Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al Galaţiului

[dcp100168]

Sărbătoarea moaştelor Sfântului Apostol Andrei

Arhiepiscopia “Dunării de Jos” celebrează astăzi 13 ani de la aducerea moaştelor în oraş, ocazie pentru credincioşi de a veni să se închine la racla sfântă şi de-a asista la Sfânta Liturghie. În fiecare an, pe 17 octombrie, gălăţenii sărbătoresc trecerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Galaţi, eveniment ce s-a transformat în timp într-o sărbătoare locală. În ciuda vremii ploioase, credincioşii au venit astăzi la Catedrala Arhiepiscopală pentru a săruta moaştele, în speranţa că le vor aduce sănătate. “Vin în fiecare an la sărbătoare. Îmi amintesc de prima dată când au fost aduse moaştele Sfântului Andrei la Galaţi. Era o mulţime de oameni. Credincioşii vin pentru sănătate, pentru îndeplinirea dorinţelor. Ori de câte ori am timp, vin să mă închin la moaşte în catedrală”, ne-a declarat Maria Tudose (73 de ani). Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat ocrotitorul spiritual al Galaţiului în 1992 iar patru ani mai târziu, pe 17 octombrie, erau aduse pentru prima dată moaştele la Galaţi, de la Mitropolia din Patra, Grecia.

După evenimentul din ’92, în catedrala arhiepiscopală gălăţeană au fost lăsate câteva din moaştele Sfântului Andrei, prilej pentru comunitatea ortodoxă din mai multe zone ale ţării de-a veni să se roage la patronul spiritual al Galaţiului. “Nu am mai participat până acum la această sărbătoare. Am aflat de la cineva din familie şi am venit să mă închin. Am fost anul acesta şi la moaştele Sfintei Parascheva la Iaşi. A plouat, dar m-am simţit bine că am putut să le ating. Când voi mai avea ocazia, voi reveni la Galaţi pentru a mă închina la ele, mai ales că sunt permanent aici”, ne-a declarat Tudoriţa Oprea (52 de ani).

Sfânta Liturghie a fost oficiată de preafericitul Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos, însoţit de un sobor de preoţi.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... alati.html

[dcp100168]

Sf.Andrei, ocrotitorul spiritual al românilor

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit vineri, 30 noiembrie, în Biserica Ortodoxă. La noi în ţară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor şi îl prăznuiesc în fiecare an, organizând ample evenimente religioase şi culturale, informează Ziarul Lumina.

La Galaţi, în Arhiepiscopia Dunării de Jos, programul evenimentelor închinate Sfântului Apostol Andrei a început încă de marţi, când au fost aduse moaştele Sfântului Cuvios Patapie şi ale Sfântului Ierarh Luca al Crimeii. Alături de moaştele celor doi sfinţi, au fost aşezate spre închinare şi raclele cu părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Ierarh Atanasie şi ale Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, din patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Mâine, la Seminarul Teologic "Sfântul Apostol Andrei" se va desfăşura simpozionul ştiinţific "Tânărul creştin, mărturisitor al puterii de vindecare sufletească şi trupească prin Taina Sfântului Maslu", iar, de la ora 17:00, la Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi se va desfăşura concertul de muzică bisericească "Toată suflarea să laude pe Domnul". În ajunul hramului, la ora 18:00, la Catedrala arhiepiscopală şi în toate bisericile din municipiu va fi săvârşită slujba de Priveghere închinată Sfântului Apostol Andrei. Vineri, 30 noiembrie, în Catedrala arhiepiscopală, Sfânta Liturghie va fi oficiată de ierarhi invitaţi, cu participarea oficialităţilor locale şi a credincioşilor din municipiile Galaţi şi Brăila.

Sărbătoare la Peştera Sfântului Apostol Andrei

În sărbătoare se află mâine şi Mănăstirea "Peştera Sfântului Apostol Andrei" din Arhiepiscopia Tomisului, locul unde, după tradiţie, primul apostol al Mântuitorului s-a adăpostit în călătoria sa prin Scythia Minor. Mănăstirea aşteaptă, mâine, oaspeţi de seamă, ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe din România, Bulgaria, Grecia şi Ucraina. Aceştia, împreună cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, vor oficia Sfânta Liturghie începând cu ora 9:00, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Totodată, se va sfinţi agheasmatarul zidit deasupra izvorului care va primi numele de "Paraclisul Izvorului Sfântului Apostol Andrei".

