Cum a dispărut patria crapului de la Vlădeşti

[dcp100168]

Vremuri grele la Zătun

Faliment pe malul bălţii

* AVAS a scos la mezat cea mai mare fermă piscicolă din judeţ – Vlădeşti, aparţinând Zătun SA * Licitaţia are loc pe 17 iulie, iar preţul de pornire este de 27,2 miliarde de lei vechi, fără TVA * Cu acelaşi prilej se încearcă şi vânzarea unei ferme zootehnice (cu 40 de miliarde de lei) şi a restului activelor societăţii *

Pe 17 iulie, pe malul bălţii de la Vlădeşti (cea mai mare fermă piscicolă din judeţul Galaţi) va avea loc o licitaţie publică de vânzare silită a activelor fermei piscicole aparţinând SC Zătun SA Galaţi. În urma deciziei Tribunalului Galaţi (la cererea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS), societatea Zătun este în procedură de lichidare judiciară, activitate de care se ocupă compania Management Lichidare Reorganizare SRL Iaşi. Împreună cu balta (singurul activ care mai aduce venituri în acest moment), sunt scoase la vânzare şi utilajele agricole, ferma zootehnică (dezafectată) de lângă Zona liberă, sediul administrativ şi rămăşiţele fostului abator.

Scufundată de datoriile la stat

Pentru cei care nu ştiu încă, precizăm că Zătun SA a intrat în insolvabilitate ca urmare a unor credite neperformante şi a acumulării de datorii foarte mari către bugetul de stat. Nu comentăm aici motivele pentru care s-a ajuns la această situaţie disperată. Se pare, însă, că în activitatea societăţii au fost numeroase „turbulenţe economice” şi implicaţii politice, însă foştii acţionari ezită deocamdată să vorbească pe şleau despre asta.

Revenind la vânzarea crescătoriei de peşte de la Vlădeşti (de fapt singurul activ încă viabil al Zătun SA), trebuie să spunem că licitaţia porneşte de la preţul de 2.722.904 lei (circa 27,22 miliarde de lei vechi), fără TVA. În urmă cu o lună s-a mai încercat o dată vânzarea activelor, la preţul stabilit de expertiza tehnică – respectiv 3.630.539 lei, fără TVA – dar nu s-a găsit niciun cumpărător. În consecinţă, preţul de pornire a fost redus cu 25 la sută şi rămâne de văzut dacă de data asta se vor găsi amatori să devină patroni de crescătorie de peşte. Dacă nu cumva s-a aşteptat reducerea preţului de pornire şi se va mai amâna o dată licitaţia ca să se ajungă la jumătate din sumă.

Pentru cei care nu ştiu, balta Vlădeşti se află la circa 50 de kilometri de Galaţi (în apropiere de satul Slobozia Oancea), între Siret şi şoseaua ce merge spre Oancea. Luciul de apă, în suprafaţă de 330 de hectare, este concesionat de la stat (prin Agenţia Domeniilor Statului), iar cel care va cumpăra activele va avea drept de preemţiune pentru concesiune în continuare. Dar iată ce active se predau în contul celor 27,2 miliarde de lei: 2,7 kilometri de diguri, 733 mp de alei şi drumuri, 6.875 mp de platforme betonate, 250 mp de gheţărie, două staţii de pompare, reţea de energie electrică pe întreaga suprafaţă a crescătoriei, reţea de comunicaţii, sediu administrativ, reţea de apă potabilă, împrejmuire.

Bunuri de 1,2 milioane de euro

Tot cu prilejul licitaţiei pentru vânzarea bălţii de la Vlădeşti, AVAS va încerca să valorifice şi restul patrimoniului societăţii Zătun SA. Este vorba de fosta fermă zootehnică de lângă Zona liberă (evaluată la circa 40 de miliarde de lei vechi), de o serie de utilaje agricole (evaluate în total la circa 3 miliarde de lei) şi despre o serie de active mărunte (şoproane, pătule, piese de schimb etc) a căror valoare totală se duce undeva la 2,6 miliarde de lei. În total (fără baltă), e vorba de cam 1,2 milioane de euro.

