Combinatul gălăţean a produs cinci miliarde de dolari pentru Mittal

[dcp100168]

Combinatul gălăţean a produs cinci miliarde de dolari pentru Mittal

Privatizat în urmă cu zece ani, cel mai mare combinat siderurgic din România a adus în visteria noului patron un profit net de peste 5 miliarde de dolari. Suma impresionantă a fost strânsă doar în cinci ani, în timp ce în ceilalţi cinci ani unitatea de la Galaţi a înregistrat pierderi. Cu toate acestea, o simplă analiză a rezultatelor economice afişate pe site-ul Ministerului Finanţelor arată că pierderea cumulată în cei cinci ani mai grei pentru siderurgişti a fost de 3 miliarde de lei, adică de şase ori mai mică decât profitul net cumulat în perioada prosperă când compania indiană aduna de pe urma gălăţenilor peste 18 miliarde de lei (respectiv 5 miliarde de dolari).

Istoria profitului

Mai mult, pierderile cumulate în cei cinci ani au fost recuperate într-un singur an. Concret, combinatul de la Galaţi a înregistrat pierderi în 2002, primul an de la privatizare, după care au urmat doi ani, respectiv 2003 şi 2004, în care unitatea a reuşit să-şi recupereze pierderile şi să realizeze şi cel mai mare profit de după privatizare. Este vorba despre un profit de 14 miliarde de lei înregistrat la sfârşitul anului 2004.

2005 a reprezentat pentru companie o coborâre bruscă, însă revenirea nu a întârziat să apară. Aşă că în următorii trei ani, respectiv 2006-2008, ArcelorMittal Galaţi înregistra profit după profit reuşind, astfel, ca toţi cei cinci ani de profit să depăşească de 75 de ori suma pe care patronul indian ar fi trebuit să o plătească statului român la privatizare: 70 de milioane de dolari.

Însă, odată cu instalarea crizei economice la nivel mondial, afacerile siderurgice de la Galaţi au avut de suferit, iar anii imediat următori, 2009 -2011, au adus Combinatului doar pierderi.

S-au pierdut şi 16.000 de locuri de muncă

Privatizarea combinatului a reprezentat, pentru cei peste 25.000 de muncitori ai unităţii, la momentul 2001, o speranţă în mai bine dar şi pierderea locului de muncă. Şi asta pentru că patronul indian, care deşi nu avea permisiunea concedierii angajaţilor, a venit cu o propunere greu de refuzat: autodisponibilizarea. Astfel, mii de siderurgişti, încântaţi de sumele primite la plecarea din combinat, au spus „da” şi au părăsit locul de muncă. Într-un final, din cei peste 25.000 de locuri de muncă, atâtea câte avea unitatea siderurgică, au mai rămas doar puţin peste 8.000. Curios este faptul că numărul angajaţilor a scăzut în fiecare an, cei mai mulţi plecând în 2003, atunci când unitatea a rămas fără 6.000 de oameni. În acelaşi timp, odată cu plecarea oamenilor, patronul decidea şi închiderea sau suspendarea activităţii a mai multor unităţi de producţie astfel încât, în prezent, aproape două treimi din capacitatea de producție a Combinatului nu mai este funcţională. Avem exemplu Cocseriei, Uzinei de Piese de Schimb, o parte din oţelării, câteva furnale.

Investiţii, sub semnul îndoielii

În ceea ce priveşte obligaţiile investiţionale pe care noul patron trebuia să le facă la Galaţi, actualul director, Ribro Bruno, a declarat că au fost îndeplinite. Mai mult, domnia sa a spus că valoarea lor a fost de două ori mai mare decât cea prevăzută în contractul de privatizare. Precizăm că, tranzacţia cu statul român a inclus angajamente investiţionale de 351 milioane de dolari. Însă, cu toate acestea, sunt voci în combinat care nu sunt de acord cu această declaraţie, afirmând că „s-au făcut investiţii sporadice, doar acolo unde patronul ar fi avut de câştigat. Şi, pe lângă faptul că s-au redus emisiile de noxe în atmosferă şi s-a cumpărat o macara performantă, restul investiţiilor nu sunt justificate”, este de părere Vladimir Şandor, prim-vicepreşedinte al Sindicatului Solidaritatea. Mai mult, acesta susţine că, pe lângă avantajele pe care compania le-a obţinut de la statul român, aceste investiţii sunt floare la ureche.