Sărbătoarea va continua, vineri, în municipiul Constanţa, la Casa de Cultură, unde se va desfăşura concertul tradiţional de colinde închinat Apostolului Andrei. Pe scenă vor urca, de la ora 17:30, Corala "Armonia" a Arhiepiscopiei Tomisului, Corala "Teodoxa", Corala "Cuvânt Bun", Orchestra de muzică populară elenă din Mitilini (Grecia), Grupul bizantin "Sfântul Vasile cel Mare", Corul "Gherontie Nicolau" al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Constanţa şi Corul Seminarului Teologic "Dionisie Exiguul". Intrarea este liberă.

Ocrotitorul Episcopiei Europei de Nord

Sfântul Apostol Andrei este şi ocrotitorul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. La biserica de zid din incinta Centrului eparhial din Stockholm, sărbătoarea începe încă din această seară, cu Taina Sfântului Maslu şi slujba Privegherii. Mâine, Preasfinţitul Episcop Macarie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, va săvârşi slujba Ceasurilor, Acatistele Sfântului Apostol Andrei şi Sfântului Ierarh Andrei Şaguna şi Sfânta Liturghie. De asemenea, vor fi scoase spre închinare părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei şi ale Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, aflate în patrimoniul sacru al paraclisului episcopal. După slujbă, va fi lansat al patrulea număr al revistei "Candela Nordului", publicaţia oficială a Episcopiei Europei de Nord.

Ziua de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei este prilej de mare sărbătoare şi pentru enoriaşii Parohiei "Sfântul Andrei" - Parva din Protoieria I Capitală. Istoria acestui lăcaş a început încă din 1998, când adormitul întru fericire patriarh Teoctist a dat binecuvântare preotului Nicolae Popescu, transferat de la Alba Iulia, pentru construirea unei noi biserici, pe Aleea Parva din cartierul bucureştean Drumul Taberei. Construcţia s-a desfăşurat între anii 2001 şi 2008 după modelul Catedralei "Sfânta Sofia" din Constantinopol.

Astăzi îşi serbează ocrotitorul şi Mănăstirea "Sfântul Andrei" - Crăsani, din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor. Potrivit tradiţiei locale, Sfântul Apostol Andrei ar fi trecut prin acest loc în cadrul călătoriei sale misionare pe teritoriul ţării noastre, motiv pentru care mănăstirea l-a ales ca patron spiritual.

De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei îşi va serba hramul biserica închinată Apostolului românilor din capitala Moldovei, Iaşi. Lăcaşul a fost ridicat în anul 1794, fiind printre primele biserici care au ca ocrotitor pe acest sfânt. În sărbătoare se va afla vineri şi Biserica "Sfântul Apostol Andrei" din localitatea Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa. În Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei îşi vor prăznui hramul două lăcaşuri de cult: Biserica "Sfântul Andrei" din cartierul Micro 14 din Buzău, singura din oraş cu acest hram, precum şi Biserica "Sfântul Andrei" de pe Strada Brăilei din municipiul Focşani. În sărbătoare se va mai afla, vineri, Biserica "Sfântul Andrei" din Târgu Jiu, de pe strada 11 iunie, care a fost ridicată în anul 1795 de protopopul Andrei Schevofilax şi a fost împodobită cu pictură în 1812, dar şi biserica monument istoric din localitatea Fundeni, judeţul Călăraşi, ridicată de logofătul Radu Dudescu, în 1732.

basilica.ro

[dcp100168]

Sfântul Andrei - noaptea strigoilor, farmecelor de dragoste şi de aflare a rodniciei ogorului

Noaptea care precedă ziua Sfântului Andrei - unul dintre apostolii lui Iisus, creştinătorul neamului românesc - este asociată în tradiţia populară cu apariţia strigoilor, cu farmecele de dragoste şi ghicirea ursitului, fiind potrivită şi pentru a afla dacă anul care vine va fi roditor.