Trebuie spus că tranzacţia este influenţată major de o situaţie cel puţin bizară: terenul pe care se află activele zootehnice şi o parte dintre anexele fermei piscicole este în proprietatea unei firme private - Petrol Plus 2 SRL – care a făcut executarea silită a acestora (înaintea AVAS-ului) în contul unei datorii mai vechi. În aceste condiţii, un eventual cumpărător va trebui să plătească AVAS pentru bunuri şi firmei private pentru terenul aferent. Care s-ar putea să coste mult mai mult decât activele de pe el. Cel puţin aşa se aude.

http://www.viata-libera.ro/articol-Fali ... tii_2.html

[dcp100168]

Cum a dispărut patria crapului de la Vlădeşti

* Ferma pisciolă de la Vlădeşti a mers pe profit, dar totuşi a falimentat * Ultimul şef de fermă, Sorin Odobescu, spune că ar fi prosperat şi azi, dacă politicul nu şi-ar fi băgat coada * Infrastructura fostei ferme s-a distrus * Pescarii bătrâni care au muncit o viaţă pe baltă plâng când îşi aduc aminte de ce a fost balta Vlădeştiului * Acum luciul de apă a ajuns la un executor judecătoresc gălăţean şi sătenii din Vlădeşti spun că va fi cumpărat de un pechean

Au trecut deja ani buni de când ferma piscicolă de la Vlădeşti a rămas în paragină. S-au dus pe apa Sâmbetei utilajele şi zecile de locuri de muncă, iar ceea ce s-a putut fura a încăput deja pe mâna hoţilor. Luciul de apă de 182 de hectare şi-a pierdut rostul pe care i-l dăduseră oamenii, cu trudă, încă de prin 1940. Potrivit fostului şef de fermă, Sorin Odobescu, exploataţia piscicolă a mers pe profit, vreme de 20 de ani, atât în comunism cât şi în capitalism, dar lăcomia unor oamenii politici, care acum nici nu mai au curajul să se uite în ochii electoratului gălăţean, a distrus-o cu totul. Balta a trecut de la un executor judecătoresc la altul, iar prin Vlădeşti umblă zvonuri că ar urma să fie vândută unui pechean.

Ani de istorie, îngropaţi de lăcomie

Secretarul primăriei Vlădeşti, Teodor Ghionea, e în serviciul public din 1970. Istoria pe care n-a trăit-o a dezgropat-o din arhive. „Înainte să fie naţionalizată, prin Decretul 83 din 1949, balta avea trei proprietari, boieri din zonă. Erau doi fraţi şi un cumnat: Ionel Gherghiceanu, Mihăiţă Gherghiceanu şi Zilişteanu. Partea de baltă de 96 de hectare unde se află cabana Consiliului Judeţului a fost la început imaş şi i-a aparţinut boierului Ştefan Donose. După naţionalizare, s-a creat Întreprinderea Scânteia din Brăila, care a administrat balta până în 1957, când s-a întregit sistemul de CAP-uri. În acel an, Scânteia s-a desfiinţat, iar balta - proprietate de stat - a fost dată în folosinţa CAP-ului. Amenajarea pentru crearea fermei piscicole a început abia în anul 1978 şi a fost făcută de IOIL”, ne-a declarat Teodor Ghionea.

Pustiu şi dezastru, în raiul peştelui

Am ajuns pe balta Vlădeştiului în jurul prânzului. De departe se vede că pe partea dinspre şosea a malului, unde mai demult era perdea forestieră, acum sunt doar cioate. Clădirile fostelor depozite de furaje şi cea a gheţăriei zac în paragină şi mizerie cumplită. Ce-a fost din metal s-a smuls. Locurile unde mai demult trăgeau bărcile sunt părăsite şi, în afara indicatorului „Pescuitul Interzis. Proprietate Privată”, în zonă nu e niciun semn de activitate umană. Pe platforma unde mai demult erau parcate utilajele acum bate vântul. Vreo doi ciobani din zonă ne spun că, în vară, din cauza secetei şi din cauză că instalaţiile de alimentare au fost distruse în mare parte, a murit mult peşte în baltă. Acum s-ar mai fi băgat ceva apă, pentru că cineva ar vrea să cumpere patria crapului.

Cum a ajuns baltă în ultimul hal

Sorin Odobescu a fost şef de fermă la Vlădeşti vreme de 20 de ani şi spune că balta a ajuns în ultimul hal din cauza oamenilor politici care au vrut să şi-o însuşească. Începând cu anul 1992, balta de la Vlădeşti a trecut în proprietatea SC Zătun SA, acum falimentată.