În prezent, Combinatul de la Galaţi se află în aceeaşi perioadă dificilă, iar siderurgiştii care au mai rămas se tem pentru locurile lor de muncă dar şi pentru ziua de mâine, în condiţiile în care salariul mediu în unitate este puţin peste o mie de lei la care se adaugă bonurile de masă. Administraţia ArcelorMittal a dat publicităţii, în urmă cu aproximativ o lună, o declaraţie în acest sens: „nu avem în desfăşurare un plan de închidere a Combinatului ori a fluxului cald (…)Dorim să asigurăm comunitatea că aceste eforturi intense au ca scop protejarea slujbelor, precum şi menţinerea Combinatului ca principal pilon al economiei locale”, spunea directorul general al Combinatului, Bruno Ribo.

nepasadegalati.ro

[dcp100168]

După privatizare, Arcelor Mittal Galaţi a produs aproape cât a pierdut

Privatizat în urmă cu zece ani Sidex Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din România a adus în vis­teria noului patron aproximativ un miliard de dolari. Suma a fost adunată în cinci din cei zece ani care s-au scurs de la cumpărarea unităţii de la Galaţi. În schimb, în ceilalţi cinci ani, Lakshmi Mittal a pierdut aproape la fel de mult, fiind vorba despre o sumă totală de peste 850 milioane de dolari.

Mai mult, putem spune că cel mai prosper an de după privatizare a fost 2004, când Arcelor Mittal de la Galaţi obţinea aproape jumătate din profitul cumulat în cei cinci ani.

În schimb, cel mai nefast an a fost 2009 când, paradoxal, Lakshmi Mittal a pierdut aproximativ aceeaşi sumă pe care o câştigase în 2004.

Istoria combinatului, în cifre

În cei zece ani, respectiv 2002-2011, activitatea combinatului a trecut prin schimbări majore fapt ce a determinat scăderi şi majorări bruşte ale rezultatelor financiare înregistrate la fiecare sfârşit de an. Astfel, primul an după tranzacţia cu statul român, Lakshmi Mittal a pierdut primii 18.725.901 de dolari (respectiv, 61.889.105 lei, cursul dolarului fiind 3,3050lei). Însă profitul nu a întârziat să apară, iar în următorii doi ani, combinatul de la Galaţi a produs mai mult de jumătate din câştigul total înregistrat după privatizare. Este vorba despre un total de 540.059.546 dolari.

Anul 2005 a fost din nou cu ghinion. Deşi valoarea dolarului a scăzut simţitor, la Galaţi se înregistrau pierderi de peste 55 milioane de dolari (respectiv 160.604.215 lei, cursul dolarului fiind de 2,9136 lei).

O bună perioadă a combinatului a fost 2006-2008, când Lakshmi Mittal a adunat profit după profit. Astfel dacă în 2006 profitul a fost de circa 60 milioane de dolari (167.046.633 lei, cursul dolarului fiind de 2,8090 lei) în anul următor combinatul dubla această cifră, iar în 2008 a ajuns deja la un câştig de patru ori mai mare decât cel înregis­trat în urmă cu doi ani, respectiv 240 de milioane de dolari. (604.871.529 lei, cursul dolarului fiind de 2,5198 lei).

