70 de ani de la moartea lui Ghiţă Vasiliu

[dcp100168]

70 de ani de la moartea lui Ghiţă Vasiliu
Renumitul primar Ghiţă Vasiliu, de fapt, cel mai cunoscut nume printre marii primari gălăţeni dintotdeauna, din cauza ghinionului de a inaugura cu propriul cortegiu funerar clopotniţa pe care a ridicat-o în mandatul său la intrarea în cimitirul „Eternitatea”, a închis ochii acum 70 de ani, pe 8 decembrie 1942, întrerupându-şi astfel mandatul început în februarie. Biografia publicată în presa vremii menţiona că se născuse la Galaţi într-o veche familie de agricultori, că a fost chestor de poliţie şi deputat eparhial. Căpitan în rezervă, a fost distins după Primul Război Mondial „pentru meritele sale vitejeşti” cu mari decoraţii: „Steaua României”, „Coroana României” cu spade şi panglică de Virtute Militară în grad de cavaler, „Crucea Comemorativă”, „Avântul Ţării”, „Sf. Stanislau”. Dar uite că n-a căzut pe front, ci răpus de boală la 50 de ani!
Folclorul local spune că primarul era cunoscut pentru firea aprigă cu care le cerea subalternilor să lucreze corect - îi şi pălmuia pe cei de care se plângeau nevestele, făcea controale prin pieţe, travestindu-se într-un om nevoiaş, mergea la lucru chiar foarte bolnav fiind. Avea moşie la Pechea, împreună cu mama sa. Presa vremii a relatat episodul în care, cei doi fiind atacaţi de tâlhari pe un drum pustiu spre Galaţi, doamna Elena a scos pistolul şi i-a pus pe fugă pe atacatori. Mama i-a supravieţuit, trăind până la 14 ianuarie 1964. Mama şi fiul au donat şi o clădire pentru înfiinţarea unui spital la Pechea, ne-a spus dna Elisabeta Gheorghiu, fiica fostului primar, care ne-a amintit de comemorare.
viata-libera.ro

[dcp100168]

Portretul unui primar - Ghiţă Vasiliu

De-a lungul anilor, au existat intenţii, multe din ele devenite realitate, de a crea un portret expresiv a celui ce a fost avocat şi doctor. Totuşi, timpul bogat de întamplări care a trecut peste viaţa primarului, a mai schimbat unele din reminiscenţele păstrate de contemporani.

Data naşterii edilului, 18 octombrie 1892, nu este corectă. Vasiliu însuşi declară această dată la oficierea căsătoriei sale cu Elena Barbu, la data de 27 ianuarie 1933 şi o semnează chiar şi în fişa personală atunci când este numit în postul de primar.

Ghiţă Vasiliu s-a născut de fapt, în casa părinţilor, din strada Culturii, astăzi Lascăr Catargiu, la 19 octombrie 1892. După ce a făcut o parte din studii la Brăila, s-a transferat în clasa a 8-a la Liceul Vasile Alecsandri, la secţia modernă, pe care a şi promovat-o cu media 6,67.

S-a înscris la Facultatea de Drept din Paris, însă a fost mobilizat la intrarea României în război şi a trebuit să întrerupă cursurile. A fost decorat pentru „merite de vitejie” îndeplinindu-şi astfel datoria către stat. După demobilizare şi-a reluat cursurile, absolvindu-le.

Apartenenţa la Partidul Naţional Liberal, i-a permis să fie în anul 1921, nu doar avocat, dar şi secretarul Comitetului, prezidat de Episcopul Nifon al Dunării de Jos. După instalarea guvernului I.C Brătianu, a fost numit Prefectul Poliţiei, funcţie pe care a ocupat-o din 1922 până în 1926, timp în care a reuşit să stârpească bandele de infractori ale oraşului.

Cu toate acestea, avocatura l-a consacrat, ajungând în anul 1930, printre fruntaşii Baroului. Trei ani mai târziu ocupă o nouă funcţie publică, tot în timpul guvernării liberale, şi anume aceea de consilier municipal şi a condus Serviciul Salubrităţii.

La 27 ianuarie 1933 se căsătoreşte cu Elena Barbu, iar naşi le-au fost Maria şi Theodor Tenea, avocat şi fost primar al oraşului.

În 1939 este iarăşi mobilizat, motiv pentu care îşi redactează testamentul. Întreaga avere i-o lasă soţiei sale, lângă care a trăit  „adevăraţi ani de fericire”. În perioada de mobilizare, a intrat în contact cu diverse şi importante personalităţi ale gurvernării mareşalului Ion Antonescu, care îl recomandă pentru postul de primar, funcţie pe care o ocupă în anul 1942, după demisia avocatului Romulus Burbea.

Ghiţă Vasiliu s-a străduit să obţină fonduri pentru repararea şi reabilitarea catedralei, l-a numit pe Dumitru Stăhiescu, profesor de istorie la Liceul V. Alecsandri, în funcţia de director al Muzeului „Casa Cuza Vodă” şi a realizat un plan de sistematizare al oraşului Galaţi, având în vedere distrugerile care au avut loc după cutremurul din 1940. Astfel, a fost reparată strada Domnească, au fost refăcute 12 şcoli, mai multe dispensare, Azilul de Bătrâni şi Spitalul Elena Doamna.