„Am lucrat la SC Zătun SA până în urmă cu câţiva ani şi totul mergea bine până când balta a trezit interesul oamenilor politici, implicaţi în afaceri, care au vrut să pună mâna pe ea. Au implicat şi interlopi cunoscuţi în Galaţi. Cât timp am lucrat acolo, am mers numai pe profit. Şi dacă se scufunda toată România, eu tot făceam peşte la Vlădeşti! Era cea mai performantă fermă din ţară, după părerea mea. Avem 64 de heleştee, făceam reproducere la somn, ştiucă şi toate speciile de care era nevoie. Avem gheţărie şi utilaje” a precizat Sorin Odobescu.

În urma unor inginerii financiare complicate, asupra cărora vom reveni cu amănunte în ediţiile noastre viitoare, SC Zătun SA a ajuns în situaţia de a fi executată silit. În anul 2009, au fost scoase la licitaţie mijloace de transport aparţinând SC Zătun SA, pe vremea când lichidator judiciar era Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL Iaşi. Pe 8 ianuarie 2009, potrivit tabelului consolidat al creditorilor debitoarei SC Zătun SRL întocmit de acelaşi lichidator ieşean, Zătun SRL avea datorii către 31 de creditori, în valoare de peste 10 milioane de lei. Statul avea de recuperat o parte din bani, dar pe lista creditorilor figurează şi mai multe firme, printre care: SC Atlas SRL, care avea de recuperat 170.865 lei, SC Sistem Construct 2007 SRL (763.016 lei), SC Cerealprod SA (187.878), Raffeisen Bank Agenţia Huşi (173.194 lei) etc.

Potrivit portalului Tribunalului Galaţi, instanţa a închis, pe data de 15 februarie 2012, dosarul de faliment al SC Zatun SRL. În calitate de intimaţi în dosar, pe lângă firma în faliment, erau SC Sistem Construct 2007 SRL, lichidatorul judiciar CI Zanopol Camelia, Oficiul de Registrul Comerţului Galaţi, Berdilă Stanciu, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi Municipiul Galaţi. Şi Sorin Odobescu a participat la proces, ca recurent.

„Nu mai merg la baltă. Îmi vine să plâng!”

Pe Gheorghe Cornea, de 76 de ani, căruia sătenii îi spun nea Ghiţă Ţap, l-am găsit acasă. A lucrat ca pescar şi şef de echipă, în balta de la Vlădeşti, vreme de 23 de ani, iar în 1995 s-a pensionat. Meseria a prins-o de la tată, care era tot pescar şi care mai avea nevoie de ajutor la năvod. La ferma de la Vlădeşti avea plasă la dispoziţie şi făcea singur năvoadele şi vintilele pentru pescuit. Tot el le repara, când era nevoie. Toamnă de toamnă, a condus pescarii în campaniile de recoltare, iar în restul timpului se ocupa şi de furajarea peştelui şi de tot ce era nevoie în fermă. Ar fi poveşti de viaţă frumoase, dintr-un rai pe care lăcomia l-a nimicit. Când se gândeşte că e bătrân şi că balta pe care a muncit o viaţă se stinge, îl apucă plânsul.

„Dacă n-aţi văzut atunci, nu vă puteţi imagina cum era acolo. Am zis să înham calul să mă duc, într-o zi, să văd balta. Dar îmi vine să plâng, aşa om bătrân cum sunt, şi mai bine stau acasă. Scoteam peste 4 vagoane de peşte, dacă dădeam toanele după ce îi hrăneam. Îmi amintesc cum rupeam stuful ca să iasă crapul cosaş să mănânce şi cum adunam năvoadele la mijlocul bălţii. Toţi beam câte o cană de un litru de vin după fiecare toană dată, dar ne obişnuisem şi nu ne îmbătam. Dădeam, cu bărcile, mii de kilograme de furaje, că era mult peşte pe vremea aia. La mal, hrăneam eu 15 zile şi un coleg în restul lunii. Nu se arunca nimic. Gunoiul îl lăsam cu var, până făcea un fel de păduchi care plecau în apă şi ajungeau mâncare la peşti. Şi totul se calcula, de la o săptămâna la alta. Era cântărit peştele şi, dacă ceva nu mergea bine, se luau măsuri. Dacă nu era destul novac sau sânger ca să cureţe apa, se băga. Eu am dat rezultate la tot ce am făcut şi tocmai de asta am şi trăit bine atunci. Mi-am iubit mult meseria şi mă doare acum, când văd că s-a stricat şi s-a furat tot”, ne spune Gheorghe Cornea.