Credincioşii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit "Cel dintâi chemat", întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Naţională.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă "viteaz" sau "bărbătesc") apare, deopotrivă, pe 30 noiembrie în calendarul ortodox, romano-catolic, lutheran şi anglican. În Scoţia, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Pe de altă parte, noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiţii, superstiţii spectaculoase, de sorginte precreştină, vizând protecţia atât a oamenilor, cât şi a locuinţelor şi animalelor lor.

În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.

"Andrei cap de iarnă" (aşa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice şi cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, "umblă strigoii" să fure "mana vacilor", "minţile oamenilor" şi "rodul livezilor". Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. În această noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.

În aceste condiţii, usturoiul este folosit întru apărarea gospodăriei - uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi.

Usturoiul folosit la aceste practici de apărare era de obicei "menit" cu un an înainte, tot în noaptea Sfântului Andrei. O ceremonie de "păzire" a usturoiului implica participarea fetelor şi flăcăilor din sat, care petreceau, în vreme ce acesta căpăta calităţile pentru protecţie.

Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va să vie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană).

Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte - pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare - şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă. De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.

În noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile şi ogoarele. Oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun - cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.

Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul acestuia să le apară în vis, apelează la "făcutul cu ulcica", folosind un vas nou de lut, cărbuni încinşi şi incantaţii magice, sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă "neîncepută", aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită. În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.

Paradoxal, în această noapte, se poate apela la duhurile rele pentru a afla identitatea unor hoţi sau criminali sau locul unde s-au pierdut lucruri ori oameni. Postul vreme de trei zile, lumânările, bănuţii din argint, apa sfinţită, într-un cadru marcat de moarte, cimitirul satului, sunt elementele folosite în această practică ritualică ce poate fi săvârşită doar de persoane cu mintea puternică.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie - omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.

Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.

Pe de altă parte, condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin şi cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.

Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.

[dcp100168]

Sf. Ap. Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare naţională bisericească, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.

De asemenea, prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al preşedintelui României, ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca "zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează".

Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Un izvor important pentru viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei este “Istoria Bisericească” a lui Eusebiu de Cezareea. Există şi izvoare din secolul IV care atestă prezenţa Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul ţării noastre.

Perioada pe care Sfântul Apostol Andrei a petrecut-o pe meleagurile noastre este incertă.

„Nu ştim cât timp a stat, însă un apostol care venea să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului Hristos nu se limita numai la o simplă vestire a cuvântului, ci […] instituia şi episcopi, preoţi şi diaconi, şi le dădea sfaturi cum să se organizeze din punct de vedere administrativ. A stat câţiva ani de zile aici fiindcă nu se putea ajunge la rezultate concrete decât după o vestire de câţiva ani de zile”, mărturisăşte acad. Emilian Popescu.

Activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei s-a încheiat în cetatea Patras din Ahaia, în Grecia de astăzi, unde a convertit, printre alţii, pe Maximila, sora proconsulului Egeas al Ahaiei. Din porunca acestuia, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat, răstignit pe o cruce din tei, în formă de X. În Martirologiul lui Usuard aflăm că Sfântul Apostol Andrei care predicase în Sciţia „a fost prins de proconsulul Egeas, care mai întâi l-a ţinut închis la carceră şi apoi l-a bătut grav, iar la sfârşit l-a răstignit pe cruce, supravieţuind acolo două zile”. Anul martiriului său oscilează, în datele istoricilor, între persecuţia împăratului Nero (54-68) şi cea a împăratului Domiţian (81-96), potrivit părintelui Mihai Săsăujan, conf. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. Biserica primară a stabilit, încă de la sfârşitul secolului al II-lea, ziua de 30 noiembrie ca dată a prăznuirii Sfântului Apostol Andrei.