Însă imediat după această perioa­dă de glorie au urmat doar ani negri în care combinatul a înregistrat pierdere după pierdere. Cel mai nefast an a fost 2009 când rezultatul financiar negativ a fost de 465.082.427 dolari (1.418.175.845 lei, cursul dolarului fiind de 3.0493 lei), suma fiind de altfel aproximativ egală cu cel mai mare profit înregistrat vreodată de combinatul de la Galaţi. În 2010 şi 2011, afacerea a continuat să înregistreze pierderi chiar dacă sumele au fost mai mici. Vorbim despre aproximativ 107.706.986 de dolari în 2010 şi 203.414.792 de dolari în 2011.

Practic, putem spune că Lakshmi Mittal a câştigat de 13 ori suma plătită statului român la cumpărarea combinatului de la Galaţi. Sau că suma pierdută după achiziţionarea unităţii siderurgice a fost de 12 ori mai mare decât cele 70 de milioane de dolari pe care i-a scos din buzunar în 2001.

S-au pierdut şi 16.000 de locuri de muncă

Privatizarea combinatului a reprezentat pentru cei peste 25.000 de muncitori ai unităţii la momentul 2001 o speranţă în mai bine dar şi pierderea locului de muncă. Şi asta pentru că, patronul indian care deşi nu i s-a permis concedierea angajaţilor a venit cu o propunere greu de refuzat: autodisponibilizarea. Astfel, mii de siderurgişti, încântaţi de sumele primite la plecarea din combinat, au spus "da" şi au părăsit locul de muncă. Într-un final, din cele peste 25.000 de locuri de muncă câte avea unitatea siderurgică au mai rămas doar puţin peste 8.000. Curios este că numărul angajaţilor a scăzut în fiecare an, cei mai mulţi plecând în 2003 când unitatea a rămas fără 6.000 de oameni.

În acelaşi timp, odată cu plecarea oamenilor, patronul decidea şi închiderea sau suspendarea activităţii a mai multor unităţi de producţie astfel încât în prezent aproape două treimi din combinat nu mai este funcţional. Avem exemplu Cocseriei, Uzinei de Piese de Schimb, o parte din Oţelării, furnale.

Investiţii, sub semnul îndoielii

În ceea ce priveşte obligaţiile investiţionale pe care noul patron trebuia să le facă la Galaţi, actualul director Ribo Bruno a declarat într-un interviu acordat ziarului "BURSA" că au fost îndeplinite. Mai mult, domnia sa a spus că valoarea lor a fost de două ori mai mare decât cea prevăzută în contractul de privatizare. Precizăm că, tranzacţia cu statul român a inclus angajamente investiţionale de 351 milioane de dolari. Însă, cu toate acestea, sunt voci în combinat care nu sunt de acord cu această declaraţie spunând că "s-au făcut inves­tiţii sporadice, doar acolo unde patronul ar fi avut de câştigat. Şi pe lângă faptul că s-au redus emisiile de noxe în atmosferă şi s-a cumpărat o macara performantă, restul investiţiilor nu sunt justificate", este de părere Vladimir Şandor, primvicepreşedinte al Sindicatului Solidaritatea. Mai mult acesta susţine că pe lângă avantajele pe care compania le-a obţinut de la statul român aceste investiţii sunt floare la ureche.

În prezent, combinatul de la Galaţi se află în aceeaşi perioadă dificilă, iar siderurgiştii care au mai rămas se tem pentru locurile lor de muncă dar şi pentru ziua de mâine în condiţiile în care salariul mediu în unitate este puţin peste o mie de lei la care se adaugă bonurile de masă. Mai mult, majoritatea se tem că ar putea fi închise noi capacităţi de producţie şi reduse din nou locurile de muncă. Administraţia ArcelorMittal a dat publicităţii, în urmă cu aproximativ o lună, o declaraţie în acest sens: "nu avem în des­făşurare un plan de închidere a Combinatului ori a fluxului cald (...) Dorim să asigurăm comunitatea că aceste eforturi intense au ca scop protejarea slujbelor, precum şi menţinerea Combinatului ca principal pilon al economiei locale".

bursa.ro