăturat în slujire părintele Gabriel Pelin, fiul prea cucernicului părinte Octavian, care susţine un frumos program catehetic cu copiii.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Biserici gălăţene. Biserica Vovidenia

Pe strada Logofăt Turcu, nr. 24, în apropierea Primăriei Municipului Galaţi, întâlnim una dintre cele mai de preţ ctitorii de cult ortodox, Biserica Vovidenia.

Biserica a fost construită de către banul Ion Cârjă, în anul 1790, pe locul unei alteia, ridicată din nuiele şi vălătuci, de negustorul Stavrică, al cărui portret se afla cândva în interiorul bisericii.

A fost sfinţită cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, de protopopul ţinutului Covurlui, Gheorghe Avram.

Deloc de trecut cu vederea este faptul că fiica lui Gheorghe Avram, Teodosia, căsătorită cu comisul Eustaţiu Cernat, sunt părinţii generalului Alexandru Cernat, născut la 17 ianuarie 1828, la Galaţi, care în timpul Războiului de Independenţă a îndeplinit funcţia de ministru de război şi a condus Armata de operaţii, cu care a repurtat strălucite victorii.

În anul 1821, în timpul luptelor dintre armata eteristă şi turci, biserica a fost arsă. În 1851, a fost restaurată de aga Gheorghe Constantin. Tot aga Constantin şi soţia sa, Elena, au făcut ca biserica să beneficieze după moartea lor, de o cotă parte, rezultată din venitul a două case, pentru întreţinerea preoţilor şi a cântăreţilor.

La 2 mai 1865, biserica a fost vizitată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, când mama sa, Sultana, a fost înmormântată lângă altar, în partea dreaptă a curţii. Osemintele ei au fost strămutate în cavoul familiei de la Ruginoasa, după moartea domnitorului.

Biserica a servit drept catedrală până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1863. În 1901, s-a construit turla-clopotniţă de pe pridvor, acoperişul fiind semisferic. În timpul bombardamentelor hitleriste, s-a distrus peretele din partea nordică a altarului. Un an mai târziu, biserica a fost reparată şi redată cultului orotdox.

La cutremurul din 31 mai 1990, turlele de pe naos şi de pe altar s-au prăbuşit, iar turla-clopotniţă a fost grav avariată.

Prin grija preotului paroh, Octavian Pelin, s-a reînceput construirea lor după fotografiile existente. Deoarece pictura din interior era extrem de deterioarată, s-au consultat specialiştii de la Direcţia Monumentelor de Arhitectură şi Siturilor Istorice din cadrul Ministerului Culturii. S-a constatat că pictura nu mai poate fi refăcută, aşa că s-a dat jos toată tencuiala, iar între 1996-1997, biserica a fost repictată în tehnica frescă de către pictorii Cristian Condurache, Petru Tulei şi Dan Bălan.

Biserica are în patrimoniul ei icoane din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cărţi rare, manuscrise, obiecte liturgice, iar în curte se păstrează pietre funerare din anii 1841, 1855, 1858.

Prin activitatea slujitorilor lui Dumnezeu şi cu ajutorul enoriaşilor, biserica Vovidenia a străbătut peste 200 de ani de existenţă, constituind un veritabil vestigiu de valoare istorică.

presagalati.ro