Moaştele Sfântului Andrei s-au păstrat în cetatea Patras până în anii 356-357, când împăratul Constanţiu le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu ocazia slujbei sfinţirii, după restaurare. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, scria că fragmente din sfintele moaşte au fost oferite bisericilor din Milan, Nola şi Brescia din Italia. În jurul anului 850, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul restituie locuitorilor din Patras racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. După Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaştele Sfântului Andrei, păstrate în capitala imperiului, să fie aşezate în catedrala din Amalfi, Italia. În aprilie 1462, în timpul papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei din Patras a fost aşezat într-o biserică din Roma. La 26 septembrie 1964, papa Paul al VI-lea a restituit racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, Mitropoliei de Patras a Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Chemarea la apostolat şi ucenicia întru ştiinţa mântuirii

Andrei, slăvitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era căsătorit, Andrei a ales să-şi trăiască viaţa în feciorie şi locuia în casa fratelui său. Ei practicau împreună meseria de pescari, învăţată de la tatăl lor Iona, şi respectau cu multă evlavie poruncile Legii.

Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul străbătea Iudeea şi ţinutul de dincolo de Iordan, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi chemarea la pocăinţă, Andrei a alergat la El, renunţând la tot ceea ce îl lega de lume şi i s-a făcut ucenic.

Într-o zi, după ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezătorul era cu Andrei şi cu un alt ucenic al său, viitorul Apostol şi Evanghelist Ioan, şi, arătând spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 35). La acest cuvânt al învăţătorului lor, care le arăta spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Înaintemergător, Ioan şi Andrei au mers după Iisus, ca să afle mai multe despre El. „Iar Iisus, întorcându-Se şi văzăndu-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi [care se tălcuieşte: Învăţătorule], unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon–Petru” (Ioan 1, 38-40).

Din acea convorbire Andrei a dobândit convingerea că acest Iisus este Mesia cel aşteptat de veacuri de poporul său, Mântuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi să spună şi fratelui său Simon: „Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41) şi l-a condus la Iisus.

Andrei a fost, aşadar, cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos şi el a vestit acest adevăr celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor. De aceea, Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos i-a schimbat întreg cursul vieţii.

Pretutindeni unde mergea Domnul, prin sate şi oraşe, în munţi, pe mare sau în pustie, Andrei era aproape de El, pentru a se hrăni din izvorul de apă vie al Cuvântului cel veşnic. Ucenicul cel întâi-chemat a fost prezent la înmulţirea pâinilor (Ioan, cap. 6), mijlocind pe lângă Hristos-Domnul să dea şi hrană pământească celor 5000 de oameni care gustaseră pâinea cea vie a cuvântului mântuirii.

Andrei nutrea o prietenie aparte pentru Filip, un alt apostol al Domnului, originar şi el din Betsaida. Atunci când elinii i-au cerut lui Filip să-i ducă să vadă pe Hristos, acesta a mers şi i-a spus lui Andrei, pentru că avea o mai mare familiaritate cu Învăţătorul (Ioan 12, 20).

După apostolii Petru, Ioan şi Iacov, martori ai descoperirilor celor mai înalte despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos, urmează Sfântul Andrei, pentru a exercita nu o autoritate, ci având o anume prioritate faţă de ceilalţi ucenici. El a fost martor al evenimentelor care au însoţit mântuitoarele Patimi ale Domnului şi a participat, alături de ceilalţi, la întâlnirile cu Hristos-Domnul, biruitorul păcatului şi al morţii, după sfânta Sa Înviere.

„Şi îmi veţi fi Mie martori până la marginile lumii”: misiunea creştină - poruncă şi dar dumnezeiesc

La Cincizecime, Andrei a primit şi el plinătatea harului Sfântului Duh şi sorţii i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia, şi Grecia (Macedonia, Tesalia şi Ahaia). Credincios poruncilor Domnului, n-a luat cu el nici pungă, nici traistă, nici toiag (Matei 10, 10) şi a plecat la drum să ducă şi acelor neamuri Vestea cea Bună a mântuirii. A înfruntat încercări şi primejdii, boli, pericolul tâlharilor, persecuţii din partea evreilor şi păgânilor, însă în toate locurile pe unde a mers Duhul Sfânt era cu el: vorbea prin gura lui, săvârşea minuni şi vindecări, îi aducea în suflet răbdare şi bucurie în încercări.