Pescarul bătrân îşi aminteşte că până şi prim secretarul Dăscălescu venea să mănânce şi să doarmă la fermă, chiar şi după ce ajunsese unul dintre cei mai importanţi oameni din stat. Şi ce-ar fi putut să nu-i placă?

„Mai ales toamna, era tare frumos. Aveam opt bărci şi patru năvoade. Eram peste 20 de angajaţi, dintre care 7 pescari de aici din sat, dar şi veniţi de la Brăneşti şi Măstăcani. A fost frumos, dar aia a fost tinereţea. Nu cred că mai văd balta aşa cum a fost”, spune Gheorghe Cornea.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Război păgubos pentru "Patria Crapului". Cine rămâne cu balta de la Vlădeşti?

* Din baltă s-au scos camioane de peşte, iar acum se produc doar lanuri de porumb şi acţiuni în instanţă

Ani grei s-au scurs de când ferma piscicolă de la Vlădeşti – renumita "Patrie a Crapului" de care auziseră românii din întreaga ţară - a ajuns o ruină. De la stat, activele fermei de 580 de hectare au trecut, în 1992, la SC Zătun SA, firmă care a fost adusă în faliment şi a fost executată silit începând cu anul 2009. De la acel moment, ferma a trecut de la un executor judecătoresc la altul, iar fiecare a încercat să-şi facă meseria, adică să acopere cât mai mult din datoriile colosale ale societăţii. Dar cum luciul de apă nu se poate vinde, ci doar concesiona, suprafaţa a trecut de la Administraţia Domeniilor Statului la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA).
Locuitorii din comună spun că din baltă s-au scos camioane de peşte, zi şi noapte, până când n-a mai rămas aproape nimic. S-a furat şi fier cu nemiluita, începând de la plasa de gard până la motoarele şi ţevile staţiilor de pompare. Clădirea de birouri, gheţăria şi celelalte edificii au fost devastate. Pe scurt, s-a aplicat la Vlădeşti reţeta tipică a jaful post-decembrist: potentaţii politici ai vremii s-au îmbogăţit, iar una dintre perlele coroanei pisciculturii româneşti a rămas în paragină! Tocmai când jaful se cam terminase şi când nimeni nu mai spera că aici se va mai produce vreodată peşte, activele fostei ferme – diguri, ceva teren şi multe ruine – au fost cumpărate, de la executor, de o întreprindere individuală din comuna Slobozia-Conachi. Perspectiva de atunci, adică a renaşterii fermei, care l-a costat pe omul de afaceri 810.000 lei dintr-un foc, s-a pierdut acum în hăţişul birocraţiei. În plus, deşi iniţial nimeni în afară de SC Zătun SA nu avea interese în baltă, acum li s-au retrocedat părţi din terenul de sub luciul de apă primăriei Vlădeşti şi primăriei Oancea, care a şi pus pe cineva în posesie, pe raza comunei Vlădeşti.

"E prea mare nesimţirea!”

Contactat telefonic, Dumitru Ene ne-a declarat: “Nu ştiu dacă îmi recuperez investiţia şi nici nu mă gândesc la asta acum. E prima mea experienţă de acest fel, cu balta. Lucrez în agricultură, dar cu terenul oamenilor. Rămâne în vigoare ce am spus de la început că vrem să facem, dar… nu ştiu dacă o să reuşim, cu toată nesimţirea din jur. E chiar păcat că trăim în România", a precizat Dumitru Ene.

Ce vor să facă investitorii

Potrivit mai multor date prezentate în prealabil de reprezentanţii investitorului, pentru balta de la Vlădeşti proprietarii activelor ar avea pregătit un proiect european de 4,8 milioane de euro, bani care ar urma să fie investiţi în tehnologii necesare producerii peştelui, înmulţirii acestuia şi creării unei fabrici de alge cu care să se furajeze peştele şi să se producă şi biogaz, pentru alimentarea fermei cu energie electrică. S-au cumpărat deja parte dintre utilajele necesare amenajării bălţii. Investiţia ar trebui să se finalizeze până la finele anului 2017.