Legendele urbane spun că primarul era cunoscut pentru firea sa iute cu care le cerea subalternilor să lucreze, ba chiar, se spune că îi mai şi pălmuia pe unii dintre ei. Mergea deghizat în pieţe când făcea controale şi se ducea la muncă şi atunci când era bolnav.

Rămâne cunoscut posterităţii datorită modului în care a inaugurat clopotniţa de la Cimitirul Eternitatea - cu propriul cortegiu funerar. Ghiţă Vasiliu s-a stins la 8 decembrie 1942, alături de el fiind, până în ultima clipă, soţia şi prieteni foarte apropiaţi.

A fost apreciat ca o persoană ce îndeplineşte toate calităţile unui bun edil şi care s-a bucurat de simpatie şi popularitate în rândul concetăţenilor săi.

presagalati.ro
 

[dcp100168]

Cu mici adăugiri...

 

Portretul unui primar - Ghiţă Vasiliu

De-a lungul anilor, au existat intenţii, multe din ele devenite realitate, de a crea un portret expresiv a celui ce a fost avocat şi doctor. Totuşi, timpul bogat de întâmplări care a trecut peste viaţa primarului Ghiţă Vasiliu, a mai schimbat unele din reminiscenţele păstrate de contemporani.

Data naşterii edilului, 18 octombrie 1892, nu este corectă. Vasiliu însuşi declară această dată la oficierea căsătoriei sale cu Elena Barbu, la data de 27 ianuarie 1933, şi o semnează chiar şi în fişa personală, atunci când este numit în postul de primar.

Avocat, prefect, primar

Ghiţă Vasiliu s-a născut de fapt, în casa părinţilor, din strada Culturii, astăzi Lascăr Catargiu, la 19 octombrie 1892. După ce a făcut o parte din studii la Brăila, s-a transferat în clasa a VIII-a la Liceul „Vasile Alecsandri”, la secţia modernă, pe care a şi promovat-o cu media 6,67.

S-a înscris la Facultatea de Drept din Paris, însă a fost mobilizat la intrarea României în război şi a trebuit să întrerupă cursurile. A fost decorat pentru „merite de vitejie”, îndeplinindu-şi astfel datoria către stat. După demobilizare şi-a reluat cursurile, absolvindu-le.

Apartenenţa la Partidul Naţional Liberal i-a permis să fie în anul 1921, nu doar avocat, ci şi secretarul Comitetului, prezidat de Episcopul Nifon al Dunării de Jos. După instalarea guvernului I.C Brătianu, a fost numit Prefectul Poliţiei, funcţie pe care a ocupat-o din 1922 până în 1926, timp în care a reuşit să stârpească bandele de infractori ale oraşului.

Cu toate acestea, avocatura l-a consacrat, ajungând în anul 1930 printre fruntaşii Baroului. Trei ani mai târziu, ocupă o nouă funcţie publică, tot în timpul guvernării liberale, şi anume aceea de consilier municipal, şi a condus Serviciul Salubrităţii.

Elena Barbu şi adevăraţii ani de fericire

La 27 ianuarie 1933 se căsătoreşte cu doctoriţa Elena Barbu, iar naşi le-au fost Maria şi Theodor Tenea, avocat şi fost primar al oraşului. Nu au avut copii. Soţia sa nu i-a putut îndeplini această dorinţă, deşi Vasiliu era un admirator al copiilor.

În 1939 este iarăşi mobilizat, motiv pentu care îşi redactează testamentul. Întreaga avere i-o lasă soţiei sale, lângă care a trăit „adevăraţi ani de fericire”. În perioada de mobilizare a intrat în contact cu diverse şi importante personalităţi ale guvernării mareşalului Ion Antonescu, care îl recomandă pentru postul de primar, funcţie pe care o ocupă în anul 1942, după demisia avocatului Romulus Burbea.

Ghiţă Vasiliu s-a străduit să obţină fonduri pentru repararea şi reabilitarea catedralei, l-a numit pe Dumitru Stăhiescu, profesor de istorie la Liceul „V. Alecsandri”, în funcţia de director al Muzeului „Casa Cuza Vodă” şi a realizat un plan de sistematizare al oraşului Galaţi, având în vedere distrugerile care au avut loc după cutremurul din 1940. Astfel, a fost reparată strada Domnească, au fost refăcute 12 şcoli, mai multe dispensare, Azilul de Bătrâni şi Spitalul „Elena Doamna”.

Amintirea lui Vasiliu, păstrată în folclorul local

Legendele urbane spun că primarul era cunoscut pentru firea sa iute cu care le cerea subalternilor să lucreze cinstit, ba chiar se spune că îi mai şi pălmuia pe cei de care se plângeau soţiile. Mergea deghizat în om nevoiaş în pieţe când făcea controale şi se ducea la muncă şi atunci când era bolnav.

Rămâne cunoscut posterităţii datorită modului în care a inaugurat clopotniţa de la Cimitirul Eternitatea – cu propriul cortegiu funerar. Ghiţă Vasiliu s-a stins la 8 decembrie 1942, alături de el fiind, până în ultima clipă, soţia şi prieteni foarte apropiaţi.

A fost apreciat ca o persoană ce îndeplineşte toate calităţile unui bun edil şi care s-a bucurat de simpatie şi popularitate în rândul concetăţenilor săi.

presagalati.ro