Această putere minunată a lui Dumnezeu, care lucra prin el, atrăgea mulţimile la credinţă. După ce ilumina minţile prin predica sa, făcea să renască sufletele prin baia Sfântului Botez, rânduia preoţi şi consacra episcopi în fruntea lor, îndemna să se construiască biserici şi organiza cultul divin.

Mai întâi s-a dus la Aminsos, pe ţărmul Mării Negre, şi a convertit la creştinism un mare număr de evrei, apoi a vindecat prin puterea lui Dumnezeu pe cei ce sufereau de diferite boli. Şi-a continuat misiunea în Trebizonda şi Lazic, iar de Paşti s-a întors la Ierusalim. După aceea, a plecat împreună cu Sfântul Ioan Teologul la Efes şi a predicat Evanghelia o vreme în regiunile vestice ale Asiei Mici. Urcând spre Propontida şi vestind cuvântul vieţii veşnice în aşezările Niceea, Nicomidia, Calcedon, Heracleea Pontului, Amastris, a avut de înfruntat de mai multe ori fanatismul închinătorilor la idoli şi gândirea înşelătoare a sofiştilor, dar i-a redus la tăcere şi pe unii şi pe alţii prin înţelepciunea, faptele şi minunile sale.

Ajuns la Sinope, a eliberat din lanţuri, prin rugăciune, pe Apostolul Matia. A fost prins de păgânii care s-au mâniat şi a suferit chinuri din partea acelora: aruncat la pământ, lovit din toate părţile, Sfântul Andrei nu a căutat să fugă sau să se apere. A îndurat toate cu răbdare, asemănându-se Învăţătorului său, Mielul lui Dumnezeu venit în lume să sufere şi să ridice păcatele lumii. Văzând tăria sfântului, îndelunga răbdare în faţa chinurilor şi numeroasele minuni care se săvârşeau, locuitorii din Sinope s-au pocăit, cerându-i iertare şi primind botezul creştin.

Andrei a aşezat episcop şi preoţi în Sinope, apoi a plecat către oraşele din Pont, pe care le evanghelizase deja, pentru a le întări în credinţă. A continuat acolo predica sa, respingând rătăcirile păgânilor în Neocezareea şi Samosata, apoi s-a reîntors la Ierusalim pentru a lua parte la sinodul din anul 50 privind primirea păgânilor în Biserică (Faptele Apostolilor 15, 6).

După sărbătoarea Paştilor, a însoţit o vreme pe Matia şi pe Tadeu către hotarele Mesopotamiei, plecând după aceea spre regiunile barbare de la răsăritul Mării Negre, în sudul Rusiei de azi, în Crimeea şi în sudul Ucrainei. S-a îndreptat apoi către Tracia şi a luminat prin predica sa inimile locuitorilor orăşelului Byzantion. A întemeiat o biserică închinată Maicii Domnului şi a hirotonit episcop pe Stahie, despre care se spune că este persoana pomenită de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani 16, 9. A continuat neobositul său periplu în Tracia, Macedonia şi Tesalia, ajungând până în Peloponez, la Patras.

Aici sfântul Apostol a convertit la creştinism pe soţia proconsulului roman, Maximila, pe care a vindecat-o de o boală socotită incurabilă. El a răspândit binefacerile şi asupra celorlalţi locuitori, astfel încât, în scurt timp, s-a constituit o comunitate a ucenicilor lui Hristos. În perioada absenţei din oraş a proconsulului Egeatus, sfântul Andrei l-a botezat şi pe fratele acestuia, Stratocles, însă la întoarcere Egeatus s-a mâniat foarte, văzând cum credinţa creştină a pătruns în propria-i casă. A poruncit ca Andrei să fie închis, dar slăvitul Apostol al lui Hristos, în închisoare fiind, şi-a continuat propovăduirea şi a hirotonit episcop pe Stratocles. După câteva zile, sentinţa s-a pronunţat fără judecată, iar sfântul Andrei a fost răstignit, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X. A primit cu bucurie moartea martirică, oprind pe prietenii săi care voiau să-l elibereze, binecuvântând pe credincioşi. Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârşitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaşte anul martiriului său; unii istoricii îl fixează în timpul persecuţiei lui Nero, pe la anii 64-67, iar alţii mai târziu, la sfârşitul veacului apostolic, în vremea persecuţiei poruncite de împăratul Domiţian. Proconsulul roman din Patras a murit la puţină vreme după aceea de o moarte năpraznică, drept pedeapsă pentru nedreptatea săvârşită.