În loc de apă cu peşte… porumb

Procesul de reabilitare a potenţialului productiv al bălţii este complex. Momentan, din mai multe bazine - totalizând aproape 500 de hectare – s-a scos apa, iar terenul a fost cultivat cu porumb. Ca totul să meargă bine, iar balta să-şi recapete potenţialul, procedura va trebui repetată şi la anul, din câte am înţeles discutând cu reprezentanţii investitorului. Oamenii din zonă sunt întrucâtva nedumeriţi, văzând lanurile de porumb care au luat locul luciului de apă. Nu ştiu ce se întâmplă acolo, dar, încă de când SC Zătun SA a fost adusă în sapă de lemn, localnicii simt că balta e prada multor interese necurate.

Cum au primit primăriile teren?

Primăriei din Vlădeşti, terenul din baltă i-a revenit în baza unei cereri - 5742/13.08.2007 - depusă la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP). La bază, atât în Oancea, cât şi în Vlădeşti, stau solicitări de retrocedare ale oamenilor din comună. "Abia anul acesta am aflat că acest teren ne aparţine. L-am preluat şi l-am arendat unui fermier din localitate care cultivă, de asemenea, porumb”, ne-a declarat primarului comunei Vlădeşti, Eracli Drujescu.

De fapt, primăria Vlădeşti deţine, în acte, 59 de hectare de teren în baltă. Mai exact, 12,68 hectare sunt situate pe teritoriul comunei şi alte 47,12 hectare pe teritoriul comunei învecinate, Oancea. Aceasta are şi ea 235 de hectare de teren în proprietate, din zestrea bălţii Vlădeşti.
Primarul din Oancea, Victor Chiriloaie, a precizat: “Nu mă interesează părerea acestor oameni. I-am invitat la Primărie, să stăm de vorbă, şi n-au venit. Noi avem procese-verbale validate de Comisia Judeţeană de pe lângă Prefectură. Sunt oameni pe care dumnealor, potrivit legii, trebuie să-i pună în posesie acolo. Evident, şi oamenii care îşi vor primi pământul la care au dreptul, pentru că a fost al moşilor şi strămoşilor lor, îi vor păstra destinaţia: baltă cu peşte. Aceşti oameni au cumpărat un evacuator de apă, un dig, o gheţărie, dar nu mi se pare nici moral, nici legal, să iei o baltă cu opt miliarde de lei vechi. Totul se reglează în instanţă. E drept că au primit şi ei drept de exploatare pe o suprafaţă de 160 de hectare, dar au primit dreptul după noi, deci noi avem întâietate. Oamenii îşi vor primi drepturile", ne-a declarat primarul comunei Oancea, Victor Chiriloaie.

Ce spune statul?

„Exploatatorii Bălţii Vlădeşti au drept de folosinţă până la acordarea concesiunii. Plătesc redevenţă şi pot lucra balta până la momentul în care li se va acorda concesiunea. Având activele, au şi prioritatea la concesionare”, ne-a declarat şeful filialei Regionale Moldova a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), ing.Vasile Bocănială.
Potrivit reprezentanţilor proprietarilor de active, ar exista, de fapt, mai multe acte de proprietate pe terenul bălţii de la Vlădeşti. Pe de o parte, cele ale statului, care a trecut balta din proprietatea publică a Agenţiilor Domeniului Statului în proprietatea publică a ANPA. Pe de altă parte, sunt  actele primăriilor care susţin că ar fi primit teren în baltă.
Concesiunea nu se obţine cu una, cu două. Concesionarea unui luciu de apă îl face o comisie care se întruneşte la nivelul ministerului de resort. Adică al Ministerului Agriculturii, pe vremea când investitorii veneau la Vlădeşti, iar acum al Ministerului Mediului. Comisia trebuie să fie prezidată de un secretar de stat, pe care ministrul de resort să îl accepte. În cazul în care ministrul nu semnează, alt preşedinte trebuie propus. În momentul de faţă, balta aparţine, teoretic, Ministerului Mediului, dar, la modul practic, transferul bălţilor nu s-a făcut încă de către Ministerul Agriculturii.