Noul episcop, Stratocles, după ce şi-a împărţit averea săracilor, a construit episcopia sa pe locul martiriului sfântului Apostol.

După mulţi ani, la 3 martie 357, cinstitele moaşte ale sfântului au fost mutate de la Patras la Constantinopol de către Sfântul Artemie, din porunca împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Moaştele Sfântului Andrei au fost aşezate atunci, împreună cu moaştele Sfinţilor Luca şi Tadeu, în noua biserică a Sfinţilor Apostoli. Sfântul Ambrozie, episcop de Milano (c. 339-397), scria că părticele din moaştele Sfântului Andrei au fost oferite bisericilor din Milano, Nola şi Brescia. Cinci sute de ani după aceea, a fost adus la Patras capul Sfântului Andrei, trimis de împăratul Vasile I Macedoneanul (867-886). După Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost ocupat de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaştele Sfântului Andrei să fie duse în Italia şi aşezate în catedrala din Amalfi. În faţa pericolului otoman, după căderea Constantinopolului, odorul de mare preţ care se găsea la Patras a fost oferit spre păstrare papei Pius al II-lea, în anul 1460, de către despotul Moreei, Toma Paleologul. Capul sfântului a revenit în cele din urmă la Patras, la 26 septembrie 1964, ca semn al reconcilierii şi frăţietăţii creştine, izvor de bucurie şi mângâiere pentru credincioşii ortodocşi.

Propovăduitor al Evangheliei în ţara noastră

De numele Sfântului Apostol Andrei este legată şi originea Bisericii dreptmăritoare din România. Din mărturiile istoricilor şi din Sfânta Tradiţie reiese că Sfântul Andrei este şi primul propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştri daco-romani, fiind considerat „naşul poporului român”. Creştinismul românesc are deci origine apostolică.

Fiindu-i încredinţate spre evanghelizare ţinuturile din preajma Mării Negre, este cert că în drumul său Apostolul dintâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât şi în Sciţia Mică (Dobrogea de azi).

Numai astfel se explică faptul că primul centru episcopal cunoscut pe teritoriul ţării noastre a fost la Tomis, iar tradiţiile şi obiceiurile populare româneşti consideră pe Sfântul Andrei ca un părinte spiritual al neamului nostru, ziua de 30 noiembrie fiind însoţită la noi de bogate şi semnificative elemente folclorice.

Iată însă cuvintele părintelui istoriei bisericeşti, Eusebiu de Cezareea (†340), care consemnează relatări mai vechi, de la Origen şi Clement Alexandrinul: „Când sfinţii apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit peste întreg pământul locuit, lui Toma, după spusele tradiţiei, i-a căzut la sorţi [spre evanghelizare] ţara parţilor, lui Andrei, Scythia, lui Ioan, Asia, unde şi-a petrecut viaţa până a murit la Efes. Petru pare să fi predicat evreilor răspândiţi în Pont, Galatia, Cappadocia şi Asia, pentru ca la urmă, ajuns la Roma, să fie răstignit cu capul în jos, aşa cum singur dorise să pătimească. Ce să mai spun de Pavel care, după ce vestise Evanghelia lui Hristos din Ierusalim până în părţile Illyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero? Aceste sunt arătate întocmai de Origen în cartea a III-a a Comentariilor asupra Genezei” (Istoria bisericească III, 8). Cei mai mulţi istorici identifică Sciţia cu Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).

Sinaxarul Bisericii din Constantinopol istoriseşte amănunţit propovăduirea sa: „Lui Andrei, celui întâi chemat, i-au căzut la sorţi Bithynia, părţile Pontului Euxin [Marea Neagră] şi ale Propontidei [Marea de Maramara] cu cetăţile Calcedon şi Bizanţ, Macedonia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada [Grecia Centrală], Ahaia şi cetăţile Aminsos [Amisus], Trapezunt, Heracleea [Pontului] şi Amastris”.

Totodată, Sinaxarul arată că Sfântul Andrei a hirotonit episcop de Odyssos (Odessos) – Varna de azi – pe un ucenic al său Amplias (Ampliat), pomenit în calendar la 31 octombrie.

În secolul al VIII-lea, călugărul Epifanie arăta, în Viaţa Sfântului Apostol Andrei, că între popoarele evanghelizate de sfânt se numără şi sciţii, iar scriitorul bizantin Nichifor Calist (sec. al XlV-lea) consemnează faptul că Apostolul Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia şi Bitinia) în „pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie în Sciţia Mare (sudul Ucrainei), fie Sciţia Mică, locuită atunci de greci, romani şi geto-daci.

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei scrie, în cartea sa Viaţa şi petrecerea sfinţilor, despre misiunea măritului Apostol al Domnului: „Apostolului Andrei i-a revenit [prin sorţi] Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia, Tesalia, şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat”.

Cununa cea de har a dreptei credinţe pentru urmaşii Sfântului Andrei

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 30 noiembrie, când Biserica de pretutindeni sărbătoreşte pe Apostolul cel dintâi chemat, este însemnată cu literă roşie; multe lăcaşuri de închinare din ţară poartă hramul Apostolului neamului românesc, iar în onomastica naţională Andrei şi Andreea sunt nume frecvente.

Cinstit îndeosebi de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, de către Bisericile din Grecia, Rusia, Ucraina şi România, iar în tradiţia occidentală fiind considerat patron şi ocrotitor al Scoţiei, ţara unde au ajuns părticele din sfintele sale moaşte în secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei cheamă mereu întreaga umanitate să descopere bucuria curată şi sfântă, care nu se învecheşte niciodată: Am găsit pe Mesia!

basilica.ro

[dcp100168]

Moaştele Sfântului Apostol Andrei, scoase la închinare

Credincioşii gălăţeni se vor putea închina duminică şi luni la Sfintele Moaşte ale Sfântului Apostol Andrei şi ale unor sfinţi doctori tămăduitori, care vor fi aşezate pe baldachinul special amenajat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi, se arată într-un comunicat transmis, vineri, de Eparhia Dunării de Jos.

Potrivit sursei citate, în acest an, programul prilejuit de sărbătoarea închinată Sfântului Apostol Andrei, va consta în săvârşirea la Catedrala Arhiepiscopală, în ziua de duminică a Sfintei Liturghii, începând cu ora 9,00, respectiv a slujbei Privegherii, de la ora 17,00, iar în ziua hramului, luni, Sfânta Liturghie, începând cu ora 9,00.

În cele două zile de sărbătoare, credincioşii prezenţi se vor putea închina la Sfintele Moaşte ale Sfântului Apostol Andrei şi ale unor sfinţi doctori tămăduitori, aşezate pe baldachinul special amenajat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale, pentru care s-au luat din timp toate măsurile de distanţare fizică şi de respectare strictă a normelor igienico-sanitare în vigoare, prin contribuţia preoţilor şi a voluntarilor.â

"În fiecare an, sărbătorile închinate ocrotitorului spiritual al oraşului Galaţi şi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos - Sfântul Apostol Andrei, încreştinătorul poporului român şi protector ceresc al Sfintei noastre Biserici Ortodoxe strămoşeşti, reprezintă un prilej de mare bucurie duhovnicească pentru toţi slujitorii şi credincioşii Eparhiei Dunării de Jos", se mai spune în comunicat.

Pe de altă parte, Jandarmeria Galaţi a transmis printr-un comunicat de presă că la pelerinajul de la Catedrala Arhiepiscopală, unde vor fi scoase spre închinare Moaştele Sfântului Andrei, vor avea acces doar cetăţenii care au domiciliul în municipiul Galaţi şi se vor institui dispozitive de ordine şi siguranţă publică şi culoare de acces către racla cu sfintele moaşte.