Ce vor cetăţenii

Din păcate, la fel ca mai toate obiectivele economice din judeţ, balta e hăcuită într-un război al intereselor. Indiferent cine şi ce face, interesul public, al tuturora, este ca ea să producă peşte, să asigure locuri de muncă şi bunăstare comunităţii unde se află. Lucru care, din câte înţelegem noi, nu se va întâmpla prea curând.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ce se mai aude de "Patria Crapului" de la Vlădeşti

* De la tonele de peşte prinse de pescari amatori şi profesionişti s-a trecut la lanuri de porumb şi la drumuri prin sălile de judecată

De mulţi ani deja, cunoscuta fermă piscicolă „Patria Crapului” a ajuns o ruină. De la şoseaua principală, clădirea nu arată foarte rău, nici curtea, cu o fântâna arteziană care nu funcţionează, însă înăuntru nu e nimeni. Buruienile cresc necontrolat, iar în loc de pescarii care pompau bani la bugetul comunei şi în conturile privaţilor care deţin balta, acum e doar liniştea.

Până în 1992, ferma a fost în proprietatea statului, însă a fost preluată de SC Zătun SA, firmă care a fost falimentată şi chiar executată silit în 2009. Din acel moment, balta a trecut din administrarea unui executor judecătoresc la altul, fiecare încercând să acopere cât mai mult din datoriile extraordinare ale societăţii. Dar, pentru că balta poate fi doar concesionată, ferma a trecut de la Administraţia Domeniilor Statului la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

„Nu ştiu ce vrea să se facă acolo...” 

Întreaga fermă piscicolă are 592 de hectare, acum părăsite. În iulie 2014, reporterii „Vieţii libere” au fost în zonă şi au semnalat furtul de fier din zonă, începând de la plasa gardului până la ţevile staţiilor de pompare a apei. Nici clădirea de birouri, gheţăria ori celelalte construcţii nu au rezistat ruinei.

La un moment dat, când nimeni nu credea că balta va mai renaşte vreodată, o întreprindere individuală din Slobozia-Conachi a cumpărat, de la executorul judecătoresc, activele firmei, pentru suma de 810.000 de lei. Cu toate astea, planul de renaştere al fermei s-a pierdut în hăţişul birocratic, iar Dumitru Ene, administratorul întreprinderii cu pricina, declara în iulie 2014 pentru „Viaţa liberă” că nu ştie dacă îşi va mai recupera investiţia. „E prima mea experienţă de acest fel, cu o baltă. Eu lucrez în agricultură, dar acolo lucrez cu pământurile oamenilor. Rămâne în vigoare ce am spus de la început că vreau să fac, dar ... nu ştiu dacă sunt şanse de reuşită, cu atâta nesimţire în jur. E chiar păcat că trăim în România.”. 

Primarul comunei Vlădeşti, Eracli Drujescu, este unul dintre susţinătorii fervenţi ai refacerii „Patriei Crapului”, mai ales că era una dintre mândriile fenomenului piscicol din România. „Încă dinainte să fiu eu primar, nu exista sfârşit de săptămână în care digul să nu fie plin de maşini. Plăteau câte 50 de lei de maşină şi dădeau la peşte. Vă daţi seama ce bani se făceau săptămânal? Plus că era o sursă de hrană sănătoasă şi de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut. Toţi banii ăştia au dispărut, că au ars actele. Sute de milioane de lei pe weekend. Era cea mai mare producţie de peşte din România. Nu ştiu ce vrea să se facă acolo acum. Nu putem decât să sperăm”, ne-a spus primarul.

Primăria Vlădeşti se află la masa credală încă de când SC Zătun SA a fost băgată în faliment şi executată silit, însă edilul comunei nu are mari speranţe de reuşită. „Nu cred că vom reuşi să mai punem noi mâna pe baltă, că aşa e treaba la noi în România. Se aşteaptă distrugerea terenului, se tărăgănează până atunci situaţia, iar când creditorii nu mai vor să aibă de-a face cu terenul, că sunt costurile mari, gata. Cei interesaţi pun atunci mâna pe teren”, explică Eracli Drujescu. 