"Având în vedere că în perioada 29 - 30 noiembrie este organizat un pelerinaj la Catedrala Arhiepiscopală, unde vor fi scoase spre închinare Moaştele Sfântului Andrei, facem precizarea că Jandarmeria Galaţi va lua toate măsurile necesare în vederea preîntâmpinării oricăror incidente, cât şi pentru respectarea distanţării fizice între participanţi. Astfel, vom institui dispozitive de ordine şi siguranţă publică şi culoare de acces către racla cu sfintele moaşte, pe strada Domnească şi strada Episcop Melchisedec, în scopul creării unor condiţii optime pentru desfăşurarea pelerinajului, pentru evitarea aglomeraţiei şi respectarea normelor de protecţie sanitară. De asemenea, precizăm că la racla cu sfintele moaşte vor avea acces doar cetăţenii care au domiciliul în municipiul Galaţi, iar pentru a uşura accesul în zona de închinare este recomandat ca dovada domiciliului să se facă cu cartea de identitate", se precizează în comunicatul Jandarmeriei Galaţi.

agerpres.ro

[dcp100168]

Sute de credincioşi, în pelerinaj la moaştele Sfântului Apostol Andrei

Sute de credincioşi participă, luni, la pelerinajul consacrat Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al oraşului Galaţi şi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pentru a se putea închina la moaştele Sf. Andrei şi ale unor sfinţi doctori tămăduitori, aşezate pe baldachinul special amenajat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale.

Înainte de începerea pelerinajului, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, împreună cu slujitorii Catedralei Arhiepiscopale, în sunet de cântări bisericeşti şi mireasmă de tămâie, au aşezat pe baldachinul special amenajat din incinta catedralei racla ce adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei şi racla cu moaştele a patru sfinţi tămăduitori, ambele aduse din patrimoniul sacru al Reşedinţei Arhiepiscopale.

Credincioşii au format cozi lungi şi aşteaptă cu răbdare şi respectând normele igienico-sanitare în pandemie să se închine la moaştele Sfântului Apostol Andrei şi a patru sfinţi tămăduitori: Sf. M. Mc. Pantelimon, Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Ierarh Luca al Crimeii şi Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou.

În ziua de cinstire a Sf. Apostol Andrei, la Sfânta Liturghie din Catedrala Arhiepiscopală, ÎPS Casian i-a binecuvântat pe credincioşii prezenţi la slujbă şi la pelerinaj şi a făcut apel la credinţă, dar şi la respectarea regulilor de distanţare socială. "Trebuie să respectăm întru totul sensul spiritual al sărbătorii şi întru totul sensul social al sărbătorii prin respectarea normelor sanitare ce se impun pentru binele nostru al tuturor. Avem nevoie de sănătatea sufletului prin credinţă şi prin credinţă şi încurajare de sănătatea noastră propriu-zisă", a spus Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Anul acesta, la pelerinaj participă doar cetăţenii care au domiciliul sau reşedinţa în municipiul Galaţi. Pentru respectarea acestei măsuri, dar şi a normelor igienico-sanitare în pandemie, Jandarmeria Galaţi a instituit dispozitive de ordine şi siguranţă publică şi culoare de acces către racla cu sfintele moaşte. "Având în vedere că în perioada 29 - 30 noiembrie este organizat un pelerinaj la Catedrala Arhiepiscopală, unde vor fi scoase spre închinare Moaştele Sfântului Andrei, facem precizarea că Jandarmeria Galaţi va lua toate măsurile necesare în vedere preîntâmpinării oricăror incidente, cât şi pentru respectarea distanţării fizice între participanţi. De asemenea, precizăm că la racla cu sfintele moaşte vor avea acces doar cetăţenii care au domiciliul în municipiul Galaţi, iar pentru a uşura accesul în zona de închinare este recomandat ca dovada domiciliului să se facă cu cartea de identitate", a precizat într-un comunicat Jandarmeria Galaţi.

agerpres.ro