Drumul către baltă este acum închis, cu barieră, astfel încât maşinile să nu poată intra. Ferma piscicolă este prinsă la mijloc, în vâltoarea intereselor. Indiferent cine şi cum acţionează, oamenii îşi doresc ca balta să producă iar peşte, să ofere locuri de muncă şi să pompeze bani în bugetul comunei Vlădeşti. Din câte ne-a zis primarul Eracli Drujescu, acest lucru nu se va întâmpla prea curând.

viata-libera.ro
 

[dcp100168]

Ce se mai întâmplă cu balta Vlădeşti, "Patria Crapului"

Balta Vlădeşti, care era până prin anii 2000 una dintre cele mai bine puse la punct exploataţii piscicole din ţară, cunoscută şi drept "Patria Crapului", s-a scufundat în ruină după ce a fost falimentată şi a trecut de la un executor judecătoresc la altul. Cele peste 580 de hectare de apă au încăput, în repetate rânduri, pe mâini greşite. Acum balta este încă obiectul mai multor procese. Au pretenţii să o revendice: Primăria Oancea, mai mulţi proprietari privaţi şi Întreprinderea Individuală Ene Dumitru, care are şi drept de exploatare temporară asupra bălţii, până la acordarea concesiunii.
Dumitru Ene a început de mai mulţi ani un proces de pregătire a bălţii pentru producţie. Parte dintre bazine au fost secate şi plantate cu porumb. Iar procesul de pregătire continuă, spune fermierul. „Lucrăm în continuare în baltă. Deja bazinele mijlocii au fost populate cu peşte. Nu-l vindem, evident, pentru că nici n-am avea o bază legală să facem aşa ceva. Îl creştem, potrivit tehnologiilor, în proiectul nostru de a reda bălţii capacitatea de a produce. Lucrăm cu inima strânsă, asta v-o pot spune. Şi asta din cauză că, nici după atâta vreme, nu am primit concesiunea luciului de apă. Ne tot amână, de la un termen la altul. Nici până azi nu avem un termen până la care să putem spune că o vom primi. Dacă e să spun câţi bani am băgat în balta asta, de când am început să lucrez aici….mai bine nu mă mai gândesc la asta”, spune Dumitru Ene. Doar la preluarea activelor bălţii, omul de afaceri a plătit 810.000 lei. Şi investiţiile abia atunci începeau…

viata-libera.ro

[dcp100168]

Jaf şi jale, în ”Patria Crapului”

Dacă ştii, fie şi numai din auzite, cât de mare a fost ferma piscicolă de la balta Vlădeşti, până în urmă cu vreun deceniu şi ceva, nu se poate să treci prin comună şi, uitându-te spre luciul de apă, să nu te întrebi: oare ce s-o mai întâmpla, astăzi, aici? De ani buni, balta e motiv de dispută, prin instanţe, între oamenii de afaceri şi primării. E o luptă surdă, în care s-a ajuns până la situaţii greu de digerat. Spre exemplu, unei femei i s-a retrocedat o bucată de pământ din mijlocul bălţii. Ba, a fost chiar şi pusă în posesie! Evident, ar fi fost mult mai complicată situaţie după ce bazinul ar fi fost reumplut cu apă, din cauză că femeii i-ar fi fost întrucâtva dificil să ajungă pe proprietate! Oricum ar fi, primarul din Vlădeşti spune că ceva - ceva se mişcă în ceea ce priveşte balta.

Balta Vlădeşti a fost, până în 1989, o realizare a fostului regim. Cele 580 de hectare de luciu de apă fuseseră împărţită pe bazine, astfel încât erau spaţii destinate special creşterii puietului şi a peştelui matur. Peştele putea fi hrănit, pescuit şi pus la gheaţă. Erau spaţii şi dotări pentru toate şi peşte se scotea din baltă după cerinţele pieţei. Şi aşa a trecut balta din comunism în capitalism, cu renumele de "Patria crapului". S-ar fi zis că nimic n-ar putea destabiliza producţia. În cele din urmă, o gaşcă de politruci încuscriţi a pus ochii pe baltă şi a adus-o în sapă de lemn. Fostul şef de fermă, Sorin Odobescu, ne spunea, în urmă cu vreo câţiva ani, că politicienii - din păcate încă atârnători prin funcţii publice, în ţară - implicaseră şi interlopi în prădarea bălţii. În 2009, s-a ajuns ca societatea care administra balta, SC Zătun SA, să fie executată silit. De la acel moment, balta a trecut prin administrarea mai multor executori judecătoreşti care au pescuit şi au vândut cantităţi mari de peşte. Nimeni nu s-a mai ocupat de piscicultură şi de administrarea bălţii. Am vorbit chiar cu pescari care lucraseră la Vlădeşti şi pe care-i apuca plânsul când vedeau în ce hal a ajuns fosta fermă...

Abia în urmă cu câţiva ani, Dumitru Ene, un fermier din Slobozia Conachi, a cumpărat majoritatea activelor fermei, sperând probabil că va primi concesiunea luciului de apă (care nu se poate cumpăra, ci doar se concesionează de către Agenţie Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură) şi se va reapuca de produs peşte, la scară mare. Doar că lucrurile n-au mers chiar strună....

viata-libera.ro

Dreptatea e îngropată sub munţi de hârtie

Primarul comunei Oancea, Victor Chiriloaie, luptă de ani buni împotriva celor care administrează balta Vlădeşti. Parte din luciul de apă (235 de hectare) este pe teritoriul comunei Oancea şi, spune primarul, e dreptul inalienabil al oamenilor de a-şi lua proprietatea înapoi. Urmând această cale, s-a ajuns însă la situaţii mai greu de înţeles. Spre exemplu, într-un bazin secat al bălţii, pe teritoriul comunei Vlădeşti, unei femei i s-a retrocedat o bucată de pământ. Cum să ajungă la proprietatea ei, după ce bazinul va fi reumplut cu apă? Greu de zis.

Victor Chiriloaie ne-a informat că, tot la Instituţia Prefectului, sunt depuse peste 200 de cereri ale oamenilor din comuna Oancea, care solicită trecerea unor suprafeţe de baltă din domeniul public al statului în domeniul privat, în vederea retrocedării, şi că aşteaptă o soluţionare a acestui caz. De asemenea, multe depind de perioada în care se vor finaliza măsurile impuse de legea 165/2013, privind măsurile de finalizare a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist.

Şeful filialei Regionale Moldova a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) Galaţi, ing. Vasile Bocănială spune însă că lucrurile nu prea au cum să se soluţioneze cu retrocedarea unor suprafeţe. „Poziţia noastră este clară. Luciul de apă nu se poate vinde şi cumpăra, ci doar concesiona. Terenul de sub luciul de apă este domeniul public al statului şi nu se poate retroceda. Ştim despre punerea în posesie despre care vorbiţi. Din câte ştiu, era vorba, de fapt, despre mai multe astfel de posibil cazuri, dar punerile în posesie s-au blocat, atunci când instituţia însărcinată să facă acest lucru a realizat, probabil, că e împotriva legii ceea ce se petrecea. Noi am informat Instituţia Prefectului cu privire la poziţia noastră”, a precizat Vasile Bocănială.

Fostul secretar al comunei Vlădeşti, Teodor Gheonea, spunea că, într-adevăr, înainte să fie naţionalizată, prin Decretul 83 din 1949, balta avea trei proprietari. Dar nu oameni simpli, ci boieri din zonă. Erau doi fraţi şi un cumnat: Ionel Gherghiceanu, Mihăiţă Gherghiceanu şi Zilişteanu. Partea de balta de 96 de hectare unde se află cabana Consiliului Judeţului a fost la început imaş şi i-a aparţinut boierului Ştefan Donose. După naţionalizare, s-a creat Întreprinderea Scânteia, din Brăila, care a administrat balta până în 1957, când s-a întregit sistemul de CAP-uri. În acel an, Scânteia s-a desfiinţat, iar balta - proprietate de stat - a fost dată în folosinţa CAP-ului. Amenajarea pentru crearea fermei piscicole a început abia în anul 1978 şi a fost făcută de IOIL.

Sunt şi oameni, pe la Vlădeşti şi pe la Oancea, care spun că în zonă nimeni nu mai avea pretenţii la retrocedarea bălţii până când n-a început primarul Chiriloaie să-i îndemne să o ceară. Victor Chiriloaie susţine, însă, că n-are nici un interes personal în această chestiune şi că nu s-ar alege cu nicio avere de pe urma retrocedării. „Nici măcar nu-mi place peştele”, a declarat primarul, care aminteşte, însă, de faptul că, dacă oamenii şi-ar primi balta înapoi, ar lăsa-o să funcţioneze ca atare şi poate ar închiria-o la fel cum au făcut înaintaşii lor, care ar fi construit şi o biserică din încasările respective.

viata-libera